Eu am fost făcut să fiu liber.

Libertatea este un concept a cărui adevărate însemnătate nu l-a găsit

nimeni. Indiferent de iluzia că suntem stăpâni pe destinele noastre, trăim
într-o lume condusă de norme, reguli și principii sociale, în care am devenit
sclavi al încadrării în tiparele sociale, de a atinge așteptările celorlalți și a
evita privirile critice. Din păcate acest fenomen nu a apărut spontan, dar
este rezultatul unui lanț invizibil și lung al slăbiciunii umane. Suntem forțați
să renunțăm la propriile aspirații și vise pentru a fi în rând cu ceilalți sau
chiar ademeniți într-un ciclu continuu de consum în care muncim din greu
pentru a ne permite lucruri pe care tot ei nu le sugerează că le dorim.

Societatea poate fi oricine, prietenii, profesorii, colegii sau chiar

partenerul tău, așa cum în romanul Pădurea spânzuraților de Liviu
Rebreanu, ne amintim de personajul principal Apostol Bologa, orbit de
dorința de a satisface plăcerile iubitei sale, prin înrolarea în armata austro-
ungară. Această cotitură în firul narativ, într-adevăr ia permis trezirea
subconștiinței naționale față de patria mamă, dar în același timp a fost o
imperfecțiune umană față de așteptările societății din acea perioadă.
Confruntarea interioară accentuează lipsa stăpânirii asupra propriilor
decizii și ușurința umană de a fi modelați și influențați de societate, ca niște
pioni într-un joc a unui sistem mai complex.

Motivul libertății se oglindește în romanul nunta în cer, întruchipat în

aspirația Lui Andrei Mavrodin de a rămâne liber și a evita ,, orice ispite de
așezare, de viață casnică”, care putea tulbura desăvârșirea față de
înțelegerea lumii sau de continuarea artei sale de creație. Operele artistice
necesită o dedicație bolnavă, care conduce uneori la o izolare de
lumea ,,reală”, care nu înseamnă neapărat izolarea socială, ci mai degrabă
acordarea spațiului și timpului necesar pentru a explora propria lume
interioară, conducând din păcate la dificultatea de a concepe o familie
statornică.

În concluzie, personajele