REPREZENTANŢI AI UMANISMULUI ROMÂNESC

Grigore Ureche (circa 1590 - 1647) este primul cronicar moldovean care scrie în româneşte. Asemenea celor
mai mulţi dintre cărturarii vremii, Ureche aparţine marii boierimi. Cronicarul este fiul
boierului Nestor Ureche de la care moşteneşte înclinaţii spre cultură si politică. Cronicarul a
învățat carte la Lwów, Polonia, la Școala Frăției Ortodoxe, unde a studiat istoria, geografia,
limbile clasice latina și greaca, retorica și poetica. Reîntors în țară, a participat la viața
politică mai întâi ca logofăt, apoi spătar. În
vremea domniei lui Vasile Lupu, a fost unul Și pentru acéia, unii de la alți chizmindu și
dintre sfetnicii apropiați ai acestuia, mare însemnând și pre scurtu scriind, adecă și
spătar, iar din anul 1642 a ajuns mare vornic al răposatul Gligorie Uréche ce au fost vornic
Țării de Jos. mare, cu multa nevoință cetind cărțile și
Letopisețul Țării Moldovei a fost scris spre sfârșitul vieții; izvoadele și ale noastre și cele striine, au aflat
se crede că Grigore Ureche ar fi muncit la el între anii 1642-1647. cap și începătura moșilor, de unde au izvorât
Sursele de inspirație ale cronicii sunt și interne și externe: Cronica în țară și s-au înmulțit și s-au lățit, ca să nu să
Poloniei a lui Joachim Bielski, Cosmografia lui Mercator, înnéce a toate țările anii trecuți și să nu să știe
Letopisețul lui Eustratie Logofătul, Letopisețul de la Putna. ce s-au lucrat, să sa asémene fierălor și
Letopisețul prezintă istoria Moldovei de la al doilea dobitoacelor celor mute și fără minte.
descălecat (1359) pînă la à doua domnie à lui Aron-vodă(1594). (Grigore Ureche)
Grigore Ureche a consemnat în mod obiectiv evenimentele și
întâmplările cele mai importante, ținând foarte mult să fie nu un „scriitoriu de cuvinte deșarte ce de dereptate“.
Versiunea originală a circulat într-un mediu foarte restrâns și s-a pierdut foarte de timpuriu, la baza tuturor
copiilor ulterioare stând versiunile interpolate ale lui Simion Dascălul, Misail Călugărul și Axinte Uricariul care
au adăugat la rândul lor unele pasaje. Unele interpolări au fost blamate de Miron Costin, care le-a considerat
”basne”. Prima publicare a textului s-a făcut în 1852, de către Mihail Kogălniceanu.
Cronica lui Ureche este prima scriere din literatura română care se depărtează de stilul bisericesc.
Ureche are grijă să sublinieze originea latină comună a tuturor românilor, analizând o parte din cuvinte prin
comparație cu alte limbi romanice. Arta scriitorului se valorifică îndeosebi în capacitatea de a creiona portrete,
așa cum remarcă și G. Călinescu: „Adevăratul dar al lui Ureche este... portretul moral. Aici el creează,
sintetizează, fiindcă izvoadele nu-i dădeau nici un model. Omul este privit sub o însușire capitală sau un vițiu sub
care se așază faptele lui memorabile, într-o cadență tipică”.
Fost-au acestu Ștefan vodă om nu mare de statu, mânios și de grabu vărsătoriu de sânge
nevinovat; de multe ori la ospéțe omorâea fără județu. Amintrilea era om intreg la fire, neléneșu, și
lucrul său îl știia a-l acopieri și unde nu gândiiai, acolo îl aflai. La lucruri de războaie meșter, unde era
nevoie însuși se vârâia, ca văzându-l ai săi, să nu să îndărăpteze și pentru acéia raru război de nu biruia.
Și unde-l biruia alții, nu pierdea nădéjdea, că știindu-să căzut jos, să rădica deasupra biruitorilor. Mai
apoi, după moartea lui și ficiorul său, Bogdan vodă, urma lui luasă, de lucruri vitejești, cum să tâmplă
din pom bun, roadă bună iese.

Miron Costin (1633 - 1691) este mare reprezentant al culturii româneşti, cel mai erudit dintre cronicari,
fiul hatmanului Iancu Costin, care în 1634 cu
Începutul țărâlor acestora și neamului
întreaga sa familie a fost nevoit să se refugieze în moldovenescŭ și muntenescŭ și câți sunt și în
Polonia, unde obţin cetăţenie poloneză şi rang Țările Ungurești cu acest nume, români și
nobiliar. Viitorul cronicar îşi face studiile la până astăzi, de unde suntŭ și de ce seminție,
colegiul iezuit din oraşul Bar. Ajuns la maturitate, de când și cum au dăscălecat, acéste părți de
Miron Costin devine un om de o aleasă cultură, pământŭ, a scrie, multă vréme la cumpănă au
un adevărat politolog, cunoscând în aceeaşi stătut sufletul nostru. Să înceapă osteneala
măsură limbile română, polonă, ucraineană, aceasta, după atâta véci de la discălecatul
slavă veche şi latină. Se întoarce în țară, unde în țărâlor cel dintăi de Traian împăratul
scurtă vreme urcă vertiginos până la rangul de logofăt, până în Râmului, cu câteva sute de ani peste mie
1683, când se retrage din activitatea de stat. Miron Costin a fost trecute, să sparie gândul. A lăsa iarăș nescris,
participant la multe evenimente din istoria Ţării Moldovei, pe care cu mare ocară înfundat neamul acesta de o
în mare parte le-a reflectat în cronica sa. În 1683, este participant seamă de scriitori, ieste inimii durére. Biruit-
la asediul Vienei și este luat prizonier de către regele Poloniei Ian au gândul să mă apucu de această trudă, să
Sobieţki, care i-a pus la dispoziţie unul din castelele sale, unde scoț lumii la védére felul neamului, din ce izvor
cronicarul scrie „Istoria în versuri polone despre Țara Moldovei și și seminție suntŭ lăcuitorii țărâi noastre,
Moldovei și Țărâi Muntenești și românii din
Munteniei (Poema polonă)”, amplă scriere având 750 de versuri pe
Țările Ungurești, cum s-au pomenit mai sus,
care o dedică binefăcătorului său. După ce i s-a permis repatrierea,
că toți un neam și o dată discălecați suntŭ.
domnitorul Constantin Cantemir, tatăl lui Dimitrie Cantemir, îl
(De neamul moldovenilor)
învinuiește neîntemeiat de trădare și îl condamnă la moarte în
1691. În realitate, pe domnitor îl deranja politica filopolonă a cronicarului.
Opera lui, impresionantă pentru vremea sa, cuprinde:

Letopisețul Țării Moldovei - continuă cronica lui Ureche din 1594 până în 1661. Opera are în ultima parte un
caracter memorialistic. Nicolae Manolescu, observă că opera sa are un caracter mai modern decât al cronicii
lui Ureche, explicând fenomenele istorice din punct de vedere economic, politic și social. Dacă Ureche povestea
detaşat, Costin trăieşte istoria la modul dramatic, destinul tragic al omului supus unei forţe implacabile fiind
tema lui predilectă. Dincolo de înșiruirea de evenimente, cronicarul lasă loc analizei psihologice şi
frământărilor interioare.
A lumii cântu cu jale cumplită viiața,
De neamul moldovenilor, din ce ţară au ieşit strămoşii lor Cu griji și primejdii cum iaste și ața:
(1670-1680). Opera constă în 17 capitole, în care autorul Prea supțire și-n scurtă vreme trăitoare.
O, lume hicleană, lume înșelătoare!
vorbeşte despre Imperiul Roman, despre Dacia şi cucerirea
Trec zilele ca umbra, ca umbra de vară,
acesteia de către Traian, despre strămutarea populaţiei
Cele ce trec nu mai vin, nici să-ntorcu iară.
româneşti din Maramureş în Moldova, despre cetăţile
Trece veacul desfrânatu, trec ani cu roată.
moldovene, despre îmbrăcămintea, obiceiurile şi datinile Fug vremile ca umbra și nici o poartă
moldovenilor etc. Scopul urmărit de autor constă în a arăta A le opri nu poate. Trec toate prăvălite
originea nobilă romană a poporului său, precum şi originea Lucrurile lumii, și mai mult cumplite.
comună latină a tuturor românilor și a limbii române, care de Și ca apa în cursul său cum nu să oprește.
asemenea este de origine latină. Drept argumente, Miron Costin Așa cursul al lumii nu să contenește.
aduce nu numai izvoare scrise, ci şi mostre arheologice, Fum și umbră sântu toate, visuri și părere.
epigrafice, numismatice şi etnografice. Ce nu petrece lumea și în ce nu-i cădere?
(Viața lumii)
Viața Lumii - este primul poem filozofic din literatura română, pe
tema fortuna labilis, scris cu scopul de a arăta ce este stihul și de a pune în circulație mai multe motive: timpul
trecător și ireversibil, viața ca vis, amintirea, soarta nedreaptă.

Ion Neculce (1672 - 1746) este ultimul mare cronicar moldovean, care însă nu a făcut şcoli străine. A fost
mare hatman sub Dimitrie Cantemir, luând parte la războiul ruso-turc. Neculce a trecut cu
Cantemir în Rusia şi a stat acolo câţiva ani, până la 1719.
Letopisețul Țării Moldovei – Continuă lucrarea
O samă de cuvinte ce suntu audzite din om
lui Miron Costin și cuprinde evenimentele din în om, de oameni vechi și bătrâni, și în
1662 până la 1743, la care a fost mai totdeauna letopisețǔ nu sunt scrise, ce s-au scris aice,
părtaş sau le-a cunoscut de aproape. Opera lui se după domnia lui Ștefăniță-vodă, înaintea
remarcă prin talentul nativ de scriitor înzestrat, domniii Dabijii-vodă. Deci cine va ceti și le va
prin facultatea de observator atent a toate câte le- crede, bine va fi, iară cine nu le va crede, iară
a văzut sau le-a trăit. ”Nu mi-au trebuit istoric străin să cetesc și să va fi bine; cine precum îi va fi voia, așa va
scriu că au fost scrise în inima mea". Cronicarul se manifestă mai face.
puţin ca un istoric interesat de autenticitatea izvoarelor şi mai (O samă de cuvinte)
mult ca un artist care scrie el însuşi povestea, prelucrând şi
transfigurând fondul legendar popular. În fruntea acestui letopiseț sunt așezate O samă de cuvinte, un șir de
42 de legende cu un conținut educativ și o narațiune simplă, transmise de tradiția orală, ilustrând fapte ale
eroilor istorici, voievozi, boieri și țărani, adevărată mină de inspirație pentru scriitorii de mai târziu.

Războiul când s-au bătut Ștefan vodă cu Hroiot pre
Sirét la Schiiei, 6994 (1486) martie 6
Într-acesta an venit-au Hroiot cu oaste de la ungur
asupra lui Ștefan vodă, căruia i-au ieșitu Ștefan vodă
înainte cu oaste pre Sirétiu la Șchéi și dându războiu
vitejaște despre amândoao părțile, într-o luni, martie
6 zile, pierdu Hroiot războiul și oastea, mai apoi și
capul, însă cu mare primejdie lui Ștefan vodă, că s-au
pornit cu calul jos, puțin de n-au încăput în mâinile
vrăjmașului său. Mai apoi Hroiot fiindu prins viu de
Ștefan vodă, i-au tăiatu capul.
(Grigore Ureche, Letopisețul Țării Moldovei)
V. Ștefan-vodă cel Bun, când s-au bătut cu Hroit ungurul, precum
dzicǔ unii la Cașen, iar letopisățul scrie că s-au bătut la Șcheie pe
Siretiu, au fost cadzut calul cu Ștefan-vodă în războiu. Iară un
Purice aprodul i-au dat calul lui. Și nu putè în grabă încăleca
Ștefan-vodă, fiind om micǔ. Și au dzis Purice aprodul: „Doamne,
eu mă voi face o moviliță, și vino de te sui pe mine și încalecă“. Și
s-au suit pe dânsul Ștefan-vodă și au încălecat pre cal. Și atunce
au dzis Ștefan-vodă: „Sărace Purece, de-oi scăpa eu și tu, atunci
ți-i schimba numeli din Purice Movilă“. Și au dat Dumnedzeu și
au scăpat amândoi. Și l-au și făcut boier, armaș mare, pre
Purece. Și dintru acel Pureci aprodul s-au tras neamul
Movileștilor, de au agiunsu de au fost și domni dintru acel neam.
Dar și aprodzii atunce nu era din oameni proști, cum sunt acum,
ce era tot ficiori de boieri. Și portul lor: era îmbrăcați cu
șarvanele, cu cabanițe. Așè trebuie și acum să să afle slugi, să
slujească stăpânului, și stăpânul să miluiască pre slugă așè.
(Ion Neculce, Letopisețul Țării Moldovei)
 Nicolaus Olahus (1493, Sibiu — 1568, Pojon, astăzi Bratislava) a fost un important umanist, istoriograf şi
om politic de origine română care a activat în Regatul Ungariei, ocupând demnitatea de arhiepiscop de
Esztergom, regent al Ungariei şi apoi guvernator al ţării. Numele său, face trimitere la originea
sa etnică (în maghiară oláh), provine din
cuvântul vlah şi înseamnă român), însemnând Moldovenii se folosesc de aceeaşi limbă,
deci „Nicolae Valahul”. Bunica lui Olahus, ritualuri si religie ca si cei din Valahia; prin
Maria, a fost sora lui Iancu de Hunedoara, felul de a se imbrăca, cel puţin intr-o oarecare
voievodul Transilvaniei. zonă, ei se deosebesc. Moldovenii consideră
În anii tinereţii sale, , Olahus a fost sfetnic al ca ei sunt valahi, dar mai generoşi şi mai
Regelui Ludovic al II-lea şi mai ales al Reginei harnici;[…]Limba moldovenilor şi a celorlalţi
Maria a Ungariei, totodată regentă a Olandei, români, afost odinioară cea romană, dat fiind
deţinând funcţia de secretar consilier la curtea ca sunt urmaşi ai romanilor; in epoca noastră
regală. Corespondează cu Carol Quintul şi cu Papa Clement al vorbirea noastră se deosebeşte foarte mult de
VII-lea, cere ajutorul lui Erasmus in realizarea unei coaliţii aceea, cu toate că multe cuvinte ale
creştine europene împotriva turcilor. În anul 1562, devine moldovenilor pot fi înțelese de alți latini.
(Nicolaus Olahus, Hungaria)
arhiepiscop de Strigoniu şi prin aceasta primat al Bisericii
Catolice din Regatul Ungariei. În această calitate va fi numit
guvernator al teritoriilor maghiare de vest, controlate de Habsburgi ca noi titulari ai coroanei Ungariei, după
moartea regelui Ludovic al II-lea în timpul bătăliei cu turcii la Mohács în anul 1526.
În calitate de umanist şi cărturar, Olahus a întreţinut o vastă corespondenţă cu capetele luminate ale
epocii, câştigând simpatia şi recunoaşterea lui Erasmus din Rotterdam. Lucrarea sa cea mai importantă,
Hungaria, redactată în 1536, în perioada şederii în Olanda, oferă preţioase informaţii cu privire la topografia
şi istoria Transilvaniei. Fusese scrisă pentru a-i informa pe umaniştii vremii despre ţara de unde vine.

Nicolae Milescu Spătarul (1636 - 1708) a fost un cărturar şi traducător roman. Născut în Vaslui a studiat la
Colegiul Patriarhal din Constantinopol, având colegi de studiu pe Ştefăniţă, fiul lui Vasile
Lupu, Grigore Ghica (viitor Domn al Moldovei)
şi pe Dositei, viitor patriarh al Ierusalimului. La cererea marchizului de Pomponne,
Relaţiile le va folosi, ulterior, in cariera ambasador al Franţei, scrie o lucrare de
diplomatică. Învaţă latina, elina, slavona, turca explicare a teologiei ortodoxe, bilingvă -
şi neogreaca. După ce se întoarce la Iaşi, este greacă şi latină, urmărind să demonstreze
numit Cancelarul Prinţului Gheorghe Ştefan. asemănarea catolicismului cu ortodoxia.
Urmând la tron Ghica, fostul sau coleg, Descrierea Chinei e scrisă in slavonă, are 60
primeşte titlul de mare spătar. Între anii 1660 capitole, în două părţi: prima parte descrie
şi 1664 a fost reprezentantul ţării în Imperiul Otoman şi apoi împărăţia şi obiceiurile chinezilor; a doua
trimis ca sol la Berlin şi Stockholm. A fost mutilat (prin taierea provinciile, oraşele, relieful, flora, fauna.
nasului) de Alexandru Iliaş pentru a-i potoli presupusele ambiţii
de a accede la domnie. Dositei, fost coleg, devenit patriarh al Ierusalimului, îl recomandă ţarului Alexei
Mihailovici pentru a-i sluji ca poliglot şi consilier în diplomaţie. E numit traducător la departamentul solilor şi
va redacta mai multe lucrari cu caracter enciclopedic. In 1676, conduce o ambasadă a ţarului în China.
Călătoria, cu multe primejdii, durează trei ani. Relatarea călătoriei întreprinse constituie un adevărat
document istoric care îi vor aduce recunoaşterea europeană: Jurnal de călătorie în Siberia, Descrierea Chinei.
În ultima parte a vieţii, propune înfiinţarea unei ligi a popoarelor creştine ortodoxe pentru înfrângerea
imperiului otoman.

Dimitrie Cantemir (1673 - 1723), domn al Moldovei (1693 şi 1710 - 1711), autor, cărturar, enciclopedist,
etnograf, geograf, filozof, istoric, lingvist, muzicolog, om politic şi scriitor român. S-a născut în localitatea
Silişteni in judeţul Vaslui, fiul lui Constantin Cantemir (răzăş, mercenar la polonezi, ajuns domn al Moldovei),
din ordinul căruia este decapitat Miron Costin. Învaţă disciplinele umaniste şi i se deschid orizonturile culturii
apusene, lucrările sale de mai târyiu fiind redactate in latină, limba de acces spre Occident şi nu spre Răsăritul
ortodox. La 15 ani a fost nevoit să plece la Constantinopol (1688-1690), unde a stat 17 ani, ca zălog al tatălui
său pe lângă Înalta Poartă. Aici studiază la Academia Patriarhiei din Constantinopol şi învaţă: limbile străine
vorbite curent în metropola (araba, persana, turca), limbile antice (greaca, latina), limbile apusene (italiana,
germana, franceza) şi limba rusă.
 Turcii l-au înscăunat pe Dimitrie Cantemir la Iaşi în 1710, având încredere în el, dar
noul domn-cărturar a încheiat la Luţk în Rusia, în 1711, un tratat secret de alianţă cu
Petru cel Mare, în speranţa eliberării
ţării de sub dominaţia turcă. În politica Cantemir e scriitor, creator, aducând idei şi
externă s-a orientat spre Rusia. În combinaţii. Figura lui, umbrită până azi, e a
subsidiar, s-a afirmat chiar faptul că ar fi unui om superior. Voievod luminat, ambiţios
încercat alipirea Moldovei la Imperiul şi blazat, om de lume şi ascet de bibliotecă,
Rus, aşa cum făcuse şi Ucraina. A fost un intrigant şi solitar, mânuitor de oameni şi
adept al domniei autoritare, adversar al miyantrop, iubitor de Moldova lui după care
atotputernicei mari boierimi şi a fost tânjeşte şi aventurier, cântăreţ in tambură,
împotriva transformării ţăranilor liberi ţarigrădean, academician berlinez, prinţ rus,
în şerbi. cronicar român, cunoscător al tuturor
După numai un an de domnie (1710 - 1711), s-a alăturat lui plăcerilor pe care le poate da lumea, Dimitrie
Petru cel Mare în războiul ruso-turc şi a plasat Moldova sub Cantemir este Lorenzo de Medicis al nostru.
suzeranitate rusească. După ce au fost înfrânţi de turci în Lupta (G. Calinescu, Istoria literaturii române de la
origini până în prezent)
de la Stănileşti, neputându-se întoarce în Moldova, a emigrat în
Rusia, unde a rămas cu familia sa. A devenit consilier intim al lui
Petru I şi a desfăşurat o activitate ştiinţifică rodnică. Lângă Harkov i s-a acordat un întins domeniu feudal şi a
fost investit cu titlul de Principe Serenissim al Rusiei la 1 august 1711.

Activitatea sa culturală este spectaculoasă:

A fost primul român ales membru al Academiei din Berlin în 1714. În opera lui Cantemir, influenţată de
umanismul Renaşterii şi de gândirea înaintată din Rusia, s-au oglindit cele mai importante probleme ridicate
de dezvoltarea social-istorică a Moldovei de la sfârşitul secolului al XVII-lea şi începutul secolului al XVIII-lea.
Opere majore:

DESCRIPTIO MOLDAVIAE (1716)- scrisă la cererea

Moldovenii îşi însoară copiii la vârsta la care trebuie să se
Academiei din Berlin, in latineşte, cuprinde trei părţi:
facă, după legile bisericeşti, cununia. Însă se socoteşte că
 Prima parte – descrierea geografică a e ruşine dacă o fecioară cere pe un bărbat; iar obiceiul
Moldovei, a reliefului. Dimitrie Cantemir a ţării a statornicit că flăcăii trebuie sa-şi aleagă ei înşişi
elaborat prima hartă a Moldovei. A prezentat neveste şi nu să-şi aleaga părinţii fetei ginerele. Drept
flora şi fauna, târgurile şi capitalele ţării de-a aceea, dacă unui flăcău îi place o fată, atunci el trimite la
lungul timpului. părinţii ei oameni pe care ei îi numesc, cu o rostire
 Partea a doua - organizarea politică şi latinească stricată, peţitori, adică petitores. Aceştia
administrativă a ţării: forma de stat, alegerea iscodesc mai întâi pe departe gândurile bătrânilor, ca să
sau îndepărtarea din scaun a domnilor, nu păţească ruşinea să nu vrea părinţii fetei. Dacă bagă
obiceiurile de înscăunarea domnilor sau de de seamă însă că aceştia vor s-o dea atunci se duc cu
mazilire a lor, de logodnă, nunţi, toate rudeniile mirelui în casa fetei.
înmormântări. (Dimitrie Cantemir, Descrierea Moldovei)
 Partea a treia - graiul moldovenilor, literele
folosite, care la început au fost latineşti, după pilda tuturor celorlalte popoare a căror limbă încă e
alcătuită din limba cea română, iar apoi înlocuite cu cele slavoneşti.
Dimitrie Cantemir a fost primul cărturar care a cuprins în sfera cercetărilor sale etnografia şi folclorul.

CREŞTEREA SI DESCREŞTEREA CURŢII OTOMANE - una dintre primele istorii ale Imperiului otoman, ,
tradusă in limbile engleză (1734-1735), franceză (1743) şi germană (1745), a fost timp de un veac lucrarea de
căpetenie prin care Europa a cunoscut istoria Turciei. În această lucrare, Dimitrie Cantemir a relatat istoria
imperiului otoman şi a analizat cauzele care ar fi putut duce la destrămarea sa. A insistat şi asupra
posibilităţilor popoarelor asuprite de a-şi recuceri libertatea.

HRONICUL VECHIMII ROMANO-MOLDO-VLAHILOR – scrisă, din nou, la invitaţia Academiei din Berlin in
care Cantemir a căutat să lămurească problema originii poporului român si a unităţii sale etnice si să
dovedească continuitatea lui pe teritoriul Daciei. Opera sa de istoric si de geograf e străbătută de ideea
eliberării poporului nostru de sub jugul turcesc. Pentru scrierea acestei lucrări, Dimitrie Cantemir a consultat
peste 150 de izvoare române şi străine în limbile latină, greacă, polonă şi rusă.
ISTORIA IEROGLIFICA – Constantinopol,
1705.
Este considerată prima încercare de roman
politic-social. Cantemir satirizează lupta
pentru domnie dintre partidele boiereşti din
ţările române. Această luptă alegorică se
reflectă printr-o dispută filosofică între două
principii, simbolizate de Inorog şi Corb.
Personajele sunt fiinţe necuvântatoare, reale
sau inventate pentru a se ilustra persoane
politice reale. Lucrarea are caracter alegoric
cuprinde cugetări, proverbe şi versuri care
reflectă influenţa poeziei populare.
P.P.Panaitescu afirma că “este o opera
semnificativă, se citeşte greu, dar cu folos
pentru înţelegerea vremurilor, a gândirii
autorului şi a gradului la care ajunseseră
literatura şi gândirea românească.
Deci denaintea Leului mai aproape acelea jiganii sta, carele sau în
colţi, sau în unghi, sau într-alta a trupului parte arme de moarte
purtătoare poartă, precum ieste Pardosul, Ursul, Lupul, Hulpea,
Ciacalul, Mâţa Sălbatecă şi altele ca acestea, carile de vărsarea
singelui nevinovat să bucură şi viaţa hireşă în moartea streină le
stăruieşte. [...]
Iară orânduiala a doa la Leu o ţinea câinii, ogarii, coteii, mâţele de
casă, Bursucul, Nevăstuica, Guziul, Şoarecele, şi alte chipuri
asemenea acestora[...]Iară de la Vultur, a doa tagmă, cuprindea
Corbul, Cioara, Pelicanul, Coţofana, Puhacea, Cucuvaia, Caia şi altele
lor asemenea, carele mai mult de prada gata cu truda altora
agonisită, fie macară şi împuţită, decât de proaspătă, cu a lor
osteninţă gătită, să bucură.
Iară a triia tagmă şi cele mai de gios prapuri [...]precum ieste Boul,
Oaia, Calul, Capra, Râmătoriul, Iepurile, Cerbul, Căprioara,Lebăda,
Dropiia, Gânsca, Raţa, Curca, Porumbul, Găina, Turtureaoa şi alalte,
cineşi după neamul şi chipul său.
(Dimitrie Cantemir, Istoria Ieroglifica)

DIVANUL SAU GÂLCEAVA ÎNŢELEPTULUI CU LUMEA SAU GIUDEŢUL SUFLETULUI CU TRUPUL, scrisă în
română şi tipărită la Iaşi în 1698. Această operă este prima lucrare filozofică românească. În această lucrare
întâlnim disputele medievale despre timp, suflet, natură sau conştiinţă. Dimitrie Cantemir sugerează
superioritatea omului asupra celorlalte vieţuitoare, face din om un stăpân al lumii, susţine superioritatea vieţii
spirituale asupra condiţiei biologice a omului, încearcă să definească concepte filosofice şi să alcătuiască o
terminologie filosofică.

TEMĂ:
CERINȚĂ
Justificați formația umanistă a unui cărturar român (la alegere dintre Grigore Ureche, Miron Costin,
Ion Neculce, Nicolaus Olahus, Nicolae Milescu Spătarul, Dimitrie Cantemir) într-un eseu în care să
vă referiți la:
 disciplinele studiate, limbile străine însușite, diversitatea mediului cultural modelator
 surprinderea trăsăturilor școlilor frecventate de umaniștii români fie în Europa apuseană,
fie la Constantinopol
 implicarea în viața politică (dregători, domni, soli) a țării de origine și/sau a țărilor de
adopție
 tipurile de texte scrise și limbile în care se redactează scrierile
 existența unor preocupări comune pentru a afirma romanitatea, unitatea de neam și de
limbă
 riscurile asumate de un intelectual la intrarea în viața politică
 alegerea unui cărturar din cei prezentați, a cărui biografie și operă pot oferi material epic
pentru un roman/o piesă de teatru/un scenariu de film, motivând alegerea făcută
 formularea propriei opinii despre continuitea ideilor umaniste până astăzi (mai există în
zilele noastre preocupări umaniste?), având în vedere aspectele definitorii ale culturii
contemporane.