[...

] Luând firul istorii neamului nostru românesc, de când sã au așezat în

Dacia, câți și mai câți bãrbați , cu tot feliul de vârtuți strãlucitori, am
cunoaște doarã acum, deacã sã ar fi aflat între români, din vreme în vreme,
bãrbați care sã fie scris viața lor și cu mãestru condeiu, împodobindu-le
fapte și înãlțându-i dupã vrednicie, sã îi fie trimis strãnepoților viitori. La
lipsa unor ca acești autori, acum pre toate acele persoane luminate din
cãruntele veacuri, ceața uitãciunii i-au acoperit. Puține raze a mãrimii lor,
cu care viețuind strãlucea, au putut strãbate la noi. Și unde aflãm la istorie
un eroe asemene lui Ștefan, principul Modavii, sau unui Mihaiu, domnului
Ugrovlahii, cãrora nu lipsea numai un Omer, ca sã fie înãlțați preste toți
eroii. Rãvãrsându-sã întru mine nește scântei din focul ceresc a muselor ,
bucuros aș fi cântat doarã pre vreun eroe dintru cei mai sus numiți: însã
bãgând de samã cã un feliu de poesie de-aceste, ce sã chiamã epiceascã,
poftește un poet deplin și o limbã bine lucratã, nesocotință dar ar fi sã
cânt fapte eroicești, mai vârtos când nice eu mã încredințez în putere, iar
neajungerea limbii cu totul mã desmântã... Cu toate aceste, rãpit fiind cu
nespusã poftã de a cânta ceva, am izvodit aceastã poeticeascã alcãtuire, sau
mai bine zicând jucãreauã, vrând jucãreauã a forma ș’a introduce un gust
nou de poesie româneascã, apoi și ca prin acest feliu mai ușoare înainte
deprinderi, sã se învețe tinerii cei de limbã iubitori a cerca și cele mai
rãdicate și mai ascunse desișuri a Parnasului, unde lãcuiesc musele lui
Omer și a lui Virghil!...[...]
 ILUMINISMUL
FIȘĂ DE LUCRU

1. Găsește ideile iluministe din următorul fragment, având în vedere și aprecierea critică citată:
„Acum au sosit acel timp bine primit ca românii, smulgându-se din grosul întuneric al urâtei neștiințe ,
să se deștepte a- și lămuri limba sa cea română și, lucrând cu bunul său talent, să se procopsească
(instruiască) întru științe, din care se naște întregirea nației și tot felul de fapte bune.” (Petru Maior,
Disertație pentru începutul limbei românești )
„Este aici un crez luminist autentic, întemeiat pe știință, o încredere nețărmurită în ra]iune și în
capacitățile creatoare ale poporului român”. (Pompiliu Teodor, în Istoria literaturii române, II)

2. Exprimă-ți părerea despre cele afirmate de Nicolae Iorga, ținând cont și de următoarele
sugestii: „Literatura lor este o literatură de idei și de luptă ; curentul lor este închis între cei patru
pereți ai unei biblioteci. Îți pare rău că suflete așa de mari nu s-au lăsat libere pe drumurile cele mari
ale literaturii”. (Nicolae Iorga, Istoria literaturii române ști.)
„ Nicolae Iorga nu ține seama de specificul epocii;
„ reprezentanții Școlii Ardelene au intenționat să se impună în circuitul științific european, nu să
scrie literatură; „ iluminiștii români nu aveau talent literar;
„ literatura română nu avea tradiție , iar limba literară nu era formată;

3. Citește cu atenție fragmentul următor: „Binele l-au învățat oamenii întâi unii de la alții ,
neamurile mai pre urmă unul de la altul, precum vedem în istorii: că elinii prin călătorii la Eghipet au
tras de acolo luminările știinților, multe din meșteșuguri, și romanilor, strămoșilor noștri , înmulțite
le-au comunicat. Iar aceștia în toată Evropa cea luminată le-au revărsat , și aceasta, din zi în zi
sporindu-le, însutit roditoare le-au făcut.” (Dinicu Golescu, Însemnare a călătoriei mele)
„ Identifică concepția despre progres a autorului.
„ Indică fragmentul unde este exprimată ideea latinității românilor.