Ca sursă de inspirație, Camil Petrescu pleacă de la romancier, dramaturg, doctor în filozofie, nuvelist și poet.

scris în perioada interbelică, romanul „Ultima

evenimente reale. Pentru romanul războiului, el El pune capăt romanului tradițional și rămâne în literatura
noapte de dragoste, întâia noapte de război” a
valorifică propriul jurnal de campanie din timpul
apărut în anul 1930 și este un roman modern, română, în special, ca inițiator al romanului modern.
primului Război Mondial, deoarece a fost
psihologic, de tip subiectiv.
locotenent în armata română și corespondent de
război. Pentru romanul de dragoste, ce reprezintă o
narațiune ficțională, autorul pornește tot de la un Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război TEMA romanului este sugerată încă din titlu:
de Camil Petrescu iubirea și războiul. Acestea nu sunt prezentate
fapt real, respectiv un scandal din lumea mondenă,
în care este prezentat un omor pasional, cauzat de o simultan, ci succesiv. Totodată, conturează drama
intelectualului lucid, inadaptat, cu probleme de
relație infidelă. modern subiectiv are drept caracteristici: unicitatea conștiință.
perspectivei narative, timpul prezent și subiectiv, O primă scenă relevantă pentru tema și viziunea despre lume este scena
PERSPECTIVA NARATIVĂ SUBIECTIVĂ.
memoria afectivă (involuntară), narațiunea la excursiei de la Odobești. Atât pe drum, cât și la masă, mereu se întâmplă ca
Narațiunea este relatată la persoana I, naratorul-
persoana I, luciditatea analizei, anticalofilismul, dar și soția lui să fie așezată lângă domnul G, lucru care îl frământă pe protagonist.
personaj, fiind implicat în actul întâmplării. Viziunea
autenticitatea trăirii. Ștefan analizează foarte fin și detaliat gesturile soției sale, care flirtează cu
„împreună cu” apare prin procesul de focalizare
Un alt element este conflictul. Exterior și interior, acesta se domnul G, acesta devenind tot mai sigur ca Ela îl înșală. Aceasta are aparența
internă. Se remarcă unicitatea perspectivei narative, unei femei infidele, dar lașitatea ei nu este limpede. Ea afirmă că nu a făcut
deoarece naratorul își expune propria experiență: „La conturează în jurul protagonistului. Principalul conflict ale
operei este conflictul interior, resimțit de personajul nimic reproșabil și greșit și că nu s-a comportat altfel decât celelalte femei
10 mai în același an, eram mutat în regimentul XX.” spunând cu tărie: „Toate femeile fac la fel!” Ștefan se dovedește a fi o persoană
narator, principal, Ștefan Gheorghidiu și generat de
Cititorul are acces limitat la cele întâmplate, el hiperlucidă și rațională. Cu toate că e anonimă, o doamnă mai înaintată în
incertitudinea că este înșelat. Din această cauză
cunoscând doar varianta lui Ștefan Gheorghidiu. Astfel, protagonistul se află dominat de un zbucium permanent, vârstă îi reproșează acestuia, având rolul unei „cutii de rezonanță”, spunându-i
naratorul e unul necreditabil, deși oferă o viziune cauzat de evoluția sentimentului de gelozie. Această „Atâta luciditate e insuportabilă, dezgustătoare.” Ștefan Gheorghidiu era
autentică. îndoială este cu atât mai dureroasă, cu cât Gheorghidiu diferit de ceilalți deoarece era hipersensibil și de multe ori exagera: „despic
consideră că „Acei ce se iubesc au drept de viață și de firul în patru”.
TEHNICILE NARATIVE SPECIFICE, printre care și moarte unul asupra celuilalt”. Sentimentul de iubire este O altă secvență sugestivă pentru tema romanului este surprinsă în capitolul
percepția timpului. Dacă în romanul tradițional timpul e rezultat și din orgoliu în raport cu ceilalți bărbați din cinci, după decizia plecării în război. Imaginea războiului este haotică, frontul
măsurabil, general, obiectiv, în acest tip de roman timpul universitate, spunând că „Eram atât de pătimaș iubit de înseamnă agitație, mizerie, frig și învălmășeală. Capitolul „Ne-a acoperit
e unul interior, subiectiv. Cronologia e încălcată, prin una dintre cele mai frumoase studente și cred că acest pământul lui Dumnezeu” ilustrează tragismul confruntării cu moartea.
orgoliu a constituit baza viitoarei mele iubiri”. Conflictul Perspectiva războiului este radicală; războiul este văzut în sens maladiv, fiind
procesul rememorării (analepsiei) deoarece sunt aduse în
exterior pune în evidență relația personajului cu cei din cel care curmă vieți. Ofițerul Ștefan Gheorghidiu descoperă o realitate
prezent gânduri și fapte trecute care sunt subordonate dramatică, nu atacuri vitejești. Orgoliul său însă îl face să participe cu toată
memoriei involuntare și al fluxului conștiinței. jurul său, accentuând orgoliul respingerii și plasându-l în
categoria inadaptatului social. Unchiul său dorește să îl forța la război, dintr-un sentiment nobil de camaraderie. Drama colectivă, a
Protagonistul, Ștefan Gheorghidiu, participând la o războiului, pune în umbră drama individuală a iubirii și devine o experiență
atragă spre lumea afacerilor și a banilor, însă Ștefan
discuție cu ceilalți sublocotenenți, își amintește povestea trăiește într-o lume a ideilor, ceea ce îl face să fie și sensibil revelatorie pentru Ștefan, care își inversează sistemul de valori. Rănit și
iubirii eșuate dintre el și soția sa: „Eram însurat de doi în exterior. spitalizat, Ștefan Gheorghidiu revine acasă la București dar se simte detașat de
ani și jumate cu o colegă de facultate și bănuiam că mă tot ceea ce îl legase de Ela. De aceea hotărăște să o părăsească și să-i lase averea
înșală.” și „tot trecutul”.
Un prim element de compoziție este titlul. Acesta se construiește pe baza Ela este un personaj evolutiv în roman. Din punct de Cum sfârșitul oferă posibilitatea interpretărilor, iar destinul de combatant al
unei antiteze duble: ultima/întâia - dragoste/război, sugerând și vedere social, este o studentă la Litere, orfană, dar protagonistului nu este încheiat(se afla la București într-o permisie), acest
anticipând cele două teme principale ale romanului, dragostea și modestă, locuind înainte de căsătoria sa cu Ștefan roman modern are final deschis.
războiul. Ambele experiențe sunt asociate cu termenul „noapte”, alături de mătușa care o crescuse. După primirea Ștefan Gheorghidiu, personajul narator, este tipul intelectualului,
simbolizând necunoscutul, întunericul, fiind sugerat eșecul în cele două averii, aceasta intră în lumea mondenă, schimbându-și personaj tipic lui Camil Petrescu, student la Filosofie, care trăiește
planuri. Termenii „ultima” și „prima” sunt frontierele temporale ale astfel statutul social, iar în final ajunge chiar să într-o lume a ideilor, a cărților, crezând că s-a izolat de lumea
unor epoci diferite ca trăire și viziune din viața personajului principal. divorțeze de soțul ei. În ceea ce privește statutul moral, palpabilă. Este un filosof fascinat de absolut, de ideea unei iubiri
Acestea marchează momentele esențiale ale transformării lui din inițial era blândă și inocentă, după primirea averii ideale, tânăr rațional, fiind în același timp, și un inadaptat social,
bărbatul orgolios și adept al iubirii unice, Ștefan Gheorghidiu devine un devine egoistă, adulterină și ipocrită. Toate aceste orgolios si hipersensibil.
bărbat rece, detașat și ironic spre sfârșitul romanului. De asemenea, însușiri sunt atribuite prin ochii lui Ștefan. Psihologic, Din punct de vedere social, el este un student la filosofie căsătorit cu
relația dintre Ela și Ștefan este sugerată în titlul, deoarece, odată cu este o fire extrovertită, cu o personalitate puternică și Ela: „una dintre cele mai frumoase studente”. Din punct de vedere
începerea războiului, dragostea se pierde. În acest context, fiind aflat în adaptabilă. moral, personajul aparține lumii adevărului și al standardelor de
prag de moarte, el conștientizează că există lucruri mult mai importante viată̆, este orgolios și sensibil. De asemenea, este o persoană care se
decât presupusul adulter al soției sale. simte superioară fată de ceilalți oameni din jurul sau. Pe plan
psihologic, el este stăpânit de frământările și problemele de conștiință
și se zbate intre iubirea pentru Ela si drama războiului, dar si între
suspiciune și certitudine.