1930

CARACTERIZARE
ȘTEFAN GHEORGHIDIU

Introducere
Publicat în anul 1930, romanul lui Camil Petrescu marchează o nouă direcție de evoluție a
prozei româneștisi stabilește modul în care se manifestă modernismul în genul epic.
Camil Petrescu teoretizează romanul modern, psihologic și de tip subiectiv, care are drept
caracteristici: autenticitatea, anticalofilismul, memoria involuntară, fluxul conștiinței, introspecția și
monologul.
Textul narativ este structurat în două părți precizate și în titlu, indică temele romanului cât și
cele două experiențe fundamentale, de cunoaștere, trăite de protagonist : dragostea și războiul.

Tipologie
Personajul principal al operei este Ștefan Gheorghidiu, acesta fiind de asemenea narator.
Pierzându-și uneori aura mitică de „ ființe de hârtie”, personajele trec pragul ficțiunii și poposesc în
realitatea noastră profană, ilustrând tipuri umane. Astfel Ștefan Gheorghidiu ajunge să reprezinte un
nou tip de personaj- a intelectualul lucid devorat de propria luciditate, a inadaptatului superior ce nu
se regăsește într-o societate dominată de bani și snobism, dezinteresat de latura materială a
existenței și adept al filosofiei idealiste, pe care o aplică asupra realității imperfecte.

Evoluție
Evoluția lui Ștefan Gheorghididiu este influențată de cele două experiențe definitorii pentru
existența sa: dragostea și războiul, căi prin care încearcă să atingă absolutul existenței.

Caracterizare
Personajul are un vag portet fizic, însă nu îi lipsesc datele de statut social tânăr student la
Filosofie, provine dintr-o familie săracă( tatăl său murise și lăsase familia în datorii).Se căsătorește
cu Ela, una dintre cele mai frumoase fete de la Universitate, în a doua parte se înrolează în armată.
– moral individ cu principii bine conturate, crede în valori și refuză orice formă de
compromis.Extrem de gelos, posesiv și suspicios în relația sa cu Ela.
– psihologic -fire analitică, inadaptat social, hipersensibilitate în relația relația sa de cuplu.
Principala trăsătură de caracter a personajului este orgoliul, acesta stând la baza celor două
experiențe de cunoaștere, iubirea și războiul. Văzând iubirea în mod absolut, personajele se
autocaracterizează, mărturisind că nu s-ar putea realiza „ decât într-o dragoste absolută”- De
asemenea el își recunoaște defectul mărturisind că e „ nemăsurat de orgolios”.Printr-o autoanaliză
lucidă recunoaște și felul în care a luat naștere iubirea sa pentru Ela, el simțindu-se admirat de cei
din jur fiindcă era iubit de „ de una dintre cele mai frumoase studente”.

Secvențe
I. O primă scenă narativă pentru evidențierea orgoliului personajului o constituie cea a
mesei în familie din casa unchiului Tache. La acest eveniment participă toți membrii
familiei, nerăbdători să-și primească averea. Spre surprinderea tuturor, Ștefan
primește o mare parte din bani, el rămânând însă neentuziasmat. Se evidențiază astfel
personalitatea sa opusă celorlalți, firea sa nematerialistă și dezinteresată. Soția care
se implică în discuția despre bani îl surprinde în mod dureros pe Ștefan ce o dorea
„ mereu feminină deasupra acestor discuții vulgare”. De aici se generează criza
matrimonială, Ela lăsându-se în voia tentațiilor mondene și comparându-l pe Ștefan
ceilalți. Din orgoliu, el refuză să intre într-o competiție și să adopte stilul superficial
al oamenilor mondeni, considerând acest lucru sub demnitatea sa de intelectual.
 II. O altă scenă semnificativă pentru orgoliul protagonistului o constituie cea a înrolării
în război, în mod voluntar. Acesta susține că nu ar fi suportat să îi audă pe ceilalți
povestind despre război, fără ca el să trăiască această experiență de viață pe care o
considera importantă în formarea sa ca om El realizează însă, mai târziu, că
realitatea războiului nu mai are nimic măreț și eroic. Astfel, experiența războiului are
un rol important pentru personaj, acesta având o funcție de eliberare, de catharsis.
Drama războiului anulează drama iubirii, devine mai realist.

Caracterizarea personajului este realizată atât direct prin autocaracterizare și alte personaje,
cât și indirect prin vorbe, fapte sau relația cu ceilalți.
1. Bărbatul se autocaracterizează, recunoscând că transformă orice întâmplare într-o
dramă sufletească , „ pot transforma mici incidente în adevărate catastrofe”, de aici
reieșind negativismul și victimizarea sa, se consideră „ un tip imposibil”.
2. De asemenea Ela spune că e „ de o sensibilitate imposibilă”
3. Unchiul Nae îi spune „ n-ai spirit practic”, acesta observând faptul că Ștefan trăiește
într-o lume a ideilor, că nu e realist.
Indirect
Prin afirmațiile „ cei care se iubesc au drept de viață și de moarte unul asupra celuilalt”și
„ femeia înșală numai pe cel care îl iubește, pe ceilalți îi părăsește pur și simplu”, conturează
tendința lui spre absolut, imposibilitatea mulțumirii cu jumătăți de măsură.
Gheroghidiu nu vede iubirea dintre el și sopție ca pe un sentiment pur, incontrolabil, ci mai
degrabă ca pe ceva rațional și bazat pe argumente.

Conflicte:

1. Conflictul este unul interior, desfășurat în conștiința personajului-narator, generat de

opoziția dintre aspirațiile lui Gheorghidiu și realitate.
2. Războiul este prezentat ca un conflict interior cu sinele, el se detașează și se vede în ipostaza
celui care analizează.
3. Conflictul dintre el și Ela este tot unul interior, deoarece se realizează între ideea idealizată a
Elei și cea creată tot în mintea lui Gheorghidiu cu privire la adevărata sa față. Ela este
descrisă doar prin prisma conștiinței lui Ștefan, prin urmare de aici reiese incertitudinea și
nesiguranța lui.
4. Conflict exterior între protagonist și societate, el fiind un nonconformist și intrând în
categoria inadaptaților social.
Titlul
În acest sens este relevant titlul operei, acesta fiind menit să evidențieze criza omului
modern, ce nu se regășește în socieltatea în care trăiește.Titlul este un binom ce surprinde cele două
alternative ale vieții, Termenul ,,noapte'' e simbolic, prevăzut în ambele părți ale titlului deoarece
redă incertitudinea, necunoscutul și tainele firii umane.

Concluzie
În lumina celor arătate, Ștefan Gheorghidiu este un personaj complex și memorabil ce dă
dovadă de luciditate, impresionând prin stilul propriu de a vedea esența vieții.