DOCTRINA CREȘTINĂ

Raicu Rebeca și Vitcu Bianca

 Ce este Doctrina creștină?

✤ Doctrina creștină derivă din cuvântul latin docere („a învăța”). În tradiția
creștină, acest termen este folosit într-un sens larg pentru a descrie întregul
corp al învățăturii creștine sau, mai strict, pentru a descrie ceea ce cred
creștinii despre anumite aspecte ale credinței lor, de exemplu doctrina lui
Dumnezeu , a naturii și destinul creatura umană, Hristos , mântuirea ,
Duhul Sfânt , Biserica și altele asemenea.

✤ Doctrina poate privită ca constitutivă, autoritară, normativă și / sau

descriptivă. O doctrină dată poate considerată adevărată sau falsă,
su cientă sau insu cientă, esențială sau neesențială.
fi
fi
fi
fi
✤ Doctrina este ceva învățat; un principiu sau un crez de principii prezentate pentru
acceptare sau credință; un sistem de credințe. În Scriptură, doctrina are un sens mai larg.

✤ În dicționarul evanghelic al teologiei biblice, această explicație este dată:

 Legătura dintre Doctrina Creștină și relația cu credința

✤ Doctrina creștină nu face obiectul credinței creștine. Creștinii nu cred în

această sau acea doctrină sau într-un sistem doctrinar, ci în Dumnezeul care
s-a revelat în S ntele Scripturi . Majoritatea creștinilor sunt de acord că
doctrina creștină urmează învățătura bisericii antice despre Persoana și
lucrarea lui Hristos. Majoritatea creștinilor pot mărturisi împreună
rezumatul doctrinei creștine găsit în crezul apostolic. În ciuda diferențelor
dintre creștini și diferitele lor tradiții, există mai mult acord decât apare la
suprafață. Toți creștinii recunosc că Biblia este sursa primară și norma
doctrinei creștine și recunosc o compoziție mai mult sau mai puțin
uniformă (cu diferențe marginale).
fi
 Credințele creștinismului

✤ Următoarele convingeri sunt esențiale pentru aproape toate grupurile de

credință creștină. Acestea sunt prezentate aici ca doctrine de bază ale
creștinismului. Un număr mic de grupuri de credință care se consideră a
în cadrul creștinismului nu acceptă unele dintre aceste credințe. De
asemenea, trebuie să se înțeleagă că există mici variații, excepții și adaosuri
la aceste doctrine în anumite grupuri de credință care se a ă sub umbrela
largă a creștinismului.

fl
fi
✤ Aspecte dogmatice:
✤ Existenta lui Dumnezeu

✤ Autori biblici admit, desigur, existenta lui Dumnezeu. In opinia lor, cel ce a rma în
inima lui cã „nu exist Dumnezeu" este un ateu practicant mai degraba decât un
teoretician. Apologetul crestin are la dispozitie douá unelte în combaterea obiectiilor
referitoare la existenta lui Dumnezeu. Prima constã în prezentarea unui anumit
numar de dovezi privitoare la existenta lui Dumnezeu, iar cea de-a doua se preocupa
cu identi carea de cientelor din cadrul loso ei celeilalte persoane astfel incât, în
locul negarii, sã se ajungã sã e rezonabil (daca nu chiar mai mult) sã se accepte
existenta lui Dumnezeu. Pascal este unul din cei ce prefera sã adere la a doua metodã;
cei ce rezoneaza cu prima abordare pun în lumina anumite argumente care ne
conducîn cel mai bun caz la probabilitati si nu la certitudini. Si apologetica ne poate
duce n sfera probabilitatilor, pe când certitudinile implicà luarea unor decizi morale.
fi
fi
fi
fi
fi
fi
Mulți creștini astăzi încearcă să ia o poziție intermediară între absolutismul
ecleziastic și individual. Vorbim astfel, în diferite moduri, despre autoritatea
relativă a dogmelor și a canoanelor confesionale și despre relativa libertate de
interpretare individuală. În această perspectivă, dogmele și formulele
confesionale ale bisericii sunt considerate îndoielnice și deschise dezvoltării
ulterioare în lumina autorității normative a S ntei Scripturi și a nevoilor,
problemelor și re ecțiilor bisericii și ale societății în situații mereu noi. În
același timp, interpretările individuale ale adevărului doctrinar trebuie să e
evaluate critic atât în lumina învățăturii biblice, cât și a tradiției bisericești, dar
la rândul lor pot contribui la reforma interpretării biblice tradiționale și a
doctrinei ecleziastice. Deși această poziție nu rezolvă problema autorității, ea
lasă loc autorității S ntelor Scripturi, consimțământului creștin și libertății
individuale.
fl
fi
fi
fi
Datorită istoriei sale schimbătoare este di cil să înțelegem nivelul actual al relațiilor
creștinismului cu alte religii. Acestea variază de la regiune la regiune.

Iudaismul

În istorie, relația dintre iudaism și creștinism a fost tensionată. Totuși, după

Holocaust, diverse discuții au ca scop reconcilierea creștino-iudaică și relațiile dintre
cele două religii s-au îmbunătățit.

Iudaismul privește creștinismul ca ind o eroare: originar, adică în iudaism, Mesia

este un om, un rege evreu așteptat de către toți, care, deși va înfăptui multe lucruri
greu de făcut de altcineva (reconstruirea Templului, aducerea păcii mondiale, o
credință universală în dumnezeul evreilor, învierea morților), rămâne totuși o ință
umană și atât (vezi intrarea "jewish eschatology" de pe wikipedia engleză pentru mai
multe detalii), care doar are concursul deplin al unicului creator care este Dumnezeu.
fi
fi
fi