Carol al II-lea al Angliei

(n. 29 mai 1630 — d. 6 februarie 1685)

Carol s-a născut la Palatul St. James la

29 mai 1630. Părinții lui au fost regele Carol
I al Angliei care domnea peste trei regate:
Anglia, Scoția și Irlanda, și regina Henrietta
Maria a Franței. Carol a fost al doilea fiu și
copil. Primul lor fiu, care s-a născut cu un an
înainte de Carol, a murit după câteva ore de la naștere.
În timpul anilor 1640, când Carol era încă tânăr, tatăl
său a luptat în Războiul Civil Englez cu forțele
parlamentare și puritane. El și-a însoțit tatăl în timpul
bătăliei de la Edgehill și, la vârsta de paisprezece ani, a
participat la campaniile din 1645, când a fost făcut
comandant titular al forțelor engleze în West Country.
Până în primăvara anului 1646, tatăl său a pierdut
războiul și Carol a părăsit Anglia din cauza temerilor
pentru siguranța lui.
 Carol I s-a predat în 1646. El a scăpat și a fost
recapturat în 1648. În ciuda eforturilor diplomatice ale
fiului său pentru a-l salva, Carol I a fost decapitat în 1649
iar Anglia a devenit republică. La 6 februarie, Parlamentul
Scoției l-a proclamat pe Carol al II-lea ca rege al Marii
Britanii însă a refuzat să-i permită să intre în Scoția decât
dacă accepta prezbiterianismul de-a lungul insulelor
britanice. A fost încoronat rege al Scoției la Scone, la 1
ianuarie 1651.
La sfârșitul anului 1660, bucuria lui Carol la
Restaurație a fost temperată de decesul fratelui său mai
mic, Henry, și a surorii sale, Mary, de variolă.
Parlamentul s-a arătat ferm și a refuzat să
recunoască regelui dreptul de a reglementa asemenea
chestiuni prin ordonanțe. Carol a șovăit, și-a amintit de
rebeliune, de exilul săi și a cedat.