Disputa in jurul continuitatii romanilor

Prin disputa in jurul continuitatii romanilor se intelege confruntarea intre falsele teoriii
aparute din interese politice care nu au la baza adevarul istoric si opiniile care se bazeaza pe
realitatile istorice in legatura cu continuitatea geto-dacilor in timpul stapinirii romane,
continuitatea daco-romanilor dupa Retragerea Aureliana, originea latina a poporului roman si a
limbii romane.
I. Romanii in izvoarele medievale timpurii
Incepind cu secolul al-VIII-lea in conditiile in care procesul de etnogeneza a romanilor este
desavirsit romanii incep sa fie mentionati in izvoarele medievale timpurii sub
denumirea de vlahi, termen care defineste populatia de origina romanica din Balcani. Primele
informatii despre romani provin din surse bizantine, deoarece in acea vreme Bizantul era o mare
putere in zona si se refera la romanii de la sudul Dunarii
Toate sursele bizantine vorbesc de originea latina a romanilor.
In secolul al VII-lea in tratatul militar bizantin Strategikon redactat de imparatul Mauricius era
bine cunoscuta identitatea etnica a romanilor care erau numiti romani.
Astfel intr-o insemnare de la Manastirea Castomonitu de la Sfintul Munte Athos din secolul
VIII sunt mentionati vlaho-rinchinii care vin la manastire.
In secolul al IX-lea:
- geografia armeana a lui Moise Choronati, menioneaz "ara (...) creia i zic Balak"
(Valahia).
- Cronica turca Oguzname prezint "ara vlahilor"(ulak-ili).
In secolul al-X-lea -imparatul Constantin al-VII-lea Porfirogenetul in lucrarea sa Despre
administrarea Imperiului face precizarea ca acestia se mai numesc si romani pentru ca au venit
de la Roma si poarta acest nume pina in zilele noastre. El face o delimitare clara a populatiei
neslave din Balcani pe care o denumeste cu numele de romani , in opozitie cu Bizantinii care sunt
denumiti romei.
- Imparatul bizantin Vasile al-II-lea Macedoneanul(980-1020) face referire la romani
sub numele de vlahi
In secolul al XI-lea Geograful persan, Gardizi, n tratatul si intitulat Podoaba istoriilor, vorbind
despre situaia politic i etnic din Europa rsritean, plaseaz ntre slavi (bulgari), rui i
unguri un popor din Imperiul Roman, care toi sunt cretini. Gardizi situeaz geografic acest
popor ntre Dunre i un munte mare, pe care unii istorici i geografi l-au identificat cu Carpaii
Meridionali.
- in cronica cronicarului bizantin Kekaumenos intitulata Sfaturile si povestirile lui
Kekaumenos sunt mentionati vlahii( romanii) care traiau in apropierea Dunarii si pe Sava
In secolele XII,XIII odata ce spatiul romanesc a intrat in atentia papilor de la Roma si a
misionarilor lor se fac numeroase referiri la originea latina a romanilor si a religiei lor
schismatice (ortodoxe).
Secolul al XII-lea
Odata cu patrunderea maghiarilor in Transilvania sursele istorice ale acestora fac si ele referire
la romani si la originea acestora. In Gesta Hungarorum(Faptele Ungurilor) scrisa de notarul
anonim al regelui maghiar Bela al III in jurul anului 1200 se arata ca la patrunderea maghiarilor la
sfirsitul secolului al IX-lea in Campia Panonia locuitorii erau slavii, bulgarii si blacki, adica
pastorii romanilor
Cronicarul Ioan Kynnamos, secretar al imparatului bizantin Manuel Comnenul care a strabatut
teritoriile nord-dunarene si, in contextul unei campanii bizantine contra ungurilor din anul 1176,
afirma despre vlahi ca se zice ca sunt coloni veniti de mult din Italia
Secolul al XIII-lea
- Simon de Keza in lucrarea Gesta Hungarorum et Hungarorum admite
prezenta vlahilor in bazinul dunarii inainte de cucerirea lui Arpad sai chiar a lui Attila

In secolele XII,XIII odata ce spatiul romanesc a intrat in atentia papilor de la Roma si a

misionarilor lor se fac numeroase referiri la originea latina a romanilor si a religiei lor
schismatice (ortodoxe).
II. Umanistii straini si romani si cronicarii Evului Mediu
In contextul pericolului otoman din secolele XV,XVI numerosi umanisti europeni au aratati in
operele lor originea latina a romanilor.
a. umanisti straini
secolul al XV-lea - Paggio Bracciolini a fost primul umanist care a afirmat originea romana a
romanilor vorbind despre descendenta dintr-o colonie infiintata de Traian.
Flavio Biondo afirma ca romanii pe care i-a intilnit invocau cu mandrie originea lor romana
Enea Silvio Piccolomini( Papa intre anii 1458-1464 sub numele Pius al II-lea) a introdus in
circuitul stiintific european problema originii romanilor in a doua jumatate a secolului al XV-lea.
In lucrarea Cosmografia tiparita in anul 1501 s refera la originea si limba romanilor care sunt
latine
In preajma caderii Constantinopolului(1453) Laonic Chalcocondil, un grec stabilit in Italia
cunostea foarte bine originea comuna a tuturor romanilor , numindu-i daci pe cei de la nordul
Dunarii si vlahi pe cei de la sudul Dunarii
Antonio Bonfini(1434-1503) un umanist italian aflat in slujba regelui maghiar Matei Corvin
afirma ca romanii se trag din legiunile si coloniile aduse in Dacia de imparatul Traian in
lucrarea Decadele, in care trateaza istoria ungurilor, dar face referiri si la romani
Fillippo Buonacorsi, consilier la curtea iagellona( regii polonezi) care a calatorit in Moldova, a
aflat si el despre descendenta romanilor din colonistii romani
In prima jumatate a secolului al XVI-lea
- vorbeste despre originea romana a populatiei din Moldova, Jan Laski, episcop de Geneva, la
Conciliul de la Lateran din 1514 si Anton Verancsics( 1504-1573), un mare erudit si umanist
dalmat, vicerege al Ungariei, care a locuit o perioada la Alba-Iulia si care a scris lucrarea
Descrierea Transilvaniei, Moldovei si Tarii Romanesti dupa 1549
- Francesco della Valle in lucrarea Insemnari despre originea, obiceiurile si orasele romanilor
din anul 1532 scrie ca limba lor e putin diferita de limba nostra italiana
- Martin Bielski In lucrarea Cronica lumii intregi din anul 1550 mentioneaza si el originea
romana a romanilor
b. umanisti si carturari romani
Nicolauus Olahus, umanist transilvanean de origine romana , de talia europeana care a
corespondat cu marele umanist Erasmus din Rotterdam este primul care sustine unitatea de neam,
originea latina, continuitatea lor in prima jumatate a secolului al XVI-lea in lucrarea sa,
Hungaria
Johannes Honterus, sas din Brasov, este primul care a scris numele de Dacia in harta sa din
1542 peste tot spatiul locuit de romani.
.In secolul al XVII-lea in contextul afirmarii culturii medievale romanesti, odata cu aparitia
primelor cronici in limba romana, cronicarii romani au sustinut si ei continuitatea, autohtonia si
originea latina a romanilor.
Miron Costin in lucrarea De neamul moldovenilor si Grigore Ureche in Letopisetul Tarii
Moldovei afirma ca De la Ram ne tragem si cu a lor cuvine ni-i amestecat graiul
Dimitrie Cantemir in opera Hronicul vechimii romano-moldo-vlahilor spune ca
vestitii romani sunt mosii si stramosii nostri , dar greseste cand sustine originea pur latina a
romanilor, sustinind extirparea totala a dacilor de catre romani
Stolnicul Constantin Cantacuzino evidentieaza in lucrarea Istoria Tarii Romanesti din anul
1716 continuitatea de viata a dacilor sub stapinirea romana.
Dimitrie Cantemir in opera Hronicul vechimii romano-moldo-vlahilor spune ca

 vestitii romani sunt mosii si stramosii nostri , dar greseste cand sustine originea pur latina a
romanilor, sustinind extirparea totala a dacilor de catre romani
III.Ideea romanitatii romanilor in Epoca Moderna si Contempaorana
Primul contestatar al continuitatii romanilor este Szamoskosy Istvan. In anul 1593 intr-o opera
el sustine ca romanii sunt urmasii colonistilor romani. Dupa Unirea de la 1600 realizata de Mihai
Viteazul, cand romanii isi dau seama de originea lor comuna, el isi schimba radica pararea
sustinind ca romanii nu mai pot fi urmasii colonistilor romani, deoarece imparatul Gallienus(253268) a mutat la sudul Dunarii pe toti colonistii din Dacia.
La randul lor majoritatea reprezentantilor nobilimii maghiare l-au urit pe Mihai Viteazul,
deoarece atunci cand acesta a stapinit Transilvania a incercat sa le anuleze privilegiile. Exceptie
face episcopul maghiar Nicolae Istvanffy istoric si diplomat al imparatului Rudolf al-II-lea
considera ca romanii nu pun in primejdie privilegiile nobilimii maghiare din Transilvania
Replica a venit din partea carturarilor sasi J Troster si L. Toppeltinus , primul afirmind ca
romanii ce traiesc asztazi in Moldova, Tara Romaneasca si muntii Transilvaniei nu sunt altceva
decat urmasii vechilor legiuni romane. Mai tarziu, Benko Iozsef intr-o lucrare din 1778 arata ca
la abandonarea provinciei Dacia multi romani impreuna cu Dacii au ramas pe loc.
In anul 1666 la Amsterdam, apare Cronica lui Ioan Lucius(Lucic). In acesta cronica el nu neaga
continuitatea elementului roman in Dacia Traiana , dar sustine ca el a fost intensificat ca urmare
a unei emigrari de la sudul la nordul Dunarii provocata de bulgari
In a doua jumatate a secolului al XVII-lea cronicarii sasi din Transilvania au adoptat o teorie
umanista germana cu scopul de a demonstra originea lor dacica, aceasta era o confuzie din
cauza ca cronicarii sasi confundau pe daci cu gotii.Datorita acestei confuzii
ei sustineau originea pur latina a romanilor. Aceasta teorie a fost desfintata cu argumentele
necesare de comitele sasilor Valentin Frank con Frankestein si a disparut cu totul in secolul al
XVIII-lea, dar totusi cronicarii sasilor au continuat sa sustina originea latina a romanilor .
Brasoveanul Martin Schmeitzel, profesor la Universitatea din Halle unde a predat un curs de
Istoria Transilvaniei a contribuit cel mai mult la raspindirea in afara spatiului romanesc a originii
romane a romanilor.
La inceputul secolului al XVIII-lea intr-o scriere iezuita despre secui se afirma clar, de doua ori
ca toti romanii din cele trei tari romane sunt urmasii romanilor
In anul 1778, Benko Iozsef in lucrarea Transilvania, sive magnus Transilvanie Principatus
arata ca la abondonarea provinciei traiane multi romani impreuna cu dacii indigeni au ramas pe
loc
In secolul al-XVIII-lea in conditiile in care se formeaza coonstiinta nationala a romanilor
transilvaneni, iar acestia isi intensifica lupta pentru drepturi politice si nationale (activitatea
episcopului unit Ioan Micu care in 1744 a elaborat un prim Supplex Libbellus ) apare asa
numita Teoria Imigrationista care are ca fundament principal faptul ca romanii s-ar fi format
ca popor la sudul Dunarii de unde ar fi emigrat la nordul Dunarii, nefiind decat niste imigranti
in spatiul carpato-danubiano-pontic. Bazele acestei teorii au fost puse de Franz Sulzer, sas de
origine si ofiter in armata austriaca in lucrarea Istoria Daciei Transalpine aparuta in anul 1781 .
La teoria lui Sulzer au aderat si istoricii I.C.Eder, I Ch Engel si Bolla Marton.
Obiectivele principale ale aparitiei acestei teorii au fost urmatoarele:
- anularea argumentelor istorice bazate pe origine, vechime, limba si religie ale romanilor
transilvaneni
- justificarea privilegiilor detinute de maghiari, secui si sasi
- justificarea statului de tolerati atribuit romanilor.
Se politiza astfel problema continuitatii romanilor.
Replica a venit imediat din partea invatatului sas Michael Lebrecht care in 1784 in timpul
rascoalei lui Horia, Closca si Crisan scria ca romanii sunt urmasii romanilor si sunt cei mai
vechi locuitori ai acestei regiuni . Englezul Eduard Gibbon un mare istoric al Imperiului Roman

scria in anul 1787 ca dupa retragerea aureliana cea mai mare parte a populatiei romanizate a
ramas la nordul Dunarii care avea o groaza mai mare de emigrare decat de stapinitorul got
Insusi imparatul Imperiului Habsburgic, Iosif al II-lea(1780-1790) ii socotea pe romani
incontestabil cei mai vechi locuitori ai Transilvaniei
In anul 1791, contele Teleki presedinte al Cancelarie Aulice Transilvane recunoste ca romanii
sunt locuitorii cei mai vechi ai Transilvaniei, iar istoricul Huszti Andras sutinea si el aceiasi idee
Reprezentantii Scolii Ardelene, Samuil Micu, Petru Maior, Ghe Sincai, dar si marele slavist Paul
Schafarik au demonstrat falsitatea afirmatiilor lui Sulzer. Marele slavist ,Paul Schafarik afirma in
anul 1844 ca vlahii de la nordul si sudul Dunarii au toti aceeasi origine evoluind din
amestecul geto-dacilor cu romanii. La randul lor, reprezentantii Scolii Ardelene au facut si ei o
exagerare, deoarece sustineau originea pur latina a romanilor, negand rolul dacilor la formarea
poporului roman. In anul 1791 ei au inaintat Curtii Imperiale de la Viena documentul
intitulat Suplex Libbellus Valachorum prin care cereu drepturi politice si nationale
pentru romanii transilvaneni aducind ca argumente faptul ca romanii sunt cei mai vechi, cei
mai numerosi locuitori ai Transilvaniei si ca au origine pur latina
In prima jumatate a secolului al XIX-lea scoala latinista se va extinde si in Tara Romanesca si
Moldova. Reprezentantul cel mai de seama a curentului latinist a fost August Treboniu Laurian
care considera ca istoria romanilor incepe de la fondarea Romei si care urmarea sa purifice
limba romana pentru a o apropia cat mai mult de latina originara. Aparitia intre 1871 si 1876 a
Dictionarului limbii romane a constituit apogeul acestei tendinte. Laurian a gresit atunci cand a
scos din dictionar elementele nelatine. Tentativa de a crea o limba artificiala a descreditat
definitiv scoala latinista.
Pina la jumatatea secolului al XIX-lea a existat o unanimitate fata de originea pur latina a
romanilor
Treptat reprezentantii roamantismului romanesc incep sa evidentieze rolul dacilor in formarea
poporului roman. In 1843 in celebru discurs Mihail Kogalniceanu a facut un elegiu lui Decebal
numindu-l cel mai insemnat riga barbar care a existat vreodata
Odata cu formarea statului roman in anul 1859, precum si cu impunerea curentului pozitivist in
cercetarea istorica, teza originii pur latine a romanilor incepe sa fie considerata o eroare
Inceputul il face in anul 1860, Bogadan Petriceicu Hasdeu in studiul Pierit-au dacii in care
demonstreaza clar ca Scoala Ardeleana gresea atunci cand sustinea exterminarea dacilor de
romani si a evidentiat clar substratul dacic al limbii romane. Tot al a pus in circulatie si teoria
circulatiei cuvintelor aratind ca structura unei limbi nu este data de numarul brut al cuvintelor ci
de circulatia acestora
Dupa realizarea dualismului austro-ungar in anul 1867 care a avut ca scop principal anexarea
Transilvaniei la Ungaria, in 1871 apare la Viena o lucrare in trei volume intitulata Studii
Romanesti.Cercetari asupra istoriei mai vechi a romanilor scrisa de Robert Roesler, un istoric
austriac . In aceasta lucrare sunt reluate ideile lui Sulzer ,dar se incearca argumentarea lor intr-o
forma stiintifica si completate cu argumentele de rigoare( invata din caiet ideile teoriei lui
Robert Roesler).
Bogdan Petriceicu Hasdeu a luat primul atitudine impotriva ideilor teoriei imigrationiste care
demonstreaza in lucrarile sale supravetuirea dacilor in timpul stapinirii romane, continuitatea
daco-romanilor dupa retragerea aureliana si a romanilor in tot Evul Mediu.
A fost urmat de marele istoric istoric A.D Xenopol in lucrarea Teoria lui Roesler(1884) care
demonstreaza prin argumentare stiintifica cu ajutorul izvoarelor istorice falsitatea afirmatiilor lui
Roesler. Atitudine impotriva lui teoriei lui Roesler au mai luat Bogdan Petriceicu Hasdeu, Nicolae
Iorga, Vasile Parvan , marele lingvist A Philippide , Ghe I Bratianu, Constantin C Giurescu, care
au demonstrat cu ajutorul dovezilor arheologice, numismatice, lingvistice falsitatea Teoriei
Imigrationiste.
Pe aceeasi pozitie s-au situat si unii istorici englezi ca Theodor Mommsen , Paul Mackendrick
care au afirmat ca romanii au origine latina si ca s-au format ca popor in Dacia Traiana.

Totusi, pina in perioada interbelica viziunea generala a istoricilor romani ca Grigore

Tocilescu, Dimitrie Onciul, A D Xenopol si Nicolae Iorga raminea a ramas aceea ca dacii au
avut o pondere limitata in formarea poporului roman
Vasile Parvan, un mare arheolog ( autor al lucrarilor Getica , Inceputurile vietii romane la
gurile Dunarii ) si realizatorul primei harti arheologice a Romaniei a fost cel care a demonstrat
clar prin dovezi arheologice cu dovezi stiintifice si literare ca la formarea poporului roman dacii
au avut o contributie egala cu cea a romanilor
In anul 1935 Constatin C Giurescu sustinea ca majoritatea locuitorilor Daciei romane au
constituit-o dacii si ca romanismul a biruit in Dacia fiindca el a castigat pe autohtoni
IV. Alte false teorii in legatura cu etnogeneza romanilor
In anul 1913 s-a publicat postul lucrarea lui Nicolae Densusianu Dacia Preistorica in care a
exagerat la maxim rolul dacilor in formarea poporului roman. Astfel conform acestuia pe
teritoriul Daciei, in urma cu aproximativ 6.000 de ani i Hr aici ar fi existat un imperiu
pelasgiccare ar fi ravarsat civilizatia in restul lumii. De aici ar pornit spre Italia si stramosii
romanilor , iar limba daca si limba latina nu sunt decat dialecte ale aceleeasi limbi. Aceasta teza a
fost preluata in perioda interbelica de cativa istorici amatori nationalisti
Tot in perioada interbelica extrema dreapta romaneasca(legionarii) au adoptat dupa modelul
nazismului german o teorie falsa in care supraliciteaza rolul geto-dacilor in formarea poporului
roman si diminueaza importanta romanilor in procesul de etnogeneza, deoarece sunt
reprezentantii unei civilazatii mediteraneene false si decadente
Dupa 1945 istoricul sovietic N Lazarev a dezvoltat o terorie in care contesta unitatea de neam a
romanilor sustinind ca in spatiul carpato-danubiano-pontic sunt doua popoare diferite: poporul
roman si poporul moldovean fiecare cu limba lui. Este vorba de o exagerare care are la baza
interese politice, deoarece denumirile regionale de moldoveni, olteni, banateni, ardeleni nu pot
pune in discutie unitatea de neam a romanilor
In 1947 , istoricul de casa a perioadei staliniste a comunismului romanesc, Mihail Roller in
Istoria romanilor a evidentiat rolul statului kievean in formarea poporului roman, exagerind
influenta slava , cu toate ca romanitatea romanilor nu a fost negata. In timpul etapei nationale a
comunismului romanesc s-a renuntat la aceasta teorie pentru a se evidentia presupusa politica de
independenta a lui Nicolae Ceausescu.
Dupa 1990 istoriografia a readus echilibrul in problema romanitatii romanilor.
In anul 1993 a fost publicata lucrarea istoricului german, originar din Transilvania, Adolf
Ambruster Romanitatea Romanilor in care se afiorma clar originea latina a roamnilor. In
lucrarea Istorie si mit in constiinta romanesca istoricul Lucian Boia sustine ca Esenta
romanica a limbii roamne, la care se aduga numele de romani, inclina intr-un sens balanta spre
romani
Vlah- termenul provine de la un trib celt ( volcae) amintit de imparatul roman Caesar in
lucrarea De bello Gallico). De aici termenul a trecut la germani , dar a cunoscut o restringere
referindu-se la locuitorii din Peninsula Italica. Slavii, intrind in contact cu lumea germana in
secolul al IX-lea au prelauat acest termen, insemnind un strain, un neslav de limba romanica.
Termenul a cunoscut apoi noi sensuri:
Vlah- la bizantini si la slavii sudici
Voloh-la slavii rasariteni
Valachus- in lumea latino- catolica apuseana
Blach- la unguri, dar in timp s-a transformat in olah
Nota: Martin Felmer(1760-1810) a folosit pt prima data termenul de Romania pentru a desmna
spatiul Daciei Antice, desi multa vreme s-a mentinut ideea ca Daniel Phillipide ar fi folosit pt
prima acest termen in anul 1816 cand se referea la principatele Tara Romaneasca si Moldova