in legatura cu stirile, pentru care trebuie si existe reporteri. si evhipament tehnic, pentru ca evenimentele si poata fi relatate. Se ®feeazi astfel o tensiune intre nevoia de a relata un eveniment, care este prin definitie imprevizibil, si nevoia de a planifica si anticipa petrecerea si localizarea lui... Constrangerea exercitata de asteptarile Publicului: impune utilizarea stereotipurilor si formulelor standard, Aderarea la orare si formate care au fost promise” implicit, daca nu ehiwr anuntate dinainte’, in esen{a, oferta mass-media consta din: informapii neprelucrate — cotatii bursiere, rezultate sportive, adrese, (WOgrame de. functionare. a diverselor institutii culturale sau fomerciale, informatii legate de circulatia mijloacelor de transport in #omun, buletine meteo etc.; informatii prelucrate - aici sunt cuprinse f produsele jurnalistice de la stiri la anchete si de la reportaje la its sau diferite documentare; opinii, comentarii - sunt genurile mee datorate unor diversi specialisti. care contribuie. la inerea si diversificarea bazei argumentative a publicatiilor, a mass- li, in general; exprimarea punctelor de vedere ale editorialistilor fedactii; sintezele unor dezbateri organizate de publicatii pe verse teme de actualitate; divertisment — programele TV., horoscop, Jocuri, concursuri etc. leul si functiile social — culturale ale mijloacelor de comu- nicare in masa “ “Tncercand sa raspunda asteptarilor publicului (cititorilor), astep- care, de fapt, mass-media le-a nascut, presa a devenit sursa jomene sociale extrem de variate, ca urmate a presiunilor gi in- lor exercitate, de-a lungul vremii, dar, in mod concret, in anu- Momente bine determinate. Influentele mass-media au fost si au ta fel de intense asupra comportamentului si a modului de gan- le Marelui public. intr-o lucrare devenita clasica, datorata renu- | gazetar american Walter Lippmann, intitulata Opinia publica, Ajunge la concluzia ci oamenii actioneazi nu numai sub im- elor ce se intampla in realitate, ci si plecdnd de la ideea a ceea © se petrece in societate, concluzie inspi-rati de informatiile de mass-media. Se evidentiaza, in felul acesta, ictia presei miruire a semnificatiilor. Fenomenul e vazut, dintr-un alt unghi, Specialisti: .....noi credem, alaturi de Anthony Giddens, ca * Me Quail, op.cit, p. 190-191 23individul nu-si urmareste doar rational interesele pe piaté, ci se construieste ca fiinta rational — relationala preocupata in egala masura de autorealizare, de ecologie informationala si sociali, de existenta comunitatii””. Indiferent de tipul de efecte, ,,pe termen lung” sau ,,indirecte”, generate de presa, ele au la bazi o motivatie diversi a consumului mediatic al populatiei, care, desi difera in functie de gradul de pregiitire general a indivizilor (cititorilor), de interesele lor (de natura socio-profesionala, politica, psiho-afectiv, geografica, de moment), de nivelul cultural, de anumite nevoi spirituale sau materiale, au, totusi, unele elemente comune, printre care: nevoia de informatie (pentru a fi la curent cu tot ce se petrece in lume); prestigiu social (capacitatea de a stpani diferite subiecte in timpul discutiilor); sigwranfd (absenta datelor esentiale despre actualitate ar putea provoca unele stari de nesiguranta sau chiar de dezorientare); recreere (tendinta de a iesi din lumea obligatiilor zilnice). Pentru Me Quail, motivatia consumului mediatic rezida in: informare, construirea identitatii profesionale, integrarea si interactiunea sociald si divertismentul. Realitatea este c& problema functiilor sociale si culturale de care dispun si pe care le practicd mijloacele de comunicare in masa (inclusiv, desigur, presa scrisi) a preocupat diversi specialisti. De pilda, Roger Clausse se oprea la cinci functii fundamentale: informare, Jormare, exprimare, presiune si psihoterapie; J. R. Dominick discuta tot de cinci: de control, de interpretare, de legcturd, de transmitere u valorilor, de divertisment si tot el era de parere ca individul apeleaza la mass-media. pentru: cunoastere, evadare din cotidian, stimulare, relaxare, utilitate sociald. Si M. Coman opteaza pentru cinci functii esentiale: 1. De informare; ea raspunde nevoilor atat ale indivizilor cat si ale comunitatilor umane. Informatiile primite se afla la baza evaluarii unor situatii sau evenimente, pot constitui premisele anticiparii unor tendinte sociale, politice, economice etc., cum, de asemenea, determi na luarea unor hot&rari in cunostinta de cauza si chiar imbunatatirca lor ulterioara. Americanii numesc o astfel de functie de supraveghere, stirile difuzate fiind considerate un adevarat ,,stoc informational” obi * Daniela Roventa-Frumusani, Semioticd, societate, cultura, Editura Institutiil European, 1999, p. 236 24Nut de cititori din receptarea ,,realittii mediatice” furnizate de presa, fwalitate care se dovedeste a fi, uneori, o versiune proprie a unei insti- lulii de presi, o imagine mediatica a oamenilor, a evenimentelor si a eonjuncturilor socio-istorice. Informatiile transmise si receptate de publicul larg sunt de natu- Wh strict instrumental (de 1a programul magazinelor la orarul institutiilor de spectacol si de la datele meteo la restrictiile circulatiei Mijloucelor de transport in comun pana la cotatiile bursiere). Sunt, fw, yi publicatii care difuzeaza cu precidere informatii de tip iistrumental. Informatiile pot fi si de prevenire, menite si avertizeze publicul WW varii privinte. Fie in sensul evitarii unui posibil pericol (ivirea unei lemii, de gripa, de pilda, incercarea de diminuare a consumului de i ete,), fie cu scopul lansarii pe piaté a unui anumit produs. S-a fyal, insa, ci modalitatea publicistica aleasa, in aceasta privinta, §i freeventa difuzarii anunturilor respective pot determina si l@ contrarii. Orice exces al prezentarii poate crea, dupa caz, Sau indiferenta. $i intr-un caz, si in altul, censecintele pot fi cu dramatica: ,Prin fun tia de prevenire, mass-media isi confirma | de instrument al democratizarii vietii sociale deoarece infor- este accesibila maselor — si nu numai unei elite — avertismentele Ne prin presa releva o functie suplimentara, de dezvoltare a lwlor de egalitarism in interiorul societatii: toaté lumea are le de a scapa de primejdia astfel anuntata’”. » De interpretare; 0 asemenea functie se manifesta din clipa in Vormatia furnizata contine, oricat de obiectiv pare a fi punctul al autorului, o selectie, pe care acesta o realizeaza determi- Mumite criterii profesionale si nu numai. Ulterior, problema se , prin hotararea redactiilor, a editorilor institutiilor de presi lica informatia respectiva intr-un anumit context publicistic si de wi da un anumit titlu ce, tiparit cu anumite caractere de Adauga la ceea ce, de fapt, insemna exercitarea functiei de We In concordanta, insa, cu politica editoriala a publicatiei. Win{a presei moderne, in dorinta pastrarii si chiar a sporiri ili, este de a dovedi o permanenta obiectivitate publicistica, ‘O determin’ si mizeze pe furnizarea informatiei cat mai putin |, Adich mai nefiltrata de »Subiectivitatea” jurnalistilor. Partea ie, de comentare, cu toata incarcatura de subiectivitate pe care Mili Conan, aroducere i sistemul mass-media, Bditura Polirom, 2000, p.76 25© presupune, nu numai ca nu este evitata, ci se impune a fi prezenta, neincetat, insA ,,supravegheati” de rigoarea deontologiei profesionale. Se afl, insd, in discutie o anumita traditie, specificul culturii profe- ‘sionale, un anumit temperament publicistic. Poate de aceea, presa americana e preocupata deosebit de intens de stirea de tip ,,neutru”, spre deosebire de ceea ce se petrece in aria europeand, unde sub influenta culturii si a presei franceze, stirea are un cu totul alt caracter, un subtext cu tent de comentariu, ‘formularile publicistice sunt mai degraba subiective decat ,,incolore” si ,,impartiale”. Jurnalismul fran- cez a fost intotdeauna mai mult al ,,expresiei decat al observatiei”. Pe langa prezentarea faptelor, el a fost preocupat si de critica intentiilor. Prin aceasta, el este fundamental deosebit de jurnalismul anglo-saxon, pentru care stirea a avut prioritate in fata comentariului®. In replica, G.P. Scott, editor al ziarului englez »The Guardian”, precizeaza: »Faptele sunt sacre, comentariile sunt libere”. Functia de interpretare e pusd insd in evidenté prin genuri publicistice bine reprezentate si bine structurate. E cazul editorialului care constituie, de fapt, pozitia, punctul de vedere al institutiei de pres respec- tive fata de o chestiune esentiala a momentului. Este, in general, un gen publicistic abordat, intotdeauna, din si prin prisma politicii editoriale a ziarului, ceea ce il face s4 nu existe, uneori, semnatura autorului, ca 0 do- vada in plus ste purtatorul unei opinii solidare a intregului colectiv redactional gi chiar a editorului (patronatului). Publicistica romaneasca actual practic’, in cea mai mare parte a ei, editorialul semnat, precum si editorialul cu autori specializati (pe probleme economice, sociale, de poli- fief Intern sau externd, culturale etc,), Este, in general, un gen publicistic aeceptal cui mare interes de cititori, desi parcurgerea gi intelegerea textelor de acest gen reclamd din partea indivizilor o informatie mai diversificata, uneori chiar specializata gi, aproape intotdeauna, profunda. Lditorialul si comentariul (alt gen publicistic purtator al opiniilor primate de publicatii) ofera publicului larg numeroase argumente, pa- i care devin ulterior ideile unor dezbateri, confruntari, discutii intre mem- brii unor comunitati umane. Spre deosebire de editorial, comentariul e mai partizan, mai personal si angajeaza, de regula, opinia autorului. Este, de asemenea, un gen apreciat de cititori, care, datorita subiectivi lui, e agreat sau respins, dar niciodata ignorat. Se impune prin forta si tensiunea argumentarii, prin acuitatea ideilor si expresivitate stilistica. "Mihai Coman, op. cit., p.78 26In sffirgit, functia de interpretare poate fi pusa in evidenta si prin fille genurl gazetiresti care se definesc prin aceeasi deschidere spre eaprimarea opiniilor, analizarea faptelor si a evenimentelor gsi prin fenin(a de interpretare, in maniera proprie, a fenomenelor: cronica, pamfletul, caricatura, dezbaterea, masa rotunda etc. \, De, legdtura”; realitatea a dovedit cA presa, oferind marelui public informatii din cele mai diverse domenii, creeazd si premisele wii dialog intre membrii colectivitatilor umane, dialog facilitat de Heres! acestora la aceleasi informatii, subiecte sau teme de discutii Se poate observa ca, in felul acesta, presa a reusit sa stabileascd o yaelh re(ea de legaturi interumane care difera fata de cele existente deja Ih anumite comunitati devenite traditionale (precum cele geogra- fice, nationale, etnice, religioase, culturale, chiar politice), relatii care AleAlilesc, de fapt, o comunitate informational, punctul de plecare, in anuimile conditii, al unor viitoare relatii sociale. Nu intémplator, Marshal Mc Luhan scria in Galaxia Gutenberg despre tendinta evi- dentiath de epoca moderna de favorizare a aparitiei unui ,,sat pla- Hetil” sau a unui ,,tribalism planetar”, datorit’ impactului realizat de wss-Media asupra comunitatilor umane. Datorit& presei, oamenii din cele mai diferite parti ale lumii, pre- Heipati de cele mai diferite lucruri, avand obiceiuri si traditii din cele Wal Yariate, pot, la un moment dat, nu numai sa fie sensibilizati de ipelenyl fenomene, de aceleasi intamplari, evenimente, ci si si impar- Wel gi si trdiascd aceleasi stari sufletesti, si devina, cu alte fivinte, solidari, chiar dacd numai in plan intelectual, psihic sau oral, cu unii dintre semenii lor, din celalalt colt al lumii, loviti de o ealastrofa natural, cazuti victime ale unor razboaie ,,regionale” sau ‘flati in cine stie ce situatii limita. Presa dovedeste, asadar, cA actio- la nivelul microstructurilor societatii, raspunzand, in acelasi , hevoii de comunicare a membrilor comunitatilor umane, dorintei de a impartasi aceleasi valori, de a se simti acceptati si integrati in sfuieturile sociale, economice si nu numai, ale societatii. ,,Din aceasta Pelipectiva, multi sociologi sustin c& presa exercita o actiune de julare a societatii, considerand-o un adevarat ,,ciment social”, 0 ier care apropie, unificd si di coerenta colectivitatilor din lumea Moderna”. * Mihai Coman, op. cit. p. 81 274. De culturalizare; existenta si actiunile mass-media nu insemnii livrarea doar a informatiei de larg interes, a informatiei utilitare in sensu! cel mai strict al cuvantului, a informatiei politice si sociale, inseamna si raspandirea informatiei educative si a celei culturale. Sunt, de exemplu, publicatii care au cultivat ani de-a randul rubrici dedicate corectitudinii limbii. Actul cultural este, la randul lui, reflectat si interpretat, in cele mai diverse ipostaze prin relatari, informatii curente, convorbiri cu diferite personalitati, cronici de specialitate, documentare despre traditii populare etc. Sunt, apoi, publicatiile dedicate in exclusivitate fenomenului cultural sau celui legat de structurile procesului de invatamant. Ar trebui spus ca in cazul lor se pastreazd, pe de o parte, dimensiunea traditionala a fenomenelor respective, iar pe de alta parte, se cultiva noutatea, inovatia, presa de specialitate mergand, cum e si firesc, in pas cu vremea. Ceea ce se intreprinde, sub raport publicistic, de fiecare dat, in astfel de situatii, constituie si un factor foarte puternic de stabilitate sociala. >. De divertisment, in acest caz, se penduleaza intre necesitate si ,drog”. in SUA, 21 la suti din continutul ziarelor e dedicat divertismen- tului Gocuri, horoscop, umor, careuri, caricaturi etc.), care impreuna cu stirile sportive urca ponderea divertismentului la 26 la suta, in publicatiile amintite. E limpede ca la mijloc se afla si o ,,stare de necesitate”, ca publicul larg tinde sa se smulga din cotidianul framéntat si tensionat, pentru a incerca o ,,evadare” spre un alt confort psihic, fie numai si pentru cateva clipe, prin parcurgerea unor asemenea ,,informatii”. Starea de »evadare” permite, de multe ori, traire in imaginar a unor dorinte neimplinite si chiar imposibil de a fi implinite, inlesneste, de asemenea, eliberarea de unele frustrari, de nemultumirile cotidiene. Asemenea stari se dezvolta, indeosebi, in fata micilor ecrane, presa scrisi presupunand in astfel de situatii un nivel imaginativ si 0 sensibilitate mult mai ascutite si mai dezvoltate. Fenomenul, studiat in fel si chip, a condus la concluzia ca presa ofera. publicului larg ,,trairi prin procura” (Jean Cazneuve) in cazul difuzarii productiilor mediatice de divertisment, care, prin efectul avut, confera mijloacelor de comunicare in masa chiar si © ,,functie terapeu- tic” sau una ,,cathartica”, adica de ,,eliberare”, de ,,descarcare”. Cultiva- rea, ins, cu insistenta si la dimensiuni mereu sporite a divertismentului, ceea ce se poate observa si in presa romaneasca actuala, rise un derapaj, imposibil de controlat la un moment dat, al presei spre zone ale efemerului, ale aculturalului, spre publicatii de tip ,drog”. E adevarat ca in anumite situatii, divertismentul poate merge mana in mana gi cu factorul cultural (uncle desene animate, spectacole muzi- 28_ yulestitarea’ eu) surdind gi sub un strict control a unor fenomene de oi) Hla giiintifiee) toemai in ideca sporirii accesibilitatii unor i) ab ial variate de consumatori la informatia culturala sau stiin- Wireh rai fretenitionad yi tocmai de 4 mai anevoie receptata si perce- aia jy etuatii normale’, Din pacate, asemenea intentii generoase nu oui) mentite 1 (oale Imprejurarile, alunecarea pe panta divertismen- ful) facil el wratuil extinzindu-se asupra tratarii informatiilor de orice fel. J jnafea 9! analizarea functiilor presei a preocupat multi specialisti. Pivetile, dey se intilnese in anumite puncte, difera, poate nu chiar Hilamerttal, dar in destule privinte, dovedind si din aceasta perspectiva eotipleaititen fenomenului mass-media, multitudinea fatetelor pe care ip de syAluile marelui public fascinat, in general, de lumea presei careia fi onda, de tulle ori, credit nelimitat, ca unei autoritati de prim rang in ev ietate, Pentru Peter Gross, ,mediile informative au trei functii fiiieipule supravegherea contextului evenimential imediat si viitor, ‘/ovelaren tuluror evenimentelor unei societati cu societatea, ca intreg, si Havamilered mogstenirii culturale a societatii”, functii pe care profesorul jenn le considera extrem de importante in timpul nelinistilor socio- iilee, aya cum a fost si cazul Romniei, dupi, cdderea regimului jilal, Celor trei functii, acelasi cercetitor este de parere ca trebuie line wliture gi.,,...functia de a contribui, prin informatie si comentariu i) natura acestora, la refacerea societatii, la reorganizarea culturii jee, la reeducarea si socializarea spiritului civic”. §i, in sfarsit, poate n-ar fi lipsit de interes s4 incheiem acest esours, legat de functiile presei, cu opinia americanului Malcolm Willey care se intreba ,,care sunt functiile indeplinite de ziar?” gi tot el idea rispunsul: 1) obtinerea de informatii, de noutati; 2) analiza si ieurea evenimentelor — stirilor (mai ales prin comentariile joriulistilor); 3) obtinerea unui cadru general de referinté pentru weeate nevoi dispersate; 4) divertisment; 5) obtinerea de cunostinte cu earucter enciclopedic asupra lumii’, Agadar, media actioneaza asupra publicului numai in masura in are acesta are o motivatie puternicd pentru a apela la serviciile informationale ale acestora, la utilizarea lor, numai daca le aduc jndivizilor anumite confirmari ale propriilor lor opinii, numai daca fAspund prompt si competent orizontului de asteptare a cetatenilor. * Joan Dragan, op. cit., p. 165 29PRESA SCRISA intreaga presa scrisé a adus cu sine schimbari importante ale conditiei umane. Nevoia de informatie, pe de o parte, ca principal agent in derularea procesului de socializare iar, pe de alta parte, ca factor de amplificare a procesului de comunicare interumana, a dobandit 0 substantiala implinire datoriti dezvoltarii mijloacelor de comunicare. Comunicarea scrisa s-a dovedit a fi, o data cu sfarsitul secolului al XIX-lea si inceputul celui de al XX-lea, mai precis, datoriti dezvoltarii presei de masa, nu numai un element motor al dezvoltarii proceselor educationale, economice, politice si chiar morale, ci sio institutie culturala complexa. Sociologul american Charles Horton Cooley descoperea, la inceputul secolului al XX-lea, patru factori care au contribuit la eficienta mass-media: expresivitatea (transmite o gama larga de idei si sentimente), permanenta documentului, rapiditatea transmiterii informatiilor si difuzarea_mesajului catre toate categoriile de ceti{eni. ,.Caracterul general al acestei schimbari poate fi exprimat prin extindere si animatie. Contactele sociale sunt extinse spatial si accelerate temporal si in aceeasi masura gradul de unitate mental pe care acestea le implica devine general, intr-un ritm mai alert. Individul este imbogatit prin intrarea in relatie cu o experienta mai vast gi mai variata si este mentinut intr-o stare de curiozitate, cateodata exagerata, de catre multitudinea de sugestii schimbatoare pe care aceasta experienta i le aduce”’. Problema care s-a pus, cu mult timp in urma, a fost, cu deosebire, aceea a corectitudinii, a obiectivitatii informatiei, a echilibrului ei, pe care masa Cititorilor o cauta si o asteapta, dar pe care o $i poate refuza atunci cand asteptarea si interesul le sunt ingelate. Intr-un studiu asupra SEE Ae CORR * Melvin Le Fleur, Sandra Ball-Rokeach, Teorii ale comunicarii de masa, Editura Polirom, 1999, p. 37 30Senearii, apirut sub egida UNESCO, se preciza ca exactitatea sau fever tified inlormarii cititorilor depinde de o seama de factori, printre pare deeewul la sursele de informare, existenta unor eventuale interese legate de deformarea stirilor, disponibilitatea unor canale multiple de inlormare, procesele de filtrare si de selectie care influenteaza eentinutul informatiilor, interpretarea si prezentarea lor, calificarea Profesionald A ziaristilor, atitudinea acestora fata de regulile de conduita Prefewionald gi de normele etice. Concluzia studiului este ca helivitate absoluta neexisténd, exactitatea informatie este relevata Pebehil mai pujin de criterii obiective si masurabile decdt de judecata H opitila subiectiva. Perceptia celui care este insarcinat sc decidd ce Pennie 0 informagie, cum sa o prezinte $i cum sé o difuzeze este freee care va traduce pentru cititor imaginea - clara, vagad sau deformata «a realitéjilor culturale, a evenimentelor $7 institugiilor pe sare el nu le poate cunoaste direct”. De unde tesponsabilitatea cu totul special, profesionala si morala, a celor care lucreaza in lumea presei. Hil-un asemenea context, presa scrisa a continuat si fie mijlocul de Wlormare cel mai raspandit. $i desi pare sa fi pierdut, intr-o cursi fontra eronometru cu media audio-vizuala, monopolul asupra intdie- {AU pl exclusivitatii difuzarii informatiilor, presa scrisi compenseaza, {oiipl, Aoeast’ relativa slabiciune, prin conservarea unor trasaturi, care-i WL Proprii gi de care deocamdati e aproape imposibil a fi deposedata. a rand, nu are limite in extensiune: un jurnal TV, de Hilda, contine maximum 30 de stiri diferite, ceea ce echivaleaza doar #1 6 pagina de ziar, la care se Poate adauga faptul ca prezentarea orala A deestora reduce la doud sau trei minute durata fiecarei informatii. Cu alte euvinte, totul inseamn3 cam 2000 de semne. in cazul presei scrise, eontinutul fiecdrei unitati, adica al fiecdrei informatii, se multiplica, de feguld, de cinci sau chiar de zece ori. Astfel, 0 pagina de ziar contine, Ti medie, 2000 de randuri a 35 de semne, adicd 70 000 de semne. In al doilea rand, presa scrisi se particularizeazi prin perma- Wenfa ei: se poate insista sau se poate reveni asupra lecturii unui text, ‘#8 poate compara cu o informatie similara dintr-o alta publicatie, poate {i plstrat sau poate fi chiar arhivat, , in fine, in al treilea rand, presa scrisa se defineste printr-o mare Wiversificare, sensibil superioara oricarei institutii mass-media. Si mai e eva, In timp ce un jurnal TV sau de radio este, in mod necesar, destinat {iluror, ziarul se poate adresa separat unor categorii diferite de cititori (ca Vilrsti, sex, pregatire generala, interes profesional, formatie culturala). De 31aceea, nu intamplator, Paul Lazarsfeld afirma cu subinteles: ,,.Vrem si citim ceea ce am auzit”. Trebuie retinut ins& ca mijloacele de informare in masa’ se dovedese, totusi, in pofida regimului concurential care le caracterizeazi existenta, mai aprig in ultima vreme, ca sunt, de fapt, complementare, ceea ce determina ca progresul unora (tehnic, dar si din perspectiva elaborarii structurii tematice) si antreneze si progresul celorlalte. Presa ramne, insa, un mijloc de comunicare indirectd, multipla gi colectiva. De aseme-nea, datorité modului in care este elaborati informatia, precum sia contextului in care este integrata, apar, de regula, diferente pregnante in privinta receptarii mesajului ei. De fapt, in ceea ce priveste functiile lor, toate mijloacele de comu- nicare in masa sunt identice. Le diferentiazA tipul canalului de comu- nicare, structura publicului tint si influenta, impactul, asupra acestuia. Adevéarul este cd mesajele transmise de presa exercita (atat prin cantitatea, cat si prin calitatea lor, precum si prin comentariile ce li se alatura), evidente influente modelatoare asupra cititorilor. Modelare care poate sa ia forma unor curente de opinie in cazul indivizilor aflati intr-o situatie social similara. Opinie, ins, care nu ramane mereu aceeasi, ea fiind dependenta de circumstantele in care s-a format, deoarece se naste intr-un anumit moment, intr-un cadru social bine determinat si intr-un anumit context politic, economic si chiar ideologic, si care nu este niciodati unanima. De regula, ea reprezinté un curent puternic de opinie dar, aproape intotdeauna, coexist’ cu unii factori de dezacord, Cu alte cuvinte, informatiile pe care presa le furnizeazi contribuie nu numai la formarea opiniilor, ci si la structurarea atitudinilor si comportamentelor, De aceea, se poate observa ci, aproape intotdeauna, mai direct sau mai voalat, mai pregnant sau mai discret, grupurile de interese (de la cele economice pana la cele politice), reprezentate de diverse organe de presa, cauta sa-si impuna punctele de vedere pe aceasta cale a mijloacelor de comunicare. In acest context, apar ins& diferente intre ceea ce insemna, de fapt, manipulare a cititorilor si ceea ce se constituie intr-o informare obiectiva a aceluiasi beneficiar, in primul caz, se sconteazi pe © acceptare neconditionata din partea celor c4rora le este destinata informatia, fata de opinia acreditata, in timp ce, in cea de-a doua situatie, se asteapta chiar reactia si punctul de vedere, aproape intotdeauna altul decat cel al reporterului, fati de opinia care se incearci a fi acreditata. Bine ar fi, totusi, s4 nu trecem peste faptul ca indiferent cat de argumentata si cat de 3Peretiaiva ar Ti deflunca presei, mesajul publicistic este, in cele mai multe F Her feoeplat destul de diferentiat, in functie de caracteristicile socio- eultivale ale indivizilor. Desigur, c& si reactia lor, intelectuali si Pernportamentili, va fi, din aceleasi cauze, diferentiata. Aici se afla, de fap ehela diminudrii sia evitarii, pana la urma, a efectului omogenizator #1 ijloneelor de informare in masa. Mes poate gi trebuie sa fie, de asemenea, © instant de cultivare a wii’ democratic, de educare a cetateanului in acest sens, de Prevoeare a lui in ideca insusirii acestui spirit. Asadar, presa are menirea ea Honatitul un nod de comunicare socializat”. ,, Trebuie remarcat cd eral difiwat prin presd, socializat astfel prin originile sale, este inca $i Wet Mull SoeIalizat in expresia sa, Céici ‘publicul nu declara el insusi ceea #8 rhe dle spus sau, in orice caz, nu cu de la sine putere. . Pentru ca un HHOHIN 80 capete glas, trebuie ca cineva s&-I fi cunoscut. Acest proces se Peed prin intermediul unor grupuri sociale specializate: cei care Petite antreprenorii de presc si personalul lor. Astfel, mesajele se wien in doud trepte: la nivelul Societatii globale si la cel al WeMMlor restrénse, ,, particulare”, care animé diversele publicatii’”. ~ _8@ poate accepta faptul cA mijloacele de comunicare fac parte Hemijloeiti din structurile institutionale ale societatii moderne. Asa de _ pri aceentul pe care i pun pe serviciile si produsele institutiilor Somerciale si industriale, ele reprezinti o parte importanté a Weiiitlel economice. Prin functia lor din ce in ce mai importanta in HN Wlegeritor, folosirea lor la diverse audieri si accentul pe care il pun ie Welivitutea guvernului in transmiterea stirilor, ele devin o trisatura Seiinificativa a institutici noastre politice”’*, Si statutul lor institutional nu © feAiMA numai la atat. Rolul educational pe care il au, de pilda, e labil, contributia in aceasta privinta avand o paleta a manifestarilor een de larg’, de la educatia moral la cea culturali si religioasa, de la PReeouparite vizdind sfera invatimantului la cele dedicate divertismentului, Diversificarea continutului presei este, inainte de toate, o cerinti de insisi existenta ei. Ratiunea intregului demers publicistic e ratti de eforturile de a concorda cu / si de a raspunde cautarilor si oe, informationale ale cititorilor. Din acest punct de vedere Pirerile sunt impartite, si ale specialistilor, si ale publicului larg. Asa *Bemard Voyenne, La presse dans la Societe contemporaine, in Collection U, Hivaitie Armand Colin, Paris, 1962 “Melvin De Fleur, Sandra Ball-Rokeach, op. cit., p. 132 83se explicd faptul cA se considera ca prin structura lor tematica, mijloacele de comunicare pot fi impartite in cele dedicate continutului de prost gust (de regula, publicatiile cu mare audienta, preocupate, indeosebi, de senzationalul ieftin, de violenta, pornografie, sex etc.) si care contribuie la pervertirea gustului public, la aparitia manifestarilor de violenta si la gravele derapaje morale. Sunt, apoi, publicatiile care practic o politica editorialé bazata pe un continut neutru (cele in care predomina stirile utilitare, revistele de specialitate, cele care se ocupa de dezbaterea unor probleme de morala ete.). in sfarsit, ultima categorie e a celor dedicate confinutului elevat: discutii culturale pe teme sofisticate, diverse comentarii si dezbateri politice si altele din aceeasi familie de preocupari: Totul se face intr-un limbaj pretentios, reclamand din partea cititorilor un nivel de informatie si de pregatire generala si cultural-artisticd deosebit. Indiferent, insa, care e structura uneia sau alteia dintre publicatii, trebuie tinut cont de faptul ca, in general, presa de informare generala contribuie la realizarea unei comunicari de tip instantaneu (fiind martora si apoi instrument de transmitere catre public a informatiilor, aproape concomitent cu derularea diverselor evenimente), permanent (fluxul informational nu se intrerupe, de fapt, in nici un moment) si universal (practic, nu exista domeniu sau segment al societatii, al lumii in general, care si riamana neinvestigat si neexploatat cu mijloacele specifice presei). Oricum, impactul mijloacelor de comunicare, al presei scrise, asupra publicului larg depinde de factori diversi, dar, se poate considera ca e, aproape intotdeauna, diferit de la individ la individ, inegal, pentru ca si gradul de interes si puterea de receptare si de intelegere a publicului cunose forme nenumarate si, adeseori, influenta se dovedeste a fi imprevizibild, pentru ci si reactia indivizilor e greu de controlat. Cu toate acestea, influenta presei ramane imposibil de ignorat si desi e detectabilé. mai degraba in »imaginile din capul nostru” (Walter Lippman), ,.al putem manevra pe individ din punct de vedere psihologic (intelectual si afectiv) pentru a-l face si accepte un razboi sau sa urmeze o dictatura, dar si pentru a-I determina si cumpere un produs nou, sa se supuna unei noi necesitati” (Georges Friedmann). In toate aceste imprejurari, cetateanul plateste tribut, in primul rand nivelului general de informare de care dispune, la un moment dat, nivel puternic influentat de accesul sau lipsa de acces la surse diverse de comunicare, la surse independente, neutre si credibile. 34