În anul 1647 iși începe studiile la Colegiul iezuit de la

Bar și le continuă cetatea Comenita, remarcându-se

prin inteligenț cât și prin noblețea tră să turilor fizice. Ca
și Grigore Ureche, distinsul că rturar cunoaște profund
valorile antichită ții. Vorbește fluent, pe lângă poloneză
și rusă , limbile latină și greacă . Are cunoștințe în
retorică și poetică .
În anul 1653 revine în Moldova împreună cu frații să i
și își începe ucenicia de viitorul demnitar pe lângă
vistiernicul Iordache Cantacuzino pe care îl va și elogia.
Gheorghe Ș tefan îl numește sulger ( boier care se ocupă
cu aprovizionarea cu carne a Curții și a oștii.În anul
1658 merge în misiune diplomatică în Ț ara
Românească pentru un pact antiotoman cu voda și urcă
rapid în scara ierarhică , devenind paharnic, apoi
pârcă lab. În 1669 devine vornic al Ț ă rii de Jos.Miron
Costin, unul dintre cei mai importanţi cronicari români,
a murit decapitat în anul 1691, după ce domnitorul
Constantin Cantemir a primit unele informaţii conform
că rora boierii urmau să organizeze un complot
împotriva sa. Bă nuielile au pornit de la
spusele lui Velicico, fratele să u, care la o nuntă s-a
îmbă tat şi a adresat mai multe ameninţă ri la adresa
domnitorului.

Miron Costin, n. 30 martie 1633, a fost un boier

moldovean, ră mas cunoscut în istorie pentru cronicile
sale. El este unul dintre cei mai apreciaţi cronicari
români ală turi de Grigore Ureche şi Ion Neculce. S-a
nă scut în familia boierului moldovean Iancu Costin.
După asasinarea domnitorului, acesta este nevoit să se
refugieze în Polonia, loc în care tână rul Miron Costin
îşi începe studiile. Încă de mic acesta s-a ară tat
interesant de istorie şi era un bun cunoscă tor al limbilor
stră ine.
În anul 1650, tată l să u, Iancu Costin moare, astfel că
Miron şi fraţii să i au decis să se întoarcă în Moldova.
El devine un apropiat al domnitorului Gheorghe Ştefan,
care îl creşte în rang. Noul boier a fost trimis de
voievod în tot felul de misiuni diplomatice în Ţara
Românească pentru a încheia un pact antiotoman cu
muntenii.

Miron Costin devind paharnic, iar ulterior pârcă lab,

ră mă mând în continuare în apropierea domnitorilor
Istratie Dabija, Iliaş Alexandru, Gheoghe Duca vodă şi
Ştefan Petriceicu. Cronicarul este numit atât vornic la
Ţă rii de Sus, cât şi al Ţă rii de Jos, având o influenţă
destul de mare în Moldova veacului al XVI-lea.
M. Costin a lă sat posterită ţii o bogată moştenire
spirituală că rtură rească . Principala sa operă este
"Letopiseţul Ţă rii Moldovei de la Aron-Vodă încoace
de unde este pă ră sit de Ureche , vornicul de Ţara de
Jos, scos de Miron Costin, vornicul de Ţara de Jos, în
oraş Iaş, în anul de la zidirea lumii 7183, iar de la
naşterea mîntuitorului lumii Iisus Hristos, 1675
meseţă ...dni". Letopiseţul este împă rţit în 22 de
capitole neintitulate, iar acestea în paragrafe, numite
"zaciale", şi cuprinde o descriere desfă şurată a istoriei
ţă rii între anii 1595-1661, încheindu-se cu relatarea
morţii lui Ştefă niţă vodă Lupu şi înmormîntarea sa.
Înzestrat cu o înaltă mă iestrie de povestitor, Miron
Costin a ră mas în primul rînd istoric, că utînd să -şi
întemeieze opera sa istorică pe o largă bază
documentară .

La elaborarea cronicii sale că rturarul a apelat pe larg la

un şir de lucră ri ale istoricilor transilvă neni şi polonezi:
L. Topeltin, "Despre originea şi că derea
transilvă nenilor", P. Piaseţki "Cronica celor mai mai
însemnate evenimente din Europa (1568-1638)", A.
Guagnini, "Descrierea Sarmaţiei europene" etc.
Începînd cu evenimentele din 1633, M. Costin apelează
frecvent la amintirile şi impresiile proprii, letopiseţul
că pă tînd într-o mă sură oarecare un aspect de memorii,
mai cu seamă cînd este vorba de domniile lui Vasile
Lupu şi Gheorghe Ştefan.

O altă operă costiniană este "Cronica Moldovei şi a

Munteniei", scrisă în 1677. În cîteva mici capitole
autorul descrie cuceririle roman
e în Dacia, precum şi un şir de vestigii ale culturii
materiale ce atestă dominaţia romană în Bazinul
carpato-dună rean; prezintă date convingă toare cu
privire la originea latino-romanică a limbii materne, se
opreşte succint la legenda despre Dragoş, la credinţele
şi superstiţiile moldovenilor, înşiruie ţinuturile, rîurile
şi oraşele Ţă rii Moldovei.
În timpul prizonieratului în Polonia, M. Costin scrie
"Poiema polonă " în versuri (limba poloneză ), în care
proslă veşte originea romană a poporului să u, deplînge
soarta grea a contemporanilor să i sub dominaţie
turcilor, exprimîndu-şi încrederea că vor fi în stare să
izbîndească în lupta pentru libertate cu ajutorul regelui
polon.
În ultimii ani de viaţă , Miron Costin a lucrat asupra
unei alte opere de largă rezonanţă şi înaltă ţinută
ştiinţifică , intitulată "De neamul moldovenilor, din ce
ţară au ieşit stră moşii lor".
Opera contstă din 17 capitole, în care autorul vorbeşte
despre Imperiul Roman, despre Dacia şi cucerirea
acesteia de că tre Traian, despre stră mutarea populaţiei
româneşti din Maramureş în Moldova, despre cetă ţile
moldovene, despre îmbră că mintea, obiceiurile şi
datinile moldovenilor etc.
Scopul urmă rit de autor constă în a artă ta originea
nobilă romană a poporului să u, precum şi originea
comună latină a tuturor românilor, comunitatea limbii
lor numită limba română , care de asemenea este de
origine latină . Drept argumente, Miron Costin aduce nu
numai izvoare scrise, ci şi mostre arheologice,
epigrafice, numismatice şi etnografic