Domnitorii Moldovei

Dragos
In Moldova, Ludovic reuşeşte să domine situaţia, dar cu preţul unei însemnate concesii. In
locul dominaţiei directe pe care o preconizase anterior, el s-a văzut silit să aducă în fruntea
acestei ţări un voievod român din provincia învecinată a Maramureşului.Trecând munţii cu
o ceată de războinici maramureseni Dragoş a luat în stăpânire voievodatul de la răsărit de
Carpaţi, ale cărui hotare le-a extins prin îngloba rea altor formaţiuni politice aflate în
dependenţa Haliciului sau a tătarilor. "Descălecatul" lui Dragoş, cum este numită în tradiţia
istoriografică a ţării luarea în stăpânire a Moldovei de către maramureşeni, a menţinut însa
voievodatul în dependenta regelui Ludovic al Ungariei, situaţie pe care localnicii nu au
acceptat-o

1. Bogdan
Moldova se răscoală împotriva dominaţiei regelui angevin; conducerea răscoalei a fost
preluată de un alt fruntaş român din Maramureş, Bogdan, ostil politicii lui Ludovic de
îngrădire a autonomiei provinciei sale natale. Sub noul ei voievod, Moldova devine, la rândul
ei, stat independent.

2. Petru 1
Cu domnia lui Petru 1 (cea 1377-cca 1392), Moldova face paşi hotărâtori în direcţia afirmării
internaţionale şi a organizării statale. Îndepărtându-se de Ungaria, a cărei hegemonie,
consolidată în Europa Răsăriteană în ultimii ani de domnie a lui Ludovic 1, se destramă după
dispariţia acestuia, Petru se apropie de Polonia, aderând la noua şi puternica grupare de forţe
constituită în răsăritul Europei o dată cu crearea uniunii polono-lituaniene. In 1387, el
depune omagiul regelui Vladislav Jagiello, inaugurând astfel principala direcţie de politică
externă a Moldovei timp de un secol.

3. Roman 1
Sub Roman 1 (cea 1392-1 394), care se intitulează domn "din munţi până la mare",
Moldova devine stat riveran al Mării Negre, desăvârşindu-şi unitatea teritorială prin
înlăturarea ultimelor resturi ale dominaţiei tătare şi prin înglobarea formaţiunilor politice din
sudul ţării. La aproximativ un sfert de secol după Ţara Românească, Moldova apare pe harta
politică a Europei ca stat independent, constituit teritorial şi instituţional.