UNIVERSITATEA PETROL ŞI GAZE PLOIEŞTI

FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE

SPECIALIZAREA: INFORMATICĂ ECONOMICĂ

REFORMA AGRARĂ DIN 1864

COORDONATOR PR. UNGUREANU ADRIAN

STUDENT:ION DIANA ROXANA

GRUPA:50302
ANUL I

PLOIEŞTI 2014

Cuprins:
1
Capitolul 1............................................... pag 3
Capitolul 2............................................... pag 3
Capitolul 3............................................... pag 5
Capitolul 4............................................... pag 6
Capitolul 5............................................... pag 8
Capitolul 6............................................... pag 9

Capitolul 1: Introducere
2
 Reforma agrară din 1864 a fost o măsură luată de guvernul Mihail
Kogălniceanu în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, prin care țăranii
clăcași erau eliberați de obligațiile față de boieri și erau împroprietăriți cu
pământ. A fost primul pas către începerea procesului de modernizare a
statului roman și, cu toate că a avut numeroase lipsuri, a rupt legăturile
cu economia și societatea de tip feudale.

Țăranii au fost eliberați de sarcinile feudale precum claca, dijma sau

podvezile. Loturile au fost distribuite în funcție de numărul de vite
deținute. Țăranii urmau totuși să răscumpere terenurile și să achite anual
o anumită sumă, timp de 15 ani. Pe de altă parte, legea stabilea plata
unor despăgubiri către proprietari, la prețul pământului de atunci.
Terenurile expropriate nu depăși 2/3 din moșie și nu puteau fi vândute
timp de 30 de ani decât către comună sau către vreun alt sătean.

Reforma agrară constituia o necesitate economică și era impusă de

necesitatea de a evita puternice framântări sociale. Radu Rosetti a
evidențiat că „prin legea rurală, Cuza a ferit țara de catastrofa unei
cumplite răscoale țărănești” Chiar daca a reprezentat un moment
important in procesul dezvoltării capitalismului in agricultura României,
aceasta nu a reușit sa rezolve problema agrară, ci doar sa transforme
opoziția dintre boier și clacas, in aceea dintre moșier și țaran. Țaranimea
era cea care lupta energic pentru eliberarea ei de sarcinile feudale și
pentru improprietărire. Astfel, prin legea rurală din 14/26 august 1864 s-a
proclamat desființarea obligatiilor feudale pe care țaranii le datora
moșierilor.”Claca este desființata de-a pururea și de astazi voi sunteti
proprietari liberi pe locurile supuse stapanirii voastre” 1

Capitolul 2:Scurt istoric

In toamna anului 1863, conflictul dintre Alexandru Ioan Cuza și

Adunare a luat o noua intorsatura, cand domnitorul a incercat printr-o
noua formula politica sa ajunga la o impacare cu opoziția. Guvernul
Kretulescu și-a dat demisia și la 11/23 octombrie noul cabinet ministerial a
fost format de liberal-democratul Mihail Kogalniceanu. Acesta tratase cu
domnitorul in mai multe randuri, in cursul anului 1863, formarea noului
guvern și in același timp fusese unul dintre puținii reprezentanți ai stângii
parlamentare care nu sprijinise actiunea ostila a guvernului initiate de
monstruoasa coalitie. Poziția noului guvern a fost declarata prin mesajul
domnesc de deschidere a Adunarii din 3/15 noiembrie 1863.

Mesajul aprecia ca Adunarii ii revenea sarcina de a rezolva

problemele bugetare, dar ca abia apoi incepea adevarata ei misiune,
1
Istoria Romanilor,  Academia Romana,  pag 527

3
aceea de a savarși opera de reorganizare a tarii. Mesajul nu se limita
numai la aceste prevederi, ci preconiza inca o serie de legi in diferitele
sectoare de stat (invatamant, justitie, biserica etc. De asemenea se dadea
intreaga atentie problemelor de natura economica (concesiilor de cai
ferate, imprumuturilor, institutiilor de credit). Prin mesajul domnesc
infatisat Adunarii, Kogalniceanu a intentionat sa arate inca o data in mod
limpede inteniile sale privind reorganizarea tarii și grabnica votare a legilor
fundamentale.

In primele luni ale anului 1864 Adunarea a lucrat int-un ritm

neobisnuit fata de ceilalti ani. La 8/20 ianuarie au fost votatea legea
pensiilor și legea de organizare a Curtii de conturi, la
21ianuarie/2februarie a fost adoptata legea pentru organizarea Consiliul
de Stat, la 21 februarie/4martie a fost votata legea pentru inmormantari
și la o zi dupa legea contabilitatii. Importanta a fost luarea in discutie la
24februarie/7martie a legii comunale, dar "Buciumul" a protestat aducerea
in dezbatere a acestei legi inaintea celei rurale.

In ziua de 2/14 mai s-a deschis Adunarea inregistrandu-se 53 de

deputati absenti. Deputatilor li s-a prezentat un mesaj domnesc, caruia ii
era alaturat proiectul de lege electorala și o cerere de credit pentru guvern
pana la 15/27 august. Insuși creditul acordat indica limpede deputatilor
intentia puterii executive de a dizolva Adunarea. In ziua dizolvarii
Adunarii, domnitorul a adresat o proclamatie catre poporul roman, in care
a explicat necesitatea in care se gasise de a da impreuna cu guvernul
lovitura de stat.

Printr-un decret domnesc consiliul de stat a fost invitat ca "in

inataiele sale sedinte" sa elaboreze proiectul de lege rurală.Kogalniceanu a
fost cel care a adresat o circulara tuturor prefectilor la care a anexat
proclamatia domnitorului și textul noii legi rurale.Deși indelunga asteptare
a țaranimii se vedea in sfarșit implinita și legea rurală atat de mult
fagaduita devenise acum o realitate, solutionarea ce fusese data era o
solutionare burgheza a problemei agrare, prin care totodata se tinuse
seama de interesele moșieresti. Moșierimea iși vedea aparata cea mai
mare intindere a moșiilor, iar prin articolul introdus la propunerea lui I.
Istrat la proiectul de lege rurală ii era chiar deschisa calea de a recupera
in parte pamanturile ce le pierdea prin improprietărirea țaranilor.

Deși nu a desființat proprietatea moșiereasca, și prin prevederile ei

restrictive și mai ales prin aplicarea ei aceasta reforma "pe cale prusaca" a
avut un character marginit, care reflecta insași limitele de clasa ale
alcatuitorilor ei, legea rurală din 1864 a deschis drum larg relatiilor
capitaliste și a constituit o veriga importanta in procesul de consolidare a
noii oranduiri. Servitutile feudale au fost abolite, productia de marfuri s-a
extins largindu-se piata interna, deposedarea multor fosti clacași a creat
conditii favorabile procedeului formarii clasei muncitorilor salariati-
proletari și in temeiul numarului mai mare de brate liberale, al sporirii

4
acumularii banesti prin "despagubiri" și al largirii pietei, industria
capitalista a obtinut conditii de dezvoltare prielnice.

Capitolul 3: Continutul proiectului de lege

Cel dintai capitol purta numele "Improprietărirea țaranilor clacași" ,

propunandu-se desființarea "o data pentru totdeauna in toata intinderea
Romaniei", a clacii, dijmei, podvezilor, zilelor de mermet, carelor de lemn
și altor insarcinari similare raspunse de țarani "fie in natura, fie prin
indatoriri banesti, ce tineau locul clacii, unele sau altele stabilite prin legi,
hrisoave, contracte sau invoieli perpetue ori timporale". Același articol
hotara ca proprietariii de moșii sa primeasca " o potrivita despagubire
raspunsa și garantata de stat". Cel de-al doilea articol al primului capitol
cuprindea principiul improprietăririi, și arata faptul ca țaranii clacași de pe
moșiile statului urmau sa ramana "liberi și pe deplini proprietari" pe vatra
satelor- prin urmare pe casele și ingraditurile lor. Cel de-al treilea articol
stabilea constituirea teritoriului comunal cuprinzand pietele, strazile,
locurile de biserici, cimitirele., scolile, patulele de rezerva etc., trecute in
proprietatea comunelor "fara despagubire". Articolul urmator mentinea
dreptul proprietarilor asupra unor cladiri diin cuprinsul satelor, asupra
iazurilor și morilor, dar interzicea totodata acestora oprirea vitelor
satenilor de a se adapa din iazuri, satenii fiind insa obligate sa ajute la
intretinerea iazurilor. Cel de-al cincilea articol hotara desființarea
monopolurilor "de bauturi, macelarii, brutarii și alte asemenea", in vetrele
satelor și pe locurile trecute in proprietatea țaranilor. Articolele 6 și 7
precizau ca stapanii de moșii nu erau obligati sa dea satenilor " decat
numai locurile acordate de legi pentru un țaran cu patru boi și o vaca" și
stabileau ca la moșiile stramte ei nu erau obligati "a le da mai mult de 2/3
din intinderea locurilor cultivabile" Satenii care nu erau clacași deveneau
potrivit articolului 9, proprietari numai pe locul de casa și ingraditura din
preajma ei, platind o despagubire de 2galbeni pentru cei 400 de stanjeni
patrati ce li se dadeau. Articolul 11 acorda țaranilor dreptul de a inchiria,
ipoteca și vinde locurile ce li se atribuisera prin lege, ca și acela de a le
lasa mostenire, insa nu in primii 20 de ani dupa promulgarea legii.

Cel de-al doilea capitol al proiectului de lege prevedea plata unor

despagubiri pentru desființarea sarcinilor de natura feudala in functie de
numarul vitelor stapanite de fiecare satean.

5
 Cel de-al treilea capitol stabilea in detaliu modalitatile practice de
despagubire a stapanilor de moșii. Articolul 34 al capitolului al III-lea
stabilea veniturile "afectate la despagubirea proprietarilor de
moșii".Contributia funciara trebuia sa fie scazuta din in 5 ani printr-o lege
speciala votata de Adunare, " in proportiune cu lichidarea treptata a
obligatiunilor rurale"

Capitolul al patrulea fixa in detaliu modalitatile de vanzare a

pamanturilor catre țaranii asezati pe moșiile statului sau pe cele ale
particularilor. Proiectul stabilea ca vanzarea sa fie efectuata indeosebi
catre spornici și ca ea sa fie efectuata catre acei țarani care "nu ar avea
pamant dupa legea de fata" Articolul 39 hotara ca unei singure familii sa
nu i se poata vinde mai mult de 12 pogoane.

Proiectul era insotit de Dispoziții generale și de Dispozițiuni

tranzitorii. De asemenea prin aceleași dispoziții se mai prevedea ca
obligatiunile rurale ale asezamaintelor publice sa fie trase la sorti numai
dupa lichidarea celor ale propriatarilor particulari. In sfarșit, in incheierea
proiectului se fixa ca termen de aplicare a legiuirii data de 1/13 aprilie
1866. Proiectul de lege rurală cauta sa resolve problema agrară din
Principate de pe pozițiile liberal-democratului Mihail Kogalniceanu

Capitolul 4:Explicatii ale continutului proiectului de

lege

  Modul in care a fost conceputa Legea agrară din 1864 „a dus la

excluderea de la improprietărire a o serie de categorii de țarani. Conform
art 4 din lege, vaduvele fara copii, nevolnicii, satenii care nu au meseria
de agricultori și nu au facut claca, și prin urmare , nu au avut pamant de
hrana, marginiti numai in locul caselor și al ingradirilor, toti acestia devin
proprietari numai pe locurile legiuite, cuvenite pentru casa și gradina”. 2

Țaranii care nu detineau suprafata de pamant specificata, la care

erau indrituiti, cu exceptia celor mentionati anterior urmau sa primeasca
un lot suplimentar. Tot in aceasta lege se prevedea ca suprafetele de
pamant ce urmau sa se acorde țaranilor sa nu depaseasca 2/3 din moșia
boiereasca. Padurile raman, de asemenea, in proprietatea moșierilor, ele
neintrand in calcule. Țaranilor li se permitea sa se foloseasca de acestea
timp de 15 ani, dupa care moșierul iși putea redobandi dreptul de
proprietate asupra lor. In urma aplicarii acestei mai puțin de 30% din
pamant era detinut de țaranime, iar restul, in proportie de aproximativ
70% era detinut de moșieri și stat(60% moșierii și 10% statul). De

2
 N. Marcu, Istorie economica.

6
asemenea, țaranii au fost cei care au primit pamantul cel mai prost,
departe de drumuri și de locuinta și au fost inselati prin tot felul de
abuzuri, cum ar fi masuratorile false. Multi boieri au alungat de pe moșiile
lor, inainte de reforma o multime de clacași, cu scopul ca aceasta lege sa
nu-i gaseasca in aceasta categorie sau le-au vandut suprafete foarte mici
de pamant pentru ca legea sa-i gaseasca proprietari pe acele terenuri și,
ca urmare sa nu se poata incadra in prevederile Legii agrare din 1864.
Prevederile legii nu i-a avut in vedere  pe razesti, mosneni și tinerii aflati
sub arme(chiar daca ei fusesera inainte clacași), deoarece ei nu erau
clacași. Acesti aveau voie, daca doreau sa se mute pe pamantul aflat la
marginea satului și care era detinut de catre stat. In aceste conditii,
marile proprietati agrare au continuat sa se mentina și dupa reforma.

     Ca urmare a faptului ca pamantul acordat a fost insuficient, multi

țarani au ajuns sa lucreze, in anii urmatori reformei, din nou pamanturile
moșierilor și arendașilor in conditii grele, dar deosebite de cele anterioare
reformei. Caracterul incomplet al reformi a fost dovedit prin puternicile
rascoale ce au avut loc in anii urmatori. ’’I. Ionescu de Brad, P. S.
Aurelian, V. M. Kogalniceanu, C. Garofil, R. Rosetti, C. Dobrogeanu-
Gherea au subliniat intr-un fel sau altul necesitatea restructurarii
proprietatii funciare și a intreprinderii unor masuri pentru ca gospodariile
țaranesti sa devina viabile, capabile sa se afirme in conditiile exigentelor
economice de piata’’.3

Legiuitorii reformei nu acordau cu adevarat pamant țaranilor, ci

inlocuiau controlul feudal asupra pamantului cu proprietatea privata.
Despagubirile pe care le ofereau moșierilor reprezentau valoarea
capitalizata a darilor și serviciilor datorate acestora de catre clacași și nu o
compensatie pentru pamant.

Daca in momentul aplicarii Legii rurale 92% din vitele de tractiune,

92% din pluguri, 92% din prașitoare și 96% din carute apartineau
clacașilor, dupa aplicarea acestei legi 8,4% din totalul gospodariilor erau
lipsite de pamant. 39,8% posedau loturi intre 2-5 ha și 18,6% detineau
loturi cuprinse intre 5-10 ha. La aceste categorii se mai adaugau 240.000
familii de mosneni și razesti. 463.554 de familii țaranesti au primit o
suprafata totala de 1.810.311 ha, cam 4 ha pe familie. Aproximativ
60.000 familii au primit doar teren de casa și gradina, iar 48.342 de familii
de tineri casatoriti au intrat in posesia unei suprafete totale de 228.329.
'Din totalul de 6.300.000-6.400.000 ha cultivabil, cat reprezenta la dat
respectiva fondul marii proprietati particulare și de stat, le ramanea
acestora din urma dupa improprietărire 4.500.000-4.600.000
ha cultivabile plus majoritatea covarșitoare a masivului forestier. 4

3
Maria Muresan, Dumitru Muresean, Istoria economica,  pag 141
4
 N. N. Constantinescu, Istoria economica, pag 275.

7
Țaranii improprietăriti in baza legii rurale din 1864, dupa categorii de suprafata

Sursa: Mihai Irimiea, Istoria economiei nationale, Ploiesti, pag42.

Capitolul 5:Consecintele negative ale reformei agrare:

Reforma agrară de la 1864 a avut numeroase neajunsuri, care au

culminat cu răscoalele ţărăneşti de mai târziu. Pământurile acordate au
fost insuficiente necesităţilor reale ale familiilor rurale. Mai mult, ţăranii
împroprietăriţi nu au fost susţinuţi pentru a deveni fermieri moderni,
motiv pentru care agricultura a rămas pentru mult timp la un nivel
înapoiat. Datorită despăgubirilor pe care trebuiau să le plătească, ţăranii
au trebuit să facă faţă unei poveri fiscale excesive (nivelul dările era
oricum ridicat, iar împreună cu despăgubirile se ridicau la circa 32% din
veniturile anuale).
Mulţi ţărani au fost nevoiţi să fugă la sud de Dunăre din cauza poverii
fiscale excesive.
În fine, aplicarea legii s-a făcut cu numeroase abuzuri, care au
creat numeroase frământări sociale. Cu toate acestea numele lui Cuza

8
arămas în mentalul colectiv al ţărănimii legat de eliberarea şi
împroprietărirea ţăranilor.

Capitolul 6:Concluzii

Cu toate scăderile şi limitele ei, reforma agrară din 1864 reprezintă

unul din evenimentele cele mai importante ala istoriei moderne a
României. Această reformă agrară a avut ca urmări principale sporirea
producţiei agricole, o accentuare a evoluţiei capitaliste la sate şi o creştere
a conştiinţei ţărănimii.

Comentand mai tarziu starea țaranimii dupa reforma, Ion Ghica scria
ca era vrednica de jale și ca totalul darilor unui fost clacasse suie la ceva
mai mult de 32% din venitul anual'. Deși a fost considerata 'o reforma
limitata, in conditiile istorice respective, ea a reprezentat un mare progres
fata de toate asezamintele și legiuirile feudale de pana atunci', desființand
claca și celelalte obligatii feudale și facand astfel un pas important in
dezvoltarea capitalista a tarii.

9
 Bibliografie:

 .

1. Istoria Romanilor, Academia Romana

2. Maria Muresan, Dumitru Muresean, Istoria economica
3. Mihai Irimiea, Istoria economiei nationale
4. N. N. Constantinescu, Istoria economica
5. N. Marcu, Istorie economica

10