DESTRAMAREA UNEI FAMILII (Conflictele) Un triplu conflict sfasie familia lui Ilie Moromete.

Mai intai, dezacordul dintre tata si fiii din prima casatorie, acest dezacord izvorand dintr-un mod diferit de a intelege lumea.Interzicandu-si orice subiectivitate, Marin Preda nu condamna plecarea celor trei si nici nu aproba comportamentul lui Moromete.Insa faptele, flirtate prin experienta biografica a personajelor, sunt astfel inseriate intr-un scenariu, incat ele insele au un sens, o semnificatie si o motivatie. Ilie Moromete nu prevazuse niciodata latura comerciala a produselor pamantului.Pentru el, ca si pentru Ion al lui Rebreanu, pamantul semnifica conditia etica a individului, ii asigura independenta in mijlocul lumii si a formelor ei inselatoare. Atitudinea este motivata printr-o retrospectiva biografica.Inainte de rascoala din 1907, cand se ducea la conacul boierului Guma, batranul Moromete, se facea de nerecunoscut, isi lua caciula din cap si avea un glas care si acum cand isi amintea de el, Moromete se intuneca si se facea crunt la fata. In 1920, dupa reforma agrara, Moromete trai atat de deplin bucuria de a fi proprietar, incat nu se mai gandea la nimic altceva decat cum sa-si pastreze integral lotul obtinut. De ani de zile ma zbat sa nu vind din el va izbucni Moromete in final sa platesc fonciirea fara sa vand, sa va ramana voua intreg, orbilor si salbaticilor la minte! Si am platit mereu, nam vandut nici o brazda [...] Pamantul ramas intreg, Paraschive, smintitule, acolo e munza voastra! Bolnavule dupa avere!... Ceea ce pune in miscare nemultumirea lui Achim, Nila si Paraschiv este un obscur sentiment de neliniste in fata soartei de taran. Fara sa stie, cei trei actionau in spiritul veacului, in concordanta cu noile forme ale relatiilor de productie. Dorinta lor de a face bani se subordona tendintei generale de a produce marfa pentru piata. In esenta, conflictul in acest punct nodal izbucneste. Doua mentalitati diferite, doua moduri de a intelege existenta se infrunta ireconciliabil. Semnificativa este, in acest sens, analiza consecintelor imprumutului la banca. Avantajele sperate de cei trei nu venira : Din lana oilor fetele teseau pentru ele covoare.Catrina isi facu o fusta. Moromete o frumoasa dulama imblanita cu guler de miel cret...In numele celor trei, Paraschiv murmura pe fata ca o sa puna mana pe topor si o sa le dea oilor in cap. Tatal interveni impaciuitor : Oile sunt ale lor, spuse el. Anu asta si-au facut unii de imbracaminte, la anul o sa-si faca altii. Nu intelegea, Paraschiv avea dulama bunicica, ce vroia? Insa nu era deloc vorba de dulama. Cei trei intelegeau ca familia sa traiasca la fel ca inainte, cand nu facusera imprumutul si n-aveau oile, iar lana, laptele, branza, carnea mieilor, totul trebuia vandut si sa faca bani, iar nu sa manance si sa se poarte in casa. Cu multe ocolisuri si prefacandu-se interesati numai de datoriile ce amenintau gospodaria, dau de inteles tatalui ca ar fi bine ca Achim sa

plece la Bucuresti cu oile, Nila si Paraschiv planuind sa fuga mai tarziu cu caii. Nu intentia plecarii de acasa este rea, ci forma prin care o realizeaza ii acuza, deoarece dorinta legitima de a-si schimba viata scoate la iveala toate laturile negative de caracter ale copiilor. De ce sovaie Nila? Tocmai pentru ca intuieste existenta unor resentimente imunde in spatele actiunii planuite, pe care o aproba totusi in esenta. In vorbele fratelui sau descopera, cu mare efort, o nejustificata ura impotriva tatalui. De aceea, la propunerea de a fugi inainte de secera protesteaza : Ba, eu v-am mai spus : fugim, dar nu putem sa luam caii din grajd, afla lumea si ne facem de ras.... Fapta lor are o latura reprobabila, dar Nila nu-si poate explica opozitia si ceilalti banuiesc ca se impotriveste din motive ascunse. Moromete nu sesizeaza initial amploarea nemultumirii copiilor sai. El observa numai latura ei caracteriala. Foamea de avere a fiilor o considera o trasatura nociva a personalitatii si e hotarat sa o extirpe. Acesta constituie talcul hotararii prin care le incuviinteaza plecarea cu porum la munte, desi stia ca afluxul de cereale va duce inevitabil la scaderea preturilor. Achim, Nila si Paraschiv refuza modul de viata oferit de Moromete. Toti vor sa traiasca altfel decat a trait parintele lor. Alte idealuri ii insufletesc, alte planuri le mobilizeaza energia, iar Moromete va ramane singur. Marin Preda a intuit, in forme specific autohnote, o tema capitala a literaturii universale, o drama de adanci rezonante umane : din motive independente de vointa lui, tatal pierde dragostea copiilor sai si se zbate in zadar sa o recastige. Tentativa de a realiza unitatea familiei adanceste, paradoxal, dezbinarea. Al doilea conflict izbucneste intre Moromete si Catrina, sotia sa. Aceasta primise la reforma agrara un lot de opt pogoane. La putina vreme, din cauza foametei, Moromete vanduse un pogon din lotul sotiei, promitand in schimb trecerea casei pe numele ei. Dar nu se tinuse de cuvant. Acum cand fetele se facuse mari si perspectiva casatoriei se punea inevitabil, atrina pretindea tot mai insistent pogonul vandut. Moromete, tulburat de amenintarile transmise de fiii sai prin intermediari, sovaia. Catrina intelese ca avusese dreptate sa se teama si simtea, ingrozita, cum i e strecoara in inima nepasarea si sila fata de barbat si de copii. Achim, Nila si Paraschiv fusesera crescuti cu truda de Catrina, insa vecinii, rudele, mai cu seama Guica, ii invatasera pe cei trei de mici ca mama vitrega era vinovata ca se traia greu la ei si ca daca n-ro s-o dea afara din casa are sa puna mana pe averea tatalui. Ultimul conflict familial, mai ascuns, mai surd, se desfasoara intre Moromete si sora sa, Guica. Ea ar fi vrut, noteaza romancierul, ca fratele ei sa nu se mai fi casatorit a doua oara si sa o fi tinut pe ea in casa sa se ocupe de gospodarie si de cresterea celor trei copii, dar Moromete ii cumparase un loc si-i construise un bordei departe de curtea lui. Considerandu-se nedreptatita, Maria Moromete a fost cuprinsa de o ura mistuitoare impotriva fratelui sau. Nemultumirea ei izvoraste dintr-un

sentiment uman firesc : spaima de a ramane singura cand nu va mai putea munci.