CONSTITUȚIA DE LA 1923

Încheierea procesului de formare a statului național unitar român a marcat o etapa noua în
evolutia națiunii noastre, în afirmarea României pe arena internațională. Marea Unire din 1918 a
ridicat pe o treaptă superioară comunitatea statornicită de-a lungul veacurilor dintre toate
provinciile românești, a realizat cadrul national, economico-social și cultural pentru dezvoltarea
mai rapidă a forțelor de producție, a însemnat inmanunchierea în granițele aceluiași stat a
energiilor și capacităților creatoare ale întregului popor. Factorul principal pe care s-a
fundamentat democratia interbelica a fost Constitutia din 1923, adoptată în timpul guvernării
liberale.

Prin decretul regal, din 23 ianuarie 1922, Parlamentul a fost dizolvat si s-au anuntat alegeri
pentru Adunarea Constituanta Nationala. Procedura nu era legala pentru ca se incalca articolul
128 din Constitutia din 1866. PNL si-a asigurat majoritatea parlamentara si a adus in
dezbaterea Parlamentului proiectul noii Constitutii. Noua Constitutie a fost votata de majoritatea
liberal din ambele camera la 27 martie 1923 si publicata in Monitorul Oficial nr. 282 din martie
1923. Partidul National Roman si Partidul Taranesc au contestat-o vehement dar dupa
adoptare, au acceptat-o si au guvernat pe baza ei.

Constitutia consacra hotararile luate de poporul roman in 1918 privind unirea Basarabiei,
Bucovinei si Transilvaniei cu Romania. In martie 1923 a fost adoptata o noua Constitutie, care
reflecta schimbarile survenite in raportul fortelor sociale, in evolutia economica si politica a tarii
dupa faurirea statului national unitar. Conform art. 1 Romania este un " Stat national, unitar si
indivizibil", iar art. 2 prevedea ca "Teritoriul Romaniei este inalienabil. Hotarele Statului nu pot fi
schimbate sau rectificate decat in virtutea unei legi. ". Spre deosebire de Constitutia din 1866 in
care se accentua caracterul indivizibil al statului, acum se insista asupra caracterului national al
statului roman .

Erau prevazute drepturile si libertatile cetatenesti specific unui stat democratic: " Romanii, fara
deosebire de origina etnica, de limba sau de religie, se bucura de libertatea constiintei, de
libertatea invatamantului, de libertatea presei, de libertatea intrunirilor, de libertatea de asociatie
si de toate libertatile si drepturile stabilite prin legi "( art.5). In acelasi spirit se preciza: "
Deosebirea de credinte religioase si confesiuni, de origina etnica si de limba, nu constitue in
Romania o piedica spre a dobandi drepturile civile si politice si a le exercita" .

Constitutia garanta libertatea individuala a cetatenilor: inviolabilitatea domiciliului, libertatea

constiintei, libertatea de a comunica si publica ideile si opiniile prin viu grai, prin scris si prin
presa, libertatea muncii, secretul scrisorilor, telegramelor si convorbirilor telefonice etc. In
Constitutie erau inscrise articole referitoare la proprietate. Spre deosebire de Constitutia din
1866, care prevedea ca proprietate de orice natura, precum si toate creantele asupra statului
"sunt sacre si inviolabile" ( art. 19 ), noua lege fundamentala stabilea: " Zacamintele miniere
precum si bogatiile de orice natura ale subsolului sunt proprietatea Statului ". Se mentiona ca o"
lege speciala a minelor va determina normele si conditiile de punere in valoare a acestor bunuri"
.
Totodata, Constitutia prevedea ca spatiul atmosferic, caile de comunicatie, apele navigabile si
flotabile "sunt de domeniul public". Statul putea intervene, prin legi, in raporturile dintre factorii
de productie( patron si lucratori), " pentru a preveni conflictele economice sau sociale".
Constitutiunea din 1923, care de fapt prelua textul legii fundamentale din 1866, prevedea, la art.
33: ,,Toate puterile statului emana de la natiune, care nu le poate exercita decat numai prin
delegatiune si dupa principiile si regulile asezate in Constitutiunea de fata". Ea avea la baza
principul separarii puterilor in stat: puterea legislativa, puterea executiva si puterea
judecatoreasca.

Dupa 1918 s-a mentinut Parlamentul bicameral, dar au survenit importante modificari in privinta
modului de alegere a acestuia, ca urmare a introducerii votului universal. Constitutia din 1923
prevedea: ,,Puterea legislativa se exercita in colectiv de rege si Reprezentatiunea Nationala.
Reprezentatiunea Nationala se imparte in doua Adunari: Senatul si Adunarea Deputatilor" (art.
34). Se facea precizarea ca ,,membrii Adunarilor reprezinta natiunea" (art.42). Adunarea
Deputatilor se compunea din deputati alesi de cetatenii romani majori, prin vot universal, egal,
direct, obligatoriu si secret pe baza reprezentarii minoritatilor.

Această constituție a contribuit la consolidarea Marii Uniri și a creat cadrul democratic al vieții
politice din România până în anul 1938, când s-a adoptat prin plebiscit Constituția României din
1938. Întrucât Constituția din 1938 avea un caracter autoritar (fiind elaborată sub presiunea
politică a creșterii totalitarismului nazist și sovietic în întreaga Europă), după evenimentele de la
23 august 1944, Regele Mihai a repus în vigoare Constituția din 1923. Din punct de vedere
juridic, ea a fost în vigoare (cu multe restricții și încălcări de facto, generate de ocupația militară
sovietică și de creșterea continuă a influenței politice a comuniștilor) până la lovitura de stat de
la 30 decembrie 1947. În aceeași seară, printr-o ședință măsluită a Adunării Deputaților,
comuniștii au dat o aparență de legalitate loviturii de stat, desființând nu doar instituția
monarhiei, ci și constituția în vigoare. A urmat o perioadă de vid constituțional, până la
adoptarea Consituției a Republicii Populare Române, survenită la 13 aprilie 1948

BIBLIOGRAFIE

https://graduo.ro/referate/istoria-romanilor/constitutia-de-la-1923-464868

https://biblioteca.regielive.ro/referate/istoria-romanilor/constitutia-de-la-1923-313352.html

https://ro.wikipedia.org/wiki/Constitu%C8%9Bia_Rom%C3%A2niei_din_1923