1. Vârfurile societăţii româneşti înainte de constituirea statelor purtau denumirea de
cnezi, derivat din slavă, şi juzi, judeci, de origine latină.Dupa intemeierea statului acesti cnezi si juzi au intrat in categoria de boieri. Avantul economic din Tarile Romane a dus la intemeierea Tarii romanesti si Moldovei,iar in Transilvania la consolidarea voievodatului transivan in cadrul Regatului ungar si a cristalizat structurile social-politice. Acest process a avut la baza un masiv spor de populatie care a dus la aparitia multor asezari rurale indeosebi in a doua jumatate a secolului al XIV-lea.Se aproximeaza ca in Transilvania se aflau circa 550 000 de locuitori in jurul anului 1300. In Tara Romaneasca in secolul al XV-lea locuiau aproxximativ 400 000 de personae. Activitatea predominanta a populatiei era agricultura,cu ramurile ei si anexe.In anii buni recoltele depaseau necesitatile populatiei, acestia facand export cu creale insa principal marfa de export a Tarii Romanesti si a Moldovei erau animalele in special oile vandute in tarile vecine si chiar in unele mai indepartate. In Transilvania minele stateau la baza economiei, acestea furnizau metale pretioase si fier. Cele mai productive erau cele din Muntii Apuseni,de la Rodna, de la Remetea si Hunedoara. Schimbul de produse dintre Orient și Occident a asigurat câștiguri pentru orașele de legătură precum Brașovul, Brăila, Cetatea Albă, Chilia. Intensificarea schimbului pe acele artere a accelerat și tendința de urbanizare. Prin mijlocirea vămilor, domnii Țării Românești și ai Moldovei și-au consolidat considerabil puterea. Comerțul internațional a consolidat baza politicii de centralizare a domniei. În centrele cele mai dezvoltate din Transilvania, meșteșugarii erau organizați în bresle. Alături de negustori, meșteșugarii ocupau un loc de seamă în administrația orașelor.
2. In Transilvania titlul de nobil se acorda de coroana maghiara doar dupa ce romanii
aderau la biserica catolica . Cea mai mare parte a pământului din comitatele transilvane a intrat în stăpânirea nobilimii ungare şi a clerului catolic. Pe langa domeniile oferite de rege , nobilimea primea imunitati juridice care a consolidat considerabil puterea lor seniorială asupra ţărănimii dependente. Statul a renunţat la o parte însemnată din atribuţiile sale judiciare în raport cu masa tărănimii dependente, transferându-le stăpânilor de domenii. Acest transfer de atribuţii Judiciare avea să furnizeze nobilimii arma cea mai puternică de subjugare şi exploatare a tăranilor de pe domeniile ei.