Etnogeneza Romaneasca

In zorii evului mediu, izvoarele scrise ii atesta pe teritoriul vechii Dacii pe romani.
Aceasta demonstreaza ca poporul roman s-a format intr-o perioada anterioara redactarii
izvoarelor respective.
Etnogeneza romaneasca (etnie= popor; genesa= facere), adica formarea poporului roman
reprezinta o problema fundamentala a istoriei noastre. Poporul si limba romana s-au format pe
intreg teritoriul tarii in mai multe imprejurari istorice.
Limba romana este limba latina vorbita in mod neintrerupt in partea orientala a Imperiul
Roman in provinciile capato-dunarene.
Reprezentatii Scolii Ardelene exploateaza mitul orignalitatii romane a lb romane,
dovedita prin latinitatea limbii. Astfel, in Letopisetul Tarii Moldovei , Grigore Ureche
demonstreaza aceasta latinitate a limbii , printr-o ilustrare si comparatie a unor cuvinte paine ,
panis , carne, caro , gaina, galena.
In general, dacii au avut relatii conflictuale cu romanii, deoarece acestia din urma, doreau
cucerirea Daciei. Astfel, intre anii 101-102 d.Hr izbucneste primul razboi daco-roman care se
incheie cu pacea din 102 in conditii foarte grele pentru daci. Decebal, conducatorul Daciei in
aceasta perioada, incalca conditiile de pace, fapt care il determina pe Traian, imparatul Romei, sa
porneasca la un nou atac impotriva dacilor. In aceste conditii, izbucneste un al doilea razboi
daco-roman intre anii 105-106 care se incheie de aceasta data cu supunurea Daciei si moartea lui
Decebal.
Dupa cucerirea Daciei, dacii au continuat sa traiasca in spatiul carpato-danubiano-pontic,
alaturi de colonistii romani adusi pe acest teritoriu.
Pocesul de romanizare a fost un proces ireversibil; prin contopirea celor doua civilizatii
(dacica si romana) s-a format populatia daco-romana, care sta la baza formarii poporului roman
si a limbii romane.
Limba romana are si influente de la populatiile migratoare , precum slavii, insa acestea
nu schimba nici natura romanului, nici tesatura limbei lui.
In teritoriile autohtonilor daco-romani patrund, in jurul sec al IV-lea, primele populatii
migratoare.Slavii patrund in populatia romanizata prin mijlocul sec VI. Majoritatea lor s-au
stabilit la sud de Dunare, rupandu-se, astfel, legaturile dintre populatiile romanizate de pe cele
doua maluri ale fluviului.
Desi atacati in permanenta de populatiile migratoare, daco-romanii au rezistat pe aceleasi
locuri stramosesti, pastrandu-si fiinta etnica, limba latina si elementele esentiale ale culturii sale.
Coexistenta dintre autohtoni si migratori a determinat o asimilare a acestora din urma
datorita culturii net superioare a daco-romanilor.
Romanii sunt numiti vlahi in cele mai multe izvoare medievale. Acest termen apare in
limba slavilor de sud sub forma vlah, iar in limba slavilor de rasarit sub forma voloh. Faptul ca
slavii rasariteni numesc populatia romanica, de la nord de Dunare, volohi dovedeste ca ei au
cunoscut-o dintru inceput direct, nu prin mijlocirea slavilor sudici. Daca romanii ar fi migrat
din sud, slavii rasariteni ar fi desemnat acest popor-nou pentru ei- cu temenul slav, cu care era
desemnat in sudul Dunarii, deci cu denumirea de vlah.

Spre sfritul vieii, Grigore Ureche a purces la scrierea Letopiseului rii Moldovei ..,
la care se crede a fi a muncit ntre anii 1642-1647. Ea reprezint o lucrare unic, cuprinzind
evenimentele din perioada 1359 -1594, ramas ns nefinisat.
Cronicarul motiveaz scrierea acestui letopiset din simplul pretext ca s nu se nece ... anii cei
trecui i s lase urmailor amnunte despre cele ce au fost s se petreac n anii de demult, dar
i din grija ca acetia s nu rmn asemenea fiarelor i dobitoacelor celor mute i fr minte.
E de accentuat important pe care o acord cronicarul istoriei n trezirea i cresterea contiinei
naionale a poporului, Letopiseul rii Moldovei constituind nceputul istoriografiei n limba
romana.
Grigore Ureche a consemnat n mod obiectiv evenimentele i ntmplrile cele mai importante,
innd foarte mult s fie nu un scriitoriu de cuvinte dearte ce de dereptate.
n Letopiseul rii Moldovei se afirm pentru prima dat latinitatea limbii noastre n fraza
celebr scris n dulcele stil clasic: Mcar ca de la Rim ne tragem i cu ale lor cuvinte ni-s
amestecate, subliniindu-se c Rumnii, ci se afl lacuitori la ara Ungureasc i la Ardeal
i la Maramoros, de la un loc sunt cu moldovenii i tot de la Rim se trag.
Cronicarul a dorit ca urmasii sa cunoasca istoria predecesorilor el insusi reusind sa o scrie
de la intemeiertea Moldovei,in 1359,pana in 1594 pentru a fi capabili sa discearna intre faptele
bune,pe care sa le urmeze,si cele rele ,de care sa se fereasca.Un popor fara o istorie cunoscuta si
asumata isi uita traditiile si nu va sti sa ordoneze faptele viitorului.
Cronicarul a exclus fictiunea si neadevarul din opera lui ,punand pentru intaia oara
problema responsabilitatii afirmatiilor sale.Ca sa nu ma aflu scriitoriu de cuvinte desarte ,ce de
departeci eu,precum am aflat ,asa am aratat.El este primul istoric si om de cultura care a
formulat cu claritate ideea unitatii de origine,de neam si de limba a tuturor romanilor.
Grigore Ureche a fost un mare admirator al domnitorului Stefa cel Mare ,caruia ia evocat
personalitatea in numeroase capitole ale Letopisetului.

Alta cultura avea Miron Costin. Mergerea la studii in Polonia era de traditie veche si la
Universitatea din Cracovia ,intemeiata in 1400.Miron,care e un tanar
invatat,stiindlatineste,leseste,avand notiuni de limba italiana,putadu-se probabil si ruseste,era
nimerit ca sol.
Desi mai invatat decat Ureche ,Miron nu dadea nici o cronica de erudit.Din tot ce ar fi putut
compila pentru epoca de care se ocupa (1594-1661) n-a folosit la partea precedand nasterea lui
cu mult mai mult decat Hronograful lesesc.
Miron are,si mai clare,o conceptie a istoriei si o politica.Letopisetelesa hie de
invatatura;cu acele trecute vremi sa pricepem cele viitoare.I se cere cronicarului simtul
obiectivitatii ,al direptatii.El,Costin,macar ca ar fi dator sa laude mai mult pe Stefan Gheorghe
de la care a avutmulta mila,nu poate nesocoti meritele lui Vasile Lupu de la carele multa urgie
parintii nostri au petrecut;iara direptatea socotind,nu pociu scrie intr-un alt chip.Izvoarele
nesustinute le respinge sprijinindi-se pe argumente
convergente:istorice,filologice,arheologice,antropologice.Are notiunea cauzalitatii si pune
evenimentele moldovene in cele universale si circumvicine,facand cate uncurs ca sa se
deslege mai bine lucrurile tarii noastre.
De neamul Moldovenilor este o creatie istorica si patriotica,prin care se reafirma idea
latinitatii limbii si a poporului nostru.Folosind surse de inspiratie antice,renascentiste si
contemporane,Costin argumenteaza stiintific etnogeneza romanilor,continuindu-l pe Grigore
Ureche.In limba polona,a redactat ctronica polona si poema polona ,ambele cuprinzand istoria
privita in paralele a Moldovei si a Munteniei.

Neculce a fost un militar distins i Petru cel Mare l-a preuit mult i i-a artat o deosebit
simpatie.
Lucrarea de cpetenie a lui Neculce - n afar de compilarea cronicilor anterioare - este
Letopiseul rii Moldovei de la Dabija Voda. Pn la domnia lui Ion Mavrocordat VV. Cuprinde
evenimentele din 1662 pn la 1743, la care a fost mai totdeauna prta sau le-a cunoscut de
aproape.
n prefa ne spune c pn la Duca-Vod s-a slujit de diferitele izvoare ce a aflat pe la
unii i alii, "iar de la Duca-Vod cel btrn nainte pn unde s-o vedea, la domnia lui Ion Vod
Mavrocordat, nici de pre un izvor a nimnui, ce am scris singur dintru a mea tiin, cte s-au
tmplat de au fost n viaa mea. Nu mi-au trebuit istoric strin s cetesc i s scriu c au fost
scrise n inima mea". Letopiseul este precedat de cteva file ce poart titlul: "O seam de cuvinte
ce sunt auzite din om n om, de oameni vechi i btrni i n letopisee nu sunt scrise...". Aci se
cuprind o sum de tradiiuni relative la diferii domni i care au format subiectele legendelor i
poemelor din literatura noastr modern, precum: Daniil Sihastru de Bolintineanu, Aprodul
Purice de Negruzzi, Altarul mnstirii Putna de Alecsandri, Cupa lui tefan de Bolintineanul,
Dumbrava roie de Alecsandri, Visul lui Petru Rare de Alecsandri .a.
Neculce nu era prea nvat, dar era om cu bun sim, cu pricepere de a judeca lucrurile, ctigat
prin amestecul direct n afacerile statului i cu un deosebit talent de a povesti. Se poate zice c el
e cel mai literat din toi cronicarii Moldovei. El tie foarte adesea s gseasc cuvntul just
pentru a zugrvi o situaie sau pe un om. Stilul lui nu e bombastic, ca al analitilor ce scriau
slavonete, ci dimpotriv simplu i, prin aceasta, foarte atrgtor. Epitetul bine gsit are
cteodat valoare artistic. Cine vrea s afle modele de stil din cronicarii moldoveni, trebuie s
caute n primul rnd n Neculce, apoi n Miron Costin i Grigore Ureche.

S-a nscut la 26 octombrie 1673 la Siliteni din judeul Flciu, azi comuna Dimitrie
Cantemir din judeul Vaslui n partea de sud a oraului Hui. A fost fiul serdarului Constantin i
al Anei. La 15 ani a fost luat ostatic la Constantinopol unde a stat 17 ani, ca zlog al tatlui su
pe lng nalta Poart, nlocuindu-l pe Antioh, devenit ulterior domn al Moldovei.
Din luna martie 1693 pn n luna aprilie a aceluiai an, dup moartea tatlui su, a fost ales
domn al Moldovei, dar Poarta nu l-a confirmat, astfel nct s-a ntors la Constantinopol pentru ai continua studiile. Cu prilejul unui rzboi turco-austriac a efectuat o cltorie n Europa
Central, ajungnd i n Banat, la Timioara. A avut astfel ocazia de a se convinge de unitatea
lingvistic a poporului romn. Antioh, fratele mai mare i-a nsuit ntreaga motenire, lsndu-l
ntr-o situaie precar. Din 1695 a fost capuchehaie la Constantinopol, al fratelui su Antioh,
acesta fiind ales domn.
S-a cstorit cu fiica lui erban Cantacuzino, Casandra, care i-a druit mai muli copii, ntre care
viitorul poet, scriitor i diplomat rus Antioh Dimitrievici Cantemir (1709- 1744). Turcii l-au
nscunat pe Dimitrie Cantemir la Iai n 1710, avnd ncredere n el, dar noul domn - crturar a
ncheiat la Luk, n 2/13 aprilie 1711, un tratat secret de alian cu Petru cel Mare n 1711, n
sperana eliberrii rii de sub domnia turceasc. n politica extern s-a orientat nspre Rusia. A
fost un adept al domniei autoritare, adversar al atotputernicei marii boierimi i a fost mpotriva
transformrii ranilor liberi n erbi.
Dup doar un an de domnie (1710-1711) s-a alturat lui Petru cel Mare n rzboiul ruso-turc i a
plasat Moldova sub suzeranitate ruseasc. Dup ce a fost nfrnt de turci la Stnileti- Flciu pe
Prut, neputndu-se ntoarce n Moldova, a emigrat n Rusia, unde a rmas cu familia sa. A
devenit consilier intim al lui Petru I i a desfurat o activitate tiinific rodnic. Lng Hrcov i
s-a acordat un ntins domeniu feudal i a fost investit cu titlul de Principe Serenissim al Rusiei la
1 august 1711.
A murit pe moia sa Dimitrievka la Kharkov n 1723 i a fost nmormntat n Rusia.
Actualmente, osemintele sale se odihnesc n Biserica Trei Ierarhi din Iai.