LUCRARE SEMESTRIALĂ

Citește cu atenție textul și răspunde cerințelor:

”Mai întâi, trebuie spus răspicat că susţinerea originii romane a românilor nu a fost o chestiune
de conjunctură, nu a apărut din nevoi propagandistice, politice, ideologice sau de altă natură. Asta nu
înseamnă că romanitatea noastră nu a fost folosită în diferite conjuncturi, dar ea nu a fost o invenţie ivită
din vreo conjunctură. Nu există popor pe lumea asta care să nu aibă o origine, care să se fi născut din
nimic, care să fie generaţie spontanee. De asemenea, nu există popor care să nu se fi întrebat de unde
vine, ce face şi încotro se îndreaptă. Mai sunt apoi şi popoarele (grupurile) străine, vecine ori mai
îndepărtate, care s-au întrebat ce sunt românii, din cine se trag, ce limbă vorbesc, cum se poartă şi de ce.

(…)Toţi autorii serioşi care scriu despre români, încă de la cumpăna mileniilor I şi al II-lea, spun că
aceştia sunt urmaşii romanilor. Mai mult, chiar înainte de finalizarea procesului etnogenezei, când daco-
romanii latinofoni – amestecaţi cu alte neamuri – nu erau încă români propriu-zişi (pe când nici francezii
nu erau încă francezi şi nici italienii nu erau complet italieni), străinii îi prezintă drept urmaşi ai romanilor,
stăpânitori cândva la nord şi la sud de Dunăre. Scriitorii, savanţii, clericii, călătorii, oamenii de arme,
negustorii şi chiar aventurierii trecuţi pe la noi, mai evident de prin secolul al XIV-lea încoace, i-au
prezentat pe români Europei, în limbile de circulaţie de-atunci (mai ales în latineşte), ca fiind urmaşii
romanilor. Toţi istoricii, lingviştii şi oamenii de cultură români, de la umanişti şi preiluminişti şi iluminişti
încoace (adică de la Nicolaus Olahus, Grigore Ureche, Miron Costin, Constantin Cantacuzino Stolnicul,
Dimitrie Cantemir, Inochentie Micu, Samuil Micu, Gheorghe Şincai, Petru Maior, Ion Budai-Deleanu), i-au
descoperit lumii pe români ca urmaşi ai romanilor ori ai daco-romanilor (…).

De-atunci încoace, dincolo de orice regimuri şi interese politice, la baza formării poporului nostru
au fost aşezate, pe lângă multe componente secundare, trei elemente etnice principale: elementul
autohton traco-dacic, elementul cuceritor roman şi elementul migrator slav.”

(Ioan Aurel Pop – Latinitatea românilor)

1. Explică sensul structurii ”generație spontanee”. 1p

2. Menționează ce motive nu pot fi invocate pentru ideea că romanitatea limbii române nu este o
chestiune de conjunctură, folosind informațiile din text. 1p
3. Precizează de când străinii îi prezintă pe daco-romani drept succesori ai romanilor, ilustrând
informația cu o secvență din text. 1p
4. Precizează numele a doi iluminiști care au susținut, cu dovezi, că poporul român este urmașul
romanilor, așa cum rezultă din text. 1p
5. Explică, în 30-50 de cuvinte, semnificația ultimului paragraf al textului. 1,5p

II. Readactează un eseu, de minimum 300 de cuvinte, în care să prezinți perspectiva cronicarilor
moldoveni și a reprezentanților Școlii Ardelene asupra latinității limbii și poporului român. 3,5p

Din oficiu: 1 punct