Vîjială Andreu Laura Alexandra

SPR I
2022-2023

Problematica agrară,
aspecte programatice și guvernamentale între
1866-1914

“ Toți oamenii cu perspicacitate și cu judecată preziceau că vom avea revolte agrare; nimeni
însă nu le credea așa curînd.
Revoltele au fost violente și pe unele locuri numai tunul le-a pus capăt.
Vecinii noștri de la miază-noapte dăduse guvernului liberal un fel de Ultimatum că dacă
între 18 Martie ora 12 și 20 Martie aceiași oră revolta nu ar fi stinsă, un corp de armată
streină va năvăli în țară.
Calamitatea atunci ar fi fost prea mare.
Starea șubredă a chestii țărănești o cunosc de mult timp (...) Am observat că deși s-a vîndut
sătenilor domeniile Statului prin legea agrară din 1889, deși s-a făcut legea din 1893 asupra
tocmelilor agricole, lipsea ceva la rezolvarea chestii rurale, și fără care nu se putea merge
înainte. Acel ceva este elementul moral, adică cultura rațională și intelectuală, ordine și credit
ieftin în înțelesul larg al cuvîntului.
Ibsen a spus că un principiu nu este adevărat decît vre-o 20 de ani. Dacă este așa, trebue să
ne punem în minte că chestia noastră poate fi rezolvată acum pentru cîți-va ani, definitiv nu.
După cît-va timp iarăși trebue să ne gîndim la dînsa și la viitorul țării, la interesul material și
moral al celui mai mare număr. Lucrul este posibil și ușor, ne trebue numai bună voință.” 1

Problematica agrară este de mare importanță, deoarece prin Reforma agrară din 1864 se
marchează și un început în modernizarea spațiului românesc.
Reforma agrară din 1864 a fost o măsură luată de guvernul lui Mihail Kogălniceanu în
timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, prin care țăranii clăcași erau eliberați de obligațiile
față de boieri și erau împroprietăriți cu pământ. Cum am menționat anterior, acesta a fost

1
C.R. Geblescu, “Problema Agrară în România”, Craiova, Institutul grafic SAMITCA, 1907, p. 7-8

1
Vîjială Andreu Laura Alexandra
SPR I
2022-2023

primul pas către începerea procesului de modernizare a statului român și, cu toate că a avut
numeroase lipsuri, a rupt legăturile cu economia și societatea de tip feudale.
Din punct de vedere demografic, majoritatea cetățenilor făceau parte din pătura de jos a
societății, motiv pentru care prin Legea rurală din 1864 au fost împroprietăriți cca. 500 000
de țărani, la care se adaugă cca. 100 000 de țărani care au cumpărat loturi mici din moșiile
statului; întinderea era fixată în funcție de numărul de vite pe care le dețineau.
Din punct de vedere economic și social, evoluția economiei naționale în epoca modernă a
fost condiționată de aplicarea unei politici de proprietate și de exploatare a țăranilor în
favoarea celor care își asigurau existența din producția agricolă, cât și de stimularea creșterii
întregului ansamblu economic. Politica integrării agriculturii și așezărilor rurale în
dezvoltarea social-economică a fost caracteristica fenomenului agrară 2 concretizat în
extinderea dreptului de proprietate al celor care trăiau din producția agricolă.
Motivația principală, dar și principala consecință, pentru care a fost adoptată Legea rurală a
fost aceea că, prin statutul de proprietari, țăranii deveneau totodată contribuabili la bugetul de
stat. Așadar, veniturile la bugetul statului creșteau considerabil.
După cum am menționat și anterior, guvernul condus de Mihail Kogălniceanu a fost cel
care aducea în dezbatere legea reformei agrare, ceea ce a dus la izbucnirea unui conflict între
guvern și majoritatea adunării.
Reforma agrară din 1864 a fost urmată de cea din 1921.
În prima jumătate a secolului al XX-lea, agricultura era în continuare principala ocupație a
mediului rural. Populația rurală atingea în anul 1930 cifra de 14,4 milioane de oameni, adică
79,8% din totalul locuitorilor,
Din punct de vedere politic, realizarea unei reforme agrare se regăsea în programul mai
multor partide, încă din perioada antebelică. În cadrul Partidului Liberal s-au conturat mai
multe orientări, chiar și contradictorii în privința rezolvării acestei probleme, liberalii s-au
pronunțat împotriva realizării unei ample reforme agrare. La fel ca și liberalii,doar o parte
din membrii Partidului Conservator susțineau menținerea actualului sistem moșieresc.

2
Bogdan Murgescu, “Metodologia cercetării istorice. Prezentare sintetică”, Universitatea București, p,
1

2
Vîjială Andreu Laura Alexandra
SPR I
2022-2023
Reducerea proprietăților moșierești prin aderare sau vânzare către țărani era susținută de
Partidul Conservator-Democrat, condus de Take Ionescu. În 1907 este înființată Casa Rurală,
care avea ca scop cumpărarea, parcelarea și vânzarea moșiilor către țărani. 3

În urma celui de-al Doilea Război Balcanic, Partidul Liberal a propus realizarea unei ample
reforme agrare prin exproprietărirea tuturor moșiilor care depășeau 1000 de hectare.

În perioada 1914-1918, ca efect al modificării Constituției, exproprierea a devenit posibilă

pentru cauze de utilitate națională. Astfel, într-un discurs mobilizator susținut pe front,
Regele Ferdinand le-a promis țăranilor pământ. O lună mai târziu regele a reînnoit
promisiunea făcută printr-o nouă proclamație. În consecință, exproprierea se făcea în
următoarea ordine: se expropriaza terenurile cultivabile ale Coroanei, fundațiilor, persoanelor
juridice, proprietăților rurale ale persoanelor cu domiciliu în străinătate, 2.000.000 de hectare
proprietarilor privați. Aceasta prevedea doar exproprietărirea țăranului, nu și împroprietărirea
sa.4
Au fost expropriate până în anul 1937 peste 5.8 milioane de hectare de pământ.
În concluzie, reforma agrară a contribuit la extinderea și consolidarea proprietăților țărănești
și de asemenea a redus în mod considerabil dependența țăranilor față de marii proprietari,
această reformă a contribuit la dezvoltarea generală a țării, la consolidarea statului, la
modernizarea agriculturii, producând schimbări profunde în viața social-politică românească.

3
Gabriel Popescu, “Probleme de politică agrară,București”, Editura ASE, 2001
4
http://arhivelenationale.ro/site/download/inventare/Reforma-Agrara-1864.-Inv.-629.pdf