Impactul Marii Uniri asupra Basarabiei: Un act benevol sau de ocupare?

Teritoriul Basarabian, a suferit transformări semnificative în domeniile politic, economic și

cultural, dar puține dintre aceste schimbări au corespuns dorințelor locuitorilor săi. Un moment
excepțional în această evoluție a fost unirea din 1918, care rămâne relevantă și azi, după mai bine de un
secol.
Există argumente solide care susțin caracterul pozitiv al acestor evenimente:
- Sfatul Țării, entitatea care a votat unirea, era reprezentativă din punct de vedere etnic și avea atât o
legitimitate juridică puternică, cât și sprijinul populației.
- Existau legături culturale strânse între teritoriul dintre Nistru și Prut și Regatul României.
- Actul unirii a fost fundamentat în baza unei istorii solide.
Aceste argumente subliniază importanța și natura benefică a unirii din 1918 și relevanța acesteia pentru
evoluția și istoria acestui teritoriu. Înainte de a începe a vorbi despre urmările Unirii asupra Basarabiei,
trebuie să cunoaștem situația Basarabiei până la sfârșitul primului război mondial.
Contextul social economic și politic înainte de unire
Starea deplorabilă a industriei basarabiene a fost cauzată de
Obligația întreprinderilor de a satisface necesitățile militare ale armatei rusești de pe frontul de sud
și sud-est, care s-a manifestat prin
o dezorganizarea producției industriale
o reducerea semnificativă a comerțului exterior
o comerțul intern limitat la necesitățile civile și militare
Programul politic impus Basarabiei, pentru a împiedica devenirea acesteia într-o forță economică
independentă, întreprinderile erau astfel menite doar să prelucreze anumite materii brute pentru
transportare în metropolele industriale pentru fabricație definitivă.
Dacă comparăm industrializarea Basarabiei cu cea a Bucovinei observăm că aceasta este
preponderent agricolă. Un factor ce a determinat acest lucru a fost introducerea lucrăturile specializați
străini în întreprinderile industriale Bacoviene.
Problema modernizării Basarabiei în componența Imperiul Rus nu era importantă și deloc grăbită.
Așa cum menționează doctor Petre Cazacu Imperiul Rus, fiind puternic, cu spirit foarte conservator, nu
se grăbea să facă schimbări, populațiile erau lăsate mult timp în cadrul vieții lor primitive, cu tradițiile,
și legile lor, dacă nu manifestau tendințe politice sau naționale suspecte.
Industria Basarabiei în 1918 se afla încă în prima fază a constituirii sale, din datele anuale
statistice ale Rusiei Țariste, valoarea anuală a producției din Basarabia era de numai 4 milioane de
ruble.
În urma unirii erau anumite industrii care erau scutite sau supuse plății taxelor și reglementării de stat
 lemnul și alimentară, lânii hârtiei, metalurgică - erau scutite
 de distilerii de spirt, fabricile de coniac și spirtul de fructe – erau taxate și reglementate de stat
Doar 5 fabrici posedau instalații moderne .
Fabrica Redel Din Chișinău producea renumitul coniac apreciat în străinătate

Cu toate că Basarabia nu era săracă în minerale, aceasta avea deficit de mijloace de extracție.
Existau astfel mine de cărbuni neexploatate. Pietrele calcaroase se extrăgeau în Orhei, Akkerman,
Tighina Soroca și Hotin. Astfel conform statisticelor Basarabia dispunea de 300 de centre de extragere
cu producție medie de 10 de mii de tone de piatră și 200 tone diverse produse minerale.
Începând cu 1919 numărul întreprinderile industriale crește cu 140% la sută, metalurgică cu 150%,
textilă cu 68% chimice 70%, Iar către iunie 1940 numărul întreprinderile ajunsese la 1169 de diferite
tipuri cu o valoarea estimativă de aproape 6 miliarde de lei.
În concluzie Unirea Basarabiei cu România in 1918 a avut consecințe benefice inclusiv asupra
evoluției industriale

Autorul relatează în carte că orice persoana aflată în vizită în Basarabia în anul 1918, era să
menționeze despre caracterul izolant al satelor din Basarabia. Astfel încât o mare parte din satele din
Basarabia nu cuminicau intre ele și cu lumea exterioară. Bhutan târgurile din Basarabia avea o
importanță mare însă din cauza distanței mari între acestea și lipsa căilor de comunicație a determinat
un factor de frânare a acestora.

Conform unor date documentare la 1918 abia deci s-au găsit la 150 km de rețele în toată
Basarabia fapt ce demonstrează nivelul de civilizație atins de gubernie în timp de 100 de ani de aflare
în componența imperiului rus. Însă bun o mare parte din drumuri circa 20.000 km au rămas neatinse,
unde circulația era extrem de anevoioasă pe timpuri ploioase, care coincideau cu vremea de
transportare a recoltei înrăutățind greutățile vieții economice
Liniile de cale ferată erau mai dezvoltate astfel încât în anul 1918 an acestea avea o lungime de 1087
km, liniile principale fiind
Reni-Bender , Ungheni-Chișinău-Tighina-Razdelinaia , Ocnița- Moghilev
Șosele erau slab dezvoltate, în consecință dificultatea transporturilor era semnificativă
 Astfel în urma unirii una dintre sarcinile principale ale administrației Române era refacerea și
extinderea a acestora, astfel încât orașele și centrele comerciale să fie legate cu Vechiul Regat.
Totodată trebuie de menționat că Liniile de tren din Basarabia erau de alt ecartament, astfel fiind
necesar transbordarea vagoanelor. Deja în anii 1922-1923 rețeaua de cale ferată a Basarabiei este
normalizată și sunt construite primele linii Vasile Lupu- Bălți , Chișinău – Căinari și construirea
podului între Galați și Reni.
Pentru transportarea mărfurilor este organizat transportul cu autocamioane care transportau
pasageri dar ș mărfuri în fiecare zi la ora 10 în diferite direcții și orașe din Basarabia.
Totodată au fost introduse în Basarabia unitățile de măsură, până atunci erau folosite cotul
moldovenesc, arșinul, stânjenul etc. Astfel printr-un decret regal din 1918 sistemul metric devine
sistemul legal din Basarabia. Astfel sunt deschise birouri a Direcției măsurilor și greutăților și investind
2 mln. De lei pentru procurarea etaloanelor și măsurărilor metrice necesare
Reforma agrară a avut cel mai puternic impact asupra Basarabiei, considerând caracterul agricol al
economiei acesteia. ,,Agricultura, în calitate de domeniu de bază al vieții economice a aceste provincii
care îi asigura mai mult de jumătate din totalul exporturilor, precum și de activitate economică şi mod
de viață pentru 87,1% din totalul populație (1930)". Astfel, comparativ cu celelalte provincii ale
României, Basarabia poseda cea mai mare suprafață arabilă, constituind cca 14% din tot pământul
arabil al țării. Raportată la întreaga suprafață a provinciei, suprafața arabilă era de 71.58%, În timp ce
suprafața arabilă a Bucovinei era de numai 30,13%, cea a Transilvaniei de 32,48% și cea a Vechiului
Regat de 49,01% La finele anilor 1930, Basarabia dispunea de 199,460 ha de pădure, 110.582 ha vic,
28.274 ha livezi cu pom fructiferi, 28.425 ha finețe naturale, 427.618 ha păşuni. Totalul terenului
agricol al Basarabiei constituia 3.626.428 ha, din care 3931.529 ha suprafață arabilă, constituind 1/4
din suprafața totală cultivabila a României interbelice. Circa 34% din suprafața arabilă a Basarabiei
erau cultivate cu grâu, 24% cu porumb, 27% cu orz, 4% cu secară și 8% cu ovăz.

Astfel, în comparație cu perioada anterioară reformei agrare, un număr sporit de ţărani reuşesc
acum să-şi asigure mijloace de trai din munca propriului pământ.

În concluzie, Unirea Basarabiei cu România în 1918 a lăsat o amprentă puternică în conștiința

colectivă a locuitorilor din această regiune. Astăzi, această unire rămâne un punct de referință în
identitatea culturală și istorică a locuitorilor, influențând limbajul, tradițiile și anumite aspecte culturale.
Dezbaterile politice continuă să se axeze pe semnificația și consecințele acestei uniri, iar unele grupuri
încă percep această uniune ca având o importanță deosebită pentru prezentul și viitorul regiunii. În
ansamblu, unirea din 1918 rămâne un element vital în construcția identității naționale și în peisajul
cultural și politic contemporan al acestei zone.
Bibliografie

Editura Academiei Române, editor. BASARABIA – 1812. PROBLEMĂ NAŢIONALĂ, IMPLICAŢII

INTERNAŢIONALE. 2012.
Enciu, Nicolae. 1918 Pe Ruinele Imperiului Spulberat De Istorie. Editura ARC, 2021.

Mândâcanu, Angela, et al. Unirea în destinul românilor basarabeni. 2017.