Caracterizarea lui Stefan Gheorghidiu Romanul camilpetrescian are in prim plan o figura emblematica pentru tipul intelectualului roman

, un tanar a carui evolutie este surprinsa sub toate aspectele sale. Stefan Gheorghidiu este portretizat inca de la inceput prin tehnici moderne, care ii confera acestuia o aura de autenticitate si il apropie de viata reala. Astfel, ca tipologie de personaj, Stefan Gheorghidiu este in primul rand personajul principal al romanului, in jurul caruia se invarte intreaga actiune si din prisma caruia sunt redate si celelalte personaje. Personaj analitic, el este tipul inadaptatului, al individului care nu reuseste sa se incadreze in peisajul societatii contemporane lui, creandu-si propriul univers, guvernat de niste principii specifice. Din acest punct de vedere, lumea in care traieste este o lume utopica („Utopia”), fiind antitetic plasat fata de societatea in care el nu se regaseste („Realia”). Daca Utopia este guvernata de concepte ideale, care in teorie par a fi posibile si infaptuibile, Realia este o lume a compromisului, a superficialitatii, a ipocriziei si coruptiei, adica indepartarea de acel ideal de lume. Din acest motiv, el este si tipul idealistului, Stefan fiind un personaj care se ghideaza dupa niste principii care nu au vreo legatura cu realitatea, dar in care crede cu tarie. Din acest punct de vedere, el este un egocentric, intrucat intregul sau univers graviteaza in jurul sau si ii satisface nevoia de a fi in centru, de a fi el cel care poate ordoneze, sa detina controlul si sub a carui putere se afla tot ceea ce este in jurul sau. De asemenea, Gheorghidiu este tipul intelectualului, reprezentant un individ ale carui decizii se bazeaza strict pe ratiune, explicandu-se astfel si prezenta in text a celor doua metafore fundamentale – Patul lui Procust si Jocul Ielelor. Acestea redau atat intentia eroului de a analiza rational fiecare aspect al vietii sale pentru a verifica potrivirea cu idealul, cat si fluxul ideilor si gandurilor, cu un aspect halucinant, haotic, ce creeaza contextul unui univers segregat, protejat de tentatiile exterioare si propice infaptuirii idealurilor. Construit prin tehnici moderne de analiza psihologica, precum introspectia, fluxul memoriei involuntare, confesiunea, nmonologul interior, Stefan Gheorghidiu poate fi considerat ca un reprezentant al modernismului, fiind un personaj complex si bine individualizat. Nu in ultimul rand, el este si un personaj tragic, prin faptul ca lumea sa este o lume utopica in sine datorita imposibilitatii atingerii idealurilor propuse. Din acest punct de vedere, tipologia personajului aminteste de tipologia eroului romantic, de un Dionis sau un Luceafar eminescian, personaje inadaptate, din lumi diferite, superioare, condamnate la suferinta. Statutul social al personajului este un alt aspect deosebit de important in caracterizarea personajului. El este un tanar student la facultatea de filosofie, cu o situatie materiala precara, initial, care se casatoreste cu Ela, „una din cele mai frumoase studente”. Inclinatia spre meditatie, rationare este ilustrata tocmai de domeniul in care Stefan studiaza, un domeniu vast, dar care implica utilizarea permanenta a ratiunii. Pus in postura de mostenitor al unei averi insemnate, el este pus in contact cu societate al carei membru nu se considera si pe care nu doreste sa o cunoasca si cu problemele sale specifice, atat de indepartate de principiile lumii sale ideale: goana dupa bani, inselatoria, arivismul, ipocrizia etc. Acesta este, de altfel, momentul in care se produce ruptura dintre el si Ela, clipa in care Ela realizeaza ca lumea lui nu este si lumea ei, fiind ispitita de mirajul distractiilor si bunei stari din societate. De asemenea, Stefan este si soldat in timpul razboiului, avand functia de sublocotenent, functie care din nou il plaseaza pe o treapta deasupra altor indivizi. Portretul fizic este vag prezentat, nepunandu-se accentul pe infatisare tocmai din prisma incadrarii romanului in tipul romanelor psihologice. Totusi, in putinele pasaje descriptive, Stefan Gheorghidiu este conturat ca fiind un individ lipsit de preocupari pentru vestimentatie si aspect, preocupari pe care le considera superficiale, frivole(lucru evidentiat prin faptul ca poarta o camasa mai multe zile la rand). El ajunge sa se compare la un moment dat cu domnul G., la nivelul aspectului camasii: daca in cazul lui se remarca „mansetele prea largi si cu corturile sucite in afara”, domnul G. „avea mansetele bine intinse, mici”. In ceea ce priveste portretul moral, eroul este caracterizat de o serie de trasaturi care reies din actiunile, gandurile si discutiile din roman. Intelectual preocupat de probleme de constiinta, Stefan Gheorghidiu este inchistat in lumea sa zugravita ideal, pe baza unor concepte filozofice transpuse din teoria predata in facultate in viata sa reala, concepte care ii ordoneaza si ii guverneaza 1

el si-o sugjuga pe Ela principiilor sale. de acea Realia prezentata anterior. absoluta. nu esti mort. ca femeie ideala. o ruptura menita sa ii puna la incercare profunda interioritate si echilibrul fiintei sale. provocand o ruptura in echilibrul emotional si intelectual al eroului. intaia explozie iti sparge urechile. Un vajait scurt. te nauceste. dintre Stefan si Ela ca pioni a doua universuri diferite. pe care urechea il prinde cu un soi de anticipatie. Motivul pentru care el face acest lucru este cat se poate de simplu: limitat in a intelege mecanismul si functionarea societatii. Fara a avea dovezi concrete. in asteptarea celeialte explozii. ferindu-l de complicatiile societatii. Stefan se afla in continuare intr-o stare de insecuritate emotionala cauzata de pierderea Elei si de pericolul distrugerii propriei lumi. ajung sa interpreteze la infinit si sa analizeze mai mult decat de obicei fiecare gest si fiecare actiune a celei datorita careia s-a produs aceasta ruptura. Astfel. Cum s-a terminat o ruptura. De aceea. intr-o convulsite epileptica si astepti sa fii lovit drept in moalele capului. si ii recreeaza personalitatea si fiinta astfel incat sa se potriveasca standardelor sale ontologice. Acest fragment releva cel mai bine drama personajului. a ales altceva in locul lumii sale perfect inchise. Stefan sufera un soc intern. Nu mai e nimic omenesc in noi”. in clipa in care isi vede lumea amenintata nu doar de prabusirea idealului etern feminin. Or. o clipa sleit. el nu poate intelege cum este posibil ca femeia sa sa aleaga sa se rupa de idealul feminin cu care el o identificase. Clipa in care o intalneste pe Ela coincide cu conturarea posibilitatii de a-si implini un ideal prezent in orizontul tiparelor sale. de actiunile superificiale si de imperfectiunea acesteia. isi injumatateste rasuflarea si se incordeaza iar. la acestea insa se adauga un nou sentiment: cel al insecuritatii biologice: „ Exploziile le aud organizat. conflictele interioare apar tocmai in momentul in care Stefan realizeaza ca nu este dispus sa faca acest compromis propus de sotia sa. in cel de-al doilea caz aceasta liniste este curmata de o lupta infinit mai semnificativa pentru destinul tuturor: confruntarea dintre viata si moarte. motiv pentru care prefera sa ramana un inadaptat. a doua te acopera de pamant.. Pentru el. irationalitatii si ipocriziei pe care le intalneste datorita contactulului cu rudele sale pentru a intra in posesia mostenirii. ideala pentru el. iubirea trebuie sa fie pura. o confundare a Realiei cu Utopia.intreg universul interior si exterior. Daca pierderea Elei a insemnat zbuciumul fiintei. ca un bolnav de tetanos. dintre Utopia lui Stefan si Realia Elei. corul tot. Egocentric si egoist. incepand sa isi doreasca mai mult – o reconciliere a relatiei lor cu Realia. cu mana indoita deasupra capului. dubii. Desi pentru o vreme compromisul Elei pare sa fie unul viabil. si orgoliul sau este mai putin ranit. sa fii imprastiat. idealul femeii perfecte. ea decade automat din postura de femeie absoluta. altele in mine. inclestezi dintii. facandu-l sa constientizeze caracterul exagerat acordat dramei pierderii Elei comparativ cu noua experienta. intrucat ii este mai usor sa accepte ca a gresit in clipa alegerii ei ca femeie ideala decat ca ea. concretizat pana atunci in persoana Elei. neatinsa de pacatele cotidiene si de amanuntul vietii sociale. dintre ratiune si sentiment. format intr-o sfera a principialitatii. ci si de pericolul inconsecventei. sufocand-o si obligand-o sa se adapteze lumii sale si sa se rupa de realitate. iar cel de la picioarele mele are capul pin de sange. Posibilitatea de a jongla cu multitudinea de concepte filozofice insusite de-a lungul anilor ii ofera o placere deosebita. el se foloseste de simpatia Elei pentru el. Animalic. vietuirea intr-o lume marcata de inexistenta acesteia este o absurditate si ceva de neinchipuit. isi construieste in minte scenarii rupte de realitate pornind de la cele mai mici amanunte. simpatie care ii flateaza egoul si orgoliul nemasurabile. In conceptia sa. ajungand sa fie convins de infidelitatea Elei. ins educat. gelozie si contradictii in gandire. palpabile. panicat de iminenta mortii pe care o resimte la orice pas si de morbiditatea actiunilor pe care le savarseste. oamenii se strang unii langa altii. a acelei Realia. Unele le aud la cativa pasi. un izolat si sa actioneze in continuare in conformitate cu crezurile sale intrinseci. el pare sa isi doreasca pe parcursul fluxului ideilor sale ca Ela sa il insele. aceasta noua experienta ontologica adanceste aceasta ruptura. in centrul careia se afla chiar el. exponentul lumii superficiale. atata timp cat ea era femeia perfecta. Asociind-o in schimb cu domnul G. De asemenea. Dar prin faptul ca le-ai avut pe amandoua. dar si scarbit de acel „animalic” 2 . El traieste o drama interioara bazata pe indoiala. sec. drama pierderii Elei este inlocuita (sau cel putin accentuata) voluntar cu o alta drama – drama iminentei mortii. ea pare sa constientizeze lipsurile relatiei lor. In timp ce in primul caz Stefan linistea interioara a lui Stefan a fost perturbata de confruntarea dintre lumea principialitatii si lumea irationalitatii. Deasupra ta.

dintre Utopia si Realia. Dintre cei care intotdeauna descopera firele de par in mancare [. lipsa de deschidere. de explozii si de macelul uman din jurul sau. „O femeie isi da sufletul si pe urma si-l reia intact”. un om care a trecut prin niste experiente initiatice chiar profund marcante. „inclestezi”.. atata dintre lumea sau si lumea celorlalti. dar supradimensionate anterior care ii umplusera sufletul de gelozie. partenera de conversatie a lui Gheorghidiu la petrecerile mondene. unde l-a inselat. Experienta razboiului ii da lui Stefan o lectie usturatoare – si anume faptul ca este irelevant daca Ela l-a inselat sau nu. este irelevant daca ea l-a iubit sau nu sau cu cine. Greseala sa a fost plasarea sa in centru si ruperea de orice context. Stefan Gheorghidiu se autocaracterizeaza ca fiind „un tip imposibil care complica absolut orice intamplare”. Pe de-o parte.prezent in compatriotii sai si in inamici. surprinzandu-si caracterul hiper-analitic si sensibil la orice critici in ceea ce priveste principiile sale existentiale. Chiar daca biologic vorbind el a supravietuit. Marea lectie pe care Stefan o primeste de la moarte este greseala egocentrismului si a egoismului. idealizarea iubirii dintre el si Ela. cat si caracterizarea indirecta. se remarca atat caracterizarea directa. iar o doamna. al mortii. facuta de personajul insusi si de alte personaje. atata luciditate e insuportabila. precum criticismul acid. De asemenea. „animalic” ilustreaza nu doar spaima incomensurabila a eroului la vederea mortii. Chiar daca alegerea de a merge in razboi a fost una voluntara. Intregul sau sistem de valori este redat prin afirmatii precum „Cei care se iubesc au drept de viata si de moarte unul asupra celuilalt”. care l-au facut sa devina un inadaptat extremist. prin decizia de a-i lasa la divort tot ceea ce definea perioada cand fusesera impreuna. al caror impact va fi resimtit pentru totdeauna in viata sa. afirmatii din care reiese tendinta acestuia de a atinge absolutul.. este inspaimantat de lipsa de aplicabilitate a principiilor sale. pe ceilalti ii paraseste pur si simplu”. Folosirea unor termeni precum „ruptura”. el este socat. dezgustatoare”. toate situatie intr-un anumit context. tendinta de analiza si observare a detaliilor. cu totii fiinte teoretic superioare. prin fapte. de societate. al iubirii. pentru care relatia ideala depaseste barierele mortii si le da celor doi drepturi depline unul asupra celuilalt. lupta a fost atat de dura incat a zdruncinat intregul sistem de valori al personajului. mondene. ii spune „Ah. in timpul excursiei de la Odobesti. In final. „convulsie epilectica”. Gheorghidiu intelege astfel dramatismul confruntarii directe. In fata acestei realitati crude. cu totii oameni.]. dumneata esti dintre acei care fac mofturi interminabile si la masa. Mai mult decat atat. rigiditatea. al razboiului. Aceasta confruntare a personajului cu moartea de pe campul de lupta are o serie de urmari deosebit de semnificative. cat si dintre viata pe care o simte in fiecare clipa pulsandu-i in sange si moartea pe care o simte pe front suflandu-i in „moalele capului”. universul sau perfect. aceste conceptii egoiste sunt insotite de un orgoliu nemasurat si de 3 . insa pe de alta parte Stefan este un om schimbat. imposibilitatea multumirii cu jumatati de masura si a acceptari compromisurilor. replici care subliniaza atat modul in care este perceput de catre cei din jur. el a realizat intradevar ca a exagerat pierderea Elei si caracterul infidel al acesteia. Ca mijloace de caracterizare. caci drama constiintei sale pare insignifianta pe langa drama unei intregi colectivitati. Ela ii spune „esti de o sensibilitate imposibila”. gesturi actiuni si prin monolog interior si introspectie. trasaturi sanctionate cu usurinta de reprezentantii lumii cotidiene. al luptei pentru bani. Fraza „Nu mai e nimic omenesc in noi” este tocmai o constatare a acestui fapt. cand. guvernat de ratiune fiind ucis de sunetul armelor. dorind sa o scoata definitiv din universul sau. este greu a spune cine a iesit invingator din aceasta confruntare: Stefan sau moartea. Mai mult. relevanta este intelegerea realitatii din toate punctele de vedere. ca un inadaptat. de realitate a actiunilor Elei. de unde si frustrarea perpetua in ceea ce priveste dorinta Elei de evadare din sfera in care el incearca sa o tina inchisa. tanarul student la filosofie este portretizat indirect si de actiunile si gandurile sale. Nu. constiinta sa limpezindu-se odata cu experienta razboiului de framantarile minore. care reliefeaza neconcordanta Utopiei cu Realiei si dezamagirea aferenta. ci si la aceasta posibilitate e distrugerii a crezurilor. un om „altfel” decat ei. Astfel de conceptii duse la extrem nu fac decat sa nuanteze si mai mult tendinta de posesivitate a eroului. din convingere. Stefan simtindu-se dator sa se confrunte cu moartea in razboi datorita orgoliului imens si a principiilor sale. a idealurilor. o drama a constiintei umanitatii. cat si trasaturi cu care se infatiseaza in cadrul putinelor contacte cu societatea. „Femeia insala numai pe cel pe care-l iubeste. „nauceste”.

adoptand o atitudine grava. omul. gandit. care duc la o filtrare a iubirii printr-o analiza rationala. analitic. Astfel.caracterul critic. incontrolabile. dupa momente cruciale de dubiu si interogatoriu ontologic.a invatat o lectie de viata pe care cu siguranta nu o va uita niciodata. care poate l-a inselat. a sentimentului si constiintei unei colectivitati este un lucru meschin. femeia pe care poate a iubit-o sau poate nu. iubesti pentru ca stii ca asta o face fericita”. sobra. pentru el iubirea este ceva hotarat. Concluzia este. o convingere bazata pe anumite argumente. el concluzioneaza in acelasi stil tipic intelectual ca a pune sentimentul individual in fata destinului cu legile sale necrutatoare. ce debordeaza de intelepciune si experienta. Drama pe care el o traieste il formeaza si il marcheaza definitiv. din indatorire. caci la final. bazata pe potrivirea cu tiparele lumii sale: „O iubire mai mare e mai curand un proces de autosugestie. Stefan Gheorghidiu poate fi considerat un ganditor. intelectualul.filozoful. un individ cu o capacitate de intelegere superioara. multumindu-se cu postura de individ care refuza sa isi mai asume o pozitie in raport cu societatea. decis rational. asadar. una extrem de simpla: chiar daca a pierdut-o pe Ela. rational al personajului. din duiosie. 4 . poate nu. care in acest roman se vede pus intr-o ipostaza deloc confortabila – cea de militant al principialitatii in fata superficialitatii si inconsecventei societatii. intrucat Stefan Gheorghidiu . acest lucru nu mai conteaza. El nu vede iubirea ca pe niste sentimente pure. Trebuie timp si trebuie complicitate pentru formarea ei” sau „Iubesti mai intai din mila. soldatul .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful