Caracterizarea personajului ”Dionis” din nuvela filosofică „Sărmanul Dionis” de M.

Eminescu

Dionis este personajul principal din nuvela filosofică „Sărmanul Dionis” – personaj protagonist, actant.
Dionis este un tânăr de optsprezece ani, orfan, fin punct de vedere material era sărac, fiul unui rom
bogat și al unei fiice de preot. Personajul dat pare unul verosimil, însă este pur fictiv. Numele său
“Dionis” înseamnă belșug, roadă, veselie, petrecere, numele pe care îl avea Zeul Belșugului – Dionis.
Lucruri care observăm că se află în contradicție cu soarta băiatului.

Acest personaj este caracterizat atât în mod direct, de către autor, cât și indirect. Descrierea lui Dionis
este vastă din punct de vedere a portretului fizic cât și a calităților morale, ceea ce nu face decât să-i
susțină statutul de personaj principal.

Aspectul fizic a lui Dionis este prezntat prin caracterizare directă în mai multe fragmente din text: “ o
frunte atât de netedă, albă, corect boltită” din această caracteristică și anume paliditatea fieții se
deduce și alt aspect al tânărului – sângele nobil pe care îl avea. “Părul cam prea lung curgea în vițe până
pe spate, dar uscăciunea neagră, sălbatecă a părului, contrasta plăcut cu fața fină, dulce și copilărească a
băietanului. Analizând aceste trăsături ale fizicului, deducem că Dionis ers un tânăr frumos și îngrijit,
acest lucru nefiind afectat de starea financiară sau statutul pe care îl avea băiatul. Tipul uman pe care îl
reprezintă Dionis – tipul perfecționist, idealist, romanticul eminescian. Tânăr intelectual, nefericit,
inadaptat social. Dionis se aprofundează pe tot parcursul nuvelei într-o stare de visare, caracteristică
pentru vârsta sa. Structura spirituală a geniului, a omului superior, dotat cu o inteligență și o gândire
deosebită, capabil să se ambiționeze pentru a se ridica la un ideal. Gândirea pe care o posedă Dionis
depășește capacitatea de înțelegere a unui tânăr de optsprezece ani, acesta meditează asupra unor
subiecte controversate în timp și spațiu, concepte absconse, filosofice, legate de viață și moarte, de timp
și spațiu “nu există nici timp, nici spațiu, ele sunt numai în sufletul nostru”; „trecut și viitor este în
sufletul meu„. Dionis este un tânăr idealist, care încearcă să se urce pe culmile înalte ale idealului, a
autotcunoașterii, în acest plan Dionis tinde să se realizeze absolut, să demonstreze ceva unei societății
care îl etichetează. Dionis este tipicul tânăr romantic din opera eminesiană, care cere și vrea să ofere
afecțiune, Afecțiunea și genul de iubire primită de la mama lui, care la marcat profund. În opinia mea,
Dionis alcătuiește tipul de personaj care nu este stabil psihologic. Valorile pe care le posedă l-ar putea
transforma într-un tânăr model, în cazul în care nu ar fi existat acea dorință arzătoare ce i-a întunecat
rațiunea, dorința de a se face remarcat, de a se realiza, de a fi atotcunoscător, care de fapt, în viziunea
mea, este mai mult o veleitate necesară la nivel psihologic, de a-și satisface propriul ego, în poziția de
copist pe care o are indiferent de nivelul de cunoștințe, pe care îl posedă din cititul cărților de filosofie și
astrologie. E mai degrabă o ambiție clădită din eșec. Drumul pe care l-ar fi putut parcurge Dionis, paralel
la traiectoria prezentată în nuvelă, un scop real și plauzibil, sunt sigură că l-ar fi putut ridica pe culmile
idealului, cele cuvenite pentru un muritor și nu pentru un “Dumne”. Admir faptul că Dionis a rămas
intact din punct de vedere sentimental, în acest plan sentimentele și sufletul său au rămas neafectate de
trecerea timpului și cruzimea societății în care își ducea existența și în care era nevoit să evolueze. Aș
avea ce să învăț de la acest personaj care ni se prezintă ca un idealist. Simt o nejustificată, oarecum, milă
pentru acest personaj, dar și o dulce simpatie.