TRATATUL DE LA AMSTERDAM

1.Aspecte generale
2. Structura tratatului
3. Ocuparea fortei de munca si drepturile
cetatenilor

4. Spatiu de libertate, securitate si justitie

5. Politica externa si de securitate comuna

6. Reforma institutiilor uniunii europene in vederea

extinderii
6.1 Parlamentul European
6.2 Comisia Europeana
6.3 Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene
6.4 Consiliul de Ministri
6.5 Comitetul Economic si Social
6.6 Comitetul Regiunilor

7.Concluzii

Bibliografie
 1.ASPECTE GENERALE

La 2 octombrie 1997 cei cincisprezece ministri ai afacerilor externe din tarile

membre ale U.E. au semnat la Amsterdam tratatul redactat in iunie 1997 cu prilejul
inchieierii conferintei interguvernamentale care a avut loc la aceea data in capitala
olandeza,acesta intrand in vigoare la 1 mai 1999.

Tratatul de la Amsterdam reprezinta o etapa foarte importanta in

desfasurarea procesului de reforma a institutiilor comunitare. In sensul adancirii
integrarii prin cresterea calitatii democratice a Uniunii, a identitatii ei in
perspectiva largirii organizatiei, toate acestea trebuind sa determine o Europa mai
apropiata de cetateni.Probleme importante se ridica atat din punct de vedere al
adancirii integrarii cat si din punct de vedere al largirii U.E. Aceste doua aspecte
sunt numai aparent distincte, in realitate ele fiind indisolubil egale.

-Adancirea integrarii inseamna consolidarea solidaritatii dintre statele membre .

Este vorba de atribuirea de noi competente Uniunii , de crearea monedei unice de
consolidarea U.E.M ( Uniunea economica si Monetara) etc.

-Largirea organizatiei inseamna procesul de extindere geografica prin adeziunea de

noi state membre, asadar aspectul spatial in construirea Europei.

Trebuie precizat ca la baza procesului de integrare stau cateva principii

fundanentale:

-democratie -justitie sociala

-libertate -solidaritate si coeziune

-respectarea drepturilor omului -statul de drept

Tratatul de Amsterdam a lasat inctate multe din prevederile tratatului de la

Maastricht( ex.: cele din capitolul referitor la U.E.M).Totusi, in competentele U.E.
vor intra sau se vor accentua noi domenii ca de exemplu: cele privitoare la un nivel
crescut de ocupare a fortei de munca, la o dezvoltare echilibrata si neinflationista,
la definirea progresiva a politicii de aparare comuna.
 O tema de mare importanta a tratatului de la Amsterdam este accentuarea
dezvoltarii unui spatiu de libertate,securitate si justitie, in cadrul careia sa fie
asigurata libera circulatie a persoanelor prin masuri adevcate controului la
frontierele U.E.,controlului emigrarilor, azilului precum si prevenirii criminalitatii.

Puterile Parlamentului European au fost consolidate prin simplificarea

procedurii codeciziei(a fost suprimata posibilitatea unei a treia lecturi de catre
consiliu, text considerat neadoptat in cazul esecului comitetului de conciliere) si
prin extinderea campului sau de aplicatie.De asemenea procedura de consultare a
fost suprimata in profitul celei de cooperare.

Tratatul de la Maastricht a fost completat cu texte mai ample si in ceea ce

priveste politica de mediu.Formula prevazuta in textul de la Mastricht de
„respectare a mediului „ a fost inlocuita prin Tratatul de la Amsterdam cu formula
„ nivel inalt de protectie si de imbunatatire a calitatii mediului”.O alta schimbare
adusa prin Tratatul de la Amsterdam consta in introducerea principiului „ egalitatii
dintre femei si barbati”, alaturi de „promovarea unui nivel ridicat de ocupare a
fortei de munca si de protectie sociala”.Principiul egalitatii dintre barbati si femei
constituie una din cele mai importante dispozitii din tratat. Comparativ cu Tratatul
de la Maastricht, Tratatul de la Amsterdam a dat o mai buna definitie cetateniei
europene si a legat-o mai strans de respectarea drepturilor omului, stabilind o
regrupare a drepturilor referitoare la cetatenia europeana intr-un caitol unic.Astfel,
prin Tratatul de la Amsterdam s-a subliniat ca definirea cetateniei europene precum
si mai buna respectare a drepturilor omului constituie un obiectiv prioritar in cadrul
reformei Uniunii.Sunt intarite astfel drepturile cetatenilor europeni, precum si sale
persoanelor fizice sau juridice care au resedinta sau sediul in U.E. Consacrandu-se
un drept de acces la documentele institutiilor(articolul 255 din T.C.E(Tratatul
Comunitatii Europene) , care se aplica celui de-al doilea si celui de-al treilea
„stalp” in virtutea articolelor 28 si 41 din T.U.E( Tratatul privind Uniunea
Europeana)).

De asemenea tratatul prevede protectia persoanelor fizice cu privire la

regimul datelor cu caracter personal ( articolul 286 din T.C.E).Doua regulamente
au fost adoptate pentru punerea in aplicare a acestor dispozitii.Pentru prima data
Tratatul de la Masterdam creeaza un mecanism care permite sanctionarea unui stat
membru care s-ar face vinovat de o „violare grava si persisteta”( articolul sapte) a
drepturiolr fundamentale permitand Consiliului sa suspende dreptul de veto al
statului respectiv.Daca constatarea violarii nu poate intervenii decat cu unanimitate
( fara a numara bineinteles votul statului in cauza) , masurile luate ca urmare a
acestei constatari sunt adoptate cu majoritatea calificata.Cu toate ca acest
mecanism a fost perceput ca fiind destinat reglarii unei curiozitati juridice, criza
suscitata de alianta guvernamentala incheiata in Austria a subliniat importanta lui
practica.Criza a relevat de asemenea necesitatea de a completa acest mecanism
printr-un mecanism de alerta prealabila, cei 14 parteneri ai Austriei improvizand in
cursul anului 2000 o reactie comuna permitand atentionarea guvernului austriac
asupra oricarei abateri pe care ar fi putut sa o savarseasca , fara a recurge totusi la o
arma suprema precum recurgerea la articolul 7 care presupune o ” violare grava si
persistenta” pentru a fi utilizat.aceasta criza a condus U.E. pentru prima data sa
intervina in politica interna a unui stat membru in scopul prevenirii unei atingeri
grave a principiilor fundamentale.Problema care ramane de rezolvat este de a stii
care ar fi fundamentul juridic pe care s-ar baza U.E. ppentru a sanctiona un stat in
cazul recurgerii la articolul 7, avand in vedere ca U.E. nu este parte la C.E.D.O.,
singura care ar putea oferi un raspuns pertinent este Charta Drepturilor
Fundamentale asoptata la Nisa.

In ceea ce priveste politica externa si de securitate comuna putem remarca

faptl ca Tratatul de la Amsterdam a clarificat mai multe dispozitii ale Tratatului de
la Maastricht, in special prin redefinirea instrumentelor sale la care s-a adaugat
unul nou: strategia comuna.A fost instituit un Inalt reprezentant pentru P.E.S.C.
(Politica Externa si de Securtate Comuna), functie detinuta de fostul secretar
N.A.T.O. (Organizatia Tratatului Atlanticului de Nord ), Javier Solana .O alta
inovatie este reprezentata prin includerea in cadrul P.E.S.C. a misiunilor umanitare
si de gestiune a crizelor, precum si posibilitatii Uniunii de a recurge la U.E.O.
pentru punerea in aplicare a misiunilor sale.Consiliul Euopean de la Koln din iunie
1999 a trasat primele jaloane ale apararii europene. Sefii de stat si de guvern
hotarand o intarire a P.E.S.C. si deci intrarea intr-o noua etapa a constructiei
europene.Decizia Marii Britanii de a un se mai opune unei aparari europene a lasat
sa se spere o noua redimensionare a P.E.S.C. Astfel, pe 13 noiembrie 2000, la
Marsilia s-a semnat „actul de deces” al U.E.O.Semn al dezinteresului de care a
suferit intodeauna aceasta organizatie; foarte putini ministri de externe si ai apararii
s-au deplasat la Marsilia pentru aceasta reuniune ministeriala ultima din istoria
U.E.O..U.E. a preluat sarcinile acesteia cu o eficacitate sporita, se spera, dupa ce a
decis in noiembrie 1999 la summit-ul de la Helsinki, sa-si asume noi
responsabilitati in materie de aparare si securitate.

Desi cuprinde multe dispozitii de natura a facilita progresul reformei

institutionale in U.E . Tratatul de la Amsterdam lasa nerezolvate multe aspecte
importante, ca de exemplu cele apartinand problemelor sociale, ocuparea fortei de
munca , reducerea somajului,armonizarea fiscala.Totusi Tratatul de la Amsterdam
are patru obiective generale :

a) sa plaseze ocuparea fortei de munca si drepturile cetatenilor in centrul atentiei

Uniunii Europene;
b) sa suprime ultimele obstacole pentru libera circulatie a persoanelor si sa
consolideze securitatea;
c) sa permita Europei sa isi consolideze pozitia pe plan mondial;
d) sa eficientizeze arhitectura institutionala a Uniunii in vederea viitoarei extinderi.

2.STRUCTURA TRATATULUI

Tratatul de la Amsterdam consta in trei parti, o anexa si 13 protocoale. Prima

parte include amendamente importante la Tratatul privind Uniunea Europeana
(TUE), Tratatul de instituire a Comunitatii Europene (TCE), Tratatul de instituire a
Comunitatii Europene a Carbunelui si Otelului (Tratatul CECO), Tratatul de
instituire a Comunitatii Europene a Energiei Atomice (Tratatul CEEA sau
Euratom), precum si la Actul anexat deciziei Consiliului din 20 septembrie 1976
privind alegerea reprezentantilor în Parlamentul European prin vot universal direct.
Partea a doua se refera la simplificarea tratatelor de instituire a celor trei
Comunitati Europene, urmarind sa elimine prevederile care nu mai sunt actuale si
sa adapteze textul anumitor prevederi. Aceasta parte prevede abrogarea Conventiei
privind o serie de institutii comune, din 25 martie 1957, si Tratatul de fuziune,
semnat pe 8 aprilie 1965.
Partea a treia contine prevederile generale si finale ale Tratatului: noul sistem
de numerotare a articolelor (in Tratatul de la Maastricht, indexarea era facuta prin
litere, prin Tratatul de la Amsterdam este înlocuita cu o indexare pe baza de cifre),
procedura de ratificare, versiunile lingvistice, perioada de valabilitate nelimitata. În
anexa este inclusa o lista de echivalare privind renumerotarea articolelor TUE si
ale TCE.
La Tratatul de la Amsterdam au fost anexate 13 protocoale privind: Uniunea
Europei Occidentale si crearea unei politici comune de aparare, integrarea
drepturilor si obligatiilor Schengen in cadrul Uniunii Europene, pozitiile adoptate
de catre Danemarca, Irlanda si Marea Britanie referitor la unele aspecte, aplicarea
principiului subsidiaritatii si a principiului proportionalitatii, protectia si bunastarea
animalelor, rolul parlamentelor nationale in Uniunea Europeana etc.

3.OCUPAREA FORTEI DE MUNCA SI DREPTURILE

CETATENILOR

Prin Tratatul de la Amsterdam a fost introdus un capitol referitor la ocuparea

fortei de munca. Aplicarea politicii de ocupare a fortei de munca ramane in mare
parte responsabilitatea statelor membre. Tratatul de la Amsterdam stabileste un
cadru pentru aceste politici:

-Urmarirea obiectivului de nivel crescut de ocupare a fortei de munca este verificat

in implementarea tuturor celorlalte politici comune.
- Consiliul European examineaza situatia ocuparii fortei de munca în Comunitate si
adopta concluzii pe aceasta tema, pe baza unui raport anual comun al Consiliului
de Ministri si al Comisiei.
- Consiliul de Ministri examineaza in detaliu actiunile intreprinse de Guvernele
Statelor Membre in favoarea ocuparii fortei de munca si, daca este necesar, trimite
recomandari acestora.

Tratatul include un articol nou, consacrat principiului general al

nediscriminarii (egalitatii). Uniunea poate combate orice forma de discriminare,
indiferent ca este pe baza de sex, rasa, origine etnica, religie, dizabilitati, varsta sau
orientare sexuala. Actiunile sunt intreprinse de catre Consiliul de Ministri (fara sa
prejudicieze celelalte dispozitii ale Tratatului si în limita puterilor care ii sunt
conferite), prin decizii adoptate in unanimitate pe baza unei propuneri a Comisiei si
dupa consultarea Parlamentului European.
De asemenea, dispozitiile referitoare la cooperarea politieneasca si judiciara
se aplica mai ales in domeniul prevenirii si combaterii rasismului si xenofobiei.
Prin Tratatul de la Amsterdam este consolidat principiul egalitatii intre femei si
barbati la locul de munca. Este introdus conceptul de discriminare pozitiva, in baza
caruia Statele Membre pot intreprinde actiuni pentru favorizarea femeilor in
vederea echilibrarii situatiei in domeniile de lucru.Au fost stabilite sanctiuni
impotriva Statelor Membre care ar incalca drepturile omului, realizandu-se
comunitizarea unor politici care tineau de cooperare interguvernamentala
(imigrare, azil, vize).

Tratatul prevede o clauza de suspendare care poate fi folosita impotriva unui

Stat Membru care incalca, in mod repetat, principiile care stau la baza Uniunii
Europene. Acestui stat i se poate retrage dreptul de vot in Consiliul U.E., de ex.,
trebuind sa isi respecte in continuare obligatiile care decurg din statutul de Stat
Membru.
Pe langa dreptul de nediscriminare mentionat, prin Tratatul de la Amsterdam
sunt adaugate o serie de drepturi cetateniei europene:
-dreptul de a se adresa institutiilor europene intr-o limba oficiala si de a
primi un raspuns redactat in aceeasi limba;
-dreptul de acces la documentele Parlamentului European, ale Consiliului si
ale Comisiei Europene, in anumite conditii;
- dreptul de acces egal la functia publica comunitara.

4.SPATIU DE LIBERTATE, SECURITATE SI JUSTITIE

Noul Tratat prevede crearea progresiva a unui spatiu al libertatii, securitatii si

justitiei pe intreg teritoriul Uniunii Europene. Sunt stabilite masuri specifice pentru
elaborarea unei politici europene comune in domeniul controlului si al dreptului de
intrare la frontierele Uniunii Europene si in special in ceea ce priveste azilul si
imigrarea.
Intr-o perioada de cinci ani de la intrarea in vigoare a Tratatului, toate Statele
Membre trebuie sa ia masuri care sa vizeze:

-suprimarea oricarui control al persoanelor la frontierele interioare, indiferent ca

este vorba de cetateni ai Uniunii Europene, fie ca este vorba de cetateni din statele
terte;
-stabilirea unor norme si proceduri comune cu privire la controlul persoanelor la
frontierele exterioare ale Uniunii Europene, a unor reguli comune referitoare la
vizele de sejur cu o durata de maximum trei luni.

Tratatul defineste, de asemenea, norme cu privire la:

- primirea solicitantilor de azil în Statele Membre;

- conditiile care trebuie indeplinite de catre cetatenii statelor terte pentru a putea
cere statutul de refugiat;
- procedurile de acordare si de retragere a statutului de refugiat in statele membre
ale Uniunii;
- protectia temporara a persoanelor din state terte care nu pot reveni in tara lor de
origine si a persoanelor care, din alte motive, au nevoie de protectie internationala.

Prin Tratatul de la Amsterdam, o parte dintre domeniile care apartinusera,

conform Tratatului de la Maastricht, celui de-al treilea pilon al Uniunii, au fost
transferate în primul pilon (libera circulatie a persoanelor, azil, imigrare etc.).
Astfel, in titlul VI (Cooperare politieneasca si judiciara in materie penala) raman
activitatile de prevenire si combatere a rasismului si xenofobiei, terorismului,
traficului de persoane si infractiunile impotriva copiilor, traficul de droguri, traficul
de arme, coruptia si frauda.

5.POLITICA EXTERNA SI DE SECURITATE COMUNA

Politica externa si de securitate comuna ramane in sfera interguvernamen-

tala, insa sunt aduse o serie de modificari fata de prevederile Tratatului de la
Maastricht. A fost creat un nou instrument in domeniul PESC: strategia comuna.
Prin Tratatul de la Amsterdam, Uniunea poate intreprinde misiuni de ajutor
umanitar si de mentinere a pacii.
Prin Tratatul de la Amsterdam a fost creata functia de Inalt Reprezentant
pentru PESC care are rolul de a asista Consiliul in probleme de politica externa si
de securitate comuna, in special prin contributii la formularea, pregatirea si
implementarea deciziilor si prin derularea unui dialog politic cu state terte (la
cererea Presedintiei Consiliului Uniunii Europene).
A fost infiintata, de asemenea, o Unitate de planificare politica si de alerta
rapida in cadrul Secretariatului Consiliului de Ministri. Rolul acestei unitati este de
a monitoriza si analiza evolutia politica si evenimentele internationale, inclusiv
alerta rapida cu privire la potentialele crize. La recomandarea Consiliului, unitatea
poate prezenta studii, recomandari sau strategii.
 6.REFORMA INSTITUTIILOR UNIUNII EUROPENE IN
VEDEREA EXTINDERII

Aceasta reforma s-a tradus prin rezultate modeste. Principala problema- o

uniune de 20- 26 membri- a fost rezolvata conform propunerii presedintiei
olandeze-statele mici vor pǎstra un comisar, in timp ce statele mari vor renunta la
unul din cei doi comisari actuali, în schimbul unor compensaţii traduse prin
marirea ponderii voturilor lor în Consiliu. Consiliul Uniunii Europene
A fost numit într-o prima sedinta la Dublin in martie 1975. Pana la 1985 cand
s-a hotarat ca numarul reuniunilor sa fie de doua ori pe an, Consiliul European isi
organiza intrunirile de trei ori pe an. În situaţii deosebite, aceste intalniri puteau
avea loc si de patru ori pe an.
Votul in majoritate calificata este extins la urmatoarele domenii: orientare si
actiuni de incurajare in domeniul ocuparii fortei de munca, excluderea sociala,
libera circulatie a persoanelor , masuri de securitate sociala necesare liberei
circulatii, regimuri speciale pentru cetatenii straini, sanatatea publica, egalitatea de
sanse si de tratament intre femei si barbati, cercetarea si dezvoltarea tehnologica,
lupta impotriva fraudei, cooperarea vamala, statistica, protectia datelor (infiintarea
unei autoritati consultative independente), regiuni ultraperiferice.

6.1 Parlamentul European

Parlamentul European are sediul la Strasbourg si este singura institutie ai

carei membri sunt alesi prin vot direct exprimat de catre cetatenii Uniunii. Acesta
este motivul pentru care Parlamentul exprima, teoretic, vointa politica a cetatenilor
statelor membre. Din 1979 deputatii europeni au mandat de 5 ani. Aceasta
institutie nu detine intreaga putere legislativa, insa participa la procesul legislativ
prin controlul asupra executivului.

Desemnarea Presedintelui Comisiei Europene trebuie aprobata de catre Parlament.

Numarul membrilor Parlamentului European nu poate fi mai mare de 700
(indiferent care va fi numarul statelor care vor adera in viitor), desi pentru 2009 se
preconizeaza un numar de 732 membri.
6.2 Comisia Europeana

Comisia Europeana este organul executiv al Uniunii, avandu-si sediul la

Bruxelles. Aceasta institutie are rolul de a initia politici si de a le pune in aplicare
pe cele adoptate. Atributiile sale se pot rezuma in: initiere, implementare si
supraveghere. Comisia are in componenta 20 de comisari desemnati de guvernele
statelor membre. Guvernul Uniunii il are in frunte pe Presedintele Comisiei care
intra oficial in functie numai dupa votul de aprobare al Parlamentului Europei.
Timp de cinci ani de zile presedintele si membrii Comisiei detin mandatul, dupa
aceasta perioada mandatul reinnoindu-se.
Rolul politic al Presedintelui Comisiei Europene este consolidat. Membrii
Comisiei sunt numiti printr-un comun acord intre guvernele statelor membre si
presedintele Comisiei.

6.3 Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene

Isi are sediul la Luxemburg si are rolul de a judeca modul de aplicare a

tratatelor si a legislatiei, putand aplica sanctiuni pentru incalcarea acordurilor
comunitare. Curtea este formata din cate un judecator apartinand fiecarui stat
membru si noua avocati numiti de Consiliul de Ministri, pentru un mandat de sase
ani care poate fi reinnoit.
Prin Tratatul de la Amsterdam, Curtea are responsabilitatea directa de a
veghea la respectarea drepturilor omului, iar jurisdictia sa se extinde, incluzand
urmatoarele domenii: imigratia, azilul, vizele si trecerea frontierelor.

6.4 Consiliul de Ministri

Functioneaza pe baza principiului interguvernamental in care participantii

reprezinta interesele nationale ale statelor din care fac parte. La sedinte iau parte
ministrii din guvernele statelor membre care raspund de domeniile aflate in
discutie (agricultura, justitie, finante etc.). Presedintia Consiliului de Ministri este
schimbata la fiecare 6 luni, ministrul de externe al altui stat membru preluand
oficial aceasta functie. In toamna anului 2002 a avut loc o dezbatere in care s-a
propus introducerea functiei de Presedinte al Uniunii Europene ales de catre
Consiliul Europei sau prin vot direct de catre cetatenii statelor membre. Intalnirile
sunt in jur de 80-100 pe an, prin importanta deciziilor adoptate, aceasta institutie
avand rol legislativ alaturi de Parlamentul Europei.
6.5 Comitetul Economic si Social

Este un organ consultatativ al Uniunii Europene, infiintat în 1957. Este

consultat in noi domenii: ocuparea fortei de munca, afaceri sociale, sanatate
publica. Prin Tratatul de la Amsterdam s-a introdus, de asemenea, posibilitatea ca
si Parlamentul sa consulte CES.

6.6 Comitetul Regiunilor

Este înfiintat in 1994 prin Tratatul de instituire a Uniunii Europene, fiind

alcatuit din reprezentanti ai autoritatilor regionale si locale europene. Beneficiaza
prin Tratatul de la Amsterdam de o mai mare autonomie administrativa, iar
domeniile in care aceasta institutie este consultata au fost extinse, incluzand:
ocuparea fortei de munca, afaceri sociale, sanatate publica, protectia mediului,
Fondul Social, pregatire profesionala si transporturi. Ca si in cazul Comitetului
Economic si Social, si Comitetul Regiunilor poate fi consultat de catre Parlamentul
European.

7.Concluzii

Tratatul de la Amsterdam reflectă noi completări\ modificari fata de Tratatul

de la Maastricht mentionate mai sus insă, ceea ce este cu adevarat important, este
faptul ca Tratatul de la Amsterdam, în comparaţie cu Tratatul precedent, subliniază
importanţa protecţiei drepturilor fundamentale, condamnă orice formă de
discriminare şi recunoaşte dreptul la informaţie şi protecţia consumatorilor.
Prin Tratatul de la Amsterdam, se garantează respectarea drepturilor
fundamentale, care a extins jurisdictia Curţii de Justitie pentru a asigura
respectarea drepturilor si libertatilor fundamentale de catre Institutiile Europene.
fundamentale de către Instituţile Europene.
Bibliografie

1. Naumescu Valentin- Sisteme politice comparate, Editura Casa Cartii de

Stiinta, Cluj–Napoca, 2003.

2.Roxana-Daniela Paun-Drept Comunitar,Editura Fundatiei Romania de

Maine,2009

3. Tudoroiu Theodor- Tratatul de la Amsterdam , Tratatul asupra Uniunii

Europene si Tratatul instituind Comunitatea Europeana cu modificarile aduse de
tratatul de la Amsterdam, Editura Lucretius, Bucuresti, 1999.