Libertatea este un concept a cărui adevărate însemnătate nu l-a găsit
nimeni. Indiferent de iluzia că suntem stăpâni pe destinele noastre, trăim într-o lume condusă de norme, reguli și principii sociale, în care am devenit sclavi al încadrării în tiparele sociale, de a atinge așteptările celorlalți și a evita privirile critice. Din păcate acest fenomen nu a apărut spontan, dar este rezultatul unui lanț invizibil și lung al slăbiciunii umane. Suntem forțați să renunțăm la propriile aspirații și vise pentru a fi în rând cu ceilalți sau chiar ademeniți într-un ciclu continuu de consum în care muncim din greu pentru a ne permite lucruri pe care tot ei nu le sugerează că le dorim.
Societatea poate fi oricine, prietenii, profesorii, colegii sau chiar
partenerul tău, așa cum în romanul Pădurea spânzuraților de Liviu Rebreanu, ne amintim de personajul principal Apostol Bologa, orbit de dorința de a satisface plăcerile iubitei sale, prin înrolarea în armata austro- ungară. Această cotitură în firul narativ, într-adevăr ia permis trezirea subconștiinței naționale față de patria mamă, dar în același timp a fost o imperfecțiune umană față de așteptările societății din acea perioadă. Confruntarea interioară accentuează lipsa stăpânirii asupra propriilor decizii și ușurința umană de a fi modelați și influențați de societate, ca niște pioni într-un joc a unui sistem mai complex.
Motivul libertății se oglindește în romanul nunta în cer, întruchipat în
aspirația Lui Andrei Mavrodin de a rămâne liber și a evita ,, orice ispite de așezare, de viață casnică”, care putea tulbura desăvârșirea față de înțelegerea lumii sau de continuarea artei sale de creație. Operele artistice necesită o dedicație bolnavă, care conduce uneori la o izolare de lumea ,,reală”, care nu înseamnă neapărat izolarea socială, ci mai degrabă acordarea spațiului și timpului necesar pentru a explora propria lume interioară, conducând din păcate la dificultatea de a concepe o familie statornică.