Morometii - roman realist

Romanul "Morometii", scris de Marin Preda, a carui originalitate sta fara indoiala in noua viziune asupra lumii rurale, este unul ce prezinta foarte bine povestea unei familii de tarani din Campia Dunarii, mai precis din satul teleormanean Silistea-Gumesti, care cunoaste de-a lungul unui sfert de secol, o adanca si simbolica destramare. In volumul I satul e infatisat cu cativa ani inaintea celui de-al doilea razboi mondial, intro perioada in care timpul era "foarte rabdator cu oamenii". De asemenea intaiul volum este in intregime concentrat asupra unui singur personaj, desfasurarea epica fiind subordonata lui Ilie Moromete. La fel ca toti satenii, in afara unor familii mai instarite ca cea a lui Aristide, Cotelici, Balosu, si familia Moromete nu are trai foarte usor, ei, in special parintii, fiind apasati de multe impozite, foncirea si alte neajunsuri dar ele pot fi inca suportate de capul familiei care se aduna cu placere duminica, la taifas, in "poiana lui Iocan" unde citesc ziare, povestesc anecdote, glumesc, angajandu-se in adevarate dueluri ale inteligentei. Ilie Moromete stapaneste absolut peste o familie a carei gospodarie pare solida si grija conducatorului ei este s-o mentina intacta. E pentru intaia oara cand in literatura romana taranul nu este stapanit de ideea de a avea pamant, ca sansa a fericirii sale, ci de a si-l pastra. Capul familiei este dotat, pe langa o filozofie asupra vietii si cu o vointa de a rezista la tot ce contravine gustului sau de trai linistit, confortabil, intr-o gospodarie mijlocie. Astfel, daca Moromete nu face mari speculatii, el cauta sa profite de institutiile capitaliste nu se sfieste sa ia bani cu imprumut de la banca spre a-si cumpara oi si cai, isi pune la munca familia, el rezervandu-si rolul de stapan, pierde timpul in lungi conversatii cu prietenii, discuta politica are pareri indraznete despre regalitate si nu se sinchiseste de legionari. Singura sa grija e de a-si achita impozitele si datoriile contractate, taraganand, amanand cat mai mult scadentele, fara sa instraineze ceva din avere, astfel dovedindu-se grija barbatului de a nu-si lasa familia fara nimic. Familia Moromete nu este una chiar obisnuita, copiii fiind impartitii in doua tabere, una formata din copiii din prima casatorie a lui Ilie Moromete, Paraschiv, Nila, Achim, si a doua compusa din fete si Niculae, care era mai mult neutru. El fiind cel mai mic din familie, putem spune ca este si cel mai sensibil, lucru care il facea sa planga foarte repede. Moromete nu prea era interesat de soarta mezinului, pentru el copilul fiind doar o persoana care trebuia trimisa cu oile, de aceea atunci cand acestuia i s-a facut rau la serbarea scolara Moromete nu a stiut ce sa faca. Niculae are un rol important deoarece reuseste sa-si induplece tatal sa faca altceva decat si-a planuit, adica sa-l convinga ca el nu are nevoie de pamant ci are nevoi de scoala, lucru cu care Moromete nu a fost de acord la inceput, dar apoi a indeplinit vointa baiatului. O alta componenta a familiei este mama, Catrina Moromete care in primul volum nu are un rol foarte mare, unicul detaliu care o diferentiaza aici este viata ei dubla, in vis si realitate, si frica morbida de Diavol, fiind foarte credincioasa, mustrandu-si adesea sotul pe motivul ca nu merge la biserica. Ea este supusa barbatului, luand si bataie de la acesta din cauza celor trei baieti, tematoare de copiii vitregi, are un glas "indepartat si imbulzit de ganduri". Mai tarziu, ura cumplita impotriva barbatului o va scoate din anonimat. O scena importanta din viata Morometilor este cea a cinei, in care descriindu-se pozitiile la masa se arata statutul fiecaruia in cadrul familiei. Astfel modul in care sunt asezati la masa sugereaza si anticipeaza viitoarele conflicte care vor determina destramarea familiei. Mama impreuna cu fetele stateau in partea dinspre vatra, sugerandu-se astfel faptul ca ele asigurau buna desfasurare a cinei. Locul lui Niculaie denota faptul ca este neglijat de familie, iar cei trei baieti, Paraschiv, Nila si Achim au o pozitie centrifuga, semn al dorintei lor de a parasi casa parinteasca, atrasi de mirajul unei alte lumi. Pe cel mai inalt loc din jurul mesei statea Moromete, acest lucru reliefand autoritatea lui paterna. Scena cinei de o mare simplitate pare a fi un ecou peste milenii al ceremonialului familiei gentilice care si-a conservat intr-o forma aproape intacta structura , dar nu si mentalitatea. O alt situatie semnificativa este si perioada secerisului. Prin acest eveniment ni se arata ordinea cu care Ilie

Moromete si-a oranduit copii, fiecare avand bucata sa de secerat, pe care trebuia sa o termine intr-o anumita perioada de timp. Pentru Niculaie acest an reprezinta initierea sa in tainele secerisului, el mergand pentru prima oara cu familia la secerat. Un lucru demn de remarcat in roman este conflictul intre cele doua grupuri de copii, datorat in special pamantului, o dovada fiind faptul ca Paraschiv, banuind ca surorile lui tin comori ascunse intr-o lada, o sparge. Intre Ilie Moromete si cei trei fii ai sai exista o relatie mai speciala, pe care insa el nu o arata foarte bine, fiind autoritar cu toata lumea. Insa aceasta atitudine este rasplatita intr-un mod nu foarte cuviincios de catre baieti, ei murmura si-l vorbesc de rau in sat ca a dat porumbul ieftin, si ca "el nu face nimic", "sta toata ziua". "A face ceva" inseamna a face bani. Tinerii Moromete au simtul acumularii burgheze, iar modelul lor e Tudor Balosu, semnul noilor relatii capitaliste in economia satului. Dragostea barbatului nu intarzie sa apara, el avand o conceptie patriarhala si, voind sa-si lecuiasca fii de boala castigului, ii lasa sa se duca de mai multe ori la munte. Insuccesul nu-i dezarmeaza, si stimulati de Guica, sora rea a tatalui, care le spune ca fetele vor sa le fure averea, ei planuiesc sa fuga cu oile si caii la Bucuresti. Presat de fonciire si de banca, Moromete accepta sa-l lase pe Achim sa plece cu oile la Bucuresti pentru a castiga bani. Cand isi da seama ca Achim nu se va mai intoarce, Moromete se gandeste sa vanda caii, dati in grija lui Paraschiv si Nila. Acestia insa se opun si incearca sa fuga, dar taranul afla ca ei vor sa-l jefuiasca si sa-l paraseasca si ii opreste. E momentul in care incepe declinul personal. Spargerea familiei duce la prabusirea lui morala. Scena finala in care, dupa ce, pentru a-si imbuna feciorii Moromete se razbuna pe nevasta, scos din rabdari, loveste pe Paraschiv si Nila cu parul, explicand toata tactica sa, atitudinea fata de realitatile crispante din jur : - Atata timp cat traiesc eu, ori faceti cum zic eu, ori daca nu, sa plecati. Am muncit si am trudit si am luat pamant ca sa traiti voi bine . De ani de zile ma zbat sa nu vand din el, sa platesc fonciirea fara sa vand, ca sa va ramaie voua intreg, orbilor si salbaticilor la minte . Si [] acum sariti la mine ca v-am furat munca voastra ! Bolnavule dupa avere ! O sa-ti manance capul averea, sa tii minte de la mine! Moromete nu e deci setos de pamant, averea nu reprezinta pentru el un scop ci numai un mijloc de a trai in oarecare tihna, cu iluzia, daca nu cu certitudinea independentei. Cand insa Paraschiv si Nila nu inteleg lupta tatalui cu instrumentele puterii statului,jandarmul si perceptorul, fug si ei la Bucuresti cu caii. Moromete e nevoit sa vanda mai mult de jumatate din pamant, cumpara alti cai, plateste impozitul funciar, rata la banca si taxa scolara pentru fiul mai mic, Niculaie si incepe o viata noua. Cu toate acestea lucrurile nu mai merg ca altadata cand timpul se scurgea fara conflicte mari in Campia Dunarii: In urmatorii ani gospodaria taraneasca continua sa se ruineze. Moromete intra intr-o lunga stare depresiva din care n-avea sa fie scos decat de marile zguduiri care se apropiau. Peste trei ani izbucnea cel de-al doilea razboi mondial. Timpul nu mai avea rabdare. Lumina pe care Moromete o descoperea in intamplarile si faptele vietii se stinge, linistea il paraseste, si fara liniste existenta nu mai este o incantare ci o povara. Incercarile celorlalti de a-l atrage in discutiile politice raman fara rezultat. De pe stanoaga podistei -locul vechi de observatie- Moromete vede un drum trist si niste tarani prapaditi care traiesc fara sa stie ca bucuria lor este inselatoare. Cand cineva ii da buna-ziua el nu raspunde. Momentul culminant al acestei crize se desfasoara la hotarul lotului de pamant. Drama nu este de ordin economic, ci moral. Durerea lui Moromete, vine intai, dintr-un simt inalt al paternitatii ranite. Nu faptul de as-i pierde o parte din lot il intuneca, ci ideea de as-i pierde fii si linistea care-l face sa priveasca existenta ca un "spectacol" superior. Gandul prabusirii unei ordini durabile este primit cu o tristete rece. Instrainarea de starea de inocenta in care traise ii pare mai rea decat moartea. Deoarece dorea cu orice pret sa se impace cu fii sai el trece peste oricine si nu lasa pe nimeni din restul familiei sa intervina, astfel scena confruntarii finale este magistral construita. Stapanirea de sine este arma lui Moromete. Pana in ultima clipa el spera sa-si poata recapata fiii porniti pe o cale gresita. Cand acestia, pierzandu-si rabdarea, se revolta pe fete impotriva tatalui, sparg lada si batjocoresc casa in care crescusera, batranul taran vorbeste cu glas bland si sfios, isi cearta nevasta, cere un foc baiatului cel mic, loveste obrazul fetei care vocifereaza si se roaga linistit si senin de fiii care nu vor sa-l mai asculte. Dupa aceasta pregatire inceata, izbucnirea este teribila: Moromete ridica parul si loveste fara crutare, glasul lui devenind un urlet: "-Ne-no-ro-ci-tu-le! Paraschive! Nenorocitule ce esti!". Corectiunea si discursul nu au nici un efect. Paraschiv si Nila sparg lada de zestre a fetelor, iau bani si covoarele si fug cu caii, amenintand cu o razbunare si mai mare. Moromete bate la poarta lui Tudor Balosu si vinde o parte din pamantul familiei. In ciuda loviturii naprasnice, Moromete ramane "indepartat si nepasator". Lovitura are efect in alt plan. Omul netulburat si ironic paraseste stanoaga podistei, nu mai raspunde la cuvintele de salut si nu mai poate fi auzit povestind nici una din acele intamplari care fermecau prietenii sai din Silistea-Gumesti. Fantezia lui se inchide. Omul creator este invins de omul social. Din Moromete nu mai ramane decat capul de huma facut in timpul unei adunari in poiana lui Iocan de catre Vasilescu.

Desi cea mai importanta, istoria Morometilor nu acopera toata suprafata romanului. Alte istorii vin sa coloreze viata unui sat de campie in care oamenii, traind sub amenintarea unui timp capricios, continua imperturbabil sa se nasca, sa treaca prin intamplari vesele si triste, si in cele din urma sa moara, lasand locul altora. O astfel de istorie este si cea familiei Pisica, istorie prezentata de Ilie Moromete la una din adunarile sale in "Poiana lui Iocan", prin care el isi prezinta calitatile de povestitor, transformand dintr-un adevar obisnuit un "adevar artistic". Astfel ne este prezentata scena treziri din familia Pisica vazuta prin ochii taranului. In acea casa desteptarea era ca la armata, deoarece capul familiei striga cat il tinea gura "Desteptarea" iar cel mai mic dintre copii sarea in patul care era cat zece obisnuite si topaia pe spatele celor care inca dormeau. Apoi incepea o harmalaie de nedescris pe care parintii nu se sinchiseau sa o opreasca. Cand Moromete a intrebat de ce nu da in ei, Pisica i-a explicat ca el nu apeleaza la violenta deoarece ar fi galagie si mai mare. Liniste s-a facut cand una dintre fete, la indemnul mamei a tipat, iar apoi toti s-au pus pe treaba. Pentru a arata simtul de raspundere al copiilor, Marin Preda ni-l prezinta pe Botoghina care, fiind bolnav pleaca la sanatoriu lasand toate grijile pe capul fiiului, Vatica Botogina care isi ia rolul in serios, si cel dintai semn de autoritate este glasul "aspru si neinduplecat" cu care isi striga sora.In roman este prezentata si intemeierea unei familii, care insa intampina multe greutati, cea a lui Birica si a Poinei. Prin aceasta prezentare autorul reia tema tanarului taran care se foloseste de fata unui om instarit pentru a pune mana pe avere, insa schimband sensul strategiei si umanizand timpurile. Odata cu rapirea fetei rolul lui Birica se incheie. E pe cale de a se resemna fata de refuzul socrului de a-i da zestre Polinei, insa, intervine, neasteptat, tanara lui femeie care dovedeste o energie extraordinara. Polina nu-i o victima intre avaritia tatalui si lacomia inumana a sotului. Devenind nevasta, insa se trezesc energii nebanuite. Vazand modul hotarat in care conduce ostilitatile intre tata si sot, avem pentru o clipa impresia ca nevasta lui Birica face, structural, parte din familia Marei si a Vitoriei Lipan, cealalta fata a tipologiei traditionale. Polina lupta pentru zestrea ei silindu-l pe Birica sa secere graul de pe pamantul ei. Birica se bate cu socrul, socrul il da in judecata, apoi tinerii isi pornesc singuri o casa din lut, iar casei lui Balosu ii dau foc. Prin toate aceste exemple putem afirma ca opera "Morometii" a lui Marin Preda ilustreaza toate tipurile de familii dintr-un sat, atat cele fara de griji sau cele ce tocmai se intemeiaza, cat mai ales familia Moromete care este pe pragul destramarii. Romanul "Morometii", scris de Marin Preda, a carui originalitate sta fara indoiala in noua viziune asupra lumii rurale, este unul ce prezinta foarte bine povestea unei familii de tarani din Campia Dunarii, mai precis din satul teleormanean Silistea-Gumesti, care cunoaste de-a lungul unui sfert de secol, o adanca si simbolica destramare. In volumul I satul e infatisat cu cativa ani inaintea celui de-al doilea razboi mondial, intr-o perioada in care timpul era "foarte rabdator cu oamenii". De asemenea intaiul volum este in intregime concentrat asupra unui singur personaj, desfasurarea epica fiind subordonata lui Ilie Moromete. La fel ca toti satenii, in afara unor familii mai instarite ca cea a lui Aristide, Cotelici, Balosu, si familia Moromete nu are trai foarte usor, ei, in special parintii, fiind apasati de multe impozite, foncirea si alte neajunsuri dar ele pot fi inca suportate de capul familiei care se aduna cu placere duminica, la taifas, in "poiana lui Iocan" unde citesc ziare, povestesc anecdote, glumesc, angajandu-se in adevarate dueluri ale inteligentei. Ilie Moromete stapaneste absolut peste o familie a carei gospodarie pare solida si grija conducatorului ei este s-o mentina intacta. E pentru intaia oara cand in literatura romana taranul nu este stapanit de ideea de a avea pamant, ca sansa a fericirii sale, ci de a si-l pastra. Capul familiei este dotat, pe langa o filozofie asupra vietii si cu o vointa de a rezista la tot ce contravine gustului sau de trai linistit, confortabil, intr-o gospodarie mijlocie. Astfel, daca Moromete nu face mari speculatii, el cauta sa profite de institutiile capitaliste nu se sfieste sa ia bani cu imprumut de la banca spre a-si cumpara oi si cai, isi pune la munca familia, el rezervandu-si rolul de stapan, pierde timpul in lungi conversatii cu prietenii, discuta politica are pareri indraznete despre regalitate si nu se sinchiseste de legionari. Singura sa grija e de a-si achita impozitele si datoriile contractate, taraganand, amanand cat mai mult scadentele, fara sa instraineze ceva din avere, astfel dovedindu-se grija barbatului de a nu-si lasa familia fara nimic. Familia Moromete nu este una chiar obisnuita, copiii fiind impartitii in doua tabere, una formata din copiii din prima casatorie a lui Ilie Moromete, Paraschiv, Nila, Achim, si a doua compusa din fete si Niculae, care era mai mult neutru. El fiind cel mai mic din familie, putem spune ca este si cel mai sensibil, lucru care il facea sa planga foarte repede. Moromete nu prea era interesat de soarta mezinului, pentru el copilul fiind doar o persoana care trebuia trimisa cu oile, de aceea atunci cand acestuia i s-a facut rau la serbarea scolara Moromete nu a stiut ce sa faca. Niculae are un rol important deoarece reuseste sa-si induplece tatal sa faca

altceva decat si-a planuit, adica sa-l convinga ca el nu are nevoie de pamant ci are nevoi de scoala, lucru cu care Moromete nu a fost de acord la inceput, dar apoi a indeplinit vointa baiatului. O alta componenta a familiei este mama, Catrina Moromete care in primul volum nu are un rol foarte mare, unicul detaliu care o diferentiaza aici este viata ei dubla, in vis si realitate, si frica morbida de Diavol, fiind foarte credincioasa, mustrandu-si adesea sotul pe motivul ca nu merge la biserica. Ea este supusa barbatului, luand si bataie de la acesta din cauza celor trei baieti, tematoare de copiii vitregi, are un glas "indepartat si imbulzit de ganduri". Mai tarziu, ura cumplita impotriva barbatului o va scoate din anonimat. O scena importanta din viata Morometilor este cea a cinei, in care descriindu-se pozitiile la masa se arata statutul fiecaruia in cadrul familiei. Astfel modul in care sunt asezati la masa sugereaza si anticipeaza viitoarele conflicte care vor determina destramarea familiei. Mama impreuna cu fetele stateau in partea dinspre vatra, sugerandu-se astfel faptul ca ele asigurau buna desfasurare a cinei. Locul lui Niculaie denota faptul ca este neglijat de familie, iar cei trei baieti, Paraschiv, Nila si Achim au o pozitie centrifuga, semn al dorintei lor de a parasi casa parinteasca, atrasi de mirajul unei alte lumi. Pe cel mai inalt loc din jurul mesei statea Moromete, acest lucru reliefand autoritatea lui paterna. Scena cinei de o mare simplitate pare a fi un ecou peste milenii al ceremonialului familiei gentilice care si-a conservat intr-o forma aproape intacta structura , dar nu si mentalitatea. O alt situatie semnificativa este si perioada secerisului. Prin acest eveniment ni se arata ordinea cu care Ilie Moromete si-a oranduit copii, fiecare avand bucata sa de secerat, pe care trebuia sa o termine intr-o anumita perioada de timp. Pentru Niculaie acest an reprezinta initierea sa in tainele secerisului, el mergand pentru prima oara cu familia la secerat. Un lucru demn de remarcat in roman este conflictul intre cele doua grupuri de copii, datorat in special pamantului, o dovada fiind faptul ca Paraschiv, banuind ca surorile lui tin comori ascunse intr-o lada, o sparge. Intre Ilie Moromete si cei trei fii ai sai exista o relatie mai speciala, pe care insa el nu o arata foarte bine, fiind autoritar cu toata lumea. Insa aceasta atitudine este rasplatita intr-un mod nu foarte cuviincios de catre baieti, ei murmura si-l vorbesc de rau in sat ca a dat porumbul ieftin, si ca "el nu face nimic", "sta toata ziua". "A face ceva" inseamna a face bani. Tinerii Moromete au simtul acumularii burgheze, iar modelul lor e Tudor Balosu, semnul noilor relatii capitaliste in economia satului. Dragostea barbatului nu intarzie sa apara, el avand o conceptie patriarhala si, voind sa-si lecuiasca fii de boala castigului, ii lasa sa se duca de mai multe ori la munte. Insuccesul nu-i dezarmeaza, si stimulati de Guica, sora rea a tatalui, care le spune ca fetele vor sa le fure averea, ei planuiesc sa fuga cu oile si caii la Bucuresti. Presat de fonciire si de banca, Moromete accepta sa-l lase pe Achim sa plece cu oile la Bucuresti pentru a castiga bani. Cand isi da seama ca Achim nu se va mai intoarce, Moromete se gandeste sa vanda caii, dati in grija lui Paraschiv si Nila. Acestia insa se opun si incearca sa fuga, dar taranul afla ca ei vor sa-l jefuiasca si sa-l paraseasca si ii opreste. E momentul in care incepe declinul personal. Spargerea familiei duce la prabusirea lui morala. Scena finala in care, dupa ce, pentru a-si imbuna feciorii Moromete se razbuna pe nevasta, scos din rabdari, loveste pe Paraschiv si Nila cu parul, explicand toata tactica sa, atitudinea fata de realitatile crispante din jur : - Atata timp cat traiesc eu, ori faceti cum zic eu, ori daca nu, sa plecati. Am muncit si am trudit si am luat pamant ca sa traiti voi bine . De ani de zile ma zbat sa nu vand din el, sa platesc fonciirea fara sa vand, ca sa va ramaie voua intreg, orbilor si salbaticilor la minte . Si [] acum sariti la mine ca v-am furat munca voastra ! Bolnavule dupa avere ! O sa-ti manance capul averea, sa tii minte de la mine! Moromete nu e deci setos de pamant, averea nu reprezinta pentru el un scop ci numai un mijloc de a trai in oarecare tihna, cu iluzia, daca nu cu certitudinea independentei. Cand insa Paraschiv si Nila nu inteleg lupta tatalui cu instrumentele puterii statului,jandarmul si perceptorul, fug si ei la Bucuresti cu caii. Moromete e nevoit sa vanda mai mult de jumatate din pamant, cumpara alti cai, plateste impozitul funciar, rata la banca si taxa scolara pentru fiul mai mic, Niculaie si incepe o viata noua. Cu toate acestea lucrurile nu mai merg ca altadata cand timpul se scurgea fara conflicte mari in Campia Dunarii: In urmatorii ani gospodaria taraneasca continua sa se ruineze. Moromete intra intr-o lunga stare depresiva din care n-avea sa fie scos decat de marile zguduiri care se apropiau. Peste trei ani izbucnea cel de-al doilea razboi mondial. Timpul nu mai avea rabdare. Lumina pe care Moromete o descoperea in intamplarile si faptele vietii se stinge, linistea il paraseste, si fara liniste existenta nu mai este o incantare ci o povara. Incercarile celorlalti de a-l atrage in discutiile politice raman fara rezultat. De pe stanoaga podistei -locul vechi de observatie- Moromete vede un drum trist si niste tarani prapaditi care traiesc fara sa stie ca bucuria lor este inselatoare. Cand cineva ii da buna-ziua el nu raspunde. Momentul culminant al acestei crize se desfasoara la hotarul lotului de pamant. Drama nu este de ordin economic, ci moral. Durerea lui Moromete, vine intai, dintr-un simt inalt al paternitatii ranite. Nu faptul de as-i pierde o parte din lot il intuneca, ci ideea de as-i pierde fii si linistea care-l face sa priveasca existenta ca un "spectacol" superior. Gandul

prabusirii unei ordini durabile este primit cu o tristete rece. Instrainarea de starea de inocenta in care traise ii pare mai rea decat moartea. Deoarece dorea cu orice pret sa se impace cu fii sai el trece peste oricine si nu lasa pe nimeni din restul familiei sa intervina, astfel scena confruntarii finale este magistral construita. Stapanirea de sine este arma lui Moromete. Pana in ultima clipa el spera sa-si poata recapata fiii porniti pe o cale gresita. Cand acestia, pierzandu-si rabdarea, se revolta pe fete impotriva tatalui, sparg lada si batjocoresc casa in care crescusera, batranul taran vorbeste cu glas bland si sfios, isi cearta nevasta, cere un foc baiatului cel mic, loveste obrazul fetei care vocifereaza si se roaga linistit si senin de fiii care nu vor sa-l mai asculte. Dupa aceasta pregatire inceata, izbucnirea este teribila: Moromete ridica parul si loveste fara crutare, glasul lui devenind un urlet: "-Ne-no-ro-ci-tu-le! Paraschive! Nenorocitule ce esti!". Corectiunea si discursul nu au nici un efect. Paraschiv si Nila sparg lada de zestre a fetelor, iau bani si covoarele si fug cu caii, amenintand cu o razbunare si mai mare. Moromete bate la poarta lui Tudor Balosu si vinde o parte din pamantul familiei. In ciuda loviturii naprasnice, Moromete ramane "indepartat si nepasator". Lovitura are efect in alt plan. Omul netulburat si ironic paraseste stanoaga podistei, nu mai raspunde la cuvintele de salut si nu mai poate fi auzit povestind nici una din acele intamplari care fermecau prietenii sai din Silistea-Gumesti. Fantezia lui se inchide. Omul creator este invins de omul social. Din Moromete nu mai ramane decat capul de huma facut in timpul unei adunari in poiana lui Iocan de catre Vasilescu. Desi cea mai importanta, istoria Morometilor nu acopera toata suprafata romanului. Alte istorii vin sa coloreze viata unui sat de campie in care oamenii, traind sub amenintarea unui timp capricios, continua imperturbabil sa se nasca, sa treaca prin intamplari vesele si triste, si in cele din urma sa moara, lasand locul altora. O astfel de istorie este si cea familiei Pisica, istorie prezentata de Ilie Moromete la una din adunarile sale in "Poiana lui Iocan", prin care el isi prezinta calitatile de povestitor, transformand dintr-un adevar obisnuit un "adevar artistic". Astfel ne este prezentata scena treziri din familia Pisica vazuta prin ochii taranului. In acea casa desteptarea era ca la armata, deoarece capul familiei striga cat il tinea gura "Desteptarea" iar cel mai mic dintre copii sarea in patul care era cat zece obisnuite si topaia pe spatele celor care inca dormeau. Apoi incepea o harmalaie de nedescris pe care parintii nu se sinchiseau sa o opreasca. Cand Moromete a intrebat de ce nu da in ei, Pisica i-a explicat ca el nu apeleaza la violenta deoarece ar fi galagie si mai mare. Liniste s-a facut cand una dintre fete, la indemnul mamei a tipat, iar apoi toti s-au pus pe treaba. Pentru a arata simtul de raspundere al copiilor, Marin Preda ni-l prezinta pe Botoghina care, fiind bolnav pleaca la sanatoriu lasand toate grijile pe capul fiiului, Vatica Botogina care isi ia rolul in serios, si cel dintai semn de autoritate este glasul "aspru si neinduplecat" cu care isi striga sora.In roman este prezentata si intemeierea unei familii, care insa intampina multe greutati, cea a lui Birica si a Poinei. Prin aceasta prezentare autorul reia tema tanarului taran care se foloseste de fata unui om instarit pentru a pune mana pe avere, insa schimband sensul strategiei si umanizand timpurile. Odata cu rapirea fetei rolul lui Birica se incheie. E pe cale de a se resemna fata de refuzul socrului de a-i da zestre Polinei, insa, intervine, neasteptat, tanara lui femeie care dovedeste o energie extraordinara. Polina nu-i o victima intre avaritia tatalui si lacomia inumana a sotului. Devenind nevasta, insa se trezesc energii nebanuite. Vazand modul hotarat in care conduce ostilitatile intre tata si sot, avem pentru o clipa impresia ca nevasta lui Birica face, structural, parte din familia Marei si a Vitoriei Lipan, cealalta fata a tipologiei traditionale. Polina lupta pentru zestrea ei silindu-l pe Birica sa secere graul de pe pamantul ei. Birica se bate cu socrul, socrul il da in judecata, apoi tinerii isi pornesc singuri o casa din lut, iar casei lui Balosu ii dau foc. Prin toate aceste exemple putem afirma ca opera "Morometii" a lui Marin Preda ilustreaza toate tipurile de familii dintr-un sat, atat cele fara de griji sau cele ce tocmai se intemeiaza, cat mai ales familia Moromete care este pe pragul destramarii.

SURSA 03 Moromeii este un roman al scriitorului Marin Preda. Marin Preda a trebuit s-i taie toate punile de ntoarcere spre rnie i spre sat. Copilul, tnrul poate chiar omul matur Marin Preda a trit o dram tipic pentru generaia sa. De la 10 ani i dorete s nu mai

fie ran. ns viaa avea s-i rezerve surpriza paradoxului de a izbuti ca om i ca scriitor tocmai n ceea ce ncercase s nege odat, adic n asumarea unei condiii rneti. Ca i n alte cazuri a altor scriitori, romanul cel mai important al lui Preda este anticipat i pregtit de nuvelele sale. Marin Preda face din ranul Moromete un individ cu o via psihologic normal, apt prin aceasta de a deveni erou de proz modern, el creeaz un ran inteligent, n msur s contietizeze, n modul lui caracteristic, dramele existenei i ale clasei sociale din care face parte. Aspre, dure, polemice sunt aproape toate bucile din volumul de debut, ncrcate de un patetism anume, antiidilizante, respirnd efortul smulgerii din rnie, a cuceririi vieii i carierei ca pe o prad. Calul a fost scris cu o duritate pe care a pierdut-o ulteior (a fost citit chiar n faa lui Eugen Lovinescu care a recunoscut imediat talentul lui Preda, dar cruia nu i-a smuls de ct un evaziv Hm!....Descriptiv!) Povestirea care d titlul volumului transpune mitul erotic n varianta rural. Naratorul povestete cu ironie binevoitoare turnirul rnesc n urma cruia flcul trebuie s-i ctige dreptul la fata ndrgit: el i invit rivalul, pe Achim Achim, n Pmnturi, pe cmp, unde btaia cu btele i pumnii, n prezena martorilor, decide nvigtorul. Nuvelele volumului de debut intereseaz i prin deschiderea caracteriologic n raport cu opera capital. Astfel, Ilie Resteu (n cea) prefigureaz tipul umilitului care acumuleaz ofense, dup care va izbucni n manifestri necontrolate. Pot fi decelate n atitudinea lui semnele personalitii lui ugurlan. Dimineaa de iarn conine, n embrion, finalul Moromeilor i intriga crii. In O adunare linitit se regsete povestea cltoriei pe care a fcut-o cndva eroul romanului la munte mpreun cu Blosu ca s vnd porumb. Paanghel, eroul acestei naraiuni, seamn uimitor cu Moromete. Personajul devine aici adevratul povestitor, substituindu-se autorului. Paanghel nu istorisete pur i simplu, ci pune faptele n scen, le regizeaz i apoi le interpreteaz. Paanghel (porecla lui Moromete) este povestitor i actor (cum se dovedete a fi i Moromete atunci cnd va face revista presei sau informare politic la fierria lui Iocan), pregtindu-i meticulos efectele istorisirii. Amnrile, ocolurile inteniionate, suspansul replicilor in de o anume plcere a personajului de a-i crea i regiza o scen, de spectacol cu public. De la Caragiale ncoace, nici un alt autor romn nu a obinut efecte artisitice mai savuroase din vorbirea personajelor, cum a fcut-o Preda. Simul limbii vorbite, pe care puini prozatori l-au stpnit aa de bine de la Caragiale ncoace singurul su nainta pe linia spiritului muntenesc al limbii. Dac Mihail Sadoveanu i Ion Creang compliniser artisitic varianta moldoveneasc a mentalitii rurale, Marin Preda apare pentru provincia sudic drept novator prin plcerea disimulrii i a teatrului n teatru, prin viziunea ironico-sarcastic i prin atmosfera colocvial a scrisului. Niculae, nsoindu-l mai trziu pe tatl su ntr-o cltorie asemntoare, rmne dezamgit; ntmplrile i preau banale, oamenii, lipsii de farmec. Moromete avea ns ciudatul dar de a vedea lucruri pe care alii nu le vd, avea facultatea de a inventa semnificaii acolo unde ele preau s lipseasc ori s rmn ascunse celorlali Marin Preda a vut intuiia de a nu cuprinde n volumul de debut schia Salcmul, aprut n ziarul Timpul. De acest lucru i d seama mai trziu. n Viaa ca o prad mrturisete c salcmul reprezint pentru el o legtur adnc cu familia sa, care ar fi putut fi ucis ntr-o carte de nuvele, un cod care nu trebuia divulgat, o poart spre o lume miraculoas. Salcmul lui Moromete este un simbol multivalent al aceste lumi, este un axis mundi, un simbol al independenei lui Moromete, personajul identificndu-se cu acest arbore. Pmntul i orice obiect de pe el sunt, pentru Moromete, simboluri sacre, neputnd fi nstrinate, i de aceea rezistena de a-i vinde lui Blosu salcmul nu surprinde pe nimeni. Dar salcmul lui Moromete mai poate avea un neles: este un semn de hotar i, o dat ce va fi tiat, se poate ajunge la pierderea ntregului pmnt. Scena tierii salcmului este precedat de un bocet funerar, prevestind decderea viitoare a protagonistului. Tierea salcmului constituie prima fisur a spaiului rural. i coincide cu venirea acelui timp ce nu mai are rbdare i cu deruta ce l cuprinde i l nstrineaz treptat pe Moromete. Mitul care ncepe este unul al destrmrii, semnificat prin tierea salcmilor i prin uciderea cailor, mitul lui Moromete. Romanul se deschide amplu, sub semnul unei temporaliti blnde, cu memorabila fraza ...timpul avea cu oamenii nesfrit rbdare. Temporalitatea este ns drama personajelor lui Preda, deoarece ele trebuie s ias din timpul sacru/timp rbdtor i s intre n timpul profan/timpul istoriei, un timp al fatalitii, ireversibil, nendurtor i nerbdtor. Primul roman se ncheie tot sub auspiciile temporalitii, ns al unui timp ce nu mai are rbdare cu oamenii, precipitat, haotic, profan. Romanul Moromeii are ca tem satul i ranul n perioada dintre cele dou rzboaie mondiale. Scriitorul caut s gseasc un rspuns la problema, dac mica proprietate rneasc poate rezista la presiunile relaiilor de producie capitaliste. Ilie Moromete stpnete n chip absolut peste o familie a crei alctuire

prevestete parc destrmarea: trei fii din prima cstorie Paraschiv, Nic i Achim, n timp ce Ilinca i Niculae provin din cea de-a doua. Tita este fata Catrinei - cea de-a doua sotii a lui Ilie Moromete, din prima casaorie. Pentru a pstra unitatea familiei, tatl este nenduplecat i justiiar. Problema familiei patriarhale, a raporturilor din cadrul familiei sunt obiectul de studiu al autorului. Familia ca nucleu al societii are n roman nc o organizare patriarhal. Moromete este eful familiei i el decide. De aceea la mas el st ntr-o poziie semnificativ, privilegiat, n capul mesei, mai sus, pe un prag. Cei trei fii din prima casatorie stau inspre usa, Catrina, sta spre oale, avandu-i langa ea pe cei trei copii cu Ilie: Ilinca ,Niculae si Tita.Familia lui Ilie Moromete este reconstituit, fiindc el a mai fost cstorit iar prima soie a murit. Bieii mai mari, Nil, Achim, Paraschiv sunt din aceast cstorie, de aceea pentru ei Catrina este mama vitreg iar Niculae frate vitreg. Cu aceeai ochi sunt privite Tita i Ilinca. Conflictul este aat de sora lui Moromete, ga Maria, poreclit Guica, care sperase c Ilie nu se va mai cstori, ea ii va crste cei trei copii si va avea grij de gospodaria lui. Dar Ilie s-a recasatoriet si i-a cumparat sorei sale un alt loc pe care i-a facut un bordei. Ea sustine ca locul din spatele casei e al ei. Ea vine i ia lucruri de prin cas fr s ntrebe. Catrina i interzice i de aici conflictul. nvai de Guica, cei trei fii mai mari vor pleca la ora lund oile i caii, deci lovind gospodria lui Ilie Moromete. La cauzele obiective derivate din relaiile de producie capitaliste se vor aduga i cauzele subiective din cadrul familiei. n afar de conflictul cu fii si, Moromete mai are un conflict cu Catrina. Atitudinea lui contemplativ, felul n care nu se zbate s obin venituri suplimentare pentru familie, agraveaz contextul social al familie lui Moromete. La sfritul romanului timpul nu mai avea rbdare, Moromete i schimb atitudinea i, dup plecarea fiilor, face cruie cu cereale, ctig banii i-i ofer fiilor plecai la Bucureti, ca s se ntoarc. Catrina afl i de aici conflictul, care va determina plecarea Catrinei de acas. n volumul al doilea, aciunea se reia dup zece ani, Moromete mai are doar pe Ilinca, fiindc Tita s-a mritat iar Nicolae a plecat la coal i se va ntoarce ca activist. Aflm c fii i-au fcut un drum propriu. Paraschiv a devenit sudor la I.T.B., Achim i-a deschis o prvlie cu banii de pe oi, iar Nil a devenit portar la un bloc. Concluzia este c nucleul satului adic familia patriarhal este supus unei presiuni sociale i se va destrma. Nicolae Moromete, n volumul al doilea, vine ca activist de partid n sat i intr n conflict cu nucleul comunitilor ariviti din sat. l silete pe primarul Potloag s-i predea cotele de cerale, ca s fie exemplu pentru ceilali, nu intervine n conflictul dintre Mantaroie i Fntn, care se ceart cine s fure de la moar, nu d curs codoelilor lui Isosic, care vrea s devin secretar de partid. Prin atitudinea lui intransigent i descurajeaz pe arivitii deghizai n comuniti i trebuie s prseasc satul. El pleac la Bucureti, unde fostul notar din sat, care-l ajutase s intre n partid, deine o funcie important i-l va sprijini s obin un post la ser ca s-i contiunue studiile. El triete drama omului cinstit, care a avut ncredere n lozincile comuniste i este lovit tocmai fiindc este cinstit. Problema distrugerii gospodriei patriahale de ctre relaiile de producie socialiste nu a fost tratat de Marin Preda ci doar pus n romanul Marele singuratic, care continu ciclul Moromeilor i n nuvela Desfurarea, care este o pledoareie pentru colectivizare. Marin Preda pleac n construirea personajului Ilie Moromete de la tatl su, Tudor Clrau, modelul su literar: Scriind, totdeauna am admirat ceva, o creaie preexistent, care mi-a fermecat nu numai copilria, ci i maturitatea: eroul preferat, Moromete, care a existat n realitate, a fost tatl meu. Acest sentiment a rmas stabil i profund pentru toat viaa. Moromete Ilie este un om raional n ceea ce privete atitudinea lui fa de pmnt. Spre deosebire de Ion a lui Rebreanu, care era dominat de instinctul de posesiune, Moromete nu este sclavul mbogirii, ci pmntul constituie pentru el simbolul libertii materiale i spirituale, idee mrturisit de el n finalul romanului :Domnule, eu am dus totdeauna o via independent. Ilie Moromete este primul ran filozof din literatura romn. Relevant pentru aceast trstur este scena ploii, cnd Moromete ud pn la piele, cuget i exprim o adevrat filozofie de via printr-un monolog interior, analiznd condiia ranului n lume, precum i relaia dintre tat i copii. Dezamgit de etica sa patern, rnit de fiii si mai mari n autoritatea de tat, se consoleaz spunndu-i siei c i-a fcut datoria de printe, inndu-le pmntul pn n momentul de fa, dei ei au fugit ca nite trdtori nevrnd s-l munceasc. Grija lui pentru educaia copiilor rzbate cu tristee la suprafa, i, dei niciodat nu s-a artat iubitor cu ei, este limpede c le-a dorit ntotdeauna binele, vrnd s fac din ei oameni. Disimularea este trstura definitorie a firii lui Ilie Moromete, evident n majoritatea scenelor din roman. Scena dintre Tudor Blosu i Moromete este semnificativ pentru firea sucit a eroului. La ntrebarea lui Blosu dac s-a hotrt s-i vnd salcmul, Moromete se gndete c e posibil s-l vnd, ns i rspunde altceva, i anume, c la noapte o s plou i c o s fac o grmad de bani, subnelegndu-se c s-ar putea s scape astfel de datorii, dect s taie salcmul. Ironia ascuit, inteligena ieit din comun i spiritul jucu, felul su de a face haz de necaz, contureaz un personaj aparte ntre ranii literaturii romne, stnd mai aproape de realitate dect de

ficiune. Tehnica amnrii este un alt concept al filozofiei de via a lui Ilie Moromete, el ncercnd s trgneze orice decizie sau atitudine care nu-i convenea. Scena cu Jupuitu este magistral construit de prozator, atmosfera, tensiunea, iritarea celorlali fiind nadins provocat de Moromete pentru a se rzbuna pe cei care nu neleg greutile bietului ran. Mai nti Moromete intr n curte, trece pe lng prisp fr s se uite la cei doi, se ntoarce cu spatele la agent, se rstete la Paraschiv care nu se vede nicieri, apoi se rotete brusc pe clcie i strig N-am! totul desfurndu-se sub privire uluite, nucite ale agenilor. Calm apoi se caut prin buzunarele flanelei, de unde scoate praf de tutun, se uit urt la omul care-l nsoea pe Jupuitu i i se adreseaz suprat i poruncitor - D-mi, m, o igar! Plcerea de a vorbi este o pasiune pentru ranul mucalit, care profit de orice ntlnire cu cte cineva pentru a sta la taclale, dei singurul cu care putea vorbi cu adevrat era prietenul su, Cocoil, cu care pierdea ceasuri ntregi, spre suprarea Catrinei. La nceputul romanului, lui Moromete i plcea s stea pe stnoaga poditei, gndindu-se c ar fi bine dac s-ar ivi cineva... oamenii ns aveau treab prin curi, nu era timpul de ieit n drum. Auzindu-se strigat, se bucur. Necazurile, dezamgirile, trdarea copiilor, neputina de a plti drile, destrmarea familiei l copleesc pe Moromete, aparent nepstor, nu mai este vzut stnd ceasuri ntregi pe prisp sau n drum, nu mai este auzit rspunznd cu multe cuvinte la salut, nu mai este auzit povestind, nu mai particip la adunrile de la fierria lui Iocan... Ilie Moromete avea s semene cu capul de hum ars, pe care il modelase cndva din lut Din Vasilescu. Schimbrile profunde produse asupra lui Moromete aveau s se extind n curnd asupra satului ntreg, trei ani mai trziu avea s izbucneasc cel de-al doilea rzboi mondial. Timpul nu mai avea rbdare. Ultimile capitole ale crii constiuie cele mai frumoase pagini care ilustreaz moartea unui ran din toat literatura noastr. Prsit de Catrina i de fiii lui, rmne la btrnee cu fata cea mic, Ilinca. Apropiinduse de vrsta de 80 de ani, slbit i mpuinat la trup, Moromete, cu ciomagul n mn, rtcete n netire pe lng garduri, pe cmp, pn cnd, ntr-o zi fu adus cu roaba acas de nepotul sau. Pe patul de moarte, Ilie Moromete i concetreaz ntreaga filozofie de via n cteva cuvinte pe care le adreseaz, cu mndrie i satisfacie, doctorului: Domnule, eu ntotdeauna am dus o via independent.

http://www.youtube.com/watch?v=Vyg9iPNTohw&feature=player_embedded#!