CNNT,PUCIOASA

NUME-MOGA ANTONIA
CLASA-10E

MONARHIA ABSOLUTISTĂ ȘI PROF.COORDONATOR-

DOBRESCU RAMONA

CONSTITUȚIONALĂ
ELISABETA I
REVOLUȚIA GLORIOASĂ
ELISABETA A II-A

-2022-
 ELISABETA I
INTRODUCERE
• Elisabeta I regina a Angliei si a Irlandei (1558 – 1603), din dinastia Tudor,
reprezentanta a absolutismului. De numele ei se leaga restabilirea bisericii anglicane.
A sprijinit expansiunea coloniala a Angliei precum si lupta Provinciilor Unite impotriva
Spaniei.
• A incurajat inflorirea literaturii si artelor.
• In 1558, la numai douazeci si cinci de ani, la moartea sorei sale Maria, I se incredinteaza
soarta tarii, care a devenit slaba si saraca in urma razboaielor si a luptelor religioase.
Elisabeta jura “ca ii va purta de grija pana la moarte”.
• Aceste cuvinte au constituit pentru ea un juramant cat se poate de real, lucru de care
ministrii si consilierii s-au convins imediat ce au cunoscut caracterul noii stapane. Fiind
convinsa ca soarta i-a prilejuit urcarea pe tron, in timpul celor patruzeci si cinci de ani de
domnie isi indeplineste sarcina cu multa maiestuozitate si siguranta in sine.
 ROLUL DE MONARH ABSOLUT
SITUAȚIA RELIGIOASĂ-ȘEF AL BISERICII
• La scurt timp după încoronarea sa, Elisabeta a emis
aşa-numitul Act de Supremaţie şi Uniformitate (1559),
care consfinţea anglicanismul drept religia oficială a
statului englez. Acest decret a oferit satisfacţie
protestanţilor moderaţi, dar puritanii doreau o
reformă mai radicală.
• În ciuda opoziţiei puritanilor pe de-o parte şi a catolicilor,
pe de alta, Elisabeta nu şi-a revizuit această hotărâre
până la sfârşitul domniei sale.
• Situaţia religioasă s-a complicat din cauza reginei Maria
a Scoţiei. Nevoită să părăsească Scoţia, aceasta se
refugiase în Anglia. Acolo însă, se trezise prizoniera
Elisabetei. Acţiunea Elisabetei a fost bine gândită: Maria
era romano-catolică şi avea tot dreptul să aspire la tronul
Angliei. Prin urmare, în cazul unei rebeliuni încununate
de succes sau al unui asasinat, Anglia ar fi avut din nou o
regină catolică.
• Elisabeta a reușit să înfrunte cu succes aceste probleme. A
scăpat de amenințarea catolicilor, și-a impus voința pe scena
politică, a transformat Anglia într-un stat protestant puternic
și a murit de cauze naturale la vârsta de 69 de ani. Situația sa
neobișnuită de regină necăsătorită – singura din istoria
Angliei! – a creat o aură de mister în jurul său ce dăinuie și
astăzi.
• Locul important pe care Elisabeta îl ocupă în istoria Angliei a fost
asigurat, înainte de toate, de impunerea și consolidarea religiei
protestante .
• Datorită determinării sale, Biserica Anglicană a rămas suficient de
flexibilă și moderată. Elisabeta s-a opus protestanților excesivi de
zeloși care doreau introducerea unei discipline mai austere. În
ciuda opoziției catolice puternice, forma de credință protestantă
impusă prin Actul de Uniformitatea câștigat din ce în ce mai mulți
adepți de-a lungul timpului și a devenit parte a culturii engleze.
Puritanii au încercat să interzică folosirea Cărții de rugăciuni în
1645, dar ea a fost imediat restaurată – cu unele amendamente –
odată cu revenirea lui Carol al II-a Stuart.
• Protestantismul englez a supraviețuit și pentru că Elisabeta a știut cum să trateze
opoziția catolică. În Anglia a prevenit și, când a fost cazul, a înăbușit revoltele și
conspirațiile catolice fără a ajunge însă la tiranie sau persecuție religioasă. E
adevărat faptul că a semnat mandatul de execuție a lui Mary Stuart, Regina Scoției,
dar reticența sa în a face asta a devenit legendă.
• E adevărat și faptul că iezuiții au fost închiși sau executați în perioada domniei sale,
dar aceste persecuții s-au desfășurat în mare parte în anii 1580, când se credea că
Spania și Papalitatea se folosesc de preoții catolici pentru a destabiliza regimul.
Pentru standardele vremii-și în comparație cu tatăl, fratele și sora sa – Elisabeta a
fost un model de toleranță religioasă.
• Grație ei, istoria engleză nu a fost pătată de masacre religioase și țara nu a ajuns în
război civil din cauza problemelor religioase.
 DECIDEREA POLITICII EXTERNE

• Elisabeta s-a dovedit un bun diplomat în relaţiile externe. Încă din 1560, ea a
încheiat Tratatul de la Edinburgh, care reglementa relaţiile cu Scoţia.
• A pus capăt războiului cu Franţa, şi relaţiile dintre cele două ţări s-au îmbunătăţit.
Treptat însă, împrejurările au obligat Anglia să intre în conflict cu Spania.
• Elisabeta a încercat să evite războiul, dar, având în vedere catolicismul militant al
statului spaniol din secolul al XVI-lea, probabil că războiul dintre Spania şi Anglia
protestantă era iminent.
 CONFLICT ANGLIA-SPANIA
REGINA-CAPUL ARMATEI
• Revolta Ţărilor de Jos împotriva dominaţiei spaniole a constituit factorul decisiv; rebelii
olandezi erau în majoritate protestanţi, astfel că, atunci când Spania a încercat să înăbuşe
revolta, Elisabeta i-a ajutat pe olandezi.
• Regina nu era pregătită pentru război, deşi poporul englez, miniştrii şi Parlamentul ei de-abia
aşteptau o confruntare armată. Prin urmare, în momentul izbucnirii războiului cu Spania, în
1580, ea a fost puternic susţinută de populaţie.
• Pe parcursul anilor, Elisabeta întărise în mod constant flota engleză; dar regele Filip al II-lea al
Spaniei construise şi el o flotă impresionantă, Armada spaniolă, care urma să invadeze Anglia.
• Armada avea aproape tot atâtea corăbii cât flota engleză, dar mult mai puţini marinari. Iar
matrozii englezi erau mai bine pregătiţi, aveau corăbii de calitate şi tunuri mai eficiente. Marea
bătălie navală din 1588 s-a soldat cu înfrângerea decisivă a Armadei spaniole. În urma acestei
victorii, Anglia s-a impus drept cea mai importantă forţă navală a lumii, supremaţie pe care şi-a
menţinut-o până în secolul al XX-lea.
• Înfrângerea Armadei spaniole, a fost un
important succes de propagandă pentru
Elisabeta I şi pentru Anglia protestantă.
• Englezii au considerat victoria ca o favoare
de la Dumnezeu şi ca o dovadă a
inviolabilităţii naţiunii, sub conducerea unei
regine fecioară.
• Însă această victorie nu a fost un punct de
cotitură al războiului, care a continuat şi de
multe ori a fost în favoarea Spaniei.
 RELAȚIILE DIPLOMATICE
• Comerţul şi relaţiile diplomatice cu statele arabe, înfloresc în timpul domniei
Elisabetei I. În ciuda interdicţiei papale, Anglia exportă armuri, muniţii, metale
şi lemn în schimbul zahărului din Maroc.
• S-au stabilit relaţii diplomatice cu Imperiul Otoman în urma creării Companiei Turciei
şi primul ambasador britanic William Harborne, a ajuns la Poarta Otomană în 1578.
Elisabeta I are un schimb de scrisori cu sultanul Murad al III-lea şi într-una din ele
sultanul scrie că „Islamul şi religia protestantă au mai multe în comun decât
catolicismul, deoarece resping idolatria” şi îi propune o alianţă.
• Spre disperarea Europei catolice, Anglia exportă Imperiului Otoman plumb şi staniu,
necesare pentru fabricarea armelor şi muniţiilor. Elisabeta I a luat în serios operaţiile
militare comune cu Murad al III-lea, în timpul războiului cu Spania şi corsarii englezi
şi otomani au cooperat de multe ori pentru a ataca navele spaniole.
• După înfrângerea Armadei spaniole, Elisabeta se confruntă
cu noi dificultăţi. Lupta împotriva Spaniei şi Irlandei
continuă, iar economia este afectată din cauza recoltelor
sărace şi a costurilor războiului.
• Preţurile cresc şi nivelul de trai scade. În acelaşi timp
reprimarea catolicilor se intensifică, iar în 1591 regina
aprobă interogarea şi supravegherea proprietarilor
catolici.
• Pentru a menţine iluzia de pace şi prosperitate se bazează
tot mai mult pe spionii interni şi propagandă.
 SFÂRȘITUL DOMNIEI

• In 1603, odata cu moartea Elisabetei, a fost incheiata cea mai mareata perioada
din istoria Angliei, dar oricate evenimente si lupte mai urmau, Elisabeta a pus
deja, pentru totdeauna, bazele natiunii engleze.
• Moartea reginei marcheaza si sfarsitul dinastiei Tudor.
 REVOLUȚIA GLORIOASĂ

Dinastia Stuart a fost reinstalată pe

Sistemul politic britanic s-a consolidat
tronul Angliei în anul 1660, dar regele
în secolul al XVIII-lea prin formarea
Iacob al II-lea Stuart a intrat în conflict
grupărilor politice, impunerea
cu Parlamentul; această dinastie a fost
responsabilităţii miniştrilor în faţa
înlăturată de Parlament în 1688
Parlamentului, reglementarea
(„revoluţia glorioasă”), iar tronul i-a fost
succesiunii la tron.
oferit lui Wilhelm al II-lea de Orania;

Astfel, în Anglia, au început să

Wilhelm de Orania a acceptat
funcţioneze monarhia
documentul Declaraţia
constituţională şi principiul separării
drepturilor impus de Parlament, act care
puterilor în stat: legislativă –
limita puterea regală, preciza drepturile
Parlamentul, executivă – cabinetul de
Parlamentului, garanta libertăţile care
miniştri, judecătorească – instanţele de
fuseseră proclamate în timpul revoluţiei;
judecată;
 ROLUL REGINEI ELISABETA A II-A
ÎN VIAȚA POLITICĂ
• Regina rămâne șeful statului britanic, cel mai înalt reprezentant al Regatului Unit pe scena
națională și internațională. Șeful guvernului britanic este însă primul ministru. Unul servește
ca simbol al țării, iar celălalt servește ca șef executiv al guvernului.
• În rolul său de șef al statului, Regina Elisabeta a II-a ține un discurs regulat la deschiderea
fiecărei noi sesiuni a Parlamentului și face ține discursuri oficiale în sărbători și ocazii
speciale. Regina păstrează un contact strâns cu prim-ministrul și este informată în mod
regulat cu privire la toate problemele naționale importante, dar nu are niciodată o influență
publică asupra dezbaterilor politice, și nici nu iau decizii definitive.
• Întrucât Familia Regală și-a pierdut majoritatea puterilor politice, Regina Elisabeta, soțul ei și
copiii ei și-au subliniat rolurile în diferite organizații caritabile, Elisabeta este asigură
patronajul a peste 600 de organizații caritabile, deși acest rol constă în principal în atragerea
atenției la diferitele cauze. Prezența ei în timpul unor mari crize din istoria recentă britanică,
inclusiv a pandemiei COVID-19, a atras laude.
• Pe măsură ce imperiul global al Marii Britanii s-a prăbușit
în urma celui de Al Doilea Război Mondial, o serie de
colonii și-au declarat formal independența, dar au ales să
intre în Commonwealth of Nations, în fruntea căruia se află
regina.
• Cetățenii din Australia, Canada și multe națiuni insulare din
întreaga lume se consideră supuși ai reginei Elisabeta,
care a făcut turnee faimoase în 13 din aceste „regate ale
Commonwealth-ului” în 1953.
• Elisabeta apare pe moneda multora dintre aceste națiuni și
vizitele ei sunt de obicei un motiv de sărbătoare, dar
îndatoririle ei acolo, ca și în țara ei natală, sunt în întregime
ceremoniale.
Blazonul Prințesei Elisabeta TITLURI,ONORURI,BLAZOANE
(1944–1947)
Blazonul Elisabetei, Blazonul Elisabetei
Ducesă de a II-a (cu excepția
Edinburgh Scoției)

Blazonul Elisabetei a
Blazonul Elisabetei a II-a în Canada (una
II-a în Scoția din cele trei versiuni
folosite în timpul
domniei)
 IMAGINI
BIBLIOGRAFIE Wikipedia.ro
INFORMAȚII
Google images