Coloranti

Colorantul este o substanţă naturală sau obţinută prin sinteză chimică, care într-o cantitate
foarte mică este capabilă să imprime culoarea sa altor compuşi cu care intră în contact:piele,
materiale textile.Dacă foarte mulţi coloranţi naturali erau cunoscuţi încă din antichitate:
indigoul, şofranul, purpura, primul colorant chimic a fost negrul de anilină, obţinut de William
Henry Perkin în 1856, prin oxidarea anilinei cu bicromat de potasiu.

«În 1856, pe atunci un tânăr chimist, încercam să sintetizez chinina pentru combaterea
malariei ce ataca trupele noastre, falnice aparatoare ale onoarei imperiului britanic in India.
După mai multe încercări am ajuns să oxidez un compus al anilinei, aliltoluidina. Am obţinut
rapid un splendid precipitat roşu-brun. Bineînţeles acest compus nu are nimic în comun cu
chinina artificială pe care speram să o obţin, dar acest compus mi-a deschis curiozitatea de
chimist, căci varsând din greşeală o mică eprubetă, am vazut ce efect a avut asupra
parchetului şi asupra bluzei mele: câteva pete extrem de frumoase şi care nu au putut fi
spălate. Fără să ştiu am reuşit să sintetizez acest colorant textil de care industria avea
atîta nevoie. L-am numit întăi "violet de alilitoluidină", apoi "purpură de anilină", dar cum soţia
mea a găsit acest nume extrem de barbar, l-am numit mauveină, denumire rapid adoptată. A
fost pentru noi toţi începutul unei perioade încărcate de glorie şi bogăţie. Toate acestea
pentru o descoperire întâmplătoare şi brevetarea, în totală cunoştinţă de cauză, a primului
colorant artificial utilizat în industrie în toate cantităţile. Ceea ce, trebuie recunoscut, este
departe de coloranţii naturali, extrem de scumpi şi greu de obţinut».

Coloranti naturali **
Curcuma

Denumire populară: şofran indian.

Descriere : plantă erbacee de 60 – 90 cm înălţime cu frunze lungi lanceolate de culoare

verde deschis. Florile alb gălbui apar pe o tijă cu aspect de spic. În vârful spicului bractele
de culoare albă sau alb roz dau impresia unei flori mari cu multe petale. Nu produc seminţe
viabile.

Durata de viaţă: plantă perenă.

Origine: Sudul Asiei

Temperatură: are nevoie de temperaturi între 20 °C si 30 °C .

Înmulţire: având în vedere că planta nu produce seminţe viabile, se înmulţeşte prin

replantarea rizomilor.
Beneficii: rizomii sunt recoltaţi, fierţi câteva ore, uscaţi în cuptoare şi apoi măcinaţi într-o
pudră galben-portocalie. Praful de curcuma se utilizează ca ingredient de bază în bucătăria
asiatică, ca şi condiment (ingredient esenţial al preparatelor de curry) sau colorant
alimentar. În medicina Ayurvedică este folosit ca antiseptic, antibacterial şi antiinflamator.
Cercetări actuale sugerează posible efecte pozitive în lupta împotriva cancerului, a bolii
Alzheimer şi a bolilor de ficat.

Indigo

Indigoul este un pigment care se utilizează încă din antichitate, datorită proprietăţilor sale
tinctoriale (colorante).În planta Indigofera tinctoria (India) şi Isatis tinctoria (Europa) se
găseşte sub formă de indican.

Purpură

Purpura, sau mai des întîlnit purpura antică, este un pigment de culoare roşie, izolată pentru
prima dată de către fenicieni din molusca Murex brandaris.

Din punct de vedere chimic este 6,6'dibrom indigoul, compus ce se poate obţine pe cale
chimică prin bromurarea indigoului în nitrobenzen.

Coloranti sintetici**

Coloranţi azoici

E110

E110 este un colorant alimentar cu acel număr E: Galben Auriu FCF, Galben Portocaliu S, sau
FD&C Galben 6

Caracteristici

• Foarte solubil în apă.

• Doza zilnică până la 2,5 mg/kg corp.
• Efecte secundare: Deoarece este un colorant azoic, poate produce intoleranţă la
persoanele sensibile la salicilaţi. În plus, este un eliberator de histamină, poate
intensifica simptomele caracteristice astmului. În combinaţie cu benzonaţi, poate
favoriza hiperactivitatea la copii.
• Restricţii dietetice: Nici una, E110 este extras sintetic azoic şi poate fi consumat în
principiu de către vegetarieni.
Galben de metil

Galben de metil,colorant azoic cu indicativul C.I. 11020, este un indicator folist pentru
detreminarea pH-ului dar şi drept colorant alimentar.

Galben de metil (indicator pH)

sub pH 2,9 ↔ peste pH 4,0

Sinonime:

• 4-dimetilaminoazobenzen
• p-dimetilaminoazobenzen
• N,N-dimetil-4-aminoazobenzen
• galben unt
• galben de metil

În soluţie apoasă are culoare roşie, pentru ca în mediu acid sa aibă loc virarea la culoarea
galbenă.

Denumire sistematică p-dimetilaminoazobenzen

Formulă chimică C14H15N3

Masă moleculară 225.289 g/mol

Densitate x.xxx g/cm³

Punct de topire xx.x °C

Punct de fierbere xx.x °C

SMILES CN(C)C(C=C2)=CC=C2N=N C1=CC=CC=C1

Roşu Congo

Roşu Congo face parte din clasa coloranţilor azoici, fiind obţinut prin diazotarea benzidinei
şi cuplarea acesteia cu acidul naftionic

Este un colorant insolubil în apă , uşor solubil în etanol. Este un colorant folosit iniţial pentru
bumbac, abandonat în prezent datorită toxicităţii sale.Este un indicator acido bazic, având
utilizări şi în domeniul medicinii, pentru colorarea citoplasmei celulare şi a eritrocitelor, iar
combinat cu metoda luminii polarizate este folosit pentru colorarea fibrelor amiloidice.

Roşu de Congo (indicator pH)

sub pH 3,0 ↔ peste pH 5,5

Coloranţi triarilmetanici

Aurină
Pe cale industrială se obţine din acid oxalic încălzit cu fenol şi acid sulfuric, carbonul central
provenind din molecula acidului oxalic

Aurina face parte din categoria coloranţilor triarilmetanici, cristalele avănd o culoare galben
roşu cu reflexe metalice. Este insolubilă in apă , foarte uşor solubilă în alcool şi acid acetic,
cu care formează coloraţie galbenă.Îm soluţii de hidroxizi alcalini formează fenoxizi de
culoare roşie. Aurina şi derivatul său metilat, acidul rosolic nu mai sunt utilizaţi . însă
scheletul lor este folosit pentru alţi coloranţi.

Aurină (indicator pH)

sub pH 6,8 ↔ peste pH 8,2

Fucsină

Numele de fucsina provine de la germanizarea numelui companiei franceze Renard -Fuchs

Sinteza sa este aproape identică cu cea a parafucsinei cu deosebirea ca are loc condensarea
a 2 molecule de toluidină cu o moleculă de anilină. Fucsina este un colorant roşu solubil în apă,
fiind constituentul principal al reactivului Schiff. Este folosită drept colorant în
bacteriologie, fiind de asemenea un bun colorant pentru mătase şi lână, dar şi pentru bumbac
după mordansare cu tanin.
Metil violet

Metil violet 2B

Denumire IUPAC Methyl violet 2B

Formulă chimică C24H28N3Cl

Masă moleculară 393.958 g/mol (6B)

Densitate x.xxx g/cm³

Punct de topire 137 °C (279 °F)

Punct de fierbere xx.x °C

LD50 Oral rat 413 mg/kg

Număr CAS [8004-87-3]

IMIS M197

Violetul de metil face parte din categoria coloranţilor aril-metanici, fiind de fapt un amestec
de tetrametil, pentametil, hexametil pararozanilină.În funcţie de procentul celor 3 coloranţi
se pot obţine diverse nuanţe de culori.
 Methyl Violet 10B imprimă o nuanţă
Methyl Violet 6B conferă o
intermediară , mai întunecată
Metil Violet 2B nuanţp mai întunecată
comparativ cu 2B dar mai deschisă faţă
comparativ cu tetrametilul
de 6b

Utilizări

• Ca indicator de pH domeniul de viraj la pH puternic acid 0-1,6

• Hexamerul 10 B (violet de genţiană) folosit în bacteriologie pentru coloraţia Gram
• Are capacitatea de legare de ADN, fiind întrebuinţat pentru identificarea mutaţiilor
Pararozanilină

Se obţine din condensarea toluidinei cu 2 molecule de anilină

Pararozanilina este baza carbinolică a parafucsinei, colorant roşu solubil în apă.Împreună cu

parafucsina şi altţi derivaţi formează fucsina.

Pararozanilină

Chloride counteranion not displayed

General

Monoclorhidratul benzenamin, 4- [(4-aminofenil)

Denumire sistematică (4-imino-2,5-ciclohexadien-1-iliden)
metil]
Verde malachit

Verdele malachit este un colorant toxic, dar diluat cu apă poate avea acţiune antiseptică
locală

Generalităţi

Este un colorant din clasa triarilmetanici, cunoscut şi sub denumirile de verde de anilină,
verde bază 4, verde diamant B sau verde victoria B, denumirea IUPAC :4-[(4-
dimetilaminofenil)-fenil-metil]-N,N-dimetil-anilină).Este toxic , putînd fi ingerat accidental
prin consumarea cărnii de peşte contaminat.Contaminarea peştelui are loc atunci cănd în
crescătoriile piscicole are loc utilizarea colorantului ca antifungic.Odată ajuns în intestinul
peştelui are loc metabolizarea la leucomalachit, formă lipofilică (depozitare în ţesut adipos).
 Culoarea

Acţiunea sa de indicator pentru 2 medii , cel acid şi cel bazic este explicată prin apariţia
formelor de rezonanţă:

Structura compuşilor mai sus prezentaţi explică proprietăţile bio-chimice ale verdelui
malachit.Structura sub care este cel mai des întâlnit este cea de culoare verde, formă
cromatică.Absorbit în organism este transformat în forma carbinolică, cu capacitate
crescută de penetrare a membranei celulare.Odată pătrunsă în celulă carbinolul este
transformat ăn forma toxică leuco-malachitul, cu remanenţă mare în organism responsabil
pentru efectele toxice.

Verde malachit, prima tranziţie (indicator pH)

sub pH 0,2 ↔ peste pH 1,8

Verde malachit, a doua tranziţie (indicator pH)

sub pH 11,5 ↔ peste pH 13,2 (incolor)

Coloranţi trifenilmetanici

Fenolftaleină

Fenolftaleina este o substanţă chimică care se prezintă sub forma de cristale albe (incolore)
solubile în alcooluri (metanol, etanol, propanol, iso-propanol, etc.) şi mai puţin solubilă în apă.
Se foloseşte, în special, ca indicator de pH la titrări. În trecut era folosit în medicină ca
purgativ/laxativ şi ca indicator de hemoglobină (Testul Kastle-Meyer).

Descrierea chimică a fenolftaleinei

Fenolftaleină (indicator pH)

sub pH 8,2 ↔ peste pH 10,0

 Systematic
Fenolftaleină
name

Chemical
C20H14O4
formula

Masă
318.33 g mol−1
moleculară

Densitate 1.299 g cm−3, solid

Punct de
263-265 °C
topire

Punct de
258 °C
fierbere

CAS number [77-09-8]

Oc1ccc(cc1)C3(OC(=O)c2ccccc23)
SMILES c4ccc(O)cc4

Sinteză

Este obţinută din fenol şi anhidridă ftalică.

Culoare

În mediu acid există sub forma lactonică cu carbonul scheletului triarilmetanic hibridizat
sp3, cu electronii neparticipanţi la conjugarea cu nucleele aromatice.Sub acţiunea soluţiilor
alcaline are loc transformarea în sare disodică , de culoare roşie, cu structură
chinonică.Carbonul este hibridizat sp2, ca urmare are loc o conjugare cu nucleele aromatice,
conjugarea asigurând astfel stabilitatea culorii.Excesul de soluţie puternic alcalină
determină distrugerea structurii şi dispariţia culorii. În această etapă, fenolftaleina trece în
structura carbinolică(deoarece se obţine un alcool numit carbinol) şi se revine la hibridizarea
sp3 a carbonului central.

Formele indicatorului In H2In In2− In(OH)3−

Structură

Model

pH <0 0−8.2 8.2−10.0 > 10.0

Condiţii puternic acid acid alcalin puternic alcalin

Culoare orange incolor roz incolor

Foto
Utilizare

• Medicină ca laxativ, actualmente nu se mai utilizează datorită potenţialului

cancerigen
• Testul Kastle-Meyer pentru evidenţierea sângelui.
• În titrimetrie , alături de derivaţii săi: Eozina, Timolftaleina, Fluoresceină

Timolftaleină

Scheletul este identic cu cel al fenolftaleinei

Timolftaleina este un indicator din clasa coloranţilor triarilmetanici, cu un domeniu de viraj

9,3-10,5

Timolftaleină (indicator pH)

sub pH 9,3 ↔ peste pH 10,5