Sunteți pe pagina 1din 624

STUBI

I BOCUNIENTE

ISTORIA" PiOnMINILORLA

VII.

WIT DOMNErl, ZAPISE SI fillAg

Tip Arne in intregime sail ca regeste

i intovarii§ite de note explicative

-PRRTEFI III-

ISTORIA LITERATURIf RELIGIOASE A ROMÎNILOR PAN'À LA 1688

DE

N. IORGA

PROFESOR LA UNIVERSITATEA DIN BUCURESTi

Fin la-URA_ MINISTERIULTJTC 0ID INs-rnuCTIT]

BUCURESTi

Stahilimental graft I. V. SOCECt, Strada Banal', 59

1904

www.dacoromanica.ro

STUDli

1 DOCUMENTE

CU PRIVIRE LA ISTORIA ROMINILOR

VII

www.dacoromanica.ro

PREFATA

Acum patru ani tipäriam, cu cheltuiala d-lui Al. Callimachi,

o Istorte a literaturii romine in secalul al XVIII-lea, saa

mai bine de la 1688 pänd la 1821 '.

Ea cerceta produse literare alcdtuite intr'o limbd, despre

a cdrei formaVie si

dezvoltare n'aveam s'd md ocup

$i

se

opria in momentul chid se iveste literatura de imaginatie $i

poesia.

M'am crezut dator sd urmez cercetdrile mele $i innainte de

1688 si dupd 1821, pentru ca astfel intreaga noastrd litera-

turd' sd se inrgiseze in lucrdri intipdrite de aceleasi idei std.-

pirlitoare $i tesute dupd acela$I sistem. Mi-am propus astfel

sd dad mai intdill Istoria literard a veacurilor de la inceput,

in care s'a injghebat, prin muncitori din toate Tinuturile Romi- nimii, o limbd inteleasd in toate $1 de care aproape cloud vea-

curl, pand la rdtdcirile de acum cincizeci de ani, nimeni n'a

cutezat sd se depdrteze ; sá ardt formele, tot mai desdvirsite,

in care s'a strdmutat pentru toatd lumea acea literaturä reli- gioasd. cu care incep toate popoarele crestine. ApoT era sd

duc innainte firul, innodat, dar nu rupt, de mine la data de oprire 1821, pentru ca sd insemn cu toatd nepdrtenirea $1

in deplina cuno$tintd a motivelor, imprejurdrilor contempo-

rane si urmdrilor, mersul, lupta intre sine, biruinta viitoare $i

incetarea curentelor in veacul al XIX-lea intreg.

Astdzi pot da cetitorilor, acelor cetitori cari ail primit cu

bucurie, ca un lucru folositor, saii une ori si cu iubire, ca un

lucru frumos, Istoria literaturil in veacul al XVIII-lea, un vo-

' Bucurqq, Minerva, 1901, 2 vol, si o bro,,,ura de tabil.

www.dacoromanica.ro

6

PREFA'a

lum de proportii mult mai restrinse - dupä cum e, de al-

minted, $i subiectul-, in care se infätiseazd inceputurile litera- turii romäne$ti si cärtile bisericesti contemporane cu cronicile

cele d'intäiti, de care cronici am vorbit

publicatia mea mentionatd.

in Excursurile la

S'ar pärea cä aceste scrieri, pästrate astäzi in manuscripte

de multe ori neintregi

$i

stricate,

in

tipärituri sfäsiate

de

vremi grele $1 de vrem nepioase, n'ar avea interes decit pen -

tru teologul care ar voi sa-si dea seamd de calitatea cärtilor

sfinte ce se intrebuintati la nol in deosebitele timpuri, pentru

filolog, care urmäreste in

care le descopere cu pläcere $i le adunä cu ingrijire, sail, in

sfirsit, pentru bibliograf, care vrea sä $tie ce tipärituri anume

aii iesit din teascurile muntene. destul de vechl - chid pri-

veste cineva intinderea tiparului in Rdsärit -, din cele ar-

delene, ceva mal nouä, sati din cele ce s'aii a$ezat, mai tärzhi,

in Moldova. Ele ar putea sluji deci numai la studii de exe-

gesä, la cercetäri lexicografice si la investigatii bibliografice. CdcI in ele nu e nimic original. Sint nu mai traducerl : din

ele forme de limbä dispärute, pe

slavone$te intähl, din ungure$te, din nemteste chiar, apoI si

din greceste. Partea de prelucrare, adausä pe lingl traducere,

e de tot micd. intdia operd in tru citva originalä

e Psaltirea

in versuri a lui Dosoftei Mitropolitul Moldovei, din al treilea sfert al veacului al XVII lea.

Poate exista un interes literar, un interes sufletesc, un in-

teres national in asemenea imprejuräri ?

Dupd ce am sträbätut materialul si am cistigat conclusiile,

putem spune hot-at-it eh' acest interes existä.

A urmäri, in adevär, aceste traducer-I e a merge pe urma

celor d'intdin pa$i pe cari poporul romin ii face pe drumul

greti al culturif, in care individualitatea, originalitatea, liber-

tatea apar numal foarte tärziti la toate neamurile, si mai ales

la unul care a träit in imprejuräff asa de putin priincioase

ca al nostru. Vedem intAiii pe sätenii si popii Maramure$ului,

cari auzise pänä atunci numa mormäitul neinteles al cärtilor

slavone, incälzindu-se pentru legea crqtind curatá pe care o

www.dacoromanica.ro

PREFATÄ

7

rdspindia

in

pragul

veacului al XV-lea loan Hus Cehul

i

care lumina ca un vesel räsdrit de soare de pe rugul lui de

i de moarte. Unul dintre aceOf popi cutezd, in

mänästirea maramurqeand din Peri sag aiurea, prin acele

pärtl, sä dea pentru intdia oard o parte din Scripturä in ro-

servesc pen-

tru a insemna pagini intregi pe limba noasträ. E aceasta nu-

mai un fenomen filologic sag literar-bisericesc vi nu vorbe.$te

mänqte ; acum intäig slovele sträine, chirilice,

suferinte

el oare

i - sä. zicem - inimii noastre ?

Trece un veac

i jumdtate. Ardealul e cucerit de Reforma

calvinilor

i a luteranilor. Patronf

literati de altä natie

In-

deawnä pe un cleric muntean fugar, Coresi, sä tipäreascä

in curind sag

vechile tähnäciff husite. El face aceasta,

tot-odatä, se adaugä traduced nouä. Publicatiile ardelene se

i,

rdspindesc mai mult sag mai putin in

toate pärtile.

Ro-

minul de pretutindeni se deprinde a intelege

cartea romd-

neascä in forma traducerilor maramureene

i ardelene.

in acela0 timp, it-a-lurid polone mai ales aduc intrebuinta-

rea acestei limbi a poporului in hirtiile Domnilor

i boierilor,

in zapisele

i invoieli

tirgurilor

i satelor.

Cine cetqte aceste rävae

i urice, simtete numai o pläcere

tiintificä

strä-

bätind rindurile duioaselor acte de de mult, care inseamnd

o revolutie, o mare revolutie in folosul nostru ?

i iatä cä, in Moldova

i in Tara-Romäneascä, Mihail Mo-

xalie alugärul

i cälugärul Varlaam, care ajunse Mitropolit

i mai bine decit innain-

un logofät Eustratie, un

Udr4te Nästurel. Iar4i se intemeiazä tipografii: in

Iasi, In

Govora, in Deal, In Cimpulung, mänästirile muntene, in Th.-

gov4te chiar. Tälmäcirile vechf, ce se ingrämädesc, trec ia-

r41' prin teascuri i se ráspindesc ducind cu ele limba literarä.

al Moldovei, tälmäcesc mai departe

taiI; mireni ii ajutd intru aceasta,

Ardealul dä

i el cele d'intAig traduced invätate.

0 nota oprire : räscoale, räzboaie

i multä nenorocire. Dar

acel care va fi Mitropolitul cel not' al Moldovei, Dosoftei, lu-

creazA in chilia sa, tälmäcind din nog, O. mai bine, une ori, lucruri

nouä. Cind se ingrämädesc cat-tile gata, se face tipografia din

mänästirea Cetätui de ling-A MO',

i iardsi circulá cArti nouä.

www.dacoromanica.ro

8

PREFATÄ

Si acum li se räspunde din Tara-Ronaäneascä. Serban Can-

tacuzino e Domn, de la 1678. Fratele säti Constantin Stolnicul

e cel mai invaat boier al timpului MO. Domnul are un plan mare : el va da toatä Biblia, nu Muntenilor, ci neamului ro- mänesc. Si el dä acestuia gale lui dintru ale lull), cdci Biblia

de la 1688 cuprinde, unificind, limpezind, curaind, tot ceia

ce se lucrase mal frumos pänä atund.

Apoi trel tipografii muntene lucreazä la

cäiti de invd-

áturä,

la cärtY de petrecere chiar. Ele incep a da rugä-

ciunile de care aa nevoie preota. Exemplul lui Dosoftei e

urmat cu izbindä. Cind Brincoveanu, urmawl lui $erban, se

duce la moarte, in Constantinopol, preoVI aveaa de pe ce

face toatä slujba $i toate cetirile in romäne$te.

E puOn si e indiferent aceasta ?

Ea am crezut cg. nu, $1 am scris aceastä carte cu iubire

pentru oamenii de a caor muncd $i de ale cäror insu$ifi e

vorba aid. intelegindo $1 scriind-o

ma:I cätre speciali$ti, care profesori $1 care clericii luminaT,

ci o daa intreguluI public cult al Rominilor, care, intre atitea altele, folositoare $i nefolositoare, trebuie sä stie de unde $i

multdmitä cui scrie limba pe care astázi o intelege tot neamul

$1 in care mai mult decit in (mice el se simte unul

astfel, nu o indrept nu-

www.dacoromanica.ro

ISTORIA LITERATURII RELIGIOASE A ROMÎNILOR

PÄNÄ LA 1688.

71304. Vol. VII.

I

www.dacoromanica.ro

CAPITOLUL I

LITERATURA RELIGIOASA IN VEACUL AL XV-Iea. CARTILE SFINTE §I MI§CAREA HUSITA. SCRIERI BOGOMILICE.

1. GENERALITITI.

inceputul literaturif romäne$ti e noti, dar nu mai noti decit al literaturilor acelor popoare de care sintem incunjurati. Din

potrivä, se intimplä ca noi sä avem unele cArt1 mai rdpede

si maI deplin decit cutare din aceste popoare pe care mai

pe urmg imprejurgri prielnice 1-ati

culturald si literarä.

dus la

o mare inflorire

$i stearpg, care

alcätuiesc evul mediu, - vremea de distrugere, creare $i pre-

facere, - viata spiritulur omenesc are forme particulare. Se in-

cepe In toate pärtile EuropeI cu scrierf in acele limbl care

puteati fi intrebuintate singure pentru a imbräca ginduri in-

nalte $i simtiff deosebite : latina in Apus, iar, in Räsdrit, gre-

ceasca. Poesif, poeme, cronicI, tratate de $tiintd, toate imitä

di'n mostenirea läsatä de anti-

in multele veacuff de luptä, $i roditoare

de o potrivä acelea$f genuri

citatea märeatä. $i strälucitä. Peste vre-o patru veacuri numal,

o altd limbd, o limbl barbard, ci$tiga cireptul de a servi drept

vesmînt al operelor literare: limba slavond veche, multämitä

acelor in loitori indräznetI

$i

fericitI,

Chinn

$1 Metodie cu

scoala lor,

in cari Slavii din toate ramurile $i din toate te-

rile cinstesc pänd astäzI pe intemeietorif comunitätiI literare

slave.

in limba deosebitelor nearnuri pe care le adusese vintul cel

mare al nävälirilor, ca $1 in limba latinä decazutä, simplificatd,

www.dacoromanica.ro

IV

VEACUL AL XV-LEA

nesupravegheatd, impestritatd si barbarisatd se alcdtuiesc numai

si cintece de glumä pe

cintece de räzboig, cintece de dor

care nu se gindia sd le

aceia cari aveaü interes sd le cunoascá si gäsiag pläcere sä

toff

setie

nimeni,

fiindcä le

stiag

le cinte. Ele veniati

fall pregdtire in inima oamenilor si se

pierdeaü dupd citva timp,

färä pärere de rag,

färä nici-o

silintd de a le cruta prin scris de peirea, neapdratd altfel.

Era astfel o literaturd de consumatie,

din care

traditia nu

pästra nimic. Ce se cuprindea inteinsa ne putem inchipui

dupd sufletul, cunoscut prin alte märturii, mult mai noud, al

acelor popoare si dupd imprejurdrile in care ele trdiag atunci.

e pierdutd

pentru noi, cari putem afla

Dar cunoasterea de-a dreptul, precisd

si sigurd,

oricind prin cetire lucrurile, de

care s'ati turnat

sigur mai putin vrednice de luare aminte,

- in bronzul greoid al limbilor Invätate. Avem in ierbariul 11-

terar plantele de sell, pe chid podoaba de Maig a cimpiilor

a perit cu acele primdveri indepärtate care i-ag vázut inflo-

rirea.

Scriindu-se numai in limbile invätate, scriitori ati rdmas sä

fie numal ace cari le stiag. Ei erag putinii pe cari nevoia mes-

tesugultfi lor ii silise sd invete aceste limbl : preotul, teologul,

care studi mai tdrzig la UniversitätI. Literatura s'a dezvoltat

deci dupá apIecdrile si gusturile acestora; afard de cronici,

ea infatiseazd dezbateri necontenite, pline de imprumuturi si de citatii, asupra unor puncte de filosofie religioasä care sag'

nu se pot descurca sag n'adug nici-un folos chid sint lämu-

rite. Spiritul vig, innoitor, care innaltd si imbogdteste mintea si inima omului, nu sufla incd nicdiri.

in terile Apusului incepurä a se scrie in veacul al XIII-lea

abia, noud veacuri dupä ce cdzuse Roma, poeme in limbile

vulgare, care cintag despre :eroil adevdratl sag inchipuiti ai

vechilor lupte cavaleresti: Artur din Britania, Carol-cel-Mare

bdtrinul imparat

de aur a asfintitului. Cintdreti rdtdcitor purtaü aceste povesti

armonioase de la o poartd zdvoritá de castel la alta ; fiindcä multi gdsiag pläcere sd se cufunde in raiul vitejiilor färd ca

trubadurul sag truverul sa fie la it-lamina' cu läuta si graiul

si voinicii acelor timpuri pierdute in zarea

www.dacoromanica.ro

GENERALITIV

V

säti deprins si fiindcä tot ma! multi din lumea bund a tim-

puluf stiati acum sI ceteascd, s'ail pus in slove cintecele de vi-

tejie (chansons de geste). Cutare cavaler simtitor si cu vorba

infloritd, bun cintdret si amorez vorbaret, prinse pe acelas

timp a-si spune si el bucuria si durerea, amintirea

sä fi urmat la altd scoalä

decit la dulcea scoald a mamei. Asa se näscu pentru acele

popoare mai fericite o poesie liricd si o poesie epicd. Prin ele limbile vulgare se desdvirsirä asa de mult, incit in veacul

in limba pe care totI o stiati fdr ä.

si dorul

urmdtor ele puturd

intrebuintate in negociaVile politice,

unde vorbele trebuie cintärite si nuantele cugetärii bine lads-

fi

trate, in poruncile regilor,

baterile Adundrilor. hied ma! de mult cronica trecuse la mai

multe popoare si in limba poporului, si pänd la 1400 ea dä-

duse la Frances! treI mari scriitori : Villehardouin, Joinville si

Froissart. Pe timpul chid Joinville povestia la bätrinetà,

limbd naivä frantuzeascä, despre vitejia, bundtatea si marea

credintä in Dumnezeii a sfintului rege Ludovic, Toscana dddea

Italie! pe Dante si tIcea din dialectul ei limba statornicA a

unel marl' literaturi glorioase, care e si cea mai veche si cea

mai bogatä din Europa.

in

stafetele dregAtorilor, in dez-

in

Rdsdritul a fost cu mult maI 1-'6.5 impärtit :

si

Rdsdritul

greco-slav si Räsdritul Ungurilor si Polonilor, de limbd lite-

rail si religioasd latinä,

si

noi,

cari ne aflam intre unii si

altii, cari luam, in toate privintele, si de la unif si de la altif,

cari ne aplecam chid care unii, cind cätre altil .si cari n'am gäsit clecit pe la 1400 constiinta despre ce trebuie sd fina

si despre drumul care duce cätre tintele noastre deosebite.

Aid nu sint nici cintece de vitejie, nici tinguirI si imnur!

amoroase ale cavalerilor -, fiindcä nu era o cavalerie, fiindcd

nu era o clash' nobilä strälucitoare, care sd inceapd a se lu-

mina. Aid nu sint cronici decit : in latineste dincoace de Du-

ndre, iar dincolo in Nechia limba greceascd. Aid limbile vechi pdstreazA toate drepturile evulul mediu asupra corespondentif

oficiale.

in acest 12.5.sdrit, asa de rdmas in urmd in ceia ce priveste

trecerea la viata modernd, se petrec insä schimbär! insem-

www.dacoromanica.ro

VI

VEACUL AL XV-LEA

nate in secolul al XV-lea. Nu insä toate terile Europe' orien-

tale se impärtäsesc de ele,

urmári.

UimitI de frumuseta si boggia until trecut literar färä pa-

reche, Grecii din Bizant urmeazä färd sovgire traditia. Totul

i ele nu ail pretutindeni aceleasT

ran:line in elineste : cärtile sfinte, tilcuirea lor,

dezbaterile fi-

losofice, cronicile, imnurile. Poesia populará rämine in intre-

gime printre lucrurile pe care un cärturar nu se poate cobori

sä le scrie. Traditia, reteta, tipicul - pentru a intrebuinta in-

susI sacrul cuvint bizantin - domneste, dar el se pierde tot

mal mult in umbre nedeslusite. Un viitor cultural nu se poate

prevesti alcI, in lumea sfintelor mumif. Dupä citeva zed de anI, Turcii vor ingropa rämäsitele Sfintulul Imperiu al Ro-

: cultura bizantinä va fi atuncl prea slabä

manilor din RAsärit

pentru a plinge la mormintul celta din urmá impärat al a-

cestei Rome Noud, acum asa de vechl ;

cind ea se va des-

tepta din amortealä, grija d'intdia if va fi sa-sI caute tipicul,

pe care-1 va regäsi cu bucurie. Literatura neo-greacá nu va

avea indräznealä sä aparä deck in veacul al XVIII-lea, in acest

adApost care a fost pentru aristocratia greceasca %erne noastre.

Cam tot asa de nouá e literatura vecinilor nostri de peste

Dunäre. Supt Tarn

i CraiI lor, ca si dupä peirea prin Turd

ati fost legati strins

a Taratulta si Cräid, Bulgarii

de fasele limbil sfinte, ale acelei vechI-slavone care se deo-

sebeste asa de mult de limba poporuluI din deosebitele epoce.

Cärtile sfinte rämin in aceastä formä de la inceput, comund

tuturor Slavilor

si Sirbff

i aproape neinteleasä tuturora ; actele publice.

hrisoavele, sint abia inriurite de limba vie, care se preface

necontenit, dar pe care nimeni n'o inseamnd pe hirtie asa

cum se infätiseazä inteun anumit moment.

Altfel a fost cu Ungurif si Polonil

i cu noI, cari cram a;-a

de mult amestecatI in viata kr in acele veacurI al XIV-lea

si al XV-lea, care duc la epoca modernä.

innainte de a vedea literatura nouä care se iveste la toate

trei popoarele in acelasI trap si supt aceiasi influentd,

tre-

buie sd se vadä in ce conditiI culturale ea si-a fäcut aparitia.

www.dacoromanica.ro

CULTURA SLAVONA

VII

Ungurii eraii supusi sufleteste Bisericii romane, hied de pe la

anul moo ; reef lor erail apostolici, oarecum vasali al' Sfin-

tului Scaun ; limba cdrtilor sfinte, a hrisoavelor, a cronicilor,

era limba latinä. intr'insa

veacului al XIV-lea decit citeva cronice, dintre cafe cea mai

veche e din timpul lui Bela al IV-lea, adecä de la jumdtatea

veacului al XIII-lea. Poemele populare despre nävälirea si cele

d'intdid cuceriri ale nearaului, poeme pe care le intrebuinteazd

vechia cronicä, n'ail

inceputul veacului

al XV-lea singurul monument de limbd

ungureascä e o predicd foarte simpld, scrisd pe o foaie din-

tr'un manuscris latin din sfertul d'intäiti al veacului al XIII-lea :

Ungaria, asa de insufletitä de spiritul pa-

triotic, invatd pe de rost acele citeva rinduri de prosä strä-

Sá se mai adauge 70

toti scolarli din

fost puse in scris

nici-odatd. Pänä la

ei nu produserd pänd la sfirsitul

bund, care cuprind 274 de cuvinte i.

de cuvinte dintr'un cintec in cinstea Maicei Domnului, scrise

de un condeiii din veacul urmätor 2.

Polonia, mai depärtatä incd de vatra civilisatiei medievale,

care era Franta, Germania franconiand

n'are nici mäcar atita. Cronicile sint mai putine si mai putin

intinse. Textele in limba vulgarä se reduc la citeva glose din veacul al XIV-lea, pe care le-a adunat Nehring la 1886 3.

Cum se vede, &kid vorbirn de cbarbaria» trecutuluf nostru,

trebuie s'o imblinzim prin comparatia cu vecinii nostri, cu

tog vecinii nostri.

si Italia longobardä,

2. CULTURA SLAVONÁ LA ROMNI PÄNÄ LA 1500.

Rornini an avut in

- din veacul al X-lea,

Bisericä, de la o bucatd de vreme

sail al XI-lea, cind s'a alcdtuit bine

Biserica bulgäreascd -, ca limbd sfintä limba pe care o aveaii vecinii nostri de peste Dundre. Motivul se intelege usor : noi

i V. Histoire de la

lztarature hongrorse de Horviith,

A. Kardos

i

A.

Endrodi, prelucrafi de J. Kont ; Paris, 1900 ; Arpad Zigány, letteratura un-

gherese, In Manualele Hoepli ; Milan, 1892.

2 Ziginy, p.

io.

.

1 Altpolnisc! e Sprachdenkinaler, Berlin, 1887, in 80.

www.dacoromanica.ro

VIII

VEACUL AL XVLEA

n'aveam decit bisericute de lemn, citeva chilif pentru callugári

si pustnici, popi neinvatatI, cari nu puteati face o scoala de

milt, de scris si de cintärI. Dincolo de muntl eraii UnguriI

catolid, de la cari nu puteam imprumuta nimic supt raportul

religios. Peste Nistru eraa in adevär Rusii, ca si in Nord, unde regatul Rusid Mid, din Halicia, s'a intins maI tirzia

departe in jos ; dar aid populatia era foarte rard, si chiar

Biserica ruseascd era pe acea vreme abia la Inceputurile el.

in apropierea noastrd era o singurd puternica- ierarchie reli- gioasd, stdpind pe oarecare culturd : cea bulgäreascd ; malul

drept al DundriI avea in Silistra, in Vidin episcopl- a caror

putere trebuia neapdrat sä treacd riul. and Vasile Bulgaroc-

tonul a sfärimat

cel d'intäiii Imperiu bulgar

si a grecisat

Biserica, inriurirea bulgäreasca asupra noastrd a trebuit sä

scadd sail sä dispard chiar mai cu totul. PopiI nostri aii cd- pätat si acum hirotonisirea peste Duna-re, saii de la Vlädid de schit cari se sfintiserd la Vidin saa la Silistra ; ca limbd

a rugäciunilor si slujbelor, fiecare se va fi ajutat cum credea

mar bine si cum if era mal- usor : sä fi intrebuintat limba romd- neascd, n'as crede, cad pentru aceasta ar fi trebuit cloud lucrurf :

un traducdtor si inaturarea prejudecalii ea- limba vulgard, din

mice parte, nu e vrednicd s'a imbrace Cuvintul luf Dumnezeii.

and ciobaniI aromini din Pind ail intemeiat o noud impa-

rätie bulgäreascd,

episcopiile dundrene

ail rdspindit

cultura slavd, si rdspindirea n'a mai incetat nici-odatd.

iarasi

VIA.-

diciI din partea teritoriulu romänesc care a format ma:I tirzia

principatul muntean, salt ardtatl documentar de o scrisoare a

Papei din 1234, redactatd pe temeiul rapoartelor venite de la misionariI de propaganda : fireste cd li se zice pästoff de

rätäcire, pseudo-episcop 1

Miscarea de cAlugdrie la

Bulgarl- dateazd

din veacul al

XIII-lea 'hied : pe atunci cälugärii unuI popor rdsdritean erati

si carturara lu-i, pe cind in Apus invätätura si scrisul trecu-

1 Zimmermann-Werner, Urkundenbuch zur Geschichte der Deutschen in Sieben-

burgen, I, Sibiiii, 1892, p. 6o, no 69 : cquidam pseudoepiscopi Graecorurn ri-

turn tenentes».

www.dacoromanica.ro

CULTURA SLAVONÄ

Ix

ser1 in parte si in mina laicilor.

Läcasurile monastice maI

insemnate eran Rylo si unele din mdnästirile de lingd capi-

tala impärätiei, Tirnova. Mänästirile sirbestI, destul de vechi

si ele, se gäsiati in pärtile de jos ale regatulur Nemanizilor

san cätre Marea Adriaticd. : mändstirea Decianuluf a fost inte-

meiatä abia dupá cel

d'intliii

sfert al yeaculuT al XIV-lea

Malul dundrean, care stätea in fata barbariei Cumanilor, apoi

a Tatarilor,

stäpinitoriI nostri din veacul

al

XIII-lea,n'avea

clädirI sfinte, de uncle sä poatä porni un indemn cätre inde-

letnicirile literare.

Cele d'intäin mänästirf romänestI an de ctitor pe un cd-

lugär sirb, care stätuse multd vreme in acea minunatä scoald

pentru tot felul de ucenicie religioasd,

care era pe atunci

Atosul. Nicodim, popa Nicodim, cum i-an zis Rominii lui

liff Dan I-id si lui Mircea,

Vladislav-Vodd, lui Radu-Vodd,

veni si la noi, supt ocrotirea cneazuluI sirbesc Lazär : el dui-A

mänästirile Vodita si Tismana, poate încä prin aniT

Ca un orn invdtat ce era, Nicodim intelese sä rdspindeascä

invdtdtura prin aceste cloud fundatii ale sale, pe care insusI

le stäpinia si le cdläuzia spre munca spornicä. La Museul din

BucurestI se pästreazd. Inca frumoasa Evanghelie, fireste sla-

vonä, pe care Nicodim a scris-o pe pergament in anul de la

Facerea Lumll 6913, adecd 1404 toamna sad 1405. Pe atunci

el era un pribeag, aci fusese silit a pdrdsi Serbia, näpäditä

de Turcif biruitori la Nicopol, filed din 1398 sati 1399 ; peste

citeva lunT el se stingea, de sigur foarte bdtrin (26 Decem- bre 1406) : rämäsitele lui se odihnesc In biserica patriarhald

1370 2.

din Ipec 3.

Tismana primi visita luT Mircea-Vodd, care mergea sá in-

tilneascä pe Craiul unguresc Sigismund,

la

1406, pe cind

träia incä Nicodim 4. Pe atund o altd mändstire se ridica in

acestä tard a Banatului, pe care Nicodim o numeste eungu-

1 Engel, Geschichte von Serunen und Bosnien, pp. 263-4.

'

2 V. Al.

tefulescu, lifînastirea Tismana, ed. a 2-a, BucuretY, 1903.

3 V.

tefulescu,

i.

c.,

dupa cunoscutul articol al archimandritulul Ilarion

Ruvarac, tipárit in Archly fiir slavische Philologie, XI.

Arch. :stoma, I', p. 98.

www.dacoromanica.ro

X

VEACUL AL XV-LEA

reasc:i», pentru cä in teorie atirna de regele din Ungaria, de

la care se cerea, la intimplare, si intärirea daniilor. Mänästirea cea nouä venia de la evlavia lui Mircea insusl : e Cozia, unde se inmormintá. ctitorul. Cotmeana, altä fundatie a lui Mircea,

un mitoc al Coziei, se ridicâ pe un plaid

vecin din Arges.

0 in`drire a aceluiasi Domn pomeneste mändstirea Strugalea,

undeva lingä Dunäre, poate in pärtile GiurgiuluI, uncle e scrisä

dania'. Snagovul, innältat de un boier cu numele de Vintilä,

aratä prin architectura-I modestä

i armonioasä, prin frumoa-

sele-i linii arcuite, ca si prin märturii: scrise, cä este tot din

vremea lui Mircea. Putin mai tärzid era o mänästire la Bolin-

tinul din Judetul Dimbovita2.

Cea d'intäid dintre mänästirile Moldovei, Neamtul, a fost

locuitä de cälugäri, dintre cari cärturarii veniserä de la Mun- teni, unde lucra scoala lui Nicodim. De aceia se gäsesc intre

corespondentii lui Ni-

un Tile

al Evanghelief de Teofilact, care a fost contemporan cu

Ni-

cärtile de la Neamt un manuscript al

codim cu vestitul patriarch Eftimie din Tirnova si

codim'.

Alexandru-cel-Bun dädu terii sale mänästirile Molda-

vita, Bistrita, Pobrata. Dupd dinsul,

tefan-cel-Mare impodobi

tot pämintul Moldove cu elädirile de piatrá si cárátnidä, frumos

lucrate si potrivite, ale läcasurilor sale amintitoare de biruintä.

in chiliile acestor läcasuri de inchinare aü stätut si inchi-

nätori ai lul Dumnezeii cu condeiul, maiestri caligrafi, de la

cari a rämas o sumä de lucrärI frumoase, dintre care unele

s'ati

rätäcit prin locuri foarte depärtate, ca acel Evangheliar

din Neamt, de pre vremea lui

prin minile lui Petru Moghilä ca sä se gäseascd astdzi toc-

mai in Biblioteca Regalä Publicä din Miinchen 4. Foarte multe

tefan-cel-Mare, care a trecut

din cärtile ce

s'ati

copiat la noi, ad fost distruse in frdmin-

1 Arch

ist., II, pp. 97-8

2 Operele lut Constantin Cantaeuzino Stolnu-ul, tipärde de N. Iorga, Bucu-

re;itl, 1901, pp 24-5.

3 V. Melchisedek, Catalogul inanuserrptelor

din

Neamf, in Rev. p.ist., weh.

ri filologie, II, pp. 130, 139; cf. catalogul Iaymirschi, din 1898.

4 Codzees manuscripi Abhothecae Regiae Monacensls, composuit Georgius M.

Thomas, Munchen, VII, 1858, p. 327.

www.dacoromanica.ro

CULTURA SLAVONI

XI

ceia ce avem as-

räzi vine mal mult din mänästirile Moldovei, de la Neamt

innainte de toate - cu deosebire din anil 1430-40 - si din läca-

surile fäcute in epoca lul Stefan : Homor, Voronet i Putna. Des-

pre unele dintre ele ni se spune Cá sint de o frumusetd deose-

bitä, care se vede $ i din facsimilele, bune saü rele, ce ni stall la

tärile vräjmase ale vremilor de pänä

:

indäminä t:

pe foaia netedd a pergamentului se desfac lä-

murit literele, cam pätrate

tialele cu aur si chinovar, chenarele

pletituri de linii

rului saü dibacea podoabä de ciubuce de de-asupra usilor

de la bisericile veaculuI al XVIea. Manuscriptul de Evanghelif

din München are chipurile celor patru scriitod aI Cuvintului dumnezeiesc; pe acel de la Voronet se infätiseazä Stefan, in

genunchi, intinzind cartea cdtre icoana MaiciI Domnului :

un om tindr, cu fata rotundä, pletele lungi blonde, mustata

groasä si ochil blind albastri supt masiva coroand de aur.

care atnintesc cusäturile ve3mintelor popo-

si

grämädite färä interstitil, ini-

si

frontispiciile cu im-

Citeva nume de scriitori s'aü pästrat : asa cunoastem pe cälu- gärul Gavril, fiul lui Urie, care a scris, pentru cCändia Latco, pîr-

Tetravanghelul (Evangheliarul) din Neamt,

cälabul de Hotin

de la 1435-6, putin timp dupá moartea lui

Alexandru-cel-

Bun2, precum si un sbornic (manuscript miscelaneü slavon)

din 1440-13, un Mineiü in douä tomuri, din 1444-7 4, un alt

sbornic, färä an6, un Märgärit din 1442-33, un ScArariti din

1445-67, in sfirsit, un sbornic din 1437-88.

La 1461-2 se afla la Neamt un cälugär prescriitor de cdrtI care

iscaleste «Atanasle tachav (tachigraf)2. La Putna peste vre o

'

Revista .pentru at., arch. fi /U., I, plansele.

2

Biauu, In Columna inC Traian pe 2882, pp. 107-8; Melchisedek, Catalog-

mscr.

Neam,t, In Rev. p. ist. 1Í fa., II, p. 141.

3 Melchisedek, p. 131.

4 Ibid., p. 138.

5 ibid., p. 139.

6 But., pp. 139-140.

7 Bid

p. 142,

8 Ibid, p. 143.

9 Melchisedek, i. c., p. 139, no 84. Manuscriptele de la Neaml sint azi In

parte la Academie

www.dacoromanica.ro

XII

VEACUL AL XV-LEA

dotazedi de anI era «tach» cdlugärul Paladie'.

 

Unii dintre

cAlugäri se pricepeaü $i la legatul cärtilor

$i

la

sgpatul in

argint al chipurilor de sfinti care impodobiaü apoi coperVle

grele de lemn acoperit cu catifea :

un manuscript al invätäturilor Sfintului Macarie

legat de cAlugärul Siluan din Neamt 2

se spune anume despre

c5,

a fost

Pe acest timp se asterneaü pe pergament, in Tara Romä-

neascä $i in Moldova, cArt domne$tI de danie

care aü, de obiceiù,

$i intdrire,

o slovä gräuntatä destul de elegantd.

Cei ce le scriaü, se chemaü in Moldova diaci. Cei d'intgiü cari

se intimpind in aceastä tard, par sä fie Ruteni, precum eel

d'intäiii dintre pisarii munteni vor fi fost adu$I de peste Dunäre,

din Bulgaria, dar mai cu satnä din Serbia, unde se fäcuse de curind o reformg a scrisorii, supt Despotul Stefan. Printre 6

se gäsesc insä si Romini, ca Mihai C4el, Petru fiul lui Birlea,

Oantg, Sandru, Vulpa$, Negrila$, Steful, Borcea, Sandru, fiul

1111 Cirje. Unul e fiü de preot, Toader Popovici : altul e «fra-

tele lui Ion dascdlul»3, - dascäl de $coalä, credem, iaü, cum

se zicea pe atunci, «dascäl de copii». Ghedeon, care apare

Inca' supt Alexandru-cel-Bun, pare Insä a fi un cälugär. Co-

piatorul Evangheliarului de la München e numit in catalog

«diaconus Theodorus Mrichescoula» saü «filius Mrischekuli» ,

(Mri$escul ?) $i e vorba, fire,te, de un diac Teodor, oil care

ar fi cellalt nume al lui.

Cäcf cäluggrif tineati

$i scoalä : pentru diaci ca $i pentru

clerici.

«Sg. se $tie de chid am invälat eü carte la Neamtu,

atunce era un diiac domnesc $i inväta la 7

un ucenic al acestuia, ajuns $i el diac, la 1700-I 4. Copii se

aduceaü la mänästire cu sila din toate pärtile, eraü pu$1 aice,

tot cu sila, la invätäturä $i ajungeaü apo fruntag al* Bisericif ;

pe la jumdtatea veacului al XVII-lea, cdlugärif din Voronet

glasuri»,

scrie

recunosc acest obiceiü, addugind cä a$a se fac «oameni de

I Acelasl, In An. Ac. Rom,, VII, pp. 232-3.

2 Acelasl, Catalogul, p. 334, no 45.

3 Uricarzul, XVIII, pp. 527-8.

4 Melchisedek, 1. c., p, 133, no 39.

www.dacoromanica.ro

CULTURA SLAVONA

XIII

treabä : dintru aceia simt vlädicI $i egumeni $i preuti $i dii- aconi pre la svintele mänästiri» 1.

Cälugärii din Bistrita si din Putna sint aceia cdrora li da-

torim scrierea acelor insemnäri despre faptele Domnilor,

in

care se cuprinde tot ce $tim despre imprejurdrile periodei celef

mai glorioase din istoria Moldova Despre aceste anale insä

am vorbit In altd parte 2

Se poate deslu$i astäzi destul de bine in ce chip s'a pästrat

traditia de culturä in mänästirile Moldovel. Iosif, cel d'intäiti

Mitropolit, rudä de Domn, a dat la

inceput indemnul. A

fost urmat el de silinfle acelui cleric priceput in slavone$te,

fiindca se näscuse in Bulgaria, din pärint bulgari,

care e

Grigore Tamblac? A fost acesta, - precum afirmä la inceputul

veacului al XVIII-lea episcopul de Roman Pahomie, amestecat

mult in afacerile Neamtului si cdlätor in Rusia, - odascäl intäiti

d'inceput in Moldova $i egumen in Neamtu» 3 ? Mai mult : a fost

el Mitropolit al Moldovei $i este el acela$1 cu Grigore din vremea

sinodului din Florenta pentru unirea Bisericii Räsäritului cu

Roma4 ? A vorbit el ca predicator cdtre Moldovenif lui Ale-

xandru-cel-Bun in Suceava ? A intrebuintat el chiar - pioasä

ilusie !- limba romäneascä pentru a se face inteles de din$ii ?

Amestecul lui

Grigore «Tanblac»

in

afacerile

biserice$ti

ale Moldovei se reduce inteadevär la mult ma putin. Pe chid doi archierei se luptaü pentru Scaunul archipds-

toresc al Moldovei, la sfir$itul veacului al XIV-lea,

chul din Constantinopol trimesese in aceastä: tarä pentru cer-

Patriar-

cetare pe Grigore preotul de la

Patriarchie.

El pare sä fi

fost egumen al vestitei mn'ästir a Pantocratorului din Cons-

tantinopol5. Grigore rdmase un timp In tarä. intrebuintä aceastá

vreme ca sä" tie predicI, potrivit cu me$te$ugul säü de retor

1 Iorga, Documentele Bistrq et, I, pp. 45-6, no LXXIL

2 V. istoria laeraturd române 'in secolul al X VIII-lea, II, Excursul I.

8 Melchisedek, Catalogul, p. 143, no 106.

4 Acelasl, in Revista p. ist., arch, fi filologie, II, p. 1 ai urm.

5 Miklosich, Acta "atrzarchatus, II, pp. 223, 241,

283, 359-61, 494-5, 519, 528-33.

243-4, 256-7, 278-81,

www.dacoromanica.ro

XIV

VEACUL AL XV-LEA

bisericese. Asa aCi fäcut multi prelati gred in Suceava, Iasi

si Tirgoviste mai tärzici. Mai pe urma, Tamblac ajunse Mitro-

polit la Chiev, dar el nu va fi mers acolo din Moldova, ci

dupa ce va mai fi stat un timp in Constantinopol. Sfirsitul

vietiI sale il petreci in Serbia, unde fu egumen la vestita

manästire a Decianului. Moldovenil se aleserd de la dinsul cu Panegiricul slavon al SfintuluI loan cel Noti, ale caml moaste

furl strarnutate supt ochii sal de la Cetatea-Albä la Suceava, in

1400-I

Er îi rdsplätirä pästrindu-I ainintirea cu sfintenie si

tesind legende in jurul lui. Mitropolitul Grigore care se inte- lese cu Papa, nu poate fi Tamblac, care nu s'ar fi plecat pänä

acolo, fiind un ortodox prea tare la

cerbice.

cUnchiul» lui

Stefan-eel-Mare, Joan Tamblac (cZamblacho»), care merse la

Venetia dupä infringerea de

tor2, nu poate fi ruda cu Grigore, fiindcá acesta din urtria era

drept si curat Bulgar, nascut in Tirnova.

la V alea-Albä spre a cere aju-

Dacd Grigore ar fi jucat in Moldova rolul

ce i se atri-

b iie, cultura de mänästire s'ar

fi

dezvoltat mal rapede in

aceastä tard. Asa insä, trebui sa vie in Scaunul din Suceava,

cu citva thrin innainte de suirea pe trot' a lui Stefan-cel-

Mare, Teoctist, despre care s'a zis cá a fost si

pentru ca studille de slavoneste sá infloreascá.

el un Slav,

De la Teoctist porneste un sir neintrerupt de cärturai I de

slavoneste, pe un timp chid in Tara Romäneased neconteni-

tele lupte pentru Domnie opriati orice silinti spre

spre artä. Puternica Domnie a lui

zul $1 rasplata de nevoie pentru ca sa atîte

garilor invatati. Un ucenic al lui

Teoctist, Visarion, merse

sirguinta cälu-

tefan-cel-Mare da raga-

pana la Atos, nude lucrâ la prescrierea de manuscripte, in

lavra Zografului; poate lui if datoria biblioteca mändstirii din

Neamt o carte scrisd la Xenof, tot ht Atos3. Bätrinul Mitropo-

lit Iosif insusi se reträsese la Neamt, in apropierea cärei mä-

la Neamt

nästiri i se aräta mai trziü chilia4. Poate tot de

1 Melchisedek,

c.,

p. x6

i urm.

2 Hurmuzaki, VIII, pp. 23-5, 110 XXVII.

3 Melchisedek, Catalogul, p. 131, no 17 ; p. 133

4 Acela., Mmblac, p. 42

www.dacoromanica.ro

MISCAREA HUS1TÄ

XV

la 1477, urma-

venise $i Teoctist. Chid el i$I incheiè viata,

$ul säg, Gheorghe, era un fost calugär din Wearnt, cdruia i

s'a $1 zis NeVanul :

i el a läsat ucenicI la Nearnt, intre earl'

Ilarion ierodiaconul, copist '. Al doilea urrnas at lui Gheorghe,

in sfir$it, Teoctist al III-lea,

era un fost egumen de Neamt,

care slujise la a doua sfintire a bisericii reinnoite de Stefan,

dupä biruinta asupra Polonilor, la 1496 2. La moartea sa, el

d'aldu mängstira satul

Ortd$tiI, pe riul

Moldova, pe care-I

cumpärase cu 300 de zloti tätäre$ti de la Petrea Oartg, pe

vremea lui Alexandru-cel-Bun 3.

Aceasta e cultura pe care o puteag da invätatil din Mol-

dova $i Tara-Rornäneascä : cAlugärI dupä asätngnarea celor

din Serbia,

giuitá $1 pläcutd lui Dumnezeil, cartea slavoneascd,

ei

tineag cu , indärätnicie la singura carte le-

Literatura romäneascX nu putea porni de la dinsii,

cari

cintaii pe bulgäre$te páng $i isprävile lui Stefan-cel-Mare.

3. MI5CAREA IIUSITÄ. RÄSPÎNUIREA El' ÎNTRE ROMÎNI.

Pe cind cele d'intdig mänästifi se intemeiag

in Tara-Ro-

mäneascd, depärtata Europa* apuseang era zguduitä de o

mare mi$care de prefacere religioasä.

in Anglia se ivise un

preot invätat, inzestrat cu darul de a vorbi multimilor, care

propoveduia o lege nouä ce nu era decit legea veche, mai

curatä. El inväta cä mai presus de cuvintul preotului

$i

al

tilcuitorului este Cuvintul lui Dumnezeti,

$i

cä in afarä de

Biblie nu sint decit pgreri

si

orinduirl omenesti, pe care

fiecine e slobod sä le primeascd sag sä le räspingä.

Acest orn se chetna Wycliffe:

el

gäsi sprijinitori puter-

nici printre cei marl, ascultätori fanaticI printre eel'

midi, a

cAror sgräcie, utnilintä $1 apgsare nu mai putea rábda.

' Acelasi, Catalosul, p. 137, no 72.

2 Ibid., p. 140, no 91 ; cf. Bogdan, Veckile cronid, pp. 251-2. Pentru un

al doilea Teoctist in 1491, Octombre, v. Ist. lit. rom., II,

p. 540, nota I. Nu poate si fie o greseala de data In Ulianicki, care resuma

actul In care el apare ca martur

p. 536, nota 1 ;

a fost dec.(

i un Teoctist al II-lea In 1491

(1490 ?).

3 Arch, StatuluI, Neaml, nle 1726, 1727, 1729.

www.dacoromanica.ro

XVI

VEACUL AL XV-LEA

Pärerile lul Wycliffe se prinserd

si

mai bine tocmai in

Boemia,. pe atunci un regat supt dinastia sträind de Luxem-

burg. Un alt magister, loan din satul Husinet, cäruia pentru aceia i s'a spus Joan Huss, rdspindi crezul cel noti, asa de

urrndri. El

wt., de inteles si de urmat, asa de roditor in

scrise,

muri , pe rug innaintea Pärintilor

Bisericii adunati in sobor puternic si sprijiniti de sabia im-

discutâ, suferi

si

paratulul.

.

Dar sufletul WI nu se risipi impreund cu cenusa sa rds-

pinditá in Vint. Pe cind orasele

si

partea din nobili cari

erail de singe german tinead cu indärätnicie la vechiul cato-

licism, nobilii cehi al' tern' si sätenii din toate unghiurile se

ridicard in arme. Ei apärati crezul Bibliei curate, al impär-

täseniei luate, nu in hostia sfintä, numai din

pine,

ci

din

potir, in pine si vin, asa cum Biserica romand ingäduia numai

clericilor ; ei nu voiati sä recunoasca drepturile episcopilor, ci socotiail a li ajunge rugdciunea preotilor de rind ; inchi-

narea sfintilor li

scriati predicatoril lor, c e prea indestulätoare prin ea insdsi

pentru cirmuirea Bisericii, Miä de ceremoniile legii vechi si

riturile adause mai pe urmä, care atacä, micsureazd si *fin- piedecd aceastä lege, si care mai mult stricd, decit folosesc

pentru mintuire 1.»

Teranir si nobilii cehi se bäteati bine, si nici-o putere ome-

neascd nu fu in stare sd-I infrineze. in zädar duse in potriva

lor o luptä inviersunatä impdratul Sigismund, acel care intäri

in zädar

se sträduirä ccruciati» veniti din toate pärt"ile. Nu numal cd.

Husitii nu puturä fi zdrobiti, dar ei cistigard pentru credinta

lor Tinuturi intregl din Ungaria si Polonia. Pe de o parte,

cetele lor parunserä räzbunätoare in regatul lui Sigismund,

de patru oriprivilegiile mänästirif muntene Tismana 2;

se pärea un abus.

(KLegea Evangheliei»,

marele lor

dust:clan :

in 1432,

orasul Simbdta-Mare cdzu in

puterea Husitilor, cari se infätisaserd ca niste pasnici negus-

I K. Höfler, Geschichtsschrezber der hussitischen Bewegung tn Bohmen, ln

Fontes rerum austruscarum, Scriptores ; II, 1865, p. 479.

2 5tefulescu, o. c., p. 156

i urm.

www.dacoromanica.ro

MI§CAREA HUSITI

XVII

tori ce veniaü la bilciu 1, in 1433, el' se räpäd asupra

Zip-

sului, in

umilii «predicanti» (praedicantes), cari stiaü mai multe limbi,

sträbâturd sat de sat, aducind cu eT Evanghelia cea nouä.

Foarte multi Unguri II ascultarä, si ei furä mai bucurosi sa-si

lase tara, deck sä se intoarca la niste datini care primejduiati

unghiul nord-ostic al Ungarier 2. Pe de altA parte,

sufletul.

«in

1430D, scriü

niste

autori maghiari moderni,

«tot Tinutul de la Szakolcza ping la Simbäta-Mare era hu-

sit, si in 1436 Utraquistii (asa li se zicea Husitilor pentid cä admiteati impdrt4enia sub utraque specie 5i pentru mirenT)

cucerisera Csanádul, Tinutul Oradiei si o bund parte din Ar-

deal. Era0 comune unde preotii conduceau reforma 8. » in Or-

tile Trotusuluf, fugari venirä sä intäreascä vechiul element

unguresc de dincoace de munti 4 ; de aici, e reticii se räspindirä

pand la Prut, si chiar dincolo de aceastä apä, in Bugeac :

ei

se pästrard pinä in veacul al XVI-lea, dar nu puturd de loc

sá clinteascä pe Rominii moldoveni, bine supraveghiatl de Vlädicii lor, de la legea ortodoxä 5. Räscoala cea cumplitá

a teranilor din partea apuseand a Ardealului, intimplatä

la

1437,

husitä

trebuie pusä neaparat

in legaturä cu propaganda

: in adevär, se gäseste in ea ura impotriva domnilor

de p4mint si impotriva preotilor catolici nesätiosi de dijme,

care e unul din senmele deosebitoare ale directier celei mai

exaltate din miscarea husitä 6 Cu sese anT innainte, Alexandru-

cel-Bun era bänuit de Poloni ea' ar fi Vinci anume la dinsul

pe un predicator husit ca sä-I reformeze tara 7. Un preot,

Constantin, care se fäcea a fi catolic, lucra in Moldova pentru

douá pärtf.

Numai silintile misionariuluf Iacob de March,ia si ale tovard-

eresie la 1438 8 Secuimea era prinsá astfel din

1 Fessler-Klein, Gesehichte von Ungar'', II, p. 384

2 Palacky, Geschiehte Bohmens, 1113, p. 110.

3 FIorvdth, Karclos

i Endradi, o. e., p. 41.

4 V. mad' departe.

5 Aceste Sturizt ft documente, 1-II, p. XXXIX.

6 V. actele privitoare la rascoal6 reproduse In Hurmuzak12.

7 Lewicki, Codex eptstolaris

saeculz

decunz

quint!,

în

.Wonumenta Po-

Ionia« histoica

,

Cracovia,

8 V. vol. 141, p. xmuv.

1891, pp. 254-5, 267-8, 284-6

305-6.

71304 Vol. VII.

li

www.dacoromanica.ro

XVIII

VEACUL AL XV-LEA

sului säti Dionisie de Ujlik, precum si ale

Franciscanilor

din Boemia, puturA stirpi, innainte de 1450, buruiana rätäcirii 1.

Sasii rámaserd neatinsi de husitism,

lor Germanif din

intocrnai cum se in-

orasele boeme. Pentru

timplase cu fratií

Romini era insä altfel: Husitii predicaü impärtäsenia asa cum

erati deprin5I ei s'o primeascä, poftiau pe mireni la dezba-

terea lucrurilor bisericestif si fáceaü inteleasä legea prefäcind-o

in limba poporulul. Mari foloase! Pe linga care dispärea nea-

junsul putine cinstiri a sfintilor, si, cit despre deosebirile de

pret pentru teranii, as zice chiar

dogmä, ele n'aveati

nici-un

pentru popilf nostri din Ardealul unde grija adevärateI cre-

dinte nu era cine s'o aibä.

cap, färd a-si da sama cal aü päräsit citusi de putin drumul

strämosilor, pe care tineaü si el sä meargä2.

EI se fäcurä decI Husiti pe un

incä din veacul al

XV-lea artile sfinte pe limba lor : un mare eveniment. Dupä

o cronicä minoritä, intdia traducere se fäcu de Toma Pécsy

si Valentin Újlaky din Kamancze, addpostifi in Trotus,

la

1416 : opera lor fu prescrisä apoi la 1466 de Gheorghe Né-

methy. Copia coprinde numai Evanghelia3.

Unguril avurd, multämitä husitismuluf,

Pe acelasI timp aproape, pe cind Cehif avead patru Psal-

tiri intregi din secolul al XIV-lea, PoloniI tälmácirá si eI, supt

inriurirea husitä, aceastä parte a Bibliei ;

pe cind Cehií po-

sedaü mai multe Biblii intregi, Polonii prefäcurä pe limba lor

la 1455 o parte din povestirile biblice 4.

Pentru Romini propaganda husitä trebuia sä aibä acelasir

rod literar. El se näscu neapdrat acolo unde miscarea era

maI putin stingheritä, acolo unde curentul

cel mai puternic

li atingea si pe dinsii. CArtile sfinte nu furä traduse deci in

' Bid

2 V. mai departe, despre rolul pregkdor pe care 1-a

pentru prmairea credintilor husite.

avut bogomdismul

3 Friedrich Keinz, Zwer alteungartsche Texte aus einer Handschnft der k.

buyer. Hof- und Staatsbzblrothek, Munchen, 2879 ,

drodi, 1. e,.

Florvdth,

Kardos

i En-

4 Nehring. In Arcluv fier slayache Philologre, 11, 13. 409.

www.dacoromanica.ro

MISCAREA HUSITI

XIX

Trincipate, unde era pazd bung $i multg invgtäturä slavon

1,

ci inteun unghig sälbatec din Marb.mure$ sag din Ardealul vecin

cu innältimile maramuresene. Psaltirea, Biblia, Evanghelia,- dar nu si Tilcul eT, - Faptele Apostolilor, pe lingd ruggciunile obis-

nuite, se infätisard astfel in romäneste pentru intdia oarä in acele

vremi depärtate, si anume prin munca unui singur om, cAcI

in alegerea $i orinduirea imprumuturilor, in natura cuvintelor sträine, in notiunile de culturd ce se strävgd prin tälmäcire, se

recunoaste acest singur orn : de bung samd, un preot de sat care

va fi $tiut slavoneste 1 El traduse $i o lämurire a legiI, in care

se opreste mult 5i stingacig asupra TreimiI $i face o märtu-

risire de credintä catolicd in

ceia ce priveste dogma, ch'cI

spune cg Duhul Stint e ediin tatäl

i fiiul nezidit».

and vorbim de husitiI romini, nu credem fire$te, cá Ro-

mini! cistigatl de predicanp $i acel care ni vorbe$te pentru

dinsiI prin manuscriptele religioase pe limba noastrg din se-

colul al XV-lea intelegeag deplin si pästrati desávirsit

învä-

ätura legi curate. Pe acel timp, dacä ierarchia se alcAtuise

bine in Moldova si intru citva in Tara-Romäneascä, Ardealul

n'avea episcopT ca paznici

ai ortodoxid,

ci numal cite un

protopop sag egumen la o mängstire sgracä.

Nicf-un popor

nu era maI pregátit pentru a primi eresurile de la Apus si

cele de la Rdsärit deck Romani!, rdpezI in intelegere, aple-

catI spre orIce prefacere, pentru multa suferintá ce o indu- rag, si lipsiti de &ice cercetare duhovniceascá vrednicd de

acest nume.

Prin Husiti vor fi primit al nostri legenda Duminecii, care

legendä ar ft cgzut din cer intr'o piatrg minunatá pentru mintu-

irea oamenilor cälcatorI de lege. Dar ei $tiad inainte de aceasta

despre isprgvile Sfinte Vineri $1 despre toate pove$tile naive

$i stra$nice pe care le räspindiag inchingtorif Sfintului Pavel,

temätorif

Satand, Bogomilif sag

Pavlichienii bulgarl.

in-

riurirea acestora a fost

asa de adincg asupra noasträ, asa.

E vidit cá traducerea nu s'a fdcut dup5. ungureste :

urmele unguresti In

sintaxi.

si

vocabular vin numai din eunoasterea limbii maghiare de traduckor.

www.dacoromanica.ro

XX

VEACUL AL XVLEA

de mult se stia in toate pärtile cd Rominii s'ati impärtäsit de

aceastä rätäcire, destul de grosoland in 4itele ca si in ame-

nintärile

ei, inch Sasul Reichersdorf, din vremea lui Petru

Rares, care ne judecä pe top' dupä elementele romänesti

din Ardeal, care-I eraii maI bine cunoscute, nu stä pe gin -

duri O. spuie cä

Sfintif Apostoli si,

cului si pinä astäzi legea Sfintului Pavel, cu multä veneratie

si evlavie» '.

eMoldovenil recunosc pe Hristos si

pe

dupä cit spun el', ati pästrat din capul lo-

Bogomilismul, dusman al bogätiel, al puterii, al trufiei po-

pilor, al serbätorilor, in care vedea de o potrivä momeli ale

dracului, bogomilismul trist, chinuit, superstitios, lege a celor

oameni, cari prin acest

eres intunecat se simtiail mai sus, mai aproape de Dumnezeü,

a trebuit sä cistige mai ales pe acel. Romint cari aveail mat

mal umili si mai

nenorociti dintre

multe de indurat. El n'a inriurit asupra

ivirif husitismuluI,

care vine din Apus si de la teologi marl, de si supt presiunea

populard ce se simtia pretutindenf atunci in Europa, dar el a ajutat rdspindirea acestei invätäturi nouä. De la bogomi-

lismul sträbun la husitismul cei nod nu era deck o de osebire

de dogind, pe care Rominit n'o pretuiati fiindcd n'aveati de

unde o intelege, si o schimbare binefäcdtoare, care trebuia

sd-i umple de bucurie : tälinIcirea CuvintuluI

lui Dumnezeii.

Si e vrednic sä se insetnne cä din acest cuvint dumnezeiesc

lipseste mai tot Testamentul Vechiil, cu c are, in adevärul

voiati sd aibä a face2, decit in

lor despre

cugetului lor, Bogomilii nu

forma deosebitá pe care 1-o dad ei

in legendele

vechii patriarchi, prooroci si regi al' Iudeif 3.

Traducerea husitä a cdrtilor sfinte

in romäneste s'a räs-

pindit putin. Miscarea religioasä din care pornise, s'a potolit

rApede si s'a stins peste citva timp cu totul : pe vremea re-

I Papiu, Tesauru de monumente istorice, III, p. 137; Hasdeil, Cuvente, II, pp. 251-2.

2 Jire8ek, Geschichte der Bulgaren, p. 214.

1 Hasdert, Cuvente, II, pp. 255-6.

www.dacoromanica.ro

MIWAREA HIISITI

XXI

geluI Matias nu se mai vorbia decit rare ori de Husiti, din

mice popor, in Ungaria.

Dacä insd aceste cArti s'ad pdstrat, aceasta se datoreste

caracterului lor neasteptat, ciudat, intditi, si apol si

faptului

cd ele destdinuiad

cetitorilor,

inteo fortnä

oricit de putin

desáviritd, intelesul acelor mintuitoare cuvinte slavonesti pe

care gura preotului drept-credincios

färd ca mintea lui chiar, in cele maT multe casuri, sl le pri-

rostia in bisericd,

le

ceapd. Cine nu era bucuros sä stie cum a plins David ne-

norocirile sale si chinurile sufietului sda, cum a trdit

in

ve-

chirnea cea mai mare Poporul ales de Dumnezeti, cum s'a

desfäsurat pe pämint viata aceluf ce a luat cisuprd-si pdcatele

omenirii, cum ail vorbit cdtre

lui Hristos, rdspinditori

«neamurile, Ogine apostolii

Scriptura e

astfel,

ai adevdruluT ?

inclt fiecäruia i se poate pärea O. e vorba inteinsa de indo-

ielile, de musträrile, de suferintile si cdinta lid insusi, si o bu-

curie ail päreche trebuia sä cuprindä atitea suflete simple,

cind pentru intdia oard 41 vedead simtirea si &dui imbrd- cate in cea mai strälucitoare formä a poesiei räsdritene.

Psaltirea, pe care Husitii o cintati, s'a pästrat in urmdtoa-

rele manuscripte :

1. Unul e o copie dupd o copie I, scris pe o hirtie care poartd

un semn, o filigrand de la sfirsitul veacului al XV-lea.2 si

de origine silesiand. Literele sint scurte si groase ;

e

cuvintele

se insirä Mil spatiu, chid nu e un semn de interpunctie ;

cerneala e neagrd-gälbuie : infätisarea e a scrisorii ardelene ;

vechimea aratá a fi de pe la

1550. Doi scriitorl s'an ur-

mat pen tru a da aceastd copie : ei

din acelasi loc si an intrebuintat aceleasi mäteriale. Amindoi

ad cdutat sd reproducd intocmai cartea ce li stätea innainte ;

li-ati scdpat insd o multime de indreptdri in sens mai nod ;

ele se gäsesc mai ales in partea din urind. Manuscriptul a

fost al lui Asachi, care se poate sd-1 fi adus din Ardeal, unde

sint

din

aceiasi vreme,

1 V. Ovidiu Densusianu, Dm istaria amuprzi lu .u. final,

Academia Romlne, XXVI, 1904, p. zo.

In

Analcle

2 Sbiera, Codu-ele Voronefean, CernauI, 1883, p. 323.

www.dacoromanica.ro

XXII

VEACUL AL XV-LEA

se stie cd a fäcut o cälätorie 1 :

apoi el trecu in biblioteca

Sturdza de la Scheia. Däruit Academlei Romine, unde for-

meazA astäzi n° 449, el a fost tipärit, in fototipie i transcriere,

de d. I. Bianu 2.

apoi, dupä

Cartea e intreagd : ea cuprincle Psalmii toti ;

patru rinduri in criptografie sati inteun alfabet oriental, yin

deosebite cintäri din Biblie, - Exod, XV, Deuteronom, XXXII,

Regi, I, II, Avacum, III, Isaia, XXVI, Iona, II, Daniil,

III,

Luca, I. La urmd de tot, se da o lämurire a legii, tradusä

dupä un text catolic : in ea se insistä mai mult asupra dog-

ma cä Tatäl, Fiul

i Duhul Sfint sint un singur Dumnezeü :

derept-aceä nu 3 tätäri, nie' 3 fiI, ni 3 duhure intru acea

S[vär]tä Troiti :

ni-unul nu este mai vechiiü

i ni mai

po-

niti,

tile

mai mare, ni mai mic ; ce aceale 3 [o]brazi de veaci

sus uru $i [sealmerea».

2. 0 copie ceva mai tärzie decit cea

d'intäiii,

pästratä in-

tr'un manuscript ce se aflä astäzi la Academia Rominä supt

n° 693 $i care a venit acolo de la mänästirea Voronet din

Bucovina, intemeiatä .1a inceputul Domniei lul Stefan-cel-Mare.

aceasta poate sä fi venit din Ardeal, de si aici nu dovede$te

slova : va fi fost adusd de un cdlugär ce era din pärtile acelea ;

$i

cdd pänä astäzi mänästirile de la munte adäpostesc o multirne

de cdlugári veniti de dincolo. Originalul slavon a fost adaus in

fatä, ceia ce dovede$te o epocä mai tärzie. Deosebirile intre

acest text $1 al Scheianei ati fost ardtate de d. Ovidiu Den-

susianu, in Studit de jiloleg-ie romind, I, Bucure$tI, 1898.

3. 0 copie intocmai ca acestea, pe care o tipäri la Brapv

diaconul Coresi in 1570, apo in 1577, puindu-i, data aceasta,

in fata textul slavon. Coresi modernisä ortografia

unele cuvinte : dar el nu recurse la original, ci indreptä dupä

pärerea sa. El läsä la o parte märturisirea de credintá catolia

pe care nu o puteaîngädui nid inteun chip. D. B. P. Hasdeii

a dat pentru Academie o reproducere a acesteI tipärituff S.

$i

inlocui

1 Ist. lzt. rom. in sec. al XVIII-lea, 11, pp. 519-20,

2 Psaltzrea ;charma, z482, BucurestI, 1889.

3 Psaltirea publicata in rondnefte la

reW, ISSI.

z,577

de diaconula

www.dacoromanica.ro

Coresz ;

Bucu-

MI§CAREA HIISITÄ

XXIII

Din Vechiul Testament nu s'a tradus nimic. Aceasta se

poate crede mai curind deck cä vechiul manuscript husitic

s'ar fi pierdut cu totul. Trebuie sd se tie samd si de aceia cd

Husitil cari cintag Psaltirea sise infläcärag cetind Testamentul

Nog, n'aveag aceiasi iubire pentru Vechiul Testament. Chid Co-

resi a inceput in a doua jumätate a veacului al XVI-lea tipd-

rirea pe romäneste a cärtilor sfinte, el a fost silit sä lase la o

parte Palia:

ea apäru abia mai tîrziü,

itrebui tradusä -

atuncf pentru mntäia oard - de-a-dreptul dupd originale.

Evanghelta s'a pästrat intr'o copie pe care a reprodus-o

Coresi in 1561. Dintr'insa s'ar pdrea cälipsiaü citeva pagini pe care tipdritorul ar fi fost silit deci sd le traducd din nog. Corn-

paratia intre locurile ce par adause la 1561 si textul primitiv päs- trat inteun manuscript' ar ardta ce mari schimbäri suferise limba

in decurs de un veac si jumdtate. Astfel, in vechea tälmäcire std-

tea: (Mate 13.) «SA' ochiul täú dereptg sdbldzneaste-te,

ia-ld

si-1

leapaidd de la tine : mai bine tie sä piard unü mddularig al tät-i,

te

nu tow.' trupul aruncatg sä fie in matca

focului,

si, sá

mäna ta säbläznire dereptd, tae o si o aruncd de la tine : mai

bine tie sal piarä un mddularig al Oa, nu totg trupul 2

.

Coresi dá in loc, in reproducerea din 1889, cu litere latine,

urmdtoarele rindwi 3 :

«De te va smenti ocul cel direptu, scoate-1 si-1 leapädá de

la tine, cá mai blue easte sä piee on mddular al täg, deck tot trupul täü sd fie aruncat in foc ; iard, de te va sträca mina ta cea dereaptd, tae-o si o leapädd de la tine, cd mai bine easte sd piae on mddular al nil deck tot trupul täü sd

fie aruncat in foc.»

Dar avem a face numai cu o lipsd in exemplarul care a

servit reproducerif,

lipsá intregitd de unul din proprietaril

lui. De fapt, toatd Evanghelia lui Coresi are aceiasi

limbá.

I V. n-1 urmator.

2 Columna luï Tralanu, 1882, N. S., LI, p. 79.

primä din

1560-61 de arinereul dr. Gherasirn Timus Pitesteanu, cu o prefata' de C. Er-

3 Tetravanghelul thaconulu Cores:,

reimprimat dup .a.

editia

biceanu ; Bucuresti, Tip. (

1iIilor Bisericestl, 1889,

www.dacoromanica.ro

XXIV

VEACUL AL XV-LEA

Aceia$I Evanghelie romäneascd se pdstreazd inteun manu-

script copiat intre 3 Iunie si 4 Julie 1574 de pisarul a Radu

Grämäticul fiul lui Dräghici din Manice$ti, lingd tirgul Ru$1

pe apa Vedei». Radu päräsise Tara-Romäneascd dupd moartea

lui Pdtra$cu-cel-Bun, pe lingd care se gäsia $i diaconul Coresi,

tot un fel de grämätic 1 Venind din noù in Domnie, strapicul

Mircea Ciobanul incepu cu un mare mdcel al boierilor $i po-

pilor : atunci cred eä a fugit Coresi 2, $i tot atunci grämd-

ticul Radu. El se temu sä se intoarcd atita timp cit

trdi

Mircea $i, chiar dupd moartea acestuia, el duse aceia$i fried fatd de fiul luT, AlexandruVodd. La urmä, Radu, care stätea

inteun sat bulgäresc de pe Osma, unde scrise fel de fel de

cArtl slavone, ci$tigindu-si astfel hrana, se duse tocmai la

Rodos, unde auzise cd se

ocrotitorului säti de odinioard. Aici acest Pdtra$cu, care nu

e altul decit viitorul Petru-Vorld Cerce13, if dädu sarcina de

a scrie dupd un eizvod» - deci dupd un manuscript - Evan-

ghelid pe romäneste, ceia ce el fdicu in citeva sdptämini. De-

pärtat de multá vreme din tard, Radu nu putea cunoaste

tipdritura din 1561 a luI

vechid fugar, 'filed mai putin. De alminteri, e

drept cä ti-

aflä Para$cu,

fiul Domnului

si

Coresi,

iar

Pdtrascu, un

si

mai

pdritura lui Coresi si manuscriptul lui Radu stilt identice pänd

in cele mai mici amänunte1.

Faptele Apostolilor.

Apostolul, cum zicea poporul, sad

Praxiul, dupd numirea cdrturarilor,

cdtre räspindirea invdtdturii adevärate a lui Dumnezeti si ld-

murid asupra cuprinsului Evangheliilor, a trebuit sä fie pre-

facut de Husiti in limba vulgard. Apostolul a fost tradus

in intregime. El nu se pästreazd insd astäzi decit in cloud

forme, fragmentare : una manuscriptd., alta tipdritä.

cuprinzind un indemn

Manuscriptul e sells

in Moldova, pe hirtia cu semn si-

lesian pe care e scrisä $i Psaltirea de la Scheia : scrierea nu

1 Nerva Hodos, In Prinos Sturzz, pp. 240-I.

2 V. cartea mea Sate p preop din Ardeal, Bucurqti, Carol Gobi, 1902, pp 21-2.

a V. Llama lid ithhar Viteazul, In Convordzsi lzterare pe 1902, cap. I.

4 V. Si Gaster, In Archivio glottolog-ico, XII, p. 201 0 urm.

www.dacoromanica.ro

MIFAREA HUSITÄ

XXV

s'a fäcut in tnänästirea VoronetuluI, unde a fost gäsit de d.

Cretu, cu prilejul serbärilor din 1871 pentru Stefan-cel-Mare,

ca si cum strämosul ar fi rásplätit pietatea urmasilor prin

acest dar ; dar scrisoarea e vddit moldoveneascä, din vremea

sail a urmasilor säi. Cuvintele nu sint deo-

sebite si se pastreazd vechia literd e

= r pentru ca transcrii-

torul a tinut sä se depärteze foarte putin de original, a cärui

lui Petru Rare

limbä a pästrat-o neatinsä, cum n'a facut copistul dupä care

s'a scris Psaltirea de la Scheia.

La inceput paginile sînt smulse pe intinderea a septespre-

Faptele Apostolilor

zece capitole

din Apostol. Apoi vin

propriu zise. in loc sä urmeze dupä dinsele cärtile Sfintului

Pavel cdtre Romani, Corinteni, Coloseni, se trece deocamdatä

asupra lor, pentru a da mntäiü «cArtile säbornicesti» ale altor

apostoli. Din ele se insird cele douä

treia: restul e rupt ; Apocalipsul lipsia.

Din acest text a dat o editie d. I. G. Sbiera 1, in 1885.

La o datä care se fixeazä ca 1563 2, Coresi a tipárit un

Praxiu, din care s'a pästrat un singur exemplar, cu lipsurI,

intrec jumdtate din intinderea

d'intäitt si

parte din a

la lnceput

si la sfirOt, care

ce a avut volumul. Aü fost nimicite mai toate foile ce cu-

prindean Faptele Apostolilor si parte din <cärtile säbornicesti»,

si aü rämas aproape in intregime numal Scrisorile Sfintuluf

Pavel. Astfel fiind, nu se poate face deck in micä parte corn-

paratia intre asa nurnitul g codice voronetian» si partea cores-

punzätoare din publicatia lui Coresi ; dacä se va descoperi Insä

vre-odatä - ceia ce e mai probabil decit descoperirea unui ma-

nuscript. complet - un volum intreg din Apostolul de la <c 1563 »,

se va putea incredinta oricine cä peste tot diaconul n'a fäcut

decit sä lucreze in slove de tipar un Praxiu intru citva ca acela

de la Voronet3. 0 dovadä despre aceasta e Incä de acum

3 Coduele Voronelean, Cernau0', Cf, Crevi, ln Rev. p. 1st., arch. p filologze,

an. III, vol. II, p. 145

p. 77 si urm.

i urm. ; I. Bogdan, In Convorbizr lzterare, pe 1886-79

2 Bianu si Hodos, Bibliografia romaneascd veche, p. 52.

3 V. Cre,-u,

uoo.

29 si

In Revista pentru

istorie,

archeologie p

filologie,

www.dacoromanica.ro

III,

p.

XXVI

VEACUL AL XV-LEA

pomenirea in Biblia de la 1648 a «intorsurei celei de mult»

pentru o vorbd care se aflä tocmai la acel loc $i in manu-

scriptul de la Voronet 1

0.1atä. cu Sfinta Scripturd s'ag tradus anumite rugdciuni,

trebuincioase preotului in fiecare zi, precum $i 'fatal nostru,

Crezul. Tag Nostru era cuprins in Evanghelif ;

trebuit sd fie tälmdcit deosebit. Chid, in

Crezul a

1564, Coresi dädu

la lumina*, impreund cu Tilcul Evangheliilor, $i un Molitvenic,

el cuprinse inteinsul un Crez care e de sigur din vremea celor

d'intdig traduced, dar din care editorul scoase pe filioque.

Cit despre rugdciunile din aceastä carte, ele sint vadit mal

nouä, din a doua jumdtate a veacului al XVI-lea 2

Acelasi cleric maramuresean sag ardelean din preajma Ma-

ramuresului,

acelasi cunoseätor de slavoneste,

care a dat

limbii noastre cdrtile sfinte, a inzestrat pe cetitorii din popor,

adecd pe umilii preoti din sate,

cu o literaturd bogomilicd.

Fireste a aceasta n'a fost niciodatd tipdrita, precum nu

s'a tipdrit nici Povestea Durninecif sag a Vinerii - casti

iard$I apocrife -, nici unele fragmente de Cazanie,

dica asupra TatäluI Nostru, sag anume cuvintare a Sfintului

ea pre-

Joan Crisostom, care se prefäcurd $i ele in romäneste tot supt

neobositul lui condeiú de cdrturar - sag, cum zicea el in-

susi, de «cdrtularig» - sirguitor.

Ni le-a pästrat insä, färd alegere, amestecind printre ele,

cu o deplind neintelegere, $i Catechismul lui Luther, gdsit de

copist intr'o brosuricd romäneasca tipäritä la 1544, un preot

de la Mähacig, un sat de spre Mure$ in Scaunul secuiesc apu- sean al Arie$ului, - Grigore, care a trait pe vremea luptelor lui

Mihai Viteazul, färd sä se incnilzeascä de loc de isprävile luI $i

urmind sd dateze copiile sale dupd 013atarficmon Crain», pre-

cum $i de citiva contimporani ai sai, de prin aceleas1 locurl.

' V. Sblera, I. c., pp. 352-3 ;

cf.

CreV.i,

I.

c., pp. 135-6.

2 V. Hodos, In Prinos Sturdza, p. 235 ,;,i urm. Crezul Catechismului din

1544, pdstrat Intr'o copie

(Elasdeil, Cuvente den beitran) , II, pp. 103-4 ; cf.

1-lodo, 1. c., p. 236, nota 3), e mal noii.

www.dacoromanica.ro

MISCAREA HUSITÄ

XXVII

intre aceste bucati, gäsite deosebit prin fel de fel de cópii

mai vechi sail mai nouä, dintr'o parte sail din alta a Rominimil

de peste Carpati, fie ele imbräcate 'Mcá in haina ciudatá a limbii

maramuresene cu n schimbat in r intre cloud vocale sail des-

fäcute de dinsa 5i infatisindu-se in graiul obisnuit, - sint vádite

deosebiri. Unele trebuie sä pard, deci, mai nouä, altele mai

vechi. Legenda Durninecii si predicile tree in ceia ce priveste caracterul anticvat innaintea tuturor celorlalte, si mai ales in- naintea povestirilor bogomilice. Dar intrebuintarea exclusivá

a perfectului simplu, lipsa lul pre inaintea oricdrui nume de

acusativ, anumite urme de rotacism - un surà pentru sunà,

in legenda Sfintei Vineri-, anumite forme vechi, anumite cu-

vinte care vin din alt tiny, anumite notiuni culturale care fac

parte din ciclul cunostintelor traducatorulu maramuresean-

ardelean din veacul al XVie", aratä c

i la inceputul acestei

scrisori romd'nesti a fost acelasi initiator

graiului nostru in literaturd, - fie si in astfel de literaturd.

al

intrebuintärif

Manuscriptul mähdcean reproduce apol felul de a se scrie

cuvintele färá clespärtire care se intimpind in textele cele mai

vechi ; el dä astfel icoana paleografica a acestora5.

Limba in care sint scrise cärtile sfinte saü povestirile de

propaganda bogomilicd din veacul al XV', se deosebeste

putintá de inselare de limba literard a epocelor

usor

si

fdrä

' Cf filsden, 1. c , p. 342 (C6lAtoria

Maicil Doranulul la lad) :

1.4,1-

dean

i

episcupilp ;

p. 346 :

4feurites pentru fete ,

1.1fron.

= haidern,

p 350 ; 41azer., 13. 350; egint., ibid. ,

tivul .Doamne despuiatoarep (si ultirnul cuvInt e, cum se va vedea lndatá, par- ticular lirnbií vechiulditraduci.tor); 41:nisei mei), p, 356 , amide szt prorocifk,

4voinicI; pentru ostag, p. 352; voca-

p. 358; .g-zudeca-se-vor» ;

Ma.;

esi1ele ceruluíi, p. 362; 4cle?tins'in, p. 362;

4luaiii pew« = trup, p. 364 ;

ce vol. 1n groap6 mkpusetu., p. 364 ; eínvisup.

13- 364 ; 4,cuepescu., p. 416; 4sql., in loc de 4sinte(i), p. 417, dzi, p. 420 ;

4plinsu.,

.perylor,, p. 421 ,

come. In .Cugefâri hi oara morpID, p. 451 ;

giu:)ozte., ibid.; <curd. = alergaiii, p. 452 , .hitlian tigure. , p. 452 ; eglasure

de cmpo, p. 452 ,

cle aducu de o lature», p. 453 ; 4voru bucina., p 454 ;

Scaunulu de gudeluv, p. 455; 4ceteri, , p. 464 ; theçitiloru 2,

p. 464. Fermi-Ile

Ant intru cltva ca In Evanghelia veche ; v. pp. 495-6. 2 Manuscriptul a fost, cum se vede din cele spuse, In Cuvente den bdtriinr, II, 1870.

tiparit de d

Hasdeil,

www.dacoromanica.ro

XXVIII VEACUL AL XI-LEA

urmätoare. E sigur cd ea a inriurit simtitor felul de a scrie

romdtrieste pánd departe in

veacul al XVIII',

ed.* a impus

intru citva un stil $i o ortografie.

Caracterele ei grit urmdtoarele

aceste texte aveal in forma

lor de la 1nceput n intre cloud vocale prefäcut in r - saú

nr, ca in binre, minre. Aceasta e o particularitate de graiti care

stápine$te pänä foarte tdrzil in Maramure$, $i deci $i in pärtile ardelene muntoase vecine cu aceastä cetätnie, in care $i limbd,

$i datinl al trebuit sd se pdstreze mai indelung i mai credin-

cios. Dovadd urmdtoarea scrisoare maramureseand din vremea

lui Mihai Viteazul $i In care rotacismul e Inca neatins, dupd

aproape doud veacurl de la traducerea husitd a cdrtilor sfinte :

in ceiá ce priveste fonetica,

«Cire iaste pan Pogan Jurj, span ot Maramore$,

i

pan

«Toma, jurat ot tij, scriem inchindciure $i slujbi, pan Orban

«birov i pan Simion pdrallabl ot Bistr4d. Dup' acia, de cia'tù

«tremes omul vostru la noI, de rändul acestri o$tü, cia a

«trecutu prim Maramure$, vd ddm a $ti eh' aü fost a lui Cor-

«ne$ o mie de omiirI näimitI in ban[I] ; de altd laturd, acmu

«nu $tim, cá aü fost doI omiirl a no$tri in Tara Leasiascd,

dzis cd nu e acolo nece o veaste ria. De' icia înra-

ece

i-ati

«inte, pe ce vrem $ti $i ce vrem audzi, nol vá vrem da $ti,

«ea somsidzilor (ungure$te : szornszéd, vecin) nostri. Derept «acia si acrnu avem orn acolo : de ne va aduce vr'o viaste, «vd vrem da a $ti, $i lard vä rugdm, ce vretti audzi din Mol-

« dua, c'arn inteles cá avetü ornearl in Moldua, ce viaste vä

«corn

aduce, ne rugdm sá ne datl a $ti, al de rdl, al de bire'».

«MuntiI Apu-

sera», la Moti $1 la RorniniI din Istria 2, insä dintre Moti nu

Aceia$1' schimbare se vede la RominiI din

vorbesc astäzI totI in acest chip, ci

nele AlbaculuI-Arade, LäpusuluT $1 ScdrisoareI, - asa incit

Horea, care era Nicolae Ursu din Albac, iese sä fi vorbit in

grail rotacisant. Aceastd razd resteinsd a rotacismuluI in

nurnaI acei din cornu-

Documentele Bistrife, I, pp. I-2, no Ii; cf. II° I

no xxxi

cu forme ca: ugice, agiuzln.

IN 2, 110

III ;

p. 24,

2 V. Teofil Frincu

i Gh. Candrea, Rotacismul la Molt fi Istmen, Bucure;t1,

1886, p. 27

ei

urni.

www.dacoromanica.ro

MI§CAREA HUSITÄ

XXIX

unghiul sud-vestic ardelean $i numärul foarte mic, probabil

totdeauna mic, al Rominilor istrieni ar dovedi cä rotacismul,

in care unif ad voit sä vadd un fenomen general, a fost

mdrgenit la anumite regiuni apusene, toate de muntel. Satul

Mdhacid, unde scria popa Grigore, nu e insä cq adevärat intre Motl, de $i n'avem nici o altd dovadä cd acest preot

ar fi venit el insu$T din mijlocul Motilor declt odatä forma ciri=eine, inteo notitä a luI. in cuprinsul vechii Dacii, afard

de citeva forme $i

focare rdzlete, rotacismul se tine de Ma-

ramures, unde el däinuieste ca stdpin pänä foarte

Drain.

Traduse in Maramure$, cdrtile din veacul al XV-lea se in-

fäti$eazä insä inteo formä foarte mult deosebitä de aceia a rd-

vasului pe care, pentru putinta und comparatif u$oare, 1-am dat

mai sus. in ceia ce priveste tot sunetele deocamdatä, sint atitea

fenomene care pe la i600 dispäruserd din vorba maramure$eanä.

U final se auzia Inca foarte bine, $i in redactia de la inceput

el se gäsia, de sigur, la sfir$itul fiecdrui cuvint. E innainte

de grupa nt nu trecuse in z, si se zicea cuvente, vwrmente,

cum se cete$te numai foarte rar, mai mult ca un archaism

ortografic, in cele mai vechi documente din vremile urmd-

toare. Ca $i in unele nume pästrate prin documente slavone

moldovene$ti din veacul

al XV-lea

-

precum Uriacle 2,

1

muiat se pdstreazd

'hied : asa se gäsesc forme ca gall

i

ulta,-verbul a uita fiind acela care päistreazd mai totdeauna acest I disparent, $i care-1 pästra, de sigur, färd esceptie, in originalele pierdute ale acestor vechi monumente de limbä.

Din cuvinte ca spu.idti,intdnt, ponitt, - acesta pentru apot -

se descopere $i pästrarea, foarte rar ce e dreptul, a lui n

muiat innaintea lui

i. La",

nei se mal aflá pentru

le,

ne. D

nu trece totdeauna in z la plural, ci se zice : putredire ; am

aflat un cas $i pentru. t netrecut la plural in r.

in afarä de aceste particularitäti, se pot insira altele, pds-

Evident ea' nu caut s5. pun

in legbaurä

fa'clnd din actia din urncia o colonic a celor

pe

Maramureen1 pe

d'infaiii.

2 Densusianu,

Histoire de la langue roumame,

I,

Paris,

Leroux,

PP. 394-5.

www.dacoromanica.ro

Istrieni,

1901,

XXX

VEAOUL AL XV-LEA

trate si mai tdrziü,

care aratd cd limba vechilor traduceri

era cea maramuresand. Asa, in loc de j,

se scrie g: gude-

cdtorie, gudec. in multe dintre copiile ce avem, litera s pentru

sunetul dz, caracteristic si astäzi pentru graiul moldovenesc,

s'a pierdut, dar in izvodul cel vechiii stdtea pretutindeni dzi,

dzic, dzeti. Une ori, cum se vede si in scrisori maramuresene

tdrzif, d.:,- se confunda cu g : gice pentru dzice.

in morfologie - adecd informele gramaticale -, cea mal

mare boVitie de elemente vechi o dal)

verbele. Regula ge-

nerald e cd se intrebui iteazd nu mai perefecte simple,-pe

dud la i600 nu se intimpind decit perfectul compus. Aceste

perfecte simple oferd multe forme dispdrute : feciii, dzip,

etc. Viitorul se alcdtuieste cu auxiliarul a voi in forma de

a vrea. Conjunctia conditionalului e totdeauna sit, - lat.

in propositiile conditionale, figureazd un imperfect al con-

si.

junctivului, care flexioneazd re,ri re, rem, ret, re , sil cdidare, d.

ex., si asa mai depal te. Participiul trecut slujeste in cea mai largä

mdsurd ca substantiv : asa despusulpentru pnutul,- si acesta

un substantiv verbal, $. a. Unele participii trecute care se aflä.

apoi numai in

situatia substantivald aveaü hied pe atund tot

rostul lor verbal : asa fapt pentru fa:cut. Formele incoative cu

esc nu se afld, a3aincit cetim : se-1 rapd, pentru «sd-1 rdpeascd».

La substantive e sä se observe vocativul singular nearti-

culat, cu e : ome, Dzeae, scurt

si

energic ;

vocativul plural

egal cu nominativul :

frap dragi, in

locul noului vocativ

asemenea cu g en etivul- dativ : frafilor.

Se gdsesc o sumd de cuvinte ce nu sint cunoscute de aiurea,

citeva din izvor slavon', cele mai multe insd din vechea mostenire

1 A malah=a face semn; a s4blaza I, szblaznd;

iaboste pentru dragoste ,-

govitonii, oajde pentru leeturl, curele , upovdmid, a apovli, a gatovi ; devel-

nia, priatnee, nadauz=.-näd'ajduia, ()goad& a pesh, peslealii=a fabovi, zThav);

aiteafte=dobitoceste ; devele=clevetirl , pristanzste ; tar=povant ,

a sajleta=

a fi cu sufletul ; corabazer, a blagodari, Mnd=cvintre., in Biblia de la 1648 ;

"wag, frigurt ; a priMsh, podnojte ,

a se 'inglodzi, zavish u=zavIstnic ;

savist,

zavistie ,

a

nulash ;

a hlzpz .=.- a se

väieta ;

sh-asle,

chinurl ;

cldprog-=-_

violent ; podobnie, abravre, Iminleir=desfätIrt; mu; guire=must-arz; a se sriigui ;

www.dacoromanica.ro

MIWAREA HTJSITÀ.

XXXI

latina,

cuvInte care sund frutnos si sint o alevdratd podoabd

pentru frasd, cuvinte clare, pline de inteles, potrivite pentru

a trezi icoana innaintea ochilor.

Cuvintele acestea,

fie

sla-

vone, fie latine, apar tri orice text din aceastá vreme, de la

acest scriitor, pe care-1 credem unic,

tern insemna : Dzea pentru : Dutnnezeil; Dumneads'ae=zeitä

i nurnai aid. Asa pu-

(a preapdri, a amagi e slavon) ; &Ica pen tru gurd,zizza Canzecilor

pentru Rusalli ; a cure, pentru a alerga, cu participiul curs ; gintul

pentru imam; necdturd pentru sugrumare ; miia,v pentru cd-

pitan peste o mie, ca suta,v pentru cel peste o sutä.; swine

=giure, giunel=giurelu, pentru tindr ; nunuira-nominare-

pentru a ceti :

«nurndra ghiemonu cartia» ; despus, despultariii,

pentru Tinut si cdpetenie de Tinut, care se nurneste 5i tz-

ndtor saü

eti.taetor» ; a urdinra-ordinare-a apropia ; vlfzi1

=vixi,

trelie

;

lucoare, läseictune, a nuta=a vîsli,

margzne.---4erm;

lature=parte;

veatrile=pinzele,

a innota;

ventres ;

nasul corabiel, arird, nisip, - dar si endsipu»; linged pentru

bolnav ;

opu=-nevoie : «ce era spre opus ;

scripturei=orIce

scrisoare :

«nece scripturd de ti.re n'amu preimitu de la

ludel» ;

spunere=expunere; a se inciiri=a se

incdizi : sîn-

äreatei-väs ;

agru, ogor ;

ascultdmint ,

strat=pat ;

a in-

pota=imputare ;

aldmajna=eleemosina; meser, mesearittate,

mesererie, dar si mifel; a se delunga=a se depärta ;

cfrratul, dorinta ;

largdmint,

a deftinge, a se cobori ;

dep.-

ceteri

=chitare ; fsat pentru asternut, Ideas ; veardse=viridia, pen-

tristu; buczne=buciume, a teimptina=

tru (mice verdeturi ;

tympanare; inveftire, premzedzare, a învolbz,

tunul pentru

tunet,

a ricdi

inmärza = mama - poate de

la inmdtna,

inmânia,

= a rient; a prdmadz------a locut, a przadd ; cr;idesele ; usizeï=gura ;

a omräzi ; izeaclean, a stritstut=a chinut ; a zepreti, a ostämpz, a prosfeti ,

Arte,

zlac; a sledi ; sloate, a povelt, Olive, a ucloni, bogdtate, zgarburd, nap astä,

a zas'aimpi - zdsamp se

zice

încâ

zdpodze - pástrat

In toponimie ,

moj-

dane, dostomzcze, gadme, vietkl - se zice inck. la Brasov; a zapreati, a hälds-

pro--

tuz, povoleanze, a temeli =a clâdi, podnoja, nandroste, slatmd, a ugodr,

let, nendvattort, a pogdrzw, md;scozzi, steble -de lemne ; hränzlnife, dräglizcd, ndeminc, mitar, mitarnze, pocerpeald, przlaz, hrîborze, cîrinzie, ugodnice, a tru-

fuluz, vihorît. Alte vorbe ca acestea, adunate din Apostolul luI Unrest de d.

Gr Cretu, In Rev. p. 1st., arch. fi .fil., 1II

1,

p. 42.

www.dacoromanica.ro

XXXII

VEACUL AL XV-LEA

aflindu-se

si

mumeinia, dar fird n schimbat in r ;

neaoa

pentru zdpadd, vipt-,vietus, hrand; auo=uva, strugure ; se- cerdciune, ang-ori.boale, teamät, botejune pentru actul bn-

tezulul, aibînd, de la aib, in loc de avînd; clinrescu, oricine ;

värgure, fete ; deferfie, suru, sunet ; reiposätoare, moarte, etc.

Cu totul deosebitoare pentru stilul vechiuluf traducdtor sint

citeva cuvinte, de intrebuintare mai deas

saú mai rat-A, care

nu se afld decit la dinsul, adecd in copiile de manuscripte

mai vechr decit 1500 si in tipdriturile lui Coresi dupd astfel

de côpii. Asa rutesu, pentru iarcif%,

e repetat :

e pentru iar, si acelasi

si

astäzi- e, ie

e,

e,

pentru afirmatia : da, da

sund in loc de da in vorba Rominilor din Nordul Ardea-

lului si din Maramures - ; iuo pentru uncle, ca pentru chid

nefchit,

nefchirel, pentru

«citva»,

acmii (dar si acumu).

«putin»,

«niVel»; aciaa,

Unele cuvinte ail la dinsul un inteles special : greafil in-

seamnd greutate :

«greata capului» ;

nu

se zice piirzntesc,

ci tiitinesc, nid pärinJ, ci

;

martor inseamnä martir,

rost e gurd, a ucide e pentru ea bate», cum $ i astdzi se zice

in Moldova

si

in Ardeal ; finut e si «rdbdare», a se s-

ruta, sdrutare e ca se

saluta»,

«salutare»;

a ivi

se

afld

pentru «a da la iveald», drac inseamnd dusman - dupd cre-

zul bogomilic ;

pelip e trup, pelip,sti; trupestI,

impelilat,

intrupat - si azi se zice «drac impelivat» -; crirmujuK -

azi cirmoj, in Moldova, bucatá de pine, - pentru pomene ;

fericat e fericit.

Supt influenta originaluluI slay, de la care s'ati luat adjec-

tive in eamn, acusative in a

i, ici si colo, nonsensuri,

s'ari

construit o sumd de cuvinte compuse, din

care mai nici

unul n'a rdzbdtut si n'a Minas in limbd

argintu-Netor pen-

tru «argintariü», in Biblia ardeleand de la 1648 si «zldtariti» in aceia munteand de la 1688, omu-iubire, feird-mentele, cel

fdrd-de-minte, peinantu-ndscufi,

ndscuti din pdmint,

leage-

alceltoriul, feirei

fundul, abisul, Desusul, cel de sus, moarte-

purtiitoria,

i cite mal multe.

1

D.

ex.

.0 ca era marga.tdu

c

i apropiindu-me citr

Damascup.

www.dacoromanica.ro

MIFAREA HUSITI

XXXIII

Nu lipsesc nici ungurisme caracteristice, in cuvinte said in

sufixe : hitlen,sig - hitlenség, a bäseiclui, a . vorbi adecd, - de la beszéd, vorbä ; fuglu, legat, - fogoly, - foarte dese ori

in Codicele Voronetean ; feleleat, ung. felelet, räspuns. Unele

vorbe romäinestI chiar aü infätisarea kr din Ardeal : painjina,

a gheta, pentru a gäti, alcamure, pentru sireclicurI, neami,s,

pentru ales, scump.

Scriitorul avea oarecare cunostinti de latineste - ceia ce

aratä iaräsi 6. era Ungurean; odatá

el

scrie pe margine

nota :

«ad est[e]

lätiniaste acestu cuväntu» 1,

notä pe care

copistii aü introdus-o in textul Mint ca o parte integrantä

din acesta. El stia insä ungureste, si de aceia

s'ad

putut

culege o sumä de intorsäturi de frasä luate din limba ma-

ghiarä 2, si, cercetind cu luare aminte, s'ar mai gäsi si

tele.

in alegerea cuvintelor prin care se exprimg notiunile de culturd si de viatä sociald din Scripturd se vede cercul sä-

al-

tesc, terdnesc, conservativ

i innapoiat in care träia tradu-

cdtorul. El stie

pentru coapsit-, de case, ale aror stäpini se zic casiltori

de satu,

sail

de fsatu - mai zice coafsä

-

îíi veacul al XVIII-lea orinduielile de bir numesc pe gospodar.

in Moldova : «cäsariti». El are muiare-mult mai rar fomeaie,

iards1 formä ardeleand ;

odatä

luatä de la

Sasi, - feciort,

i boereasä, formd ardeleand,

sad felt, si

feate,

l rude, se-

menfe. Casa, al cdrei päzitor la usä se zice u,sarig, cuprinde

CeI mai bo-

stratul, adecd patul,

scanne, masa saü labia.

gati aú in fatä un comarnic -in traducerile din

1648

si

1688 ale Bibliei : ocerdac», cfoisor» -, la care se suie, nu

pe escário_ sad

trepte», ci pe spije. Irod are la palatul säü

tinde. Vinul se tine in

celariii.

Se iea, de sigur, cprinz»

cini ;

la

prilejurl de botejune saü nuntä se

 

cat"' uspele,

de uspetitoriul bucuros de oaspeVi, sail

rudele

i

cunoscutil

se adund la präznuirea tristä a until cumändar1,-cuvintul e

Cod:6.de Vorondean, p. 552, r. I de sus. 2 Crqu, i. c. p. 45 ; d, 118sdefi observa in Cuvente, II, p. 77, cä. se aduc

modificäri individuale la sintaxa slavonä.

71304. Vol. VII.

www.dacoromanica.ro

III

XXXIV

VEACUL AL XV-LEA

intrebuintat

$i

in intelesul de jertfä adusd idolilor, la

metriï si firtciunï. Se cintd din bucire -buciume, din

cu-

ce-

tere, dar mai ales din cimpoaie. Agrul -- ogorul - se lucreazd

cu plugul de bot; semdndtunle se coc spre secerdciunea

räsplätitoare. Pdmintul mostenit se zice ocind; acel ce il are

e moftean. Uneltele easel sint : conobea, caldarea de arame, in

care se va fi facind mdmdligá de meig, stzclele, blidele, solnila.

Vefmintul e alcaluit din ccimafd mai mult ; brinele sint pline de

ardmi ; in picioare se poartä cdqunt, cali trebuie sal fie opinci

legate cu oajde, curele ; numele de ocdciulä» sag

«päldrie»

D'a gäsit loc in traducere. Oamenil bogati se imbracd in fire

i

in camhd -4( camocato », Xg.I.Lookit, stofd orientald,- dar aceia nu

stag prin (sate. Femeile lucreazd din pinzai $i mirefterguri,ster-

gare de sters pe mini, la spdlatul din toate zilele sag la o

ldutoare. Moara se chiamd rifnila satului. Sätenii ag tocitoare.

vre-un neologism

se zice $i sfintutoare,

La beisearecd

i

eretic -; preutul, papa, se numeste $i sfentitor, ceia ce mal

inseamnd fermeccitor.

Vldolicil sint numai oameni puternici,

dar se $tie de piscup $i episcup1, cari s'nt catolici - acesta

e sensul cuvintului piscup in Moldova - $1 cdrora teraniI sint

totu$I silitl, innainte $i dupd rdscoala de la

1437, a li da

i de rugt, omul aleargd

dijma. Dar, in afard de Scripturd

$i la descintäton, cum sint $i vracii, medicif. Adunarea sate-

nilor se chiamd zbor. La ea se fac giudeale, de mai marli satului earl sint giudecil ' - de fapt, eel mal vechi stäpini-

toff din Rominime, pe cari viata organisatd. din Principate-i

ii gin-

gäseste in decddere -; el' ascultd, la dziva tocmitd

deatoare - Biblia de la 1648 are a scaunul giudecdtii»,- ca

giudecdtorl, pe oamenii ce se piresc,

in verigi; in inchisoare, in legdturd,

zice mai pe urmd, in temnzjit.

i-'í pun la gloabd sag

gin prinsoare» se va

Alci se mai afld $i bdtrinii

i mal mariti.

Piritul sta.' intre feaje, ca sd i se vadd vina.

1 V. d. ex.: .Gïudecii oamerilor adurati-se cu Dzeul lu Avraamu. GSchetana,

p. 147). cOamintlor

st

giudecilor

cImpkOT pä:Mántului $ i tcli

oamini,

gudeci si

toate gudqele Oniäntuluï. (p. 478).

.V1àdicii.

de Edom si giu-

decd. de Moavuo (pentru cdoronti

sigur o interpolatie , Oa dati : giupaniasd. -E s i cuvintut judt

st boieril.).

Odatä: am esit bola? , de

www.dacoromanica.ro

MI§CAREA HUSITÄ

XXXV

Judecata se zice :

leag-e , iar cercetarea intrebatul legit. Se poate

$i rcizgiudeca cineva, dupä o pira" noud. Ca despuietort - dis-

positores - mai midi, peste despusurt, se väd pirceilabit de

casd si vdtahit. Carte $tig numai ccirtularit, cari pot numdra

scripturi -nominare scripturas -, pentru cd ag urmat invd-

idturt: odatá sc gdse$te si diact, poate un adaus mai tärzig.

Scriitorul cunoa$te doinnr,

cari ag pämintul, voevozt, ca

acel Voevod maramure$ean, Bogdan, care a trecut prin pa-

surile muntilor $i a intemeiat, cu vre-o treI sferturil de veac

in urmd, Moldova. La rtizboia se merge, nu supt sutaft sag

miiai- care slut cuvinte fabricate pentru nevoile tilculuI -

precum ghiemon

(irtspAlw)

e

simpla reproducere a

until

cuvint neinteles de traducätor -, ci tabära se chianal gloat& - celelalte

supt ace$tI voevozt:

BibliT ag,

una :

csi-

reap, alta «pole» - ; sint cdldraft, sdgeldtort ; la un loc, tot! luptätoriT se chiamd voinicl. Pdze$te straja. Armä e si spata.

Din loc in loc stä cite o cetate, al cdrei locuitori se chiamä

cetdlent, cite un tirg, unde stag tîrgart,- nu «tirgoveti», cum

s'a zis mai tärzig -; cuvintele unguresti

a oras», «oräsan»

lipsesc. La tirg si cetate slut oameni bogatI, ndrocift: ei ail avere $i dag banI cu aslam, catnátä. El ati ferbi, cari-i slu-

jesc. Mai mare decit toti e Chesariul, Impdratul -e vremea

lui Sigismund, regele-impärat -, la vistzariul cdruia se dag

band, floz'intit, florinciomt, filearil, argintul in de obste, ca

dajde, cäci el zeciuiafte dupä. obiciuite. Numal oamenii

hotäresc cine e «dostoinic mortii», vrednic de moarte.

lui

Din lucrurile mai depártate, tilcuitorul stie marea, genunea,

unde nutd cu veantre curdbille, luntrile, indreptate cu cîrmui-

toare, cu nasul $1 tinute la innältimea potrivitä cu cdtqe. Carele

cu tarul, povara márfilor, merg, pentru negol, in multe lo-

curl', adecá in multe laturt, la multe limbt striine, oprindu-se

acolo unde cdrmariul, circiumarul, dá vin de aud, pästrat

in foale, $i vipt pentru cale. &nil $i-I duc in sumt, sommi,

«pungile» obi$nuite in Rdsärit 1. Säracif merg pe jos numai

cu punga $i taistra, adecd traista.

1 V. ale mele Notes et Extraits,

v. »7 0 nota 2,

I,

Socotelile orapluI Caffa, in Crimeia,

www.dacoromanica.ro

XXXVI

VEACUL AL XV-LEA

Lunile se zic in forma popularä : Priere, Brumar. Seri:4- torile ad vechi nume latine : Cinzecile pentru Rusalit.

Orinduirea cuvintelor nu e de sigur cea obisnuitä, fie si

in cele mal vechi documente de limbI curentd a veacului al XVI lea. Ca sä se vadd aceasta mai bine, void da unul dupä

altul rdvasul muntean din 1521, cea mai veche scrisoare ro-

mdneascä ce se cunoaste, si locuri mal alese si mai frumoase din traducerile secolului al XV-lea.

«IIIISApomS a IMEME111-1TOMS

li

41-ICTIITOAIS [catre Hands Beng-

«ner]. HEIM< dad stire domnie tale 3A lucrul Turcilor cum amd

«auzit ed cd impäratul ad esit den Sofiia, si aimintrea nu e,

<si se-ad dus in

«cd ad venit un om de la Nicopoe si mie me-ad spus cal ad

«väzut cu ochii loi (sic) cd ad trecut ceale corabii ce stiI si

«domniia ta pre Dunäre in sus ; IMAK sd stii cd bagd. den

«tote orasele ate 50 de ominN, sä fie in ajutor in corabii ;

« aniu: sä stii cumu se-ad prinsd neste mester den Tarigrad

«cum vord treace aceale corabii la locul cela strimtul ce stii

csi domniia ta. IlliAlt spui domnie tale de lucrul lu Mahametbeg,

si de genere-mid

«Negre cumu i-ad dat impAratul slobozie lu Mahametbeg, cum,

«pr [sters ; «cud io i va fi voia pren Teara-Rumäneascä, iarä

celd sä treacg. Ilmuc, sä

stii domniia ta cá are fried mare si

«cum amti auzit de boiari ce säntti megilas

sus pre Dundre ; 1-111AK sä stii domniia ta

«Bäsdrabd de acel lotru de Mahametbeg, mai värtos de dom-

«niele vostre. IlnaK spuf domnietale ca mal marele mid, de ce-

amd inteles si ed, ed spui domnie tale ; iard domniia ta esti

cinteleptii ; si aceaste cuvinte sä." VI domniia ta la tine, sá nu

gtie umin[il multi. Si domniele vostre

stiti mai bine.»

sá vä päzii cum

Iata acuni locuri din vechile al-0 :

«0 näpircä diin cAldurd

e.i

si

mucIed. ma.taa

lui. Deci

deca vädzurd varvarii spändzurändu sarpele de md4ra lui,

gräila urulu cdträ. alaltu : totu ucigätoriu iaste omulu acesta,

cela ce mäntui noi de mare : osända a vi nu lu ldsä. E elu

scuturd sarpele in focu, si nu chinui nemicd red.»

«RA:died-se si tremuratu fu pdmintul si urziturile päduriloru

www.dacoromanica.ro

MIFAREA HITSITÁ

XX XVII

smentird-se $i se rädicard,

dzeg.»

cd mäni-se spre inse Dumne-

«De mere glumia-se, $edzändu in u$1, $i de mere cänta,

bendu viru.»

Lämurirea deosebirii, ce nu se poate tägadui,

e aceasta :

intäig

cä avem a face cu o traducere dupg un text greg.

Aceastä traducere

e fäcutä inteo limbd cu totul nepregg-

titä pentru a exprima lucrurl mai innalte $i mai ginga$e. in

sfipit,

traducgtorul nu

$tia bine slavone$te

$i era asa de

gräbit, incit uitä inteun loc sä. traducd pe ua bulggrescul cu

la. Constructil particulare slavone ag rämas, precum e coin-

plimentul drept pus in dativ.

Fard

nici-o pregatire deosebitä insg

si

färä

nici-o in-

$ffintare, orfcine vede ea aceastä limbg se deosebe$te maI

ales prin lipsa lui pre de la acusatiy, chiar dupä substantivele

verbale, prin punerea complimentului innaintea yerbuluT, ceia

ce e cu totul neromänesc - d. e. en'are unde capul inchina»,

ea se toti mintui», - despärtindu se pentru aceasta pänä $i

verbul de pronumele säg reflexly ; intrebuintarea permanentä

a lui de,

$i in loc de despre: enece scripturg de tinre n'am primitu de

la Iudef», addugirea deasä a

i in loc de den, din - cum se vede $1 maI tirzig -,

until

-,s1 expletiv :

cineg,

etc.

$i, in sfir$it, obiceiul de a pune coinplimentul pronominal in

urma verbului: ftiu-o, razi-12, innädind chiar ma multe din

aceste complimente dupä verb.

Sistemul ortografic care se vede a fi

fost urmat in

ve-

texte biblice - $i care se poate intelege destul de bine

dupd cele doug copif moldovene$ti din yeacnI al XVI-lea -

e foarte putin fixat $i consecvent. Aceasta $i era de a$teptat

chid se ginde$te cineya cä pin g. atunc limba romäneascd nu

fusese scrisä cu slove chirilice

decit in cele citeva cuvinte

ce se gäsesc presärate in slavona documentelor sag a cro-

nicelor, - acestea din Moldova numai.

chile

in cuvintele de care e vorba, normele urmate in docu-

mentele moldovenesti si in cele muntene nu sint tocmal ace-

leasi. A si i, sunetul inchis si cel mai inchis, nu se deose-

www.dacoromanica.ro

XXXVIII

VEACUL AL XV LEA

bese prin caractere particulare.

Si chid se gindeste cineva

la faptul cä astäzi, dupa atitea relatil zilnice si atitea influente

unificatoare, inteo parte a Rominimil se pronuntä

ii acolo unde aiurea se aude î - pind, pind, romitnese, ro-

literare

minese -, chid tine seama cá sunetul intunecat de la slit.-

$kul cuvintelor,