Sacrificiu

A fost odată ca niciodată, în vremuri îndepărtate, când trăiau pitici cu barba

pân’ la cot și erau și balauri și zeițe și prinți și vrăjtoare, pe un munte înalt și verde
strălucea în lumina soarelui un castel de diamant cu o lună mare de rubin în vârful
celui mai înalt turn. De ce o lună ? deoarece acolo trăia Prințesa Lunii. Despre
frumusețea ei se cântau cântece și se scriau legende ! Jos la poalele muntelui se
întindea împărăția lor. Oamenii erau fericiți, cântece și râsete de copii răsunau în
toată valea. O dată în an Prințesa Lunii cobora jos în vale împreună cu tatăl său și
înconjura toată împărăția, călătoria lor era numită Drumul Lunii.
Odată, în timpul călătoriei, în fața împăratului apăru o bătrânică, care ceru să-i
vorbească.
- O împărate ! Frumoasă este împărăția și fericit este poporul, dar vremuri negre
se apropie...
- Despre ce vremuri vorbești, mătușă ? – spuse împăratul.
- Când luna pe cer se va arăta plină și roșie, atunci Dark va veni să-ți ia și cea de-a
doua fiică.
- Ce aberații spui, mătușă ? Ești ridicolă...Acest lucru nu se va întâmpla niciodată.
- Zici, împărate ? Atunci unde este cealaltă prințesă ?
La auzul acestor cuvinte împăratul se făcu palid la față, iar ochii îi fuseseră îndată
scăldați în lacrimi.
- Dar cum ? De unde știi ? întreabă împăratul, dar exact în acel moment bătrâna
dispăruse.
Deodată, se aude o voce în spatele regelui:
- Tată, despre ce vorbește această femeie ?
Împăratul nu știa ce să răspundă, îngropase această istorie în sufletul săau cu mult
timp în urmă.
- Vezi tu, fata tatei… înainte să te fi născut tu am mai avut o fiică, când s-a născut
ea toate stelele s-au aliniat în jurul lunii, iar micuța Annita avea pe mâna dreaptă
o lună
- Exact așa cum am și eu, îl întrerupe fata.
- Da ! La botezul ei au venit zei și zeițe, pitici și vrăjitoare, iar tot poporul se
veselea însă deodată cerul se făcuse negru și Dark – regele răufăcător al
întunericului, apăruse și cu o voce diabolică spusese:
- Când Annita va împlini 18 ani, iar luna pe cer se va arăta plină și roșie, atunci voi
veni să o i-au de nevastă, să-mi fie stea pe cerul întunecat.
Vorbele lui se făcuse realitate și când Annita făcuse 18 ani, Dark venise și o luase.
Cu ochii în lacrimi, fata întreabă:
- Aceeași soartă o să o am și eu ? Neașteptând răspuns fugi înapoi la palat.
În seara aceea prințesa dormi în turn. Cum dormea, camera fusese cuprinsă
deodată de o lumină puternică. În puternica lumină, prințesa se trezi și se
apropiase cu frică și cu pași mărunți către geam să vadă ce se întâmplă. Printre
lumină se contura trupul uneii ființe care deodată îi șoptise:
- Nu te teme, sunt aici să te ajut.
- Cum să mă ajuți ?
- Te voi ajuta să-ți învingi destinul și pe Dark.
Prințesa se lumină la față și schițase un zâmbet larg !
- Mâine dimineață, du-te la tatăl tău și îi cere coroana de fluturi a mamei tale și
pune-o pe capul tău, aceastate te va ajuta să ajungi în împărăția cerurilor.
Dimineață, prințesa fugi repede la tatăl său căci nu era timp de pierdut, peste
două zile luna avea să-și facă apariția în haine roșii. Își pune coroana pe cap și din
văzduhul cerului apăruse un fluture cum nu mai văzuse până atunci, era minunat
și avea cele mai frumoase aripi.
- Urcă, îi spune acesta, te voi duce în Împărăția Cerurilor.
Prințesa Lunii fusese întâmpinată de către regină, care o primise cu brațele
deschise de parcă o aștepta de multă vreme.
- Îți știu necazul, prințesă ! O să încerc să te ajut.. Ca să scapi de acest blestem și
să îți aduci sora înapoi trebuie să-l învingi pe Dark când acesta va veni să te ia de
nevastă, îl poți cu o armă pe care singură va trebui să o faci. Coroana de pe capul
tău este un început pentru ea. După cum observi mai este loc de două cristale:
cristalul iubirii și cristalul sacrificiului... cristalele libertății le ai deja – fluturii.
Cristalul Iubirii îl vei găsi în pădurea întunecată. Mai întâi du-te la zânele muzicii,
acestea te vor învăța să cânți cu glas de privighetoare.
Prințesa porni de îndată la drum. Zânele au ajutat-o să învețe cântecul pădurii șo
i-au spus:
- Când ajungi în pădure să cânți de trei ori acest cântec după ce vei cânta toate
fiarele pădurii vor adormi.
Zis și făcut. La al treilea cântec pădurea sălbatică se transformase în pădurea
adormită. Prințesa porni prin pădure. Mergând încetișor aceasta căzuse într-o
groapă care se dovedise a fi o capcană. Disperată, începuse să strige după ajutor,
când observă că cineva stătea sus la marginea gropii și se râdea ironic:
- Ți se pare amuzant ? întreabă prințesa.
- Doar un picuț, răspunde un tânăr înalt și chipeș.
- Ce te uiți ? Ajută-mă să mă ridic, sau ai de gând să mă lași aici jos și să te râzi în
continuare ?
- Nu, nu te ajut până nu mă rogi frumos. Unde îți sunt bunele maniere, domniță ?
- Le-am uitat acasă. Acum te rog frumos să mă ajuți să mă ridic.
- Bine și acum povestește-mi cine ești și ce faci aici.
Prințesa îi povesti cele întâmplate.
O să facem asta împreună, îți promit.
Să mergem la casa negustorului, poate găsim acolo diamantele.
Mergând, deodată un sunet înfricoșător îi făcuse pe cei doi să tresară, prințesa
când își ridică ochii spre cer văzuse că luna deja era pe cer – plină și roșie.
- A venit timpul, Dark e aproape.
Nu termină să rostească aceste cuvinte că auzi:
- Sunt chiar aici ! Iar timpul să-mi devii nevastă a venit.
- Voi fi nevasta ta cu o condiție.
- Care este aceasta ? întreabă Dark
- O eliberezi pe sora mea Annita...
- Te sacrifici pentru ea ? Mda fie, oricum nu s-a primit cine știe ce nevastă din ea.
Și deodată o stea dispăruse de pe cer, iar în fața lor apăru o tânără nemaipomenit
de frumoasă cu um păr lung și roșu la fel ca luna de pe cer.
- Ți-am îndeplinit cerința, acum respectă-ți promisiunea.
Prințesa se aruncă în brațele surorii sale, iar Annita spune:
- Tu ai făcut un Sacrificiu pentru mine...
În acel moment un loc gol din coroană fusese acoperit Cristalul Sacrificiului
- Da, da, da... Acum ajunge – spune Dark.
Prințesa a fost transformată intr-o stea de îndată, îndeplinindu-se astfel
prorocirea.
Inima băiatului s-a rupt în bucăți de durere și din iubirea lui a apărut Cristalul
Iubirii. Când toate cristalele erau la locul lor Dark a fost distrus.... însă faptul era
consumat, Prințesa Lunii nu mai putea fi reîntoarsă. Lacrimile băiatului au sărat
tot pământul, iar legenda lor niciodată nu a fost uitată.
Prințesa Annita s-a întors în împărăție și a condus sub simbolul LUNII în
memoria surorii sale.

Vorbim de sacrificiu și de iubire, fără de care nu am mai fi atât de

umani.