Dimitri Cantemir personalitate marcanta in cultura universala

Dimitrie Cantemir (1673-1723) este scriitor, istoric, om de stiinta, domnitor, o personalitate

enciclopedica din secolul al XVIII-lea, reprezentant de seama al umanismului romanesc.

Dimitie Cantemir erudit de faima european, voievod moldovean, academicean berlinez,

print rus,cronicar roman, cunoscator al tuturor placerilor pe care le poate da lumea, un Lorenzo
de Medici al nostru " ( G. Calinescu ) reprezinta figura singulara a celui mai mare umanist din
perioada feudala a literaturii romane . El nu mai ramane ca multi dintre cronicari, omul unei
singure carti, el scrie istorie, geografie, face versuri si compune proza, leaga intre ele diferitele
preocupari printr-o incercare de sinteza, trage concluzii politice si sociale din faptele trecutului si
ale prezentului, se indreapta cu curiozitatea lui creatoare spre muzica, matematica si fizica . S-a
rostit pentru caracterizarea acestei figuri a trecutului nostru cuvantul : exceptional . Secolul
nostru si-l revendica pe Cantemir dupa sinuaose distantari . N. Iorga ii judeca la inceput
inconsecventele si ii critica detasarea, pentru a ajunge apoi la o inalta pretuire entuziasta . Pentru
Blaga, principele este "inorogul alb " al gandirii romanesti, faptura stranie si pura, de o geniala
claritate in previziuni, de o neinteleasa totusi retinere in a persevera in intuitii . Considerat unul
dintre cei mai eruditi umanisti, el s-a situat cu mult deasupra carturarilor vremii sale . Si-a format
cultura dinspre antici catre moderni, preluand limba latina drept instrument esential al expresiei,
alaturi de alte limbi de amplu suflu cultural . Deviza sa este extrem de convingatoare : " Sufletul
odihna nu poate afla pana nu gaseste adevarul, carile il cearca oricat de cu truda i-ar fi a-l nimeri
." O mare pasiune pentru cercetare a fost ajutata de contactul cu carturari de exceptie, de sederea
la Curtea Otomana in timpul careia a avut privilegiul descoperirii unor inalte valori universale .
Carturar umanist, deschis catre lume si progres, D. Cantemir a prefigurat iluminismul si nu in
zadar, Scoala Ardeleana si-l va lua ca model si inspiratie

Este fiul lui Constantin Cantemir, fost razes si domn intre anii 1685-1693, si frate al lui Antioh
Cantemir, de asemenea domn al Moldovei intre 1695 si 1700 si 1705 si 1707. Dimitrie Cantemir
urmeaza traditia familiei, fiind domn al Moldovei in doua randuri: dupa moartea tatalui sau, in
martie-aprilie 1693, neconfirmat de turci, si in 1710-1711, perioada culminand cu infrangerea in
batalia de la Stanilesti din 1711, purtata in alianta cu tarul Petru cel Mare impotriva turcilor,
dupa care se refugiaza in Rusia. Dupa moda vremii, este ostatic la Poarta in timpul domniei
tatalui sau , un fel de ambasador al fratelui sau, Antioh Cantemir, avand prilejul sa studieze la
Academia Patriarhiei Ortodoxe din Constantinopol cu unii dintre cei mai renumiti profesori ai
vremii. isi formeaza astfel o vasta cultura, ajungand sa stie limbile greaca, slavona, latina, turca,
persAna , araba, si cunoaste indeaproape realitatile Imperiului Otoman, prefigurand declinul
acestuia si posibilitatile de eliberare a Tarilor Romane de sub dominatia turceasca, pe care
incearca sa le puna in aplicare in timpul domniei sale prin alianta cu noua putere ce aparea la
rasarit, Rusia.

Inca din primele scrieri, Dimitrie Cantemir se dovedeste un umanist in adevaratul sens al
cuvantului, preocupat de problemele fundamentale ale existentei umane, un clasic stapanit de
perfectiunea expresiei lingvistice, un erudit in domeniile esentiale ale cunoasterii. inca
din "Divanul sau Galceava inteleptului cu lumea sau Giudetul sufletului cu trupul", carter de
morala crestina pentru credinciosi, scrisa in anul 1698, compusa dupa modelul dialogurilor
platoniciene, Dimitrie Cantemir pune fata in fata cele doua atitudini umane, religioasa si laica,
incercand sa concilieze aspiratia catre sacralitate cu tendintele rationaliste si umaniste ale naturii
umane.

Hranindu-se din aceeasi substanta etica si filozofica, "Istoria ieroglifica", considerat primul
roman (mai mult, roman-parabola) din literatura romana , este un prilej de a pune in discutie o
intreaga epoca istorica, intr-o scriitura criptica, folosind simboluri ezoterice si un numar
impresionant de personaje. Daca "Divanul" incearca sa modeleze lumea, sa o construiasca dupa
baze noi, in care nemurirea numelui nu mai este de ajuns, "Istoria ieroglifica" este un monument
a! literaturii baroce, cu multiple deschideri spre universalitatea si multiplicitatea situatiilor
posibile, cutremurate de "luminos si lunecos cornul Inorogului", ingloband spatii ca izvoarele
Nilului, pustiurile Arabiei, muntele Etnei si marea furtunoasa. "Istoria ieroglifica" construieste,
in acelasi demers estetic si filozofic cu "Divanul", metafora universurilor inchise, dominate de
;spaima de moarte si de imposibilitatea de a irezista sagetilor sortii alunecoase, schimbatoare,
existente in mii de variante posibile. Omul nu se ipoate resemna cu aceasta conditie de damnat al
soartei, de fiinta sortita unei intelepciuni netranscendente, negeneratoare de eterenitate. Ideea
este subliniata de altfel, de mai multe ori, in alegoria lumii politice din "Istoria ieroglifica": "Toti
niste atomuri putrezitoare suntem, toti din nemica si din fiinta in putregiciune pre o parte calatori
si trecatori ne aflam, una numai ramaietoare si in veci staruitoare sa tina si ieste, adeca sfarsitul
carile in bunatate se plineste."

Descrierea Moldovei

Dimitrie Cantemir, un umanist in adevaratul sens al cuvantului, recunoscut de universitatile

Europei, iluminist avant la tettre (abia incepea veacul luminilor), un poliglot si un om erudit
apreciat la curtea tarului Rusiei (unde si petrece o mare parte din viata dupa pierderea bataliei de
la Stanilesti), face din descrierea tarii Moldovei un document stiintific si literar de certa valoare.
Punand in pagina informatia bogata a omului de stiinta si valorificandu-si calitatile de scriitor,
Dimitrie Cantemir este un exponent stralucit al prozei savante in literatura romana .
"Descrierea Moldolvei" este riguros structurata in trei parti, rezultand o sinteza admirabila de
factori ce contribuie la individualitatea unui popor, de natura geografica, istorica, economica,
politica, etnografica, folclorica, religioasa, administrativa sau militara. Prima parte, geografica,
prezinta "numele cel vechi si de acum al tarii", cu evocarea legendei lui Dragos, asezarea si
hotarele Moldovei, tinuturile si targurile, apele, muntii si mineralele, campiile si padurile,
animalele domestice si salbatice. A doua parte, politica, infatiseaza structura de stat, "felul de
carmuire" a tarii, obiceiurile de inscaunare si de scoatere din domnie a voievozilor, dregatoriile si
diversele functii boieresti, veniturile, tributul si peschesurile platite Portii Otomane, "naravurile"
si obiceiurile moldovenilor. Ultima parte este un document important continand informatii
despre religia si manastirile Moldovei, despre limba, scriere si invatatura, si in care autorul
insista asupra originii latine a limbii romane, cu demonstratii comparative intre latina, romana si
italiAna , fara a neglija cuvintele pe care el le considera de origine daca. "Descrierea
Moldolvei" initiaza un anume fabulos al imaginii Moldovei, ca topos ideal, paradiziac, in care
bogatiile tarii nu se termina niciodata, fiind revarsate dintr-un adevarat corn al abundentei, de
aceeasi natura cu cel preluat si dezvoltat mai tarziu de Mihail Sadoveanu in romanele sale.