Dimitrie Cantemir s-a nascut la 26 octombrie 1673 intr-o familie de moldoveni din tinutul Falciului si a

decedat la 21 august 1723. A fost domn al Moldovei în perioada martie-aprilie 1693 și 1710- 1711.
Savant de renume mondială – istoric, geograf şi orientalist – D. Cantemir a fost, în acelaşi timp, un
adevărat poliglot: în afară de limba maternă cunoştea limbile greacă, latină, slavă veche, turcă, arabă,
persană, italiană, franceză şi rusă.

La cererea Academini de Stinte din Berlin, intre ani 1714 si 1716, printul Cantemir scrie prima lucrare de
etnografie româneasca Descriptio Moldavia. A fost tradusà in germanà in 1769, in rusà - in 1789 si in
românà in 1825. Lucrarea constituie o adeväratà enciclopedie despre Moldova de la inceputul secolului
al XVIII-lea. D. Cantemir, ca luptător care actioneaza pentru libertatea şi neatîrnarea poporului său, în
Descriere Moldovei a scos în evidenţă urmările cu necaz ale dominaţiei turceşti, „deosebit de
pägubitoare" în Moldova şi necesitatea neaparata de a elibera ţara de sub stăpînirea otomană.
Totodată, prin această operă, Dimitrie Cantemir urmărea scopul de a-şi prezenta patria şi poporul.
Descrierea Moldovei" este impartità in trei parti: partea geograficà, aceasta parte este consacrata de
scrieri geografice a Moldovei,asezarii si hotarilor ei, reliefului, a muntilor, a apelor, campiilor si
animalelor salbatice si domestice. Dimitrie Cantemir a elaborat si prima harta cunoscuta a Moldovei, de
care sau folosit peste 100 de ani. De asemenea in aceasta parte putem gasi informatii despre flora si
fauna tarii, despre oraselesi capitalele ei dea lungul timpului. Partea a doua a lucrarii este partea
politicà. In aceasta parte gasim informatii despre organizarea politica si administrativa a tarii, sau facut
referiri detailate la forma de stat, la alegerea sau scoaterea din scaun a domnilor, la obiceiurile
prelejuite de inscaunare a domnilor,. Partea a treia a lucrarii tratează probleme privind starea
bisericească şi literară a Moldovei, vizînd următoarele aspecte: despre religia moldovenilor; despre
ierarhia bisericească locală şi mănăstirile Moldovei; despre limba şi literele (alfabetul şi literatura)
moldovenilor, despre logodna, nunti, inmormantari. Sa mai scris si despre unele obiceiuri de jarna,
putin cunoscute astazi, precum turca, vergelatul si chiraleisa. Obiceiurile iernii ii retin atentia lui
Cantemir prin sînzîiene, paparuda si dragaica. Volumul cuprinde 31 de capitole si la sfârsit este anexatà
harta. Tin sa mentionez ca Descrierea Moldovei prelucreaza totodata legende despre Dragos, Ceahlaul,
Dumbrava Rosie, traditii istorice despre domnitorii Moldovei (Petru Rares, Despot Voda, Ioan Voda cel
Cumplit). Autorul ofera informatii privind mestesugurile si ocupatile poporului cum ar fi pastoritul
albinaritul extragerea sarii. De asemenea aducem si merit altor reprezentati literari inportanti care au
pus bazele umanismului romanesc: Nicolaus Olahus a scris opera Hungaria în care afirmă pentru prima
oară despre originea romană comună a tuturor românilor din Transilvania, Moldova şi Ţara Românească,
despre latinitatea limbii noastre”; Grigore Ureche este cel ce vorbeşte despre originea românilor: „şi toţi
de la râmi se trag” el mai face si primul portret al lui Ştefan cel Mare; Miron Costin demonstrează
originea romană a poporului român cu argumente ştiinţifice, apelând la izvoare istorice privitoare la
împrejurările cuceririi Daciei de către Traian; Dosoftei a scris opera Viata si petrecerea sfntilor, care are
un puteric mesaj patriotic prin ideea unitatii spirituale a poporului român

In concluzie pot spune ca tinînd cont de epoca în care a fost întocmită lucrarea, surprinde varietatea şi
profunzimea informaţiei pe care aceasta o cuprinde. Descrierea Moldovei îşi păstrează pînă astăzi
valoarea şi actualitatea ştiinţifică. Fiind o operă reprezentativă a epocii, un monument de cultură scrisă,
ea este, în acelaşi timp, o sursă istorică şi de informare în general.