1930 CARACTERIZARE STEFAN GHEORGHIDIU

Ultima noapte de dragoste,

întâia noapte de război
Camil Petrescu
Camil Petrescu a fost un mare si cunoscut poet, prozator și dramaturg interbelic
modernist, creator al romanului subiectiv în literatura română, adept al sincronismului
lovinescian. Acesta preia tehnica memoriei involuntare de la scriitorul francez Marcel Proust.
Romanul este publicat în anul 1930, într-o perioadă de efervescență culturală, când în
literatura româna se manifestă două mari curente literare: modernismul și tradiționalismul.
Romanul se încadrează în Modernism prin autenticitate, substanțialitate, timp subiectiv, tehnica
jurnalului, noul tip personaj și stilul anticalofil.
Tema o reprezintă condiția intelectualului superior ce trăiește două experiențe: iubirea și
războiul. El crede în dragostea absolută, dar realitatea nu permite atingerea acestui absolut.
Eroul înțelege că drama colectivă a confruntării cu moartea în război este superioară dramei
individuale.
Construcţia personajelor este realizată într-o manieră modernă. Naraţiunea se
concentrează asupra evenimentelor vieţii interioare, fiind utilizate mijloace moderne de analiză
psihologică.
Ștefan Gheorghidiu este protagonistul romanului, dar și un narator autodiegetic. Prin el,
Camil Petrescu introduce în literatura română un nou tip de personaj, reprezentând tipul
intelectualului „ca structură de caracter“ inadaptat. Într-o călătorie de căutare a sinelui,
personajul se transformă pe parcursul romanului și își notează cu atenție traseul interior.
Statutul social al lui Gheorghidiu suferă mai multe schimbări. Inițial este prezentat ca
student la filozofie, sărac, dar apreciat în mediul universitar. Se căsătorește cu Ela, având o
existență modestă și fericită. După primirea moștenirii de la unchiul Tache, este obligat să
pătrundă în cercurile aristocrate și să se implice în afaceri. În timpul Primului Război Mondial
se înrolează în armată, devenind sublocotenent. În final, rănit, divorțează de Ela și îi cedează o
parte din bunurile sale și trecutul.
Din punct de vedere moral, Ștefan este un intelectual cu valori morale înalte care nu
acceptă compromisuri, inadaptarea sa reieșind din refuzul său de a accepta minciuna și ipocrizia
lumii mondene. Pe de altă parte, este un tip orgolios, sensibil, lucid dar și foarte gelos „Știam că
nu mai pot trăi fără ea“.
În ceea ce privește statutul psihologic, Gheorghidiu este un tânăr inteligent măcinat de
incertitudine și îndoieli, neputând să se adapteze la viața mondenă din capitală, fiind frământat
de un conflict interior deoarece toate idealurile îi erau contrazise de realitate.
Principala trăsătură de caracter a lui Ștefan Gheorghidiu este orgoliul, ilustrativă în acest
sens este mărturisirea lui în ceea ce privește felul în care ia naștere dragostea
pentru Ella. De asemenea, din orgoliu combinat cu o moralitate superioară, pleacă de bună voie
pe front, pentru că nu ar fi suportat să îi audă pe alți participanți povestind despre război, fără ca
RR
1930 CARACTERIZARE STEFAN GHEORGHIDIU
el să cunoască această experiență de viață.
O primă secvență narativă semnificativă pentru temă este vizita la unchiul Tache.
Gheorghidiu observă cu ochi critic și satiric tipologii balzaciene precum cea a arivistului Nae
Gheorghidiu, deputat, îmbogăţit prin zestrea nevestei urâte şi diforme, demagog, abil şi
periculos. Discutându-se despre idealismul naiv al tatălui naratorului, Corneliu, profesor
universitar care îşi cheltuia leafa scoţând gazete, Ştefan îi apără orgolios principiile acestuia,
învinuind pe cei care acceptă moştenirile în bloc. Consternarea generală este adâncită de
muţenia în care cade unchiul Tache. Ulterior acesta se va dovedi impresionat de îndrăzneala
eroului. Ela îl privește cu admirație și Gheorghidiu este mulțumit de alegerea soției sale, făcută
din dragoste.
O altă secvență narativă ilustrativă pentru orgoliul superiorității este cel de la popota
ofiţerilor din capitolul ”La Piatra Craiului, în munte…”, unde are loc o discuţie generată de
achitarea unui bărbat ce şi-a ucis soţia prinsă în flagrant de adulter. Gheorghidiu îşi dovedeşte
din nou orgoliul și poziţia intransigentă printr-o izbucnire violentă. Părerea lui este că cei doi au
drept de viaţă şi de moarte unul asupra celuilalt, neputând accepta formula de metafizică
vulgară conform căreia fiecare îşi poate retrage cantitatea de suflet investită într-o relaţie,
deoarece iubirea transformă pentru totdeauna.
Un prim element de structură și compoziție semnificativ pentru construcția personajului
reprezintă titlul.Titlul anticipează cele două teme ale romanului .Numit inițial „Proces-verbal de
dragoste și război“ sugerează intenția autorului de a nota cu mare precizie faptele și trăirile în
defavoarea laturii artistice (stil anticalofil).Titlul următor surprinde și ideea incertitudinii eroului
exprimate prin repetiția cuvântului "noapte", dar și faptul că o experiență este depășită cu
ajutorul celei de a doua.
Un al doilea element de structură reprezentativ pentru personaj este perspectiva narativă.
Perspectiva este subiectivă, ,,împreună cu”, faptele fiind relatate la persoană I de către un
narator intradiegetic, actorial, implicat în acțiune ca personaj. Focalizarea este internă și
ilustrează unicitatea perspectivei. Ștefan Gheorghidiu, personajul narator, un alter ego al
autorului, filtrează realitatea prin propria conștiință în căutarea unor certitudini și manifestă
ironie la adresa societății burgheze.
Un alt element de structură semnificativ este conflictul romanului. În romanul lui Camil
Petrescu apare conflictul interior, din conștiința personajului narator, Ștefan Gheorghidiu, care
trăiește stări și sentimente contradictorii față de soția sa ,Ela. Acest conflict inetrior este generat
de raporturile pe care protagonistul le are cu realitatea înconjurătoare. Conflictul interior este
dublat de un conflict exterior generat de relația protagonistului cu societatea, acesta fiind plasat
în categoria inadaptaților social.
Opera literară „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” de Camil Petrescu
este un roman modern de analiză psihologică, fiind, totodată, şi un roman al autenticităţii şi al
experienţei . Prin Ștefan Gheorghidiu, personajul-narator, scriitorul impune în literatura română
o nouă tipologie: intelectualul inadaptat, ce aspiră spre absolut.

RR