Carol I Stuard

Carol I al Angliei  a fost rege

al Angliei, Scoției și Irlandei din 27
martie 1625 până la execuția sa din
ianuarie 1649. După încoronare, Carol, care a fost
adeptul puterii divine și absolute a regalității, s-a
aflat într-o permanentă luptă cu parlamentul care
încerca să-i reducă prerogativele de conducător
absolut. La începutul domniei, politica externă era
preocuparea principală a lui Carol. Pe plan intern, în prima fază a domniei
sale, a dus o dispută dură pentru putere împotriva Parlamentului, pe care
de altfel l-a și dizolvat la 10 martie 1629. Văzând tendințele sale
absolutiste, mai ales în modul de a impune taxe fără aprobare, Parlamentul
s-a opus regelui Carol I al Angliei.
O altă cauză de conflict cu societatea engleză a fost și politica sa religioasă:
ostil atât fundamentalismului cât și tendințelor reformatoare, și adoptând
calea de mijloc, regele Carol I al Angliei a fost acuzat de supușii săi că ar fi
filo-catolic, favorizează catolicismul și se opune reformei Bisericii Anglicane.
Tensiunile politice și religioase cumulate în decursul anilor, au explodat în
războiul civil englez: împotriva lui s-au ridicat forțele Parlamentului, care se
opunea tentativelor sale de centralizare a puterii în sens absolut. Alături de
Parlament s-au aliat Puritanii, ostili politicii sale religioase.
Războiul s-a încheiat cu înfrângerea regelui Carol I al Angliei, care a fost
prins, judecat sub acuzația de trădare, condamnat la moarte și executat
la 30 ianuarie 1649. Monarhia a fost abolită și în locul ei a fost instituită
o republică.
Bibliografie
Wikipedia.org
Historia.ro