Comunicare şi Relaţii publice-IFR-Anul 1.

DINAMICA LIMBII ROMÂNE ACTUALE

Mijloace de îmbogăţire a vocabularului limbii române

Profesor: Conf.univ.dr. Cristian Moroianu

Elev: Gavrilă Ion

UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTI

FACULTATEA DE LITERE
CENTRUL DE ÎNVĂŢĂMÂNT CU FRECVENŢA REDUSĂ

1
 2014

Vocabularul sau lexicul reprezintă totalitatea cuvintelor care există în limbă şi este în
permanenţă supus schimbării. Înnoirea sau îmbogăţirea acestuia este un proces esenţial şi
inevitabil, în condiţiile schimbărilor care au loc permanent în societatea umană.
Mijloacele de îmbogăţire a lexicului sunt interne si externe. Prin aceste două modalităţi,
vocabularul asimilează noi cuvinte ( neologisme ). Neologismele sunt cuvinte noi, împrumutate
din alte limbi sau create în interiorul limbii prin derivare sau compunere având obligatoriu un
component neologic.
În mod firesc, după căderea regimului comunist, s-a iniţializat un nou şi consistent proces de
îmbogaţire al vocabularului intern. Intrarea efectivă a României în procesul de globalizare,
permanetizarea şi înmulţirea relaţiilor sociale, economice şi politice au condus implicit, la o
reorganizare a limbii române. Practic, se poate spune că astfel, vocabularul limbii române a fost
adus la zi. Au pătruns acum, împreună cu referentele lor, mai ales cuvinte care denumesc
produse, tehnologii, ocupaţii, divertismente, cutume si mode de orice fel ale societăţii moderne,
inexistente sau greu accesibile în societatea închisă de tip socialist.
Aceste realităţi la care se adaugă "explozia " mass-media , au contribuit la procesul de
îmbogăţire al vocabularului intern, un proces firesc la care însă România nu a avut acces timp de
aproximativ o jumătate de secol. Această îmbogăţire nu are însă un caracter permanent pozitiv,
deoarece asimilarea si dezvoltarea unor noi cuvinte creează deseori dificultăţi de adaptare la
limba asimilatoare.
Neologia presupune inovaţie, creativitate lexicală, cu respectarea regulilor de producere a
unităţilor lexicale incluse în sistemul lexical al limbii în care are loc procesul de creaţie, ceea ce
implicit arată de ce nu sunt de dorit împrumuturile.
De asemenea, neologia trebuie să funcţioneze atunci când există necesităţi denominative,
adică în cazul vidului terminologic.
Împrumuturile din limba engleza (anglicismele). Iată o realitate care uneori se dovedeşte a fi o
soluţie viabilă, dar care alteori provoacă contrariul., pentru că, în mod evident, forma de împrumut

2
nu este întotdeauna uşor de adaptat particularităţilor fonetice, morfologice şi sintactice ale limbii
ţintă.
După gradul de asimilare („românizare”), împrumuturile se încadrează în una dintre
următoarele categorii:
a. termeni integral adaptaţi (fonetic, grafic, morfologic): lider, miting, bos, a agrea;
b. termeni în curs de adaptare (anglicisme şi americanisme): board, briefing,
congressman / congresmen, lobby, speaker / spicher, speech / spici, staff, summit;
c. xenisme („străinisme”): numele proprii Big Brother, establishment, leadership,
shadow government, road map”.
După gradul de necesitate anglicismele se împart în : împrumuturi necesare si împrumuturi de lux.
Împrumuturile necesare sunt acele cuvinte, sintagme sau unităţi frazeologice care nu au un
corespondent în limba română sau care prezintă unele avantaje în raport cu termenul autohton.
În acest sens, anglicismele necesare au avantajul preciziei, al conciziei şi nu în ultimul rând al
circulaţiei internaţionale. Ele sunt motivate de noutatea referentului.
Din categoria împrumuturilor necesare fac parte : baby-sitter, cu sensul generic de „îngrijitor de
copii” , apare în anunţurile publicitare cu un sens specializat ce include „tehnici pentru îngrijirea,
supravegherea şi educarea copiilor preşcolari şi şcolari” ; broker şi dealer – intermediar ;
drive-in – cinema, restaurant sau alt local care oferă servicii clienţilor fără ca aceştia să-şi părăsească
maşinile, în timpul unei ştiri fiind numit şi „Fast Food la volan” ; duty-free – apare ca adjectiv având
semnificaţia de mărfuri cumpărate pe aeroporturi, nave sau în avion, la preţuri mici, fiind scutite de
taxe ; non-profit – care nu caută să obţină profit ; rating – categorie, clasificare, clasă, rang ; tour-
operator – companie care organizează şi vinde vacanţe prin intermediul unui agent turistic ; voucher
– document care poate fi folosit, în loc de bani, pentru a plăti ceva ; airbag – pernă gonflabilă
destinată să protejeze, în caz de ciocnire, pasagerii unui automobil ; hard şi soft – termeni din
cibernetică ; lap-top – calculator portabil ; a scana – verbul din engleză „to scan”(a examina ceva în
detaliu, cu ajutorul unui fascicul de raze X) ; site – spaţiu, pagină de Internet ; banner – fâşie lungă
de pânză pe care este scris un mesaj, un slogan ; clip – scurt film publicitar difuzat la televizor ; hot
line – linie telefonică prin care publicul poate contacta poliţia sau alte servicii pentru a da informaţii
despre anumite situaţii speciale ; curriculum – programa şcolară pentru o anumită disciplină ; master
– studii aprofundate ; snow-board - sportul şi suportul cu ajutorul căruia este practicat; skateboard –
sportul practicat cu ajutorul planşei pe role ; body – obiect de lenjerie feminină ; bodypainting –

3
pictură pe corp ; fan club – un grup organizat, ai cărui membri admiră aceeaşi persoană, grupare
sportivă etc. ; grill – grătar ; roll on – recipient de uz cosmetic, medical cu bilă ; stripper – persoană
care câştigă bani făcând striptease ; high-life – elită ; party – petrecere.
Cea de-a doua categorie ( a împrumuturilor de lux ) include termeni precum : advertisig –
publicitate ; agreement – acord financiar, economic ; showroom – magazin de expoziţie ; briefing –
întâlnire cu presa ; key – speaker – vorbitor principal; training –pregătire, instruire; item – întrebare,
punct dintr-un test; band – orchestră, formaţie muzicală; evergreen melody –şlagăr ; performance –
spectacol, reprezentatie; teleplay – piesă de teatru la TV; fashion – modă; make-up – farduri;
modeling – meseria de manechin; snaks – gustări; steak – carne pentru friptură.
Pe lângă aceste două aspecte – necesitatea sau inutilitatea unor termeni împrumutaţi din limba
engleză – trebuie menţionat şi abuzul utilizării acestora în situaţii când acest fapt chiar nu este
necesar şi provoacă confuzii, ambiguitate sau chiar ridiculitate. Pe lângă abuz, alte motive ale
folosirii eronate a anglicismelor sunt: necunoaşterea sensului acestora, neatenţia, graba sau
neglijenţa .
Cele mai multe exemple în acest sens se regăsesc în sfera audiovizualului românesc. Un prim efect
al acestor întrebuinţări inutile rezidă în construcţiile pleonastice realizate prin alăturarea unui
anglicism şi a echivalentului său românesc : "leadership-ul american la conducerea treburilor
parlamantare" ; "mijloace mass-media"; " hit de mare success" ; "conducerea managerială a
unităţii" ; " naraţiunea unui story " ; " bani cash" ; "hobby preferat" .
Al doilea aspect în analiza influenţei engleze în audiovizual derivă din faptul că avem deja câteva
televiziuni care au difuzat sau difuzează emisiuni ale căror titluri conţin cuvinte preluate din engleză.
În primul rând, avem emisiunea "Teleshopping"care îşi are locul specific în grila fiecărui post de
televiziune românesc. Pe lângă aceasta regăsim în programul TV obişnuit următoarele emisiuni cu
titlul în engleză total sau parţial: TVR1 difuzează “Zon@IT”, şi „Ultra news”; TVR 2, televiziunea
al cărui target este format în special din tineri, are numai puţin de cinci emisiuni care se înscriu în
acelaşi registru: “Replay”, “Coolmea distracţiei”, “Omul între soft şi moft”, “E-forum” şi “Zoom”.
PROTV difuzează două emisiuni cu titlul în engleză: “Happy Hour” emisiune zilnică şi “Business
magazin”, difuzată săptămânal La Antena 1 sunt “Animat planet”, titlu integral în engleză,
“Divertis mall” şi “Un show păcătos” combinaţie de cuvinte româneşti şi englezeşti.
Pe lângă emisiunile menţionate, telspectatorii români au de ales dintre alte câteva zeci de
programe tv, cu titlul integral în engleză oferite de posturile internaţionale de televiziune. Exemple:

4
“How it’s made?” Discovery Channel, “Making the Band” şi “Pure morning” la MTV, “Greatest
Hits” şi “Weekly Album” la VH1, şi exemplele pot continua.
Un alt aspect urmărit în procesul de influenţare ţine de programarea specifică audiovizualului
românesc. În conformitate cu normele impuse de Consiliul Naţional al Audiovizualului, televiziunile
au obligaţia ca înainte de difuzarea unui program să insereze un anunţ în care să fie specificat genul
programului ce urmează a fi difuzat. Astfel pe lângă programme obişnuite pentru telespectatorii
români, cum ar fi comedie, acţiune, pamflet, etc, regăsim în anunţurile televiziunilor româneşti şi
formate noi: „serial lifestyle”, „reality show” sau „romance”.
Telespectatorii au asociat în timp pentru fiecare dintre denumirile menţionate şi echivalentul în
limba română, dar cert este că în prezent nicio televiziune nu a încercat traducerea în română, toate
preferă să îşi eticheteze programele după denumirile englezeşti. Nimeni nu se îngrijorează dacă
telespectatorii înţeleg limba engleză, învăţarea se produce prin televiziune.
Evident, o analiză a influenţei limbii engleze asupra audiovizualului românesc ar fi lipsită de
savoare fără câteva dintre cele mai reprezentative mostre de limbaj romglez specific televiziunilor
din România.
O categorie aparte consemnată de lingvişti o reprezintă „inovaţiile”, cuvinte declinate în
română pe structura celor englezeşti. Aici regăsim exprimări de tipul : „O să se topească, o să se
meltească zăpada” (Antena 1, 25 octombrie 2007). Verbul a se melti este format de la engl. to melt
„a se topi”, utilizarea lui în acest context este inutilă ; „Un mare hit sunt pantofii de inspiraţie
masculină.” (Antena 3, 27 octombrie 2007). Din componenţa semantică a cuvântului hit s-a păstrat
numai caracteristica „modă”, care explică utilizarea acestuia într-o astfel de situaţie.
Utilizarea unor cuvinte englezeşti nu reprezintă propriu-zis greşeli. Totuşi, o astfel de utilizare
nu este recomandabilă acolo unde există un echivalent în română. De exemplu, în următoarea
construcţie, în locul cuvântului slow se putea folosi foarte bine românescul lent: „în categoria
asta, a pieselor mai slow” (Kiss FM, 21 octombrie 2007). În altă situaţie, în locul anglicismului
sit-in, ar fi trebuit utilizat românescul demonstraţie: „ A organizat... un sit-in în faţa
ambasadei.” (Antena 3, 3 noiembrie 2007).
Fireşte, utilizarea unor cuvinte englezeşti se explică, pe de o parte, prin dorinţa vorbitorului
de a impresiona, de a arăta că este cunoscător al unei limbi străine, pe de altă parte, pentru a
atrage atenţia, pentru a da colorit mesajului. Snobismul unor astfel de utilizări nu ar trebui
încurajat, deoarece există riscul ca receptorul să nu înţeleagă mesajul transmis.

5
 În acest proces, mai mult sau mai putin justificat, de anglicizare a limbii române, este
implicat pe lângă audiovizual şi fenomenul multimedia. Efectele se pot vedea atât printre cei
care sunt direct implicaţi în procesul de transmitere a informatiei prin intermediul respectivelor
surse, dar mai ales printre utilizatorii obisnuiti şi mai tineri.
Anglicismele sunt o realitate, iar atitudinea vorbitorilor şi a specialiştilor trebuie să fie una
raţională în această privinţă, cântărind atât avantajele, cât şi dezavantajele
Pe de altă parte, însă, putem vorbi şi de multe avantaje. Anglicismele nu au determinat o
,,alterare” a limbii române, ci, dimpotrivă, au contribuit la permanenta ei înnoire şi reconstrucţie,
la nuanţarea ei semantică şi stilistică, la modernizarea lexicului. Influenţa limbii engleze nu
trebuie să fie considerată un fenomen negativ, nefind cu nimic mai periculos decât alte influenţe
străine care s-au manifestat de-a lungul timpului în limba noastră, atâta timp cât nu se exagerează
folosirea lor. Adoptarea în vorbire a acestor termeni corespunde unor necesităţi de expresie atât
culturale, cât şi sociale (apariţia unor realităţi extralingvistice noi, determinată de fapte ce ţin de
progresul umanităţii), cât şi funcţionale (necesitatea existenţei în limbă a unor termeni care să
desemneze aceste realităţi noi din viaţa oamenilor).
Esenţa limbii este aceea de a se reînnoi în permanenţă. Împrumutul din alte limbi reprezintă un
aspect al creativităţii lingvistice prin care limba se schimbă, îmbogăţindu-se neîncetat pentru a
corespunde unor realităţi în permanenţă noi.