PSIHOLOGIA EDUCAIEI

Lect.univ.drd. Psih. Marin DRMNESCU

TEMA V.
GNDIREA, PROCES PSIHIC CU ROL CENTRAL N NVARE

CLASIFICAREA PROCESELOR PSIHICE Senzoriale (primare) Logice (superioare) Dispoziii

Senzaii Percepii Reprezentri

COGNITIVE (de cunoatere)

GNDIRE
Memorie Imaginaie Afecte Emoii Sentimente Pasiuni Voina Limbaj, Comunicare Joc , nvare Munc, Creaie Motivaie Atenie Deprinderi Temperament Aptitudini Inteligen Atitudini, Creativitate Caracter

I. PROCESE PSIHICE
AFECTIVE

VOLITIVE

II. ACTIVITI PSIHICE

CONDIII DE STIMULARE I FACILITARE A ACTIVITII

III. NSUIRI PSIHICE (STRUCTURA PERSONALITII)

PROCESE COGNITIVE SUPERIOARE

Procesele cognitive senzoriale ne ofer informaii despre aspectele concrete, intuitive, accesibile direct simurilor, prin observaie si prelucrare pe loc, in timp real, aici si acum = definim nsuirile aparente ale lumii nconjurtoare; PROCESELE COGNITIVE SUPERIOARE ne ofer posibilitatea de a depi experiena senzoriala si de a stabili legturi ntre cunotinele acumulate si astfel s nelegem esena lucrurilor si a fenomenelor.

Procese psihice precum gandirea, limbajul, imaginatia, memoria sunt cuprinse in termenul de intelect si ne ofer acces la cunoaterea logica, raionala a lumii. (ex: pana la zborurile in cosmos care au permis perceperea Pmntului, oamenii nu ar fi tiut ca Pmntul e rotund; si totui prin raiune, s-a ajuns la aceasta concluzie cu mult timp nainte).

GNDIREA - definiii si abordri

Gndirea este un proces cognitiv constnd dintr-o succesiune de activiti psihice care duc la relevarea unor aspecte importante ale realitii.

Gndirea ocupa locul central in sistemul psihic uman. Ea face posibila relaionarea tuturor celorlalte elemente ale psihicului, determinndu-le modul de producere si desfurare. (ex: imaginaia sau memoria sunt influenate in coninuturile lor de prezenta si calitatea actelor de gndire, la fel limbajul, atenia, voina sunt dependente de gndire).
Gndirea presupune descrierea, nelegerea, explicarea, descifrarea si interpretarea informaiilor. Sunt multe definiii date gndirii, toate evideniind caracterul ei complex si rolul determinant in sistemul psihic uman: Gndirea este o activitate specific umana, care prin abstractizare si generalizare ne informeaz despre relaiile dintre obiectele si fenomenele lumii, in forma noiunilor, judecailor si raionamentelor. Gndirea este procesul psihic care se desfoar intr-un plan mental, intern, subiectiv, folosind judecai si raionamente cu ajutorul crora realizeaz o procesare profunda a realitii.

FAZELE DEZVOLTRII INTELECTULUI Intelectul isi are rdcinile in predispoziiile noastre ereditare, dar el nu este prezent la natere, ci se dezvolta pe parcursul vieii individuale, in contactul cu ceilalti. El urmeaz 4 stadii de dezvoltare (Jean Piaget): 1. Stadiul senzorio-motor (0-2 ani) copiii cunosc lumea prin simuri, nva nsuirile elementare ale obiectelor;(nu e gndire propriu-zisa) 2. Stadiul preoperational (2-7 ani) se dezvolta limbajul care ii permite imbogatirea fondului de reprezentri, dar e foarte ancorat in concret, prezent. Copilul nva sa analizeze si compare; (tot nu e gndire, nu poate sa transforme in plan intern informaiile de care dispune) 3. Stadiul operaiilor concrete (7-12 ani) ncepe sa transforme informaiile in minte, poate nva matematica elementara si cunotine despre mediul nconjurtor, vizibil dar sunt tot informaii concrete (reprezentri); nu neleg sensul ascuns al unui proverb precum cine se coala de dimineaa departe ajunge, nu ntrevd consecinele faptelor; 4. Stadiul operaiilor formale (12-18 ani) ultima etapa, in care se ajunge la capacitatea maxima copilul poate face generalizri, abstractizri, judecai de aceea discipline precum fizica, chimia, gramatica, logica, filosofia, psihologia toate solicita o mare putere de abstractizare

1. Stadiul senzorio-motor (0-2 ani) copiii cunosc lumea prin simuri, nva nsuirile elementare ale obiectelor;(nu e gndire propriu-zisa)

2. Stadiul preoperational (2-7 ani) se dezvolta limbajul care ii permite imbogatirea fondului de reprezentri, dar e foarte ancorat in concret, prezent. Copilul nva sa analizeze si compare; (tot nu e gndire, nu poate sa transforme in plan intern informaiile de care dispune)

Stadiul operaiilor concrete (7-12 ani) ncepe sa transforme informaiile in minte, poate nva matematica elementara si cunotine despre mediul nconjurtor, vizibil dar sunt tot informaii concrete (reprezentri); nu neleg sensul ascuns al unui proverb precum cine se coala de dimineaa departe

Stadiul operaiilor formale (12-18 ani) ultima etapa, in care se ajunge la capacitatea maxima copilul poate face generalizri, abstractizri, judecai de aceea discipline precum fizica, chimia, gramatica, logica, filosofia, psihologia toate solicita o mare putere de abstractizare

FAZELE DEZVOLTRII INTELECTULUI

n anii 90, Howard Gardner dezvolta o noua teorie a inteligentelor multiple: noi nu avem o singura inteligenta, ci 9 INTELIGENTE SPECIFICE demonstrnd ca fiecare individ are niveluri variate ale diferitelor inteligente si de aceea fiecare persoana are un profil cognitiv unic (iar testele de IQ nu msoar inteligenta in mod tiinific): Ce este teoria inteligentelor multiple? Inteligenta este abilitatea de a rezolva probleme sau de a crea produse, valorizate de ctre una sau mai multe culturi Howard Gardner Howard Gardner susine ca toate fiinele umane au inteligenta multipla. Aceste diverse tipuri de inteligenta pot fi alimentate si ntrite sau dimpotriv ignorate si slbite. El crede ca fiecare individ poseda 9 tipuri de inteligenta: 1) inteligenta verbal-lingvistica: abilitai verbale bine dezvoltate si sensibilitate la sunete, ritmul si sensul cuvintelor. 2) inteligenta logico-matematica: abilitatea de a gndi conceptual si abstract, ca si capacitatea de a discerne modele logice sau numerice. 3) inteligenta muzicala: abilitatea de a produce si aprecia ritm si timbru. 4) inteligenta spatio-vizuala: capacitatea de a gndi in imagini si reprezentri, de a vizualiza cu acuratee si abstract 5) inteligenta kinestezica: abilitatea de a-si controla micrile corpului si de ndemnare in manipularea obiectelor. 6) inteligenta interpersonala: capacitatea de a detecta si rspunde in mod adecvat la strile, motivaiile si dorinele celorlali. 7) inteligenta intrapersonala: capacitatea de a fi contient si conectat la sentimentele interioare, valori, convingeri si procese de gndire. 8) inteligenta naturalista: abilitatea de a recunoate si de a categoriza plante, animale si alte obiecte din natura. 9) inteligenta existeniala: sensibilitate si capacitate de a aborda ntrebri profunde despre existenta umana, cum ar fi :sensul vieii, de ce murim? si cum am ajuns pe planeta asta?

FAZELE DEZVOLTRII INTELECTULUI

Dup Howard Gardner inteligenta este: - abilitatea de a crea un produs eficient sau de a oferi un serviciu care este valorizat intr-o cultura. - Un set de aptitudini prin care o persoana isi poate rezolva problemele din existenta. - Potenialul de a gsi si crea soluii pentru probleme, aceasta implicnd adunarea de noi cunotine.

Potrivit lui Gardner: - toate fiinele umane poseda toate cele 9 tipuri de inteligenta in cantitati variate; - fiecare persoana are o alctuire intelectuala diferita. - putem imbunatati sistemul de educaie adresndu-ne inteligentelor multiple ale studenilor; - aceste inteligente au sediul in arii diferite ale creierului si pot funciona fie independent, fie mpreuna. - aceste inteligente definesc specia umana.

VIZIUNEA TRADIIONALA DESPRE INTELIGENTA

TEORIA INTELIGENTELOR MULTIPLE

Inteligenta poate fi msurata aplicnd testele de inteligen, cu rspuns scurt

Testele cu rspuns scurt nu sunt folosite deoarece ele nu evalueaz stpnirea materiei sau nelegerea profunda. Le msoar doar capacitatea de a memora pe dinafara (memoria mecanica) si abilitatea individului de a rspunde corect la testele cu rspunsuri scurte. Fiinele umane au toate tipurile de inteligenta, dar fiecare persoana are o combinaie sau un profil unic. Toi putem sa ne dezvoltm fiecare dintre inteligente, dei unii oameni vor dezvolta un anumit tip de inteligenta mai mult dect altele. Exista mult mai multe tipuri de inteligenta care reflecta modalitile diferite de interaciune cu lumea. Pedagogia inteligentelor multiple presupune ca profesorii sa predea si sa evalueze diferit bazndu-se pe plusurile si minusurile intelectuale ale fiecrui individ. Profesorii folosesc activitati de nvareare in jurul unei idei sau ntrebri si fcnd legtura cu alte subiecte. Profesorii dezvolta strategii care le permit studenilor sa demonstreze in mai multe cai de nelegere, si de a-si valoriza propria unicitate.

Oamenii se nasc cu o cantitate fixa de inteligenta

Nivelul inteligentei nu se schimba de-a lungul ntregii viei (IQ este constant) Inteligenta consta in performanta in domeniul logicii si al limbajului In abordarea tradiionala, profesorii predau acelai material la toi elevii

Profesorii predau o anumita tema sau un anumit subiect.

DESPRE INTELECT

Intelectul se dezvolta datorita limbajului. Acesta ofer posibilitatea sa nlocuim obiectele reale (percepute) nu doar cu imagini mintale (reprezentri) ci si cu simboluri verbale (cuvinte care desemneaz obiecte, fenomene, relaii) intelectul se dezvolta in mediul social, prin relaiile cu oamenii si opereaz cu noiuni spre deosebire de procesele senzoriale care genereaz imagini.

Intelectul NU este legat spatio-temporal de materialul pe care il prelucreaz (vezi procesele senzoriale i contactul lor direct cu simurile), Intelectul ne permite sa cltorim nelimitat in spaiu si timp singura limita fiind propriile noastre cunotine sau necunoscute. Cunoaterea e ca un balon care cu cat se umfla mai tare cu att intra in contact cu mai multe necunoscute de aceea, cu cat tim mai mult, cu att mai mult suntem mcinai de noi ntrebri. Ideea fericii cei sraci cu duhul este fals pentru ca linitea data de netiina este iluzorie. Omul, ca fiina raionala este fcuta sa gndeasc nu poate sta fr a prelucra informaii. Din lipsa informaiilor prin nevoia constant de procesare - se nasc informaiile false, fantasmagorice somnul naiunii nate montri.

GNDIREA, Gndirea este procesul psihic de reflectare mijlocit, generalizat i abstractizat a nsuirilor eseniale, comune i generale ale obiectelor i fenomenelor i a relaiilor dintre ele sub forma noiunilor, judecilor i raionamentelor (definiie descriptiv-explicativ). Gndirea realizeaz trecerea de la cunoaterea concretului la abstract, de la singular la general, de la aspectele de form la cele de coninut, de la neesenial la esenial, de la exterior, variabil i accidental la interior-invariabil.

Gndirea se caracterizeaz prin abstractizare, generalizare i organizare logic. Ea depete concretul i singularul i, chiar atunci cnd se refer la un obiect singular, l definete prin categorii generale indicnd clasa din care acesta face parte i raporturile n care este implicat.
Gndirea este un sistem ordonat de operaii de prelucrare, interpretare i valorificare a informaiilor, bazat pe principiile abstractizrii, generalizrii i anticiprii i subordonat alegerii alternativei optime din mulimea celor iniial posibile (definiie operaional).

LOCUL GNDIRII N CADRUL SPU

Gndirea ocup un loc central n procesul cunoaterii i al activitii umane deoarece ea antreneaz toate celelalte mecanisme psihice cognitive, afective, motivaionale i volitiv-reglatorii n realizarea procesului cunoaterii.
Gndirea orienteaz, conduce i valorific maximal toate celelalte procese i funcii psihice. - percepia devine observaie, adic o percepie cu scop, organizat i sistematic; - comunicarea informaiilor dobndete neles subordonndu-se prin gndire normelor logice; - memoria intr n posesia unei forme superioare de memorare (memoria logic ce o depete pe cea mecanic) - imaginaia se adapteaz necesitilor realitii - voina i precizeaz mai bine scopurile i i fixeaz planurile folosindu-se de judeci i raionamente etc.

Gndirea opereaz cu NOTIUNI = semnificaia cuvintelor, ideea pe care o desprindem (cuvntul e doar un nveli al noiunii, care variaz n funcie de limba)

CA SI= PROCES PSIHIC. OPERAII I FUNCII Relaia GNDIREA noiune cuvnt relaia gndire NOIUNI, limbaj: Nu putem gndi fr sa folosim cuvinte, iar cuvintele fr inteles nu ar folosi la nimic.
Procesul gndirii consta intr-o serie de transformri mintale = OPERATII: Analiza: operaia de descompunere n minte a unui obiect n elementele sale componente si de apreciere a semnificaiei fiecrui element n cadrul ntregului; Sinteza: este operaia de reconstituire n minte a unui obiect (ntreg) din elementele sau nsuirile sale, date separat. Sinteza este operaia invers analizei; Comparaia: este operaia gndirii de stabilire a asemnrilor si deosebirilor dintre obiecte, pe baza unui criteriu clar formulat. Se pot realiza multiple comparaii, simple sau combinate, pe baza unor criterii diverse. Abstractizarea: este operaia de sesizare si reinere a unor nsuiri fundamentale ale obiectelor si eliminarea unor caracteristici mai puin importante ale acestora; Concretizarea: este operaia inversa abstractizrii, de aplicare a noiunilor, principiilor si legilor generale n diversitatea laturilor si formelor particulare ale realului Generalizarea: presupune extinderea unei nsuiri, noiuni, principiu, legi asupra tuturor cazurilor particulare care posed proprietile date; Individualizarea: este operaia inversa generalizrii, de extragere a unui singur caz dintr-o mulime cu aceleai caracteristici/nsuiri generale, si identificarea unor particularitati unice pentru cazul (individul) in cauza. Funcia eseniala a gndirii este INTELEGEREA = noile informaii sunt puse in legtura cu cele vechi n procesul nelegerii este foarte important bagajul de cunotine, educaia, specializarea pentru a nelege corect fenomenele lumii si ale vieii. Imposibilitatea nelegerii pune in evidenta apariia unei probleme care genereaz procesul de rezolvare a problemelor

REZOLVAREA PROBLEMELOR
A gndi nseamn a opera adecvat cu noiuni, principii, legi de maxim generalitate, dar mai presus de orice, a rezolva probleme. Problemele sunt de o foarte mare diversitate: probleme din tiine exacte, probleme morale, probleme sociale, etc. Problema este o dificultate contientizata, un obstacol cognitiv. Ea are un caracter de noutate, iar subiectul trebuie sa caute si sa gseasc soluii, pe care sa le si aplice. Este important sa fie o problema veritabila nu falsa respectiv sa contina att date cunoscute, cat si necunoscute (ex urmtor nu reprezint o problem: un copil de 3 ani sa inmulteasca 32X47)
Rezolvarea problemelor = procesul de mobilizare a resurselor mintale pentru depirea obstacolului cognitiv. Presupune parcurgerea de etape: 1. Apariia situaiei problematice 2. Formularea problemei, reformularea datelor, stabilirea cunoscutelor si necunoscutelor; 3. Formularea unei ipoteze de rezolvare si a unui plan mental de aplicare; 4. Verificarea ipotezei si punerea in aplicare a planului; 5. Revenirea la situaia normala si imbogatirea ei; In aproape orice moment ne aflam intr-un proces de rezolvare de probleme = gndirea funcioneaz in regim de continuum problematic In general, toate tipurile de probleme sunt rezolvabile cu ajutorul celor mai experimentai intr-un domeniu nu putem trai singuri, fara ceilali si aportul lor la cunoatere. Procesul de rezolvare a problemelor consta in inlantuirea unor raionamente formate din noiuni care legate intre ele permit nelegerea, bazndu-se pe operaiile gndirii.

LATURILE GNDIRII - Informaional (coninutul gndirii, format din uniti informaionale despre obiecte, fenomene, relaii) - Operaional (funcionalitatea gndirii, faptul c ea implic transformri ale informaiilor n scopul obinerii unor produse cu ajutorul crora s se asigure adaptarea la mediu) Latura informaional a gndirii Conine unitile informaionale de baz ale gndirii, componentele ei, care sunt diverse (concepte, simboluri, imagini, prototipuri, modele mentale, regul sau legi). Unitatea de baz a gndirii este noiunea (conceptul).

NOIUNEA - este un model informaional care integreaz selectiv informaii despre nsuirile eseniale, comune i generale ale unei clase de obiecte, fenomene, relaii. - este un construct mintal, o entitate cognitiv, dar i o entitate semantic, deoarece orice noiune dispune de semnificaii (nelesuri) verbale referitoare la o clas de fapte, obiecte, fenomene, relaii. - suportul conceptului este cuvntul sau expresia verbal, fapt care permite ca unul i acelai coninut al conceptului s fie totdeauna neles i mprtit de toi indivizii care vorbesc aceeai limb. - prin concepte pot fi fcute generalizri i relaii ntre experiene i obiecte. Fr concepte fr fiecare obiect ar prea unic. Noiunile din gndire sunt interdependente i ierarhizate. Ele se leag unele de altele prin intermediul judecilor i raionamentelor, ntre ele stabilindu-se raporturi de coordonare, subordonare i supraordonare.

CLASIFICAREA NOIUNILOR 1. Dup gradul de generalitate: noiuni individuale, particulare, generale. 2. Dup existena sau inexistena unui corespondent concret, imediat n realitate: noiuni concrete i abstracte. 3. Dup modul de formare i coninutul lor: noiuni empirice i tiinifice

Noiunile empirice se formeaz pe ci neorganizate, prin comunicare interuman i nvare spontan, latent, fiind numite i pseudoconcepte, preconcepte sau concepte spontane, cotidiene.
Ele sunt saturate de experienele individuale, deci puternic individualizate cognitiv, afectiv i acional.

Cuprind n coninutul lor nsuiri neeseniale, accidentale, concrete, particulare, locale, amestecate cu nsuiri eseniale. Au un caracter fragmentar, fiind fragile sub aspectul coninutului, lipsite de o ierarhizare a nsuirilor reflectate. Sunt specifice gndirii copilului care este incapabil de a face distincia dintre nsuirile importante i cele neeseniale, acestea din urm fiind considerate eseniale.
Ca urmare a utilizrii lor frecvente, noiunile empirice capt un grad de automatizare i de rigidizare, transformndu-se ntr-un fel de deprinderi intelectuale care pot fi reactualizate i folosite, dar nu i explicate. Sunt limitate sub aspectul cunoaterii, putnd fi prezente i n gndirea adultului.

Noiunile tiinifice cuprind: -nsuirile eseniale ale obiectelor i fenomenelor, legitile acestora, invarianii, semnificaia obiectiv a acestora. (exemplu: n noiunea de ceas nu intr nsuiri legate de forma, mrimea, tipul lui: de mn, de buzunar, de perete, cronometru etc., ci numai ce este comun i esenial la toate ceasurile i le deosebesc de toate celelalte obiecte, anume c servesc la msurarea timpului). -nsuirile generale sunt extrase din cele particulare prin procese de analiz i sintez, comparaie, generalizare, abstractizare i concretizare. Aceste noiuni se formeaz pe ci organizate i sistematice, dirijate contient de adult sau n procesul de nvmnt. - dispun de grade diferite de abstractizare i de generalizare i sunt flexibile, dinamice, organizate i structurate sub aspectul coninutului, nefiind izolate, ci organizate n reele i sisteme. Cu ct n sistemul cunotinelor unei peroane sunt mai multe noiuni tiinifice, generale, cu att gndirea sa este mai supl, mai flexibil.

Gndirea debuteaz cu empiricul, dar nu trebuie s rmn la el, ci trebuie s fac saltul spre tiinific. n formarea noiunilor tiinifice la elevi se pornete de la mbogirea, i corectarea continu a cunotinelor empirice, transformarea lor n noiuni tiinifice prin eliminarea reziduurilor netiinifice din coninutul noiunilor empirice. Noiunile empirice au rol de premis, de factor facilitator care deschide i pregtete operaional nsuirea noiunilor tiinifice, dar pot fi i o piedic, dac nu sunt depite. Adesea noiunile empirice sunt att de nrdcinate i de puternice n gndirea unei persoane, nct ele ntrzie sau chiar mpiedic formarea celor tiinifice sau le elimin pe acestea, nlocuindu-le.

LATURA OPERAIONAL A GNDIRII Cuprinde ansamblul operaiilor mentale de transformare a informaiilor, de relaionare, prelucrare, interpretare, combinare i raportare a noiunilor n vederea obinerii de noi cunotine sau a rezolvrii de probleme. . Operaiile fundamentale ale gndirii sunt:

1. Analiza 2. Sinteza 3. Comparaia 4. Abstractizarea 5. Generalizarea 6. Concretizarea logic.

Aceste operaii sunt prezente n orice act de gndire.

OPERAIILE GNDIRII

Gndirea dispune ns i de o serie de operaii instrumentale care se realizeaz n cadrul celor fundamentale, particularizndu-se n funcie de domeniul cunoaterii n care este implicat gndirea. Acestea sunt operaiile algoritmice (succesiune strict determinat de operaii care odat parcurse conduc la obinerea rezultatului corect) i operaiile euristice (operaii plastice i deschise, flexibile, de tipul explorrii i ipotezei, pentru care metoda de lucru nu este dat dinainte, ci se prefigureaz din mers).

ACTIVITILE GNDIRII

formarea noiunilor (conceptualizarea) - nelegerea - rezolvarea de probleme - creaia

-

1. FORMAREA NOIUNILOR

- se bazeaz pe capacitatea de abstractizare a nsuirilor unei clase de obiecte care sunt apoi ncorporate ntr-o idee-concept. - noiunile se formeaz pe parcursul dezvoltrii psihice a copilului, prin acumulare de experien i nvare cognitiv, prin comunicare, prin nsuirea limbii i culturii. - formarea noiunilor, a sistemului de cunotine se sprijin pe operaiile de abstractizare i de generalizare ale gndirii, de aceea noiunile nu se pot forma n gndirea copilului dect dup ce operaiile gndirii au atins un anumit nivel de organizare i de dezvoltare.

2. NELEGEREA A nelege nseamn a contientiza, a integra o noiune, o idee ntrun sistem de cunotine, a desprinde semnificaiile noilor informaii prin relaionarea lor cu cele nsuite anterior. nelegerea se adncete pe msura sistematizrii datelor vechi i odat cu includerea noilor elemente n sistemele de noiuni, legi i relaii anterior nsuite. Bogia i varietatea cunotinelor nvate n experiena anterioar constituie o condiie esenial pentru nelegerea noilor informaii. Formele nelegerii 1. Dup modul de realizare nelegerea poate fi: a) spontan, imediat, ce nu necesit timp i efort mental, operaiile mentale realizndu-se rapid i automatizat; b) discursiv, multifazic, ce necesit timp i efort mental, precum i parcurgerea unor etape. Este prezent atunci cnd materialul este greu accesibil sau dificil. Este specific nvrii colare. 2. Dup posibilitatea exprimrii: nelegere implicit i explicit.

REZOLVAREA PROBLEMELOR Ocup un loc central n psihologia gndirii, care intr n funciune n situaiile problematice care cer o anumit soluionare. Prin problem sau situaie-problem se nelege un obstacol cognitiv, o dificultate teoretic sau practic, o lacun n cunoatere. Problema apare atunci cnd exist o neconcordan ntre mijloacele intelectuale sau practice de care dispune subiectul la un moment dat, mijloace care se dovedesc insuficiente pentru soluionarea i depirea situaiei i atingerea scopului. Rezolvarea de probleme este un proces multifazic care cuprinde urmtoarea succesiune de etape: - definirea problemei - formularea ipotezelor i a procedeelor de rezolvare - testarea lor teoretic sau practic - conturarea unei strategii de rezolvare a problemei - rezolvarea efectiv a problemei - obinerea rezultatului final i evaluarea acestuia - elaborarea concluziilor pentru viitor.

CREAIA CREIE, creaii, s.f. Aciunea de a crea opere artistice, tiinifice etc.; (concr.) produs (valoros) al muncii creatoare, oper creat. ** Interpretare (cu miestrie) a unui rol ntr-o pies de teatru, ntr-un film. (nv.) creaine s.f.] - Din fr. cration, lat. creatio, -onis. Este activitatea la care gndirea particip alturi de imaginaie, dar i de alte procese psihice, gndirea orientnd, verificnd i fundamentnd n procesul creaiei rezultatele imaginaiei. Creativitatea este un proces mental i social care implic generarea unor idei sau concepte noi, sau noi asocieri ale minii creative ntre idei sau concepte existente. Creativitatea este un concept multidimensional i se poate manifesta n multiple domenii. Conceptul de creativitate poate fi definit din perspectiva unor discipline diferite: psihologie, psihologie social, tiine cognitive, arte, inteligen artificial, filozofie, economie, management etc. i deci la multe niveluri distincte: cognitiv, intelectual, social, economic, artistic, literar etc.