1.

Miturile despre intreprinzatori sunt:

a. Întreprinzătorii sunt născuţi, nu făcuţi

b. Întreprinzătorii sunt oameni de acţiune nu “filozofi”

c. Întreprinzătorii trebuie să corespundă profilului teoretic

d. Întreprinzătorii sunt fie inventatori, fie inovatori.

e. Întreprinzătorii sunt neadaptaţi academic sau neînţeleşi social

f. Pentru a deveni întreprinzător este nevoie doar de bani

g. Pentru a deveni întreprinzător este nevoie doar de noroc

h. Ignoranţa este o binefacere pentru întreprinzător.

i. Întreprinzătorii sunt nişte aventurieri.

j. Întreprinzătorii sunt complet independenţi.

2.Demitizari :

Pentru mitul a : . Ideea “naşterii” întreprinzătorului, a faptului că antreprenoriatul nu poate fi învăţat a dominat
multă vreme. Există, desigur, anumite trăsături precum spirit de iniţiativă, energie, dorinţa de asumare a
riscului, talent în relaţiile umane care sunt înnăscute. Totuşi, aceste trăsături pot exista în mod latent în unii
oameni şi doar împrejurările mai deosebite le pot activa. În plus, astăzi antreprenoriatul se studiază în
universităţi, şcoli de afaceri etc., care au menirea de a “face” întreprinzători.

Pentru mitul b : Întreprinzătorii sunt, evident, oameni cu spirit practic, caută mereu soluţii noi, originale, însă ei
sunt şi metodici, îşi anticipează acţiunile. Elaborându-şi planurile de afaceri, ei devin şi “filozofi”.

Pentru mitul c : O altă legendă creată în jurul întreprinzătorului este aceea că el trebuie să corespundă unui
portret “robot”. În acest sens s-au întocmit liste cu trăsurile întreprinzătorului de succes. Cei care nu au aceste
trăsături sunt consideraţi neadecvaţi pentru activitatea de întreprinzător. Realitatea arată însă că deşi anumite
trăsuri sunt indispensabile, nu se poate spune că cei care nu trec prin “verigă” nu pot deveni apriori buni
întreprinzători.

Pentru mitul d : La început au fost consideraţi întreprinzători doar inventatorii. J. Schumpeter, în 1911, afirma
că întreprinzători sunt şi inovatorii, adică persoanele care realizează combinaţii noi din lucrurile existente.
Astăzi sunt consideraţi întreprinzători şi cei care nu sunt neapărat inventatori sau inovatori, ci persoane care
iniţiază o afacere, asumându-şi riscuri pe care în mod normal alţii nu şi le permit, în scopul realizării de profit.

Pentru mitul e : De-a lungul timpului s-a acreditat ideea că unele persoane au devenit întreprinzători numai după
ce au picat la facultate sau nu au reuşit să se adapteze în întreprinderile gigant, părăsind serviciul. Astăzi însă s-
a dovedit că cei mai buni întreprinzători au studii superioare. De asemenea, multe persoane care au lucrat în
marile întreprinderi din România înainte de 1989, astăzi au devenit întreprinzători de succes.
Pentru mitul f: Ca şi în orice altă activitate, în afaceri este nevoie de bani, fără ei nu se poate face nimic. Totuşi,
banii nu salvează pe nimeni în mod automat de la faliment. În plus, chiar având bani suficienţi un întreprinzător
poate da faliment deoarece nereuşita poate fi rezultatul incompetenţei, al unei planificări precare sau atitudinii
necorespunzătoare a întreprinzătorului

Pentru mitul g : De o an anumit gram de noroc este nevoie în orice împrejurare. Fără el multe acţiuni pot să nu
aibă sorţi de izbândă. Însă norocul şi-l face şi omul. Mai mult, ceea ce pare a fi noroc poate fi de fapt o pregătire
foarte bună, dorinţa de a face un lucru deosebit, spirit inovator etc

Pentru mitul h : Fiind oameni cu spirit inovativ, întreprinzătorii caută mereu combinaţii noi. De aceea, se spune
că este mai bine să nu ştie prea multe lucruri despre afacere apriori, pentru a nu fi tentat să se meargă pe căi
bătătorite. De aici poate şi zicala “prea multe cunoştinţe strică”. Totuşi, astăzi nu se mai pot face afaceri fără
cunoştinţe în mai multe domenii. Acestea vor sta la baza elaborării unor analize realiste a punctelor forte şi
slabe ale afacerii pentru adoptarea celor mai adecvate strategii.

Pentru mitul i : Riscul este un element important în procesul antreprenorial. Totuşi, percepţia pe care o au cei
mai mulţi oameni despre riscul pe care şi-l asumă întreprinzătorii este greşită. Deşi s-ar părea că întreprinzătorii
îşi asumă riscuri uriaşe, asemănătoare jucătorilor de noroc, în realitate ei îşi asumă riscurile cu grijă, calculându-
le. Pentru a-şi urmări obiectivele, întreprinzătorii îşi pregătesc şi planifică acţiunile. Prin urmare,
întreprinzătorul nu caută în mod deliberat riscul şi nici nu-şi asumă riscuri inutile, însă nici nu este şovăielnic
atunci când este vorba de riscuri care nu pot fi evitate

Pentru mitul j : De departe, întreprinzătorii nu sunt deloc independenţi. Ei depind de parteneri, investitori,
clienţi, furnizori, creditori, salariaţi, familie şi de toţi cei implicaţi în acţiunile sociale şi obligaţiile comunităţii.
Totuşi, întreprinzătorii pot decide independent când, dacă şi ce hotărâri să ia. În plus, este extrem de dificil de
condus o afacere prosperă doar de unul singur

1.a si b

2.b