Date generale(anul, locul aparitiei)

Fiind ales membru al Academiei din Berlin(sectia orientalistica) in

1714, la cererea acestei institutii incepe scrierea cartii Descriptio
Moldaviae,terminata in 1716 si publicata 53 de ani mai tarziu, mai intai in
germana(1769-1770), apoi in rusa(1789). In anul 1825, apare in varianta
romana cu titlul Scrisoarea Moldovei, urmata in 1851 de traducerea lui
Costache Negruzzi, sub titlul Descrierea Moldaviei. Materialul e organizat in
trei parti: Partea geografica, Partea politica si Despre cele bisericesti si
ale invataturii in Moldova. Cartea devine un adevarat monument inchinat
etnografiei si geografiei unui intreg popor.

Explicarea titlului

Titlu dat de Dimitrie Cantemir operei sale subliniaza ideea sa de a crea o

descriere a Moldovei, cuprinzand o analiza completa, din punctul de vedere
geografic,
istoric,economic, politic,
etnografic,
folcoloric,
religioas,
administrativ si militar al acesteia, reusind sa realizeze o sinteza admirabila
de factori ce contribuie la individualitatea unui popor.
Astfel, cartea este structurata in trei parti, prima geografica, a doua
politica, a treia despre biserica, limba vorbita, scoli, obiceiuri, relevand
calitatile moldovenilor (veselia, ospitalitatea), defectele (irascibilitatea),
diferite rituri si zeitati: Lado, Mano, Zana, Dragaica, Ursitele, Sanzienele, fiind
amintit pentru prima oara mitul Zburatorului, fiinta supranaturala inzestrata
cu o putere deosebita, aceea de a insufla sentimentul dragostei la tinerele
fete. Cartea devine un adevarat monument inchinat etnografiei si geografiei
unui intreg popor.
Modul principal de expunere folosit in realizarea celor trei parti -si anume
descrierea- este un alt argument in explicarea titlului.
Prin complexitatea operei, scriitorul devine primul nostru carturar care
preia in sfera cercetarilor etnografia si folclorul, facand-o cu o vibranta
dragoste de tara si cu autentice virtuti literare.

Impresia generala asupra operei

Cantemir a pus temelia constiintei de sine a culturii romane in calitate de cultura europeana, intr-o vreme
cand Occidentul isi definea el insusi acest spirit european, Dimitrie Cantemir a traversat experienta unei
sinteze personale intre cele doua spatii culturale - oriental si occidental - si a intuit in profunzime
caracteristica europeana a culturii poporului sau. Acesta este meritul lui cel mai mare.

El a contribuit la constientizarea apartenentei spatiului romanesc la

aceasta unitate. Ii datoram faptul de a fi deschis peste timp arcul de cer care
ne situeaza in plina lumina europeana si ne permite sa pastram activ spiritul

critic al culturii romane, consolidata pe linia mediana dintre Orient si

Occident.
Putem constata ca lucrarile lui Dimitrie Cantemir propun un stil erudit
si, in general,retoric. Valoarea lor se impune de lor se impune de la nivelul
amplu, documentar, prin idei progresiste, prin spirit enciclopedic.

Aprecieri critice asupra textului

George Calinescu, Istoria literaturii romane de la origini pana in prezent,

1941:
Prin 1711 Cantemir avea gata o <<Description Moldaviae>> ceruta de
Academia din Berlin, ce fu publicata in traducere germana la Hamburg abia
in 1769 si care cuprinde pe scurt de toate, geografie, fizic, fauna, vegetatie,
interesante observatii despre ceremoniile de la curte si obiceiurile
poporului(nunta, inmormantare).
Umanismul lui Cantemir nu formeaza o particularitate a unui om izolat, care
a vazut multe tari si a citit multe carti. Desigur ca ideile lui sociale si politice,
ca si cele despre civilizatie intrec pe cele ale lui Miron Costin si ale stolnicului
Cantacuzino, dar ele deriva din acelasi curent cultural care formeaza scoala
umanista romaneasca. Si Miron Costin tradusese si scrisese versuri,
incercase sa descrie frumusetile Moldovei, vazute de pe varful Ceahlaului.
Asadar, Dimitrie Cantemir are locul sau in istoria culturii noastre si nu in
afara ei; el este un mare continuator si un varf de munte izolat de sirul
muntilor din tara noastra

Al.Bistriteanu,Creatia populara ca preocupare si izvor de inspiratie la

D.Cantemir si N.Balcescu in Studii si Cercetari de istorie literara si folclor,
anul II, 1953, p.40:
O data cu Dimitrie Cantemir notiunea de creatie populara incepe sa capete
contur in cultura noastra: productia colectiva a maselor constituie un
domeniu aparte, distinct de acela al gandirii carturaresti. Istoricul Cantemir
foloseste adesea informatia orala, dar stie, in acelasi timp, sa o deosebeasca
de documentul scris.[]Materialul folcloric serveste la cunoasterea
psihologiei maselor populare. Atat in <<Descrierea Moldovei>> cat si in
<<Sistema religiei mahomedane>> definitiile etnografice se fundeaza pe
acest material.

P.P.Panaitescu,Dimitrie Cantemir,viata si opera, Bucuresti, 1958, p.256257:

Chiar si <<Descrierea Moldovei>>, opera lui geografica prin excelenta, se
vede bine ca este o scriere geografica datorita unui istoric. Istoric al
romanilor si al turcilor, Cantemir a lasat urme adanci in cultura istorica a
posterioritatii.
Nicolae Iorga:
Il fut le precurseur de Montesquieu pour la theorie des revolutions dEmpire
ensuite si familiere au XIII-ieme siecle.

Tipul operei

Descrierea Moldovei, de Dimitrie Cantemir, este o opera complexa, o

lucrare monografica ce a fost catalogata de unii critici ca fiind un roman
istoric.

Dimitrie Cantemir-Descrierea Moldovei, studiu intoductiv,antologie si

note finale de Constantin Maciuca, Efitura Tineretului, [Bucuresti],
[1967],329 pagini

Rezumat:

Fiind ales membru al Academiei din Berlin(sectia orientalistica) in

1714, la cererea acestei institutii scrie lucrarea monografica Descriptio
Moldaviae, in anul 1716. Materialul e organizat in trei parti: Partea
geografica, Partea politica si Despre cele bisericesti si ale invataturii in
Moldova.
Prima parte descrie impartirea Moldovei in tinuturi, ale apelor,
muntilor si campiilor, ale florei si faunei.
In primul capitol, sub pretextul explicarii numelui tarii, se prezinta o
scurta istorie a acesteia. Se fac apoi referiri la Decebal si Traian, este
prezentat descalecatul lui Dragos si legenda catelei lui de vanatoare, Molda,
care a dat numele apei Moldovei si tarii ce avea sa ia fiinta.In capitolul
urmator este descrisa asezarea geografica a Moldovei,unde apar referiri la
clima si la hotarele tarii,prezentati chiar si vecinii tarii la vremea
respectiva.Al treilea capitol descrie principalele ape curgatoare din bazinul
hidrografic al Moldovei, cu afluentii lor. Ca cele mai importante ape
curgatoare sunt mentionate Prutul, Siretul, Nistrul. Sunt prezentate si lacurile
Moldovei. cele mai de seama fiind Brates, Lacul Orheiului, Lacul Dorohoiului,
Colasin, Lacul lui Ovidiu. Al patrulea capitol cuprinde impartirea

administrativa a Moldovei in tinuturi si descrierea acestora, in cazul unora

prezentand numarul de biserici, de case. Urmatorul capitol cuprinde o
descriere a muntilor Moldovei si mineralelor din subsolul tarii. In capitolul al
saselea, Dimitrie Cantemir se refera la campiile si padurile Moldovei. Se
prezinta si principalele culturi intalnite aici: grau, ovaz, mei, vii, pomi roditori.
Al saptelea capitol vorbeste despre animalele salbatice si domestice ce
vietuiau pe intinsul Moldovei. Se incearca prezentarea efectivelor de animale
si preturilor acestora, dar si mestesugul albinaritului si foloasele pe care
acesta le aduce, mierea si ceara.Se remarca unele greseli pe care autorul le
face, cu o naivitate neasteptata la un om invatat, cum ar fi roua care se
preface in unt, oile cu o coasta mai mult ca cele obisnuite, dar care
stramutate de acolo nasc miei cu numarul de coaste reglementar, porcii cu
copite ca ale cailor.
In partea a doua, cea politica, putem observa valoarea cartii pentru
studiul institutiilor din vremea lui Cantemir si slaba informare asupra vremilor
mai vechi. In primele cinci capitole ale acestei parti se trateaza despre
domnie, aceste capitole fiind importante pentru ceremoniile descrise
privitoare la inscaunarea, scoaterea, confirmarea domnilor, precum si pentru
reproducerea unor texte de acte oficiale otomane, necunoscute din alte
izvoare. Capitolul VI este valoros pentru definirea dregatoriilor si atributiilor
lor in vremea autorului. Se prezinta cei mai importanti opt sfetnici ai
tarii.Capitolul VII, despre oastea Moldovei, descrie oastea pe care a vazut-o
Cantemir, pe care a ridicat-o in lupta alaturi de rusi la1711. Oastea era
formata in principal din mercenari cu arme de foc, iar oastea de tara, de
mica eficacitate lupta cu lancii si arcuri. Se pomeneste si de efectivele ostii in
anumite momente.Urmatoarele doua capitole cuprind ceremoniile curtii si
informatii despre vanatorile domnesti, potrivit celor vazute de autor,
descrierea ospetelor, petrecerilor organizate de el sau la care a luat parte.
Capitolul al XI-lea si al XII-lea,pun probleme esentiale despre vechile structuri
interne ale Moldovei si despre procedura judecatii din acea vreme. ; era o
justitie unica, centralizata, toate scaunele de judecata din tara depindeau de
domnie, dar domnul era silit de imprejurari sa conceada de fapt justitia
marilor dregatori din randul oligarhiei boieresti. Capitolul al XIII-lea prezinta
veniturile Moldovei si felul in care veniturile statului se deosebesc de ale
domnului (vistieria si camara), in care veniturile in bani sunt mai importante
ca cele in natura, care sunt obligatiile locuitorilor fata de domnie. Se prezinta
darile si definirea lor si se incearca o evaluare cantitativa a lor. Capitolul al
XV-lea descrie nobilimea Moldovei,Cantemir avand o teorie proprie despre
originea clasei boieresti din Moldova din suita de fruntasi militari ai lui
Dragos, descalecati din Maramures, pe care acesta si domnitorii urmatori i-ar
fi improprietarit pe locuri pustii de oameni. Aceasta teorie nu este exacta,
tara nu a fost niciodata pustie, dupa cum se vede din primele confirmari de
mosii din vremea lui Alexandru cel Bun, care intareste hotare, stapaniri de
mosii dinainte de intemeiere. Se enumera in acest capitol cele mai
importante familii boieresti din Moldova acelor vremuri. Capitolul al XVI-lea

prezinta ceilalti locuitori ai Moldovei. Este valoroasa deosebirea ce o face

Dimitrie Cantemir intre zona razaseasca a Moldovei, Tara de Sus si cea de
stapanire boiereasca a boierilor asupra taranilor dependenti, Tara de Jos,
precum si sublinierea asupra mentinerii asa-ziselor republici din Moldova,
Campu Lung, Vrancea, Tigheciul, care sunt de fapt centre pastorale de obstii
taranesti libere. Pe temeiul numirii de vecini, data taranilor dependenti din
Moldova, Cantemir socoate ca intreaga taranime de pe mosiile stapanite de
boieri este formata din emigranti, colonisti straina de pamanturi odinioara
pustii. De fapt s-a demonstrat istoric ca taranii nu sunt veniti dupa boieri, ci
stapanirea boiereasca a fost o uzurpare a vechii stapaniri taranesti a
pamantului.Capitolele XVII, XVIII, XIX, despre obiceiurile moldovenilor, despre
obiceiurile la nunta, despre obiceiurile la inmormantari, ca si anexa la
capitolul I din partea a treia, despre mitologia poporului roman sunt de o
mare importanta, deoarece viata poporului, cu aspecte de mult disparute,
capitole care de obicei lipsesc din asemenea descrieri monografice.
Partea a treia contine informatii despre literatura si biserica, limba si
scoli, educatie in vremea lui Cantemir. Si aici apar greseli, Cantemir
considerand ca limba slava in biserica si stat a fost introdusa in Moldova in
urma conciliului de la Florenta (1439), pe care il dateaza gresit in vremea lui
Alexandru cel Bun (mort la 1432), cand moldovenii ar fi respins unirea cu
Roma si ar fi renuntat la literele latine. In realitate se stie ca numeroase
privilegii ale lui Alexandru cel Bun au fost redactate in moldoveneste, ceea
ce arata netemeinicia teoriei lui Dimitrie Cantemir. Limba slavona in biserici
la romani are origini mult mai vechi, care nu pot fi explicate numai prin
fenomene culturale din Moldova, deoarece aceasta limba o gasim folosita
atat in tara Romaneasca Cat si in Transilvania.
Descrierea Moldovei este insotita de o harta a Moldovei, desenata de
autor, adusa de Antioh Cantemir la Paris si gravata si publicata prin grija
fiului sau la 1737 in Olanda.
DESCRIEREA MOLDOVEI
Dimitrie Cantemir

Fiind ales membru al Academiei din Berlin(sectia orientalistica) in

1714, la cererea acestei institutii scrie lucrarea monografica Descriptio
Moldaviae, in anul 1716. Materialul e organizat in trei parti: Partea
geografica, Partea politica si Despre cele bisericesti si ale invataturii in
Moldova.
Prima parte contine ample descrieri ale apelor, muntilor si campiilor,
ale florei si faunei. Autorul ofera informatii referitoare la alegerea domnilor si
la scoaterea din scaun, la obiceiurile Curtii, divanul de judecata, la tagma
boierilor, dar si la obiceiurile romanilor legate de nunta si de inmormantare.

Atunci cand vede starea generala de saracie din cauza birurilor, deplange cu
patima soarta vitrega a tarii. Ca si Neculce, Ureche sau Costin condamna
lacomia abuziva a turcilor.
Cantemir este un precursor in geografie- realizeaza prima harta a
Moldovei- si in etnografie, descriind in amanunt marile ceremoniale din viata
poporului roman. In legatura cu obiceiurile legate de nunta, ce include si o zi
numita ziua cernutului, slujba bicericeasca si ospatul.
In capitolul numit Despre naravurile moldovenilor incearca prima
definire a personalitatii poporului nostru. Remarca ca moldovenii sunt firi
deschise, joviale dar nestatornice, iubitorilor de galceava si trufasi,
dispretuiesc invatatura, dar se pricep la lucrurile razboaielor ca toti oamenii
se incred in destin, sunt petrecareti si ospitalieri. Cantemir se dovedeste un
abil observator al mentalitatii oamenilor simpli, al obiceiurilor si credintelor.
Importante sunt informatiile despre ritualul religios si despre eresurile
poporului (Despre religia moldovenilor), precum si teoria sa despre
descendeta latina limbii romane. Pentru a demonstra pastrarea elementului
latin in romana, mai mult decat in italiana, realezeaza prima fisa de filologie
comparata.Cu aceste teorii, Cantemir voia sa evedintieze originea nobila a
romanilor ca descendenti directi ai romanilor.
Valoarea artistica a operei:
Cantemir a pus temelia constiintei de sine a culturii romane in calitate de cultura europeana, intr-o vreme
cand Occidentul isi definea el insusi acest spirit european, Dimitrie Cantemir a traversat experienta unei
sinteze personale intre cele doua spatii culturale - oriental si occidental - si a intuit in profunzime
caracteristica europeana a culturii poporului sau. Acesta este meritul lui cel mai mare.
El a contribuit la constientizarea apartenentei spatiului romanesc la aceasta unitate. Ii datoram faptul de a fi
deschis peste timp. arcul de cer care ne situeaza in plina lumina europeana si ne permite sa pastram activ
spiritul critic al culturii romane, consolidata pe linia mediana dintre Orient si Occident.

Dimitrie Cantemir scrie cu mandrie despre Moldova, dorind sa impuna

strainatatii imaginea unui popr viteaz si a unei tari bogate. Isi propune o
sticta obiectivitate.
Capitolul Despre naravurile moldovenilor semnaleaza cusururile
care-I slutesc, decat a-I insela cu lingusiri;deci apar si umbrele de
caracter, dar si luminile. Moldovenii sunt cutezatori, semeti, glumeti si
veseli, dornici sa petreaca in ospete. Osteni priceputi, intind bine arcul,
poarta cu indemanare sulita, desi arma preferata este palosul. Unele
defecte ar fi lenevia si faptul ca nu sunt iubitori de invatatura.(Timpul
masurat in secole dezminte, bineinteles, aceasta observatie facuta de
Cantemir). Traditionala ospitalitate impresioneaza: de cea mai mare lauda;
caci desi foarte saraci din pricina invecinarii cu tatarii, totusi nu se dau inapoi
niciodata sa dea mancare si gazduire unui oaspete si-l adapostesc fara plata

timp de trei zile, impreuna cu calul sau. Pe strain il primesc cu fata voioasa,
ca si cand le-ar fi fost frate sau alta rumedenie. Unii asteapta cu masa de
pranz pana la al noulea ceas din zi() ca sa nu manance singuri.
Jugul otoman, dar si serbia I-au saracit pe tarani-arata Cantemir.
Razesii din pricina saraciei si-au vandut mosiile stramosesti;Dinte toti
taranii serbi, cati sunt pe lume, cei mai nenorociti as crede ca sunt taranii
moldoveni-daca bogatia pamantului si a recoltelor, chiar si fara voie, nu I-ar
mantui de mizerie; Tirania turceasca apasa foarte greu pe Moldova.
Bogatele traditii exprima fantezia si spiritul creator al moldovenilor:
hora,paparudele, dragaica, zburatorii, oratia de nunta, calusarii,
s.a.Calusarii se aduna o data pe an si se imbraca in straie femeiesti. In cap
isi pun cununa impletita din pelin si impodobita cu flori().Toti au in mana
cate o sabie fara teaca, cu care ar taia indata pe oricine au cuteza sa le
dezveleasca obrazul(). Capetenia cetei se numeste starit, al doilea
primicer().Caci ei au peste o suta de jocuri felurite si cateva asa de
mestesugite, incat cei ce joaca parca nici nu ating pamantul si parca zboara
in vazduh. In felul acestea petrec cele zece zile intre Inaltarea la cer a lui
Hristos si sarbatoarea Rusaliilor si strabat toatea targurile si satele, jucand si
sarind
Bogatiile neasemuite, paduri, lunci, ape, ogoare, livezi, vanat ales fac
sin Moldova un taram edenic. Ierunca are o carne foarte gingasa si alba, si
la gust intrece potarnichile si chiar fazanii. Frumusetile dau impresia unui
meleag de basm. Astfel, descrierea Ceahlalui, a muntelui mitologic, este
conturata prin elemente vizuale, de perspectiva, cromatice si auditive.
Maretiei geologice, in nemiscarea sa, I se adauga si filonul de apa, semnul
dinamicii, miscarii si al sunetului. Plasticitatea imaginilor artistice si
comparatiile dau pregnanta tabloului unitar. Muntele cel inalt se numeste
Ceahlaul, despre care, daca anticii ar fi facut vorbire in Basmele lor, ar fi fost
tot atat de vestit ca si Olimpul, Pindul sau Pelias. Este asezat in tinutul
Neamtului, in apropiere de izvoarele Tazlaului si pe la mijlocul lui, acoperit de
zapezi. Pe varf nu se gaseste pic de nea, incat pare a fi deasupra norilor. De
pe culmea cea mai ascutita, care se ridica sub forma unui turn, izvoraste un
parau alb care se rostogoleste printre stanci abrupte si se varsa in Tazlau cu
mare zgomot. Drept in varf se vede o statuie straveche de cinci coti,
infatisand, de nu ma insel, o batrana cu douazeci de mioare.
Descrierea Moldovei, prin accentuarea originii romane a poporului si a
limbii romane, continua si dezvolta ideile cronicarilor nostri. Dimitrie
Cantemir nu traieste mandria ca stramosii nostri-romanii- sunt cuceritorii
lumii, ci (intr-o viziune noua, originala) incearca sentimentul maretiei ca
stramosii nostri sunt creatori de civilizatie. Conceptul de civilizatie este, in
opera lui,cel umanist.Si incercarea lui de a alcatui o limba literara este un
reflex umanist.(Istoria literaturii romane, Ed.Academiei).