Sunteți pe pagina 1din 4

A efectuat: Manastrl Marina

Drama intelectualului drama de constiinta sau


traire suprema
Vreau sa sufar pentru ea si numai pentru ea! Experienta inseamna luciditate (Constant Ionescu)
(Camil Petrescu Ultima noapte de dragoste,intiia noapte de razboi, Patul lui Procust Liviu Rebreanu Padurea spinzuratilor )
Intelectualul nu este doar cel cruia i sunt necesare crile ca o satisfacere a orgoliului si a afirmarii de sine, ci orice om cruia o idee - orict de elementar ar fi ea - i angajeaz i i ordoneaz viaa. Un asemenea personaj este protagonistul operei lui Camil Petrescu Ultima noapte de dragoste,intiia noapte de razboi\ Drama intelectualului intr-o societate bazata pe inegalitati este o tema frecventa in literatura romna si universala si cunoaste o tratare deosebit de complexa in opera lui Camil Petrescu.Eroul principal al romanului este un intelectual preocupat in primul rnd numai de probleme de constinta. Este un intelectual fin, care si-a facut din speculatiile filozofice mediul fundamental in care se misca cu dexteritate. Liniile de gndire trasate in cmpul istoriei filozofice ii sunt cunoscute cu de-amanuntul si gndirea lui proprie aluneca spre ele cu abilitate si subtilitate. Faptul ii provoaca o placere spirituala superioara, pe care o doreste unica si netulburata. Este defapt o izolare de viata trepidanta a complicatiilor sociale, o evadare intr-o lume in care domina numai spiritul filozofic, cu puterea lui de o gndi o noua rnduiala. In aceasta lume vrea sa o ridice si pe sotia sa pentru a trai impreuna o dragoste eliberata de contingentele comune ale vietii sociale, o dragoste care sa fie numai a lor, sau numai a lui. Trind o profund dram a cunoaterii, Gheorgidiu descoper caracterul relativ al sentimentelor umane. El aspirase la o simbioz sentimental, vznd n iubire un sentiment unic, irepetabil: Simeam c femeia aceast era a mea n exemplar unic, aa ca eul meu, ca mama mea, c ne ntlnisem de la nceputul lumii, peste toate devenirile amndoi i vrem s pierim la fel amndoi Pasiunea lui Stefan Gheorghidiu izvoraste dintr-o metafizica a iubirii pure si absolute care spiritualizeaz actul erotic i acesta este i izvorul geloziei sale, care l fac s se zbat ntre certitudini i ndoieli.. De aceea ii este necesara Ella careia i se subjuga si pe care n-o poate rupe din sufletul sau. Acesta este si izvorul geloziei sale, cnd comportarea sotiei ii infiltreaza in constiinta semne de intrebare, care il fac sa se zbata intre certitudini si indoieli. Pentru Stefan Gheorghidiu iubirea este receptata ca o experienta posibila, o imbogatire a relatiilor intime, nu ca o raportare a indragostitului la fiinta iubita. El este indragostit mai degraba dintr-un orgoliu

satisfacut si traieste doar iluzia iubirii, nu sentimentul ca atare, caruia nu se abandoneaza niciodata, si nici nu consimte la sacrificii in numele dragostei. Se poate spune chiar ca pentru personajul principal iubirea este o problema de {auto}cunoastere, nu de implicare sentimentala, caci in aspiratia lui catre absolut el nu urmareste adevarul despre Ella, ci mentinerea propriului echilibru interior. mmEroul penduleaz ntre real i ideal. Idealul lui este de sorginte filozofic. O dram a incompatibilitii dispersat n tendine i relaii cu Ela (sotia sa), cu lumea, cu camarazii de rzboi, deci cu combatanii i necombatanii, care se transform sau devine un eec. Neputincios asist la tranformarea femeii iubite: dintr-o tnr sensibil, atrgtoare, ntr-o femeie avid de ban, de lux i de distracii: Vedeam cum femeia mea se nstrina de zii i zii n toate preocuprile i admiraiile ei, de mine. Suflet hipersensibil, Gheorgidiu sufer din cauza schimbrii Elei, oscilnd dramatic ntre sperant, tandree, dispre, chiar urDrama lui este drama generat de imposibilitatea comunicrii. Ea se consum la mari adncimi. Gesturile lui devin reci, se disperseaz, se frng. Este imaginea pe care o d sabia pe care o tot apei i ea nu se ndoaie, ci se frnge. Am srutat-o chiar pe aceast femeie, care nu mai era a mea, care era a morii. Am privit-o cu indiferena cu care priveti un tablou. ntreaga via a eroului se consum n aceste plonjri interioare, pn la clipa definitiv, cnd i se pare eroului nostru, c ceea ce l va salva este filozofia. I-am scris c-i las absolut tot ce e n cas, de la obiecte de pre la cri, de la lucruri personale la amintiri. tot trecutul. Desprirea a devenit iminent, altfel risca desfiinarea lui ca personalitate.Dragostea pentru soul ei cade n conformism conjugal, folosit cu iscusin ca s se apere. n psihologia lui tefan Gheorghidiu explodeaz gelozia; sentimentul devine exclusiv dominant i-l tortureaz. De la nevoia de dragoste absolut la gelozia chinuitoare - iat procesul sufletesc al lui Gheorghidiu.El mrturisete: Nu m-ai nelat, m-am nelat. S-a nelat n momentul n care a ales-o pe ea, pentru c nu corespunde idealurilor lui. Este ntr-un fel drama geloziei la Gheorghidiu. Este drama lui, provocat de o hotrre i de declanarea unui sentiment care nu avea suport moral. Cea de-a doua direcie este dictat de fore i raiuni exterioare, circumscrise idealului pe care eroul i l-a asumat, prin integrarea ntr-o existen cotidian, care nseamn familie i rzboi. De fapt, gelozia lui tefan Gheorghidiu apare ca o alt fa, n fond fireasc, a intensitii sentimentului su de dragoste, a setei sale dup dragostea absolut. Drama lui Gheorghidiu se consum pe dou direcii: este o dram a iubirii nelate, nu a geloziei, este drama setei de certitudine. Eroul spune: Nu, n-am fost nici o secund gelos, dei am suferit atta din cauza iubirii.C. Petrescu a transpus n paginile romanului, rzboiul autentic, concret, fr idealizare romantic i fr grotescul naturalist, rzboiul crud i inutil, blamat de cei care l duc efectiv, exploatat de cei care l provoac. Scenele prezentate sunt de un profund realism i ele par a fi notate la faa locului. Strile sufleteti ce preced prima lupt denot o prospeime rscolitoare. Pe front, se ntretaie ordine contradictorii, tragicul ntlnindu-se cu absurdul; eroismul alterneaz cu panica. t. Gheorghidiu acumuleaz o cunoatere exact a rzboiului i a realitii n general, nct contiina lui se limpezete de frmntrile minore care i umpluser sufletul de veninul geloziei. tefan Gheorghidiu este, cu toate acestea, un lucid. Sub luciditatea contiinei sale, ca sub o lup, sunt examinate i faptele Elei, i frmntrile din contiina sa. Singurul adevr pe care l tie, este c o iubete pe Ela; aceast iubire i d comarul geloziei, dei neag c ar fi gelos. Cnd certitudinile sale l

apropie de adevr i hotrte desprirea, o face totui sub rezerva unui ndoieli; este motivul ce va determina mpcarea ulterioar, dar i motivul care, spulberndu-se, va pecetlui definitiva desprire. i-a cunoscut t. Gheorghidiu soia, n esena feminitii sale? Desigur. Dar a socotit c o poate aduce n sfera unei puriti a iubirii, care s nfrng obinuitul, comunul, din relaiile sociale curente. Soia sa ns a rmas nuntrul acestor relaii, adaptndu-se perfect. Pe t. Gheorghidiu motenirea ns nu l-a integrat n societatea burghez a timpului su, ca pe soia sa; a rmas un neadaptat, un inadaptat superior pentru c revolta lui izvorte din setea de cunoatere i din credina c nu exist salvare fr curajul adevrului. Este, deci, t.Gheorghidiu un nvins? Este un nvins n cadrul societii burgheze pe care o detest i deasupra creia se ridic. Dar el se desparte de soia sai implicit de anturajul acesteia - lsndu-i tot trecutul. Face acesta cu convingerea c nu poate aparine unei asemenea lumi. Moralmente, eroul nu este un nvins. El a nvins sentimentul geloziei, care l dezumanizeaz; i-a nimicit dimensiunile, pe care le socotea enorme; a pus ntr-un raport just frmntrile din contiin cu frmntrile obiective ale vieii sociale, cele din urm cntrind mai greu n balana contiinei. ntr-un cuvnt i-a nvins trecutul i i-a salvat astfel personalitatea moral. Un asemenea inadaptat social, Camil Petrescu ni-l prezinta pe personajul operei sale Patul lui Procust, George Dementru Ladima. Personajele romanului sunt relativizate prin reflectarea lor in mai multe constiinte. Ele se constituie antitetic, impletindu-si destinele. Erou absent, poet si gazetar intransigent, devenit incomod prin corectitudine si onestitate, avid de adevar si dreptate, nerealizat social, orgolios si lucid, fara simtul realitatii, Ladima traieste, autoiluzionandu-se, in lumea ideilor pure, fiind un inadaptat. Personalitatea lui Ladima se contureaza din mai multe perspective: din amintirile lui Fred(caracterizare directa), din notele autorului, din relatarile Emiliei, din articolele lui Ladima publicate in subsolul cartii(caracterizare indirecta), din conclu-ziile procurorului care a condus ancheta asupra sinuciderii lui, din opiniile diferite ale prietenilor de cafea. Portretul fizic este schitat in cateva linii de catre Fred, privindu-i fotografia dupa moartea acestuia: inalt, slab, cu ochi rotunzi si orbitele mari, adancite cu o mustata de sergent major si carare de frizer, cu haina lui neagra, de alpaca, iar camasa alba si cu gulerul totdeauna prea larg, scrobita, cu mansetele mari, rotunde, ca niste burlane, prinse cu butoni roz de camasa, pe cand ceilalti butoni erau mici betigase, Ar fi fost un cap frumos, de n-ar fi fost atat de demodat Nu cred ca avea mai mult de 35-40 de ani. Ladima e vazut de Fred ca un om misterios, grav, pedant de bine crescut, om de superioritate intelectuala. Fred isi da seama ca sub aspectul dezolant al lui Ladima se afla intelectualul superior si neinteles. Fred descopera, din scrisori, un Ladima sensibil, duios, naiv, indragostit de o fiinta idealizata, inchipuire a mintii lui. IEmilia vorbeste despre Ladima cu compatimire: O ducea rau, saracu, pentru ca navea nici o slujba. imi spunea cum era amanat mereu la gazete de azi pe maine. Pentru ea, el este un netot, cam aiurea, avea aerul unui profesor inacrit, de geografie, de provincie; ii era rusine sa iasa cu el. Era ceva ridicul in silueta demodata ca o figura dintr-un catalog vechi prafuit, a lui Ladima; demodat, arata ca un tata. Cauza tragediei lui Ladima este saracia, el era obsedat de lipsa de bani. Din pricina saracei nu putea sa mearga in aceeasi lume cu femeia pe care o iubea pe atunci.Ladima scria cu infrigurare, cucerind interesul si atentia publiculuiLadima nu poate scrie doua randuri, daca nu vin dintr-

o convingere adanca. Strabate aici insasi conceptia scriitorului, preo-cupat constant de problema intelectualului, a omului care gandeste, care are ceva de spus; el este un personaj inadaptabil. Intelectual cinstit, cu principii oneste si ferme de viata, de etica profesionala, Ladima incearca sa evadeze din mizeria existentei cotidiene, traieste spiritual in alta lume, proiectandu-si visurile in viata. El este un om cu o constinta puternica a propriei valori, care ia adesea forma orgoliului. Ca si Stefan Gheorghidiu (Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi), Ladima traieste intens chinurile in propria-i constiinta. El isi accepta lucid destinul, se autoiluzioneaza, dar nu poate rezistaDeci Ladima se autoiluziona constient. Ca si Gheorghidiu, el si-a rupt axa sufleteasca. E un invins. Din orgoliu, si-a lasat bani in buzunar (pentru a nu se crede ca s-a sinucis din cauza mizeriei) si o scrisoare de dragoste catre doamna T., femeie superioara, in total contrast cu vulgara Emilia, vrand sa confirme astfel principiile sale de viata si dupa moarte. Ladima este un intelectual superior, o constiinta: Nu sunt in stare sa scriu doua randuri, care sa nu vie dintr-o convingere adanca. El se considera responsabil in actul creatiei, considerand creatorul de poezie un profet, un iluminat, gandind ca poezia trebuie sa aiba un continut, trebuie sa exprime ceva (din notele din subsolul paginilor). Dar enigma poetului si ziaristului Ladima, care-si pierde capul pentru o femeie inferiora si se sinucide, ramane nedezlegata. Fred, in epilog, formuleaza o intrebare retorica, menita sa dea nastere la reflectii: Sa fie intr-adevar poetul un exemplar sortit sa fie fatal si cenzurat de moarte?! sau, Ladima e omul fara sansa, ca si D., amant ridicol, gazetar mereu fara gazeta si poet necitit, in ciuda talentului si onestitatii sale? Personajele sunt realiste,si construite paralel, cu incursiuni in trecut prin introspectia in care personajul isi sondeaza starile sufletesti.Personajele sunt in permanenta trasnformare, in rapport cu mediul social politic, structural or psihologica este pusa sub semnul unor trasaturi dominante ca luciditatea,intelepciunea si cultura. Timpul este reflectat ca o curgere continua in care sunt permise abaterile , revenirile , rememorarile, contrazicerile. Inglobeaza in prezent atat trecutul cat si viitorul. Intelectualii sunt luminitele poporului pe care-l ghideaza in bezna nestiintei, ei traiesc intregul spectru de infuziuni a fricii, a dorintei de a se afirma si a incompatibilitatii sale cu mediul.Ei sunt mereu insetati de cunoastere: St.Gheorghidiu si George Demetru Ladima sunt personajele care permit cititorilor o avansare perpetua in lumea constiintei, a luminii si a nonconformismului. A trai decent nu inseamna sa te supui oridnuirii imprimate, ci sa te poti ridica constra tuturor,dar sa nu te pierzi pe tine in mrejele viltorii care te curma