Diferența dintre omul tradiţional şi cel modern se poate face avand in vedere modul in care

aceştia se raportează la lume și la o forţă transcedentală. Astfel, dacă pentru omul traditional
realitatea exterioară și fenomenele ei există independent de voinţa lui, pentru omul modern singura
realitate care contează este cea a propriului eu. De asemenea, dacă omul tradițional crede in
divinitate şi intr-un destin prestabilit, omul modern traversează o reală criză a comunicării cu
transcendenta, căci, așa cum afirma Nietzsche: „Dumnezeu a murit!". Aşadar, ființa modernă, fie se
instituie pe sine ca divinitate a propriei lumi, fie caută să descopere Absolutul în diverse experiente
de viaţă: iubirea, războiul, erudiţia etc.

Reprezentative pentru viziunea omului modern asupra lumii sunt particularitățile de

construcție a personajului Ştefan Gheorghidiu, protagonistul romanului subiectiv, de analiză
psihologică, „Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de război", al lui Camil Petrescu, publicat in
anul 1930.

Statutul social,psihologic si moral al protagonistului dezvaluie adevarata problematica a

romanului, si anume tipul inadaptatului superior , conditia intelectualului insetat de Absolut, nevoit
sa traiasca intr-o lume mediocra ,cat si despiritualizata , lipsita de principii si valori morale .

Sub aspect social, student la Filozofie,Stefan Gheorghidiu este un tip inteligent, preocupat
de studiu, care traieste in lumea ideilor, a cartilor si care are impresia ca s-a izolat de realitatea
materiala imediata. Insa tocmai aceasta realitate produce destramarea cuplului pe care il formeaza el
cu Ela . Pana in momentul in care Gheorghidiu primeste mostenirea de la unchiul Tache , cuplul
traieste in conditii modeste (,,era o gospodarie boema,,) ,dar in armonie , iar apoi patrunde in inalta
societate bucuresteana .Cand incepe razboiul , statutul sau social se modifica , intrucat acest idealist
se inroleaza voluntar, ca sublocotenent in armata romana si devine responsabil de plutonul noua ca
varf al avangardei. In final,ranit,lasat la vatra , divorteaza si cedeaza o mare parte din bunurile sale
Elei. Din punct de vedere psihologic , reprezinta intelectualul insetat de absolut , pentru el chiar
iubirea insemnand daruire totala, sacrificiu, caci, spune el, ,,acei care se iubesc au drept de viata si de
moarte unul asupra celuilalt ,, . Totodata el este un inadaptat care duce o existenta dramatica , dar
traieste o experienta morala superioara , caci trece prin drama razboiului. Din punct de vedere moral,
este o fire conflictuala si polemica, este macinat de gelozie si are o inclinatie aproape maladiva spre
introspectie , constiinta lui fiind obsedata de amanunte chinuitoare , astfel incat isi amplifica drama ,
isi exagereaza suferinta , ridicand-o la proportii cosmice. De asemenea , tot sub aspectul moral ,
personajul este un apărător al principiilor de viață și al adevărului . Inadaptarea vine din respingerea
falsității și a meschinăriei. El detașează valoarea de nonvaloare, și are o ierarhie a lucrurilor pe care le
respectă sau pe care le consideră nesemnificative. Descoperind darul vieții în sine și a solidarității
umane, renunță să mai lupte pentru o  relație pusă sub semnul frivolității care l-a putut duce în
pragul crimei. Rămâne însă disponibil pentru  viitor, maturizat de experiențele asumate.

Inadaptabilitatea si luciditatea excesiva devin,in aceste conditii , principalele trasaturi de

caracter ale personajului , fiind evidentiate , in plan discursiv , printr-o serie de episoade narative,
menite a-i reliefa zbuciumul interior.