- Ce este iluminismul?

- Care era motto-ul iluminismului?

- Care sunt trăsăturile specifice ale iluminismului?

- Ce concepte noi apar în această perioadă ?

- Prin ce specii literare noi este propagat spiritul iluminist?

- Enumeraţi scriitori reprezentativi pentru iluminismul european.

Formulați câte o concluzie pentru fiecarui citat.

Fişa 1

„...se ştie că mulţimea cea nemărginită a romanilor, a cărora rămăşiţe sunt romanii, pre la
începutul sutei a doao de la Hs., în zilele împăratului Traian, au venit din Italia în Dachia; şi
au venit cu acea limbă lătinească care în vremea aceia stăpânea în Italia. Aşa dară, limba
românească e acea limbă lătinească comună, care pre la începutul sutei a doao era în gura
romanilor şi a tuturor italianilor.” (Petru Maior)

Fişa 2

„Socotind cu mintea mea zisa aceia a filosofului aceluia carele au zis că urât lucru iaste
elinului să nu ştie elineşte, adevărat şi românului să poată zice că urât lucru iaste românului să
nu ştie istoriia neamului său, că vedem cum toate neamurile au scris lucrurile mai-marilor săi,
şi se cuvine acestea omului carele are minte, că istoriia iaste dascăl tuturor lucrurilor, şi
bisericeşti şi politicheşti, că ia nu numai cu cuvinte, ci şi cu pilde adeverează cele ce învaţă.”

Samuil Micu: Scurtă cunoştinţă a istoriii românilor (Cătră rumâni)

Fişa 3

„Naţiunea română este mai veche decât toate naţiunile, cu mult mai înainte de aceste vremuri,
din moment ce este sigur şi dovedit prin documente istorice , prin tradiţia neîntreruptă, prin
asemănările de limbă şi obiceiuri, că ea îşi trage originea de la coloniile romane duse de
împăratul Traian, la începutul secolului al II-lea, ca să apere provincia Dacia cu un număr
foarte mare de veterani...”

Supplex libellus valachorum Transsilvanie (traducere din limba latină)

Fişa 4

„Zburdare aşa nedumerită în mulţi din cei streini scriitori iaste de a vomi cu condeiul asupra
românilor, strănepoţilor romanilor celor vechi, ori ce le şopteşte lor duhul acela carele mai de
mult spre aceaia îi întărâtă pre varvari (barbari sau străini), ca pre romani sau ca pre domnii
lor să-i urască sau lor, ca pre vitejilor biruitori a toată lumea, să le pismuiască cât, şi când fără
nici o dovadă iscodesc ceva sau şi minciuni apriate (lat. aperte- limpede, clar) spun asupra
românilor, încă socotesc că lumea toată e detoare să creadă nălucirile lor; ba, de o bucată de
vreme, pre cum măgariu pre măgariu scarpină, aşa, unii de la alţii împrumutând defăimările,
fără de nici o cercare a adevărului; şi cu cât românii mai adânc tac, nemica răspunzând
nedreptăţilor defăimători, cu atâta mai vârtos se împulpă (a prinde curaj) pre români a-i
micşora şi cu volnicie a-i batjocori.”

Petru Maior: Istoria pentru începutul românilor în Dachia (Cuvânt înainte)

Fişa 5

„Din partea coloniei care au rămas în Dachia Veche (...) s-au prăsit toţi românii câţi sunt de-a
stânga Dunării, cum cură (curge) în Marea Neagră, iar din partea coloniei care s-au trecut
Dunărea...s-au prăsit românii cei ce sunt de-a dreapta Dunării (...); oricum s-au numit şi se
numesc şi acum, tot de o viţă şi porodiţă (descendenţă ) sunt , adecă romani de sânge, precum
firea şi virtutea îi mărturiseşte...”

Gheorghe Şincai: Hronica românilor şi a mai multor neamuri

Fişa 6

„Se străduia episcopul să obţină ca supuşii de neam românesc, care se dovedesc capabili, să
fie promovaţi în funcţii şi alte dregătorii înalte, fără nici o discriminare etnică, în spiritul
Diplomei împăratului Leopold. De asemenea, ca clerul să aibă o întreţinere corespunzătoare şi
românii să nu fie siliţi să dea cvarte preoţilor catolici, ci să le dea parohilor săi (romano-
catolici). Dragostea poporului faţă de episcopul său creştea şi mai mult, pentru o astfel de
comportare, şi de aceea sporea ura celorlalte neamuri împotriva lui, atât de mult, că odată, la
Sibiu, la Dieta (adunare cu caracter politic în feudalism) Transilvaniei, fiindcă ar fi oftat
adânc şi ar fi gemut şi întrebat de ce suspină aşa, a răspuns că suspină după dreptate, căreia nu
i se îngăduie nici loc, nici vot, când se discută despre daco-romani sau valahi, căci nu se
întâlneşte nimeni care să spună nici un cuvânt, oricât de mic, despre dreapta uşurare a daco-
romanilor, ci toţi strigă să fie oprimaţi (românii). Atunci nişte magnaţi (boieri mari) ridicând
glasul au zis în bătaie de joc: Aşadar, un Oprea valahul ciobanul să ne înveţe pe noi
dreptate?!; şi înşfăcându-l pe episcop voiau să-l arunce pe fereastră, de la etaj, dacă alţii mai
înţelepţi n-ar fi împiedicat această crimă...” (Samuil Clain, traducere din limba latină, Scurtă
cunoştinţă a istoriei românilor)

Fişa 7

„Adevărat de-ar fi papa nesmântnic (cel infailibil), la ce ne mai rupe capetele cu atâtea
învăţături, la ce ne mai cheltui bogăţiile pentru cumpăratul cărţilor! Destul ar fii să scrii la
Roma, ca de acolo printr-o epistolie, prin bulă, să-ţi vie toată ştiinţa dogmaticească!” (Petru
Maior)
Fişa 8

„Când se seamănă bucatele, se sădesc plântele, se pun oarele la clocit şi se înţearcă viţeii, cine
va lua seamă la lună, iaste ea noao sau plină, are pătrriul cel dintâi sau cel de pre urmă, de va
socoti precum se cuvine că luna la toate acealea tocma nemică ajută sau strică? Aşadară,
adeverit iaste că numai ştiinţa fizicei e mişlocirea aceia prin carea se mântuie oamenii de toate
rătăcirile lor. Drept ceaia, cine va învăţa fizica se va mântui de rătăcirile în care alţii din
neştiinţă s-au alunecat”. (Gh. Şincai-Învăţătura firească, spre surparea superstiţiei
norodului)

Fişa 9

„Acum au sosit acel timp bine primit ca românii, smulgându-se din grosul întuneric al urâtei
neştiinţe, să se deştepte a-şi lămuri limba sa cea română şi, lucrând cu bunul său talent, să se
procopsească întru ştiinţe, din care se naşte întregirea naţiei şi tot felul de fapte bune.” (Petru
Maior, Disertaţie pentru începutul limbei româneşti )