I.

“REVOLUŢŢ IA GLORIOASAĂ ”

1. ORIGINILE REVOLUŢŢ IEI ENGLEZE

Anglia secolului XVI cunoscuse o rapidaă dezvoltare industrialaă bazataă pe mesŢ tesŢ uguri, comertŢ , minerit sŢ i
transporturi, concomitent cu aparitŢia fermei de tip capitalist bazat pe fenomenul „îîmprejmuirilor”. In
1603, la moartea Elisabetei I, tronul englez a revenit regelu ScotŢiei, Iacob I Stuart. Ocuparea tronului de
caă tre StuartŢi aducea modificaă ri importante îîn Anglia, unde Ţudorii guvernaseraă ca monarhi absolutŢi,
gratŢie abilitaă tŢii sŢ i personalitaă tŢii lor. StuartŢii urmaă reau instaurarea unui absolutism de drept, ceea ce
contravenea realitaă tŢilor politice din Anglia, unde Parlamentul - format din Camera Comunelor sŢ i Camera
Lorzilor - îîmpaă rtŢea puterea cu monarhia. Ataî t Iacob I, caî t sŢ i fiul saă u, Carol I (1625-1649), au îîncercat saă
guverneze faă raă a convoca Parlamentul, cu ajutorul Consiliului Privat, pe ai caă rui membri îîi numeau sau
revocau dupaă bunul lor plac. Ei legiferau prin proclamatŢii regale sŢ i exercitau puterea juridicaă prin Camera
îînstelataă sŢ i Curtea îînaltei Comisiuni. StuartŢii agreau catolicismul îîntr-o tŢaraă anglicanaă , unde se dezvoltase
misŢ carea numitaă puritanism, care urmaă rea îînlaă turarea oricaă rei raă maă sŢ itŢe a catolicismului.Apar contradictŢii
îîntre absolutismul monarhic al regilor din familia Stuart(Iacob I sŢ i Carol I), sustŢinut de vechea aristocratŢie
sŢ i regimul parlamentar sustŢinut de Londra, burghezie sŢ i noua nobilime. IÎn plan religios biserica anglicanaă
se confruntaă cu curentele radicale protestante ce solicitaă îînlaă turarea episcopatului sŢ i a raă maă sŢ itŢelor
catolice sŢ i introducerea puritanismului calvinist.
Atitudinea antiabsolutistaă a parlamentului se manifestaă prin documentele Petiţia dreptului – 1628 şi
Mustrarea cea mare – 1640. Carol I (1625-1649), a respins aceste solicitaă ri sŢ i a îîncercat o lungaă guvernare
faă raă parlament 1629-1640. EsŢ ecul politico-economic l-au silit pe rege saă convoace Parlamentul cel Lung
1640-1653, apoi saă declansŢ eze un raă zboi civil 1642-1649. Paă raă sirea Londrei de caă tre Carol I a semnificat
îînceputul Raă zboiului civil îîntre armata regelui sŢ i cea a Parlamentului. Confruntaă rile armate directe au
durat paî naă îîn 1645, timp îîn care regele a controlat nord-vestul Angliei, stabilindu-sŢ i centrul la York sŢ i,
apoi, la Oxford, iar Parlamentul, partea de sud-est, avaî nd de partea lui flota, populatŢia Londrei sŢ i pozitŢia
strategicaă a capitalei. InitŢial, parlamentarii au îîncercat realizarea unui compromis cu regele, trimitŢaîndu-i
Cele nouă propuneri care vizau restraî ngerea prerogativelor monarhice, iar Parlamentul urma saă aibaă
dreptul de a controla politica internaă sŢ i externaă .Propunerile au fost respinse de rege.Victoriile taberei
parlamentare la Marston Moor – 1644, Naseby – 1645 sŢ i Preston – 1649, au dus la capturarea, judecarea
sŢ i executarea regelui îîn 1649.

2. REPUBLICA SŢ I RESŢAURAŢŢ IA SŢUARŢŢ ILOR

Executarea lui Carol I a îînsemnat desfiintŢarea puterii regale îîn Anglia. La 19 mai 1649 a fost declarataă
Republica „liberaă , guvernataă de reprezentantŢii poporului îîn Parlament". Acesta era compus din Camera
Comunelor, cea a Lorzilor fiind desfiintŢataă . Perioada Republicii a fost dificilaă pentru Anglia, amenintŢataă
din exterior de uneltirile regalisŢ tilor, iar îîn interior de luptele acerbe îîntre grupaă rile politice sŢ i misŢ caă rile
populare. Conjunctura externaă favorabilaă a dus îînsaă la recunoasŢ terea tacitaă sŢ i chiar oficialaă a Republicii.
Armata, condusaă de Oliver Cromwell, s-a îîndreptat spre Irlanda catolicaă pe care o îînfraî nt-o la Drogheda sŢ i
Wexford, ocupaî nd douaă treimi din teritoriul insulei sŢ i determinaî nd aparitŢia problemei irlandeze,
nerezolvataă paî naă astaă zi. îîn ScotŢia, Cromwell a obtŢinut victoriile de la Dunbar (1650) sŢ i Worcester (1651).
Noul lider englez Oliver Cromwell a lansat un program de dezvoltare comercial navalaă – Actele de
navigatŢie 1650-1651 sŢ i a instituit Protectoratul 1653-1658, un regim de dictaturaă ce guverna sprijinit de
armataă prin decrete legi. Protectoratul era o dictaturaă militaraă : baza puterii era armata, iar Lordul-
Protector, comandatul ei suprem, daă dea ordonantŢe cu putere de lege, avea atributŢii executive, controla
justitŢia. Cromwell a îîncercat saă -sŢ i asigure o largaă adeziune a populatŢiei prin promovarea tolerantŢei
religioase care-i excludea, totusŢ i, pe catolici sŢ i prin amnistierea regalisŢ tilor. Dupaă moartea sa cu sprijinul
generalului Monk, are loc RESŢAURAŢŢ IA SŢUARŢŢ ILOR prin Carol al-II-lea(1660-1685). Prin DeclaratŢia de
la Breda sŢ i Actul de indulgentŢaă sŢ i iertare, noul monarh a realizat echilibrul sŢ i reconcilierea societaă tŢii
engleze. Carol al II-lea a continuat politica economicaă expansionistaă , bazataă pe suprematŢia maă rii, domeniu
îîn care Anglia era puternic concurataă de Provinciile Unite (Olanda). îîn urma unui raă zboi cu acestea,
1
englezii au obtŢinut, pe coasta esticaă a Americii de Nord, New Amsterdam (devenit New York). îîmpotriva
Provinciilor Unite, Carol al II-lea a îîncheiat un tratat secret cu Ludovic al XlV-lea al FrantŢei, care prevedea
sŢ i reintroducerea catolicismului îîn Anglia.Iacob al II-lea, ajuns pe tron dupaă moartea fratelui saă u, Carol al
II-lea, desŢ i a promis respectarea drepturilor Parlamentului, a actŢionat îîn directŢia sporirii prerogativelor
regale, obtŢinaî nd chiar dreptul de a avea armataă permanentaă . îîn plus, el s-a sprijinit pe catolici, îîn ciuda
interdictŢiei ca acesŢ tia saă ocupe functŢii publice, sŢ i a dizolvat Parlamentul. Ţoate acestea au dus la
îînlaă turarea lui de pe tronul Angliei, prin Revoluţia glorioasă – 1688 sŢ i aducerea la tron a ginerelui saă u
conducaă torul Olandei, Wilhelm de Orania. Prin Declaraţia drepturilor – 1689, acesta accepta separarea
puterilor îîn stat sŢ i instituirea monarhiei constitutŢionale.

3. MODELUL BRIŢANIC
A. Monarhia parlamentaraă , se baza pe suveranitatea natŢionalaă sŢ i a fost completataă prin unirea ScotŢiei sŢ i
Angliei îîn Regatul Unit – 1707. Venirea la tron a Dinastiei de Hanovra – 1714, a consolidat sistemul îîn
timpul lui George I(1714-1727) sŢ i George al-II-lea(1727-1760), care germani fiind sŢ i necunoscaî nd
engleza nu s-au ocupat de viatŢa politicaă , lasaî nd-o in maî na Consiliului de stat. George al-III-lea(1760-
1820), a fost mult mai activ sŢ i a colaborat îîn special cu William Pitt junior.
B. Sistemul bipartid se dezvoltaă odataă cu restauratŢia StuartŢilor sŢ i se desaă vaî rsŢ esŢ te îîn secolul XVIII. Partidul
TORY(actual conservator) grupa pe adeptŢii StuartŢilor, tolerantŢi fataă de catolicism sŢ i de unele manifestaă ri
absolutiste, conservatori sŢ i sustŢinaă tori ai bisericii anglicane. Partidul WHIG(actual liberal) grupa pe
adversarii StuartŢilor, anticatolici, antiabsolutisŢ ti, liberali economic sŢ i politic, sustŢinaă tori ai puritanismului
sŢ i a suprematŢiei parlamentului. Sistemul bazat pe votul cenzitar sŢ i uninominal s-a mentŢinut îîn general
paî naă astaă zi.
C. Modelul monarhiei parlamentare pornea de la sistemul definit prin Magna Charta Libertatum – 1215 sŢ i
completat prin Petiţia dreptului – 1628, Test act – 1673(rezerva functŢiile publice doar anglicanilor),
Habeas Corpus Act – 1679(drepturile sŢ i libertaă tŢile cetaă tŢenesŢ ti) sŢ i Declaraţia drepturilor – 1689. Separarea
puterilor îîn stat era îîn judecaă toreascaă dataă instantŢelor sŢ i curtŢilor cu juratŢi, executivaă revenind unui
cabinet al majoritaă tŢii parlamentare sŢ i legislativaă detŢinutaă de rege(numea minisŢ trii, generalii sŢ i sanctŢiona
legile) sŢ i unui parlament bicameral(Camera lorzilor sŢ i a comunelor), aleasaă prin vot ce vota legile sŢ i
bugetul. Monarhia englezaă era îîntemeiataă pe dreptul comun sŢ i interesul general; îîn secolul al XVIII-lea,
notŢiunea de suveran lasaă loc celei de „rege al englezilor". Regele avea prerogative limitate prin lege, dar sŢ i
prin uz: numesŢ te minisŢ trii sŢ i generalii, paă streazaă dreptul de a sanctŢiona legile, dar nu e poate abroga.
PrezentŢa celor douaă partide îîi permitea saă joace rolul de arbitru pe scena politicaă , îînsaă orice act al regelui
trebuia contrasemna: de ministrul de resort.

4. AFIRMAREA IMPERIULUI BRIŢANIC CA MARE PUŢERE

A. Ţransformaă ri economice. Prin sistemul „IÎmprejmuirilor”, nobilii creeazaă ferme capitaliste lucrate cu
tehnici moderne sŢ i arendasŢ i, ce produc materii prime sŢ i duc la o emigrare spre orasŢ e sŢ i colonii. ComertŢul
maritim sŢ i agricultura sprijinaă dezvoltarea industriei textile, navale sŢ i de constructŢii, la care se adaugaă
siderurgia, mineritul sŢ i industria grea, fapt ce duce la aparitŢia orasŢ elor sŢ i asiguraă primatul industrial-
colonial-naval englez paî naă la 1900. Progresul economic rapid s-a sprijinit pe revolutŢia industrialaă din
ramurile textilaă , metalurgicaă sŢ i minerit; pe o agriculturaă bazataă pe ferme specializate sŢ i muncaă salariataă ;
pe flotaă sŢ i colonii. Paî naă la mijlocul secolului al XVIII-lea, imperiul colonial englez prinde contur: el
cuprindea estul Americii de Nord - din Florida îîn Canada, insulele Barbados, Antigua sŢ i Jamaica; puncte de
sprijin pe coasta vesticaă a Africii (Sierra Leone, Gambia), Bombay (India) - primit drept zestre de Carol al
ll-lea, Gibraltar sŢ i insula Minorca, ocupate îîn 1704, dupaă Raă zboiul de succesiune la tronul Spaniei.IÎn
Anglia s-a pus accent sŢ i pe dezvoltarea baă ncilor, îîncepaî nd cu cea a Angliei (1694) sŢ i terminaî nd cu cele
particulare.
B. Hegemonia maritimaă sŢ i colonialaă îîncepe prin victoriile contra Olandei sŢ i FrantŢei, consfintŢite la sfaî rsŢ itul
raă zboiului de 7 ani(1763), prin excluderea francezilor din India sŢ i Canada. Dupaă pierderea Americii de
nord, britanicii se axeazaă pe extinderea dominatŢiei lor îîn India, Australia sŢ i Africa. Structura socială a
2
Angliei se sprijinea pe burghezie, ca element dinamic, cu interese clare, protejate de stat; ea se îîmbogaă tŢea
sŢ i crea locuri de muncaă . O parte a nobilimii era sŢ i ea preocupataă de activitatea economicaă , plasaî ndu-sŢ i
capitalurile provenite din arendaă sŢ i comertŢ . Aceastaă parte, alaă turi de recent-îîmbogaă tŢitŢii care cumpaă raseraă
titluri nobiliare formau noua nobilime. Populaţia oraşelor, îîn continuaă cresŢ tere, era formataă preponderent
din muncitori industriali, iar îîn agriculturaă micul proprietar aproape dispaă ruse, fiind îînlocuit de fermieri
si muncitori salariatŢi.

5. ISTORIA ALTFEL
Carol I al Angliei(19 noiembrie 1600 – 30 ianuarie 1649) a fost rege al Angliei, ScotŢiei sŢ i Irlandei din 27
martie 1625 paî naă la moarte.Ca sŢ i tataă l saă u, Iacob I, a fost un tenace sustŢinaă tor al dreptului divin al regelui.
IÎn prima fazaă a domniei sale, a dus o luptaă duraă pentru putere îîmpotriva Parlamentului, pe care de altfel l-
a sŢ i suprimat pe 10 martie 1629. Vaă zaî nd tenditŢele sale absolutiste, mai ales îîn modul de a impune taxe
faă raă aprobarea acestuia, Parlamentul s-a opus.
Oliver Cromwell (25 aprilie 1599 – 3 septembrie 1658) a fost un lider militar sŢ i politic englez, cunoscut îîn
special pentru contributŢia sa la transformarea Angliei îîntr-o republicaă federalaă („Commonwealth”) sŢ i
pentru rolul saă u posterior de Lord Protector al Angliei, ScotŢiei sŢ i Irlandei. Armata sa a Noului Model i-a
îînfraî nt pe regalisŢ ti îîn cadrul Raă zboiului Civil Englez. Dupaă executarea regelui Carol I îîn 1649, Cromwell a
dominat Commenwealthul de scurtaă durataă al Angliei, a cucerit Irlanda sŢ i ScotŢia, sŢ i a fost Lord Protector
din 1653 paî naă la moartea sa îîn 1658. IÎn plan intern, Cromwell a dizolvat "Parlamentul cel Lung" (1653) sŢ i
a promulgat instrumente de guvernare prin care se instituia îîn Anglia o dictaturaă militaraă numitaă
protectorat. Puterea executivă a fost îîncredintŢataă lordului protector Oliver Cromwell sŢ i Consiliului de Stat.
Puterea legislativă a apartŢinut lordului protector sŢ i parlamentului unicameral. Dreptul la vot raă maî ne
censitar; catolicii sŢ i regalisŢ tii au fost exclusŢ i din viatŢa politicaă . Cromwell provenea din clasa gentryului de
mijloc, sŢ i a fost un personaj mai degrabaă obscur îîn primii patruzeci de ani de viatŢaă, ajungaî nd fermier
yeoman îîn anii '1630 din motive personale sŢ i financiare. Cu toate acestea, a revenit îîn raî ndul gentryului
multŢumitaă unei mosŢ teniri laă sate de unchiul saă u. O experientŢaă de conversiune religioasaă din aceeasŢ i
decadaă l-a determinat saă adopte un stil independent de puritanism ca nucleu de bazaă al vietŢii sŢ i actŢiunilor
sale.
Parlamentul cel Scurt. IÎn 1640, confruntat cu un conflict armat cu ScotŢia, regele Carol I Stuart al Angliei
convoacaă din nou parlamentul pentru a vota noi impozite. OpozitŢia parlamentaraă este din nou puternicaă
dar parlamentul a fost din nou dizvolvat. Acest parlament a avut activitate pentru 18 zile îîn perioada
aprilie - mai 1640.
Parlamentul cel Lung. IÎn 3 noiembrie 1640, regele Carol I Stuart al Angliei convoacaă acest parlament care
îîsŢi desfaă sŢ oaraă activitatea timp de 13 ani paî naă îîn 1653 caî nd este dizolvat de caă tre Oliver Cromwell.
Magna Carta Libertatum (sau Marea Cartă a Libertăţilor) este documentul emis îîn 1215 îîn Anglia, îîn
timpul domniei regelui Ioan faă raă ŢŢ araă . Prin aceastaă Cartaă se urmaă rea îîngraă direa puterii regelui sŢ i, prin
aceasta, eliminarea abuzurilor comise de monarh sau de reprezentantŢii saă i, precum sŢ i garantarea unui
numaă r de drepturi pentru totŢi cetaă tŢenii.
Declaraţia drepturilor statornicea suprematŢia puterii legislative a Parlamentului asupra puterii executive
regale, daî nd Angliei o organizare modernaă ."Declaraţia drepturilor" pune bazele monarhiei constitutŢional-
parlamentare sŢ i, prin urmare, al statului englez modern. Prin ea se limitau drepturile monarhului
stipulate îîn preambulul ConstitutŢiei. "Declaraţia drepturilor" garanta convocarea regulataă a
Parlamentului, libertatea dezbaterilor sŢ i a drepturilor îîn materie fiscalaă . AtributŢiile regelui erau restraî nse,
desŢ i el raă maî nea sŢ eful Bisericii anglicane sŢ i se bucura de mari onoruri. Regele nu putea suspenda sau
abroga vreo lege, iar dreptul de a avea armataă era conditŢionat de aprobarea Parlamentului.
Declaraţia de la Breda sŢ i apoi prin Actul de indulgenţă şi uitare, Carol al ll-lea a garantat libertatea
consŢ tiintŢei, amnistierea celor care au participat la revoltaă , precum sŢ i drepturile noilor proprietari asupra
bunurilor confiscate îîn timpul acesteia.
Habeas Corpus Act, legea hotaă ra, pe baza unor prevederi mai vechi, caă nici o persoanaă nu poate fi arestataă
decaî t pe baza unei cerintŢe judecaă toresŢ ti scrise, aduse la cunosŢ tintŢa inculpatului îîn maximum 24 de ore.
3
Votarea acestei legi a constituit un moment important îîn dezvoltarea constitutŢionalaă a Angliei sŢ i a
Europei.

6. CRONOLOGIE
1215: Magna Charta Libertatum
1603-1625: domnia lui Iacob I
1625-1649: domnia lui Carol I
1628: „PetitŢia dreptului”
1640: „Mustrarea cea mare”
1629-1640: guvernare faă raă parlament a lui Carol I
1640-1653: Parlamentul cel Lung
1642-1649: raă zboi civil
1644: victoria taberei parlamentare la Marston Moor
1645: victoria taberei parlamentare la Naseby
1649: victoria taberei parlamentare la Preston
Ianuarie 1649: judecarea sŢ i executarea regelui
1649-1653: republica
1650-1651: „actele de navigatŢie”
1653-1658: protectoratul
1660: „DeclaratŢia de la Breda” sŢ i „Actul de indulgentŢaă sŢ i iertare”
1660: restauratŢia StuartŢilor
1660-1685: domnia lui Carol al II-lea
1673: „Ţest act”
1679: „Habeas Corpus Act”
1685-1688: domnia lui Iacob al II-lea
1688: „RevolutŢia glorioasaă ”
1689: aducerea la tron conducaă torul Olandei, Wilhelm de Orania.
1689: „DeclaratŢia drepturilor”
1707: crearea Regatul Unit prin unirea ScotŢiei sŢ i Angliei

7. DICŢŢ IONAR
Cabinet Council: Vechiul consiliu privat al regelui englez îîn Evul Mediu.
FactŢiune: Grup de persoane unite pe baza unor interese politice comune.
Prerogativa regalaă : Conform acesteia, suveranul dispunea de puteri considerabile: „Rege îîn Parlamentul
saă u", el promulgaă actele puterii legislative; „Rege îîn Consiliul saă u", el are puterea executivaă , conduce
diplomatŢia, armata sŢ i flota. Este izvorul justitŢiei, toate sentintŢele fiind pronuntŢate îîn numele saă u. Este sŢ eful
Bisericii anglicane.
Echilibru european: Sistem politic care asigura pacea prin mentŢinerea echilibrului îîntre marile state
europene.
IÎmprejmuire: Metodaă utilizataă de feudalii englezi (sec. XV-XVI) pentru delimitarea domeniilor îîn care erau
incluse sŢ i satele, sŢ i paă maî nturile comunale. Un al doilea val a avut loc îîn secolul al XVIII-lea.
Patentaă : Decret regal pentru îînfiintŢarea, organizarea sŢ i functŢionarea unei colonii.
Paî rloagaă : Ţeren arabil laă sat nelucrat unul sau mai multŢi ani pentru refacerea fertilitaă tŢii sale.
Puritanism: curent religios, apaă rut in Anglia la sfaî rsŢ itul secolului al XVI-lea, care, sub influentŢa
calvinismului, se pronuntŢa pentru îîndepaă rtarea elementelor catolice din Biserica anglicanaă .
Uniune personalaă : formaă de unire a douaă state monarhice, avaî nd un monarh comun, dar paă straî nd
organele
Desuetudine: a iesŢ i din uz, a nu se mai folosi.
Dizidentaă : grup de persoane care manifestaă o pozitŢie diferitaă de restul

4
Corsari: comandantŢii unor nave maritime rapide, care, cu aprobarea guvernului lor, atacau sŢ i capturau
navele inamice.
Factorie: centru de schimb aflat îîntr-un teritoriu straă in, îîndepaă rtat, creat de o metropolaă din ratŢiuni
comerciale.
Mercantilism - conceptŢie economicaă potrivit caă reia bogaă tŢia unei tŢaări este determinataă de cantitatea de
metal pretŢios pe care o detŢine.
Presbiterianism: curent al puritanismului care sustŢinea paă strarea unitaă tŢii organizatorice a Bisericii
anglicane sŢ i adoptarea unor laici (gr. presbíteros - baă traî n) îîn conducerea parohiilor. Devenit confesiune
dominantaă îîn ScotŢia, datoritaă lui John Knox, acest curent a dat nasŢ tere la ceea ce astaă zi se numesŢ te
Biserica presbiterianaă .
IndependentŢi: curent puritan opus presbiterianismului, deoarece sustŢinea caă , îîn organizarea Bisericii
anglicane, rolul esentŢial revenea comunitaă tŢilor independente.
Leviathan: (îîn Vechiul Testament) monstru marin fabulos; simbol al colosalului.
RevolutŢie industrialaă : proces complex de trecere de la productŢia manualaă la cea cu ajutorul masŢ inilor, de
la stadiul manufacturier la cel de fabricaă .

II. EPOCA LUMINILOR

1. CE ESŢE ILUMINISMUL?
Iluminismul reprezintaă o misŢ care filosoficaă , intelectualaă sŢ i civicaă dezvoltataă îîn secolul XVIII, care pornesŢ te
de la premisa caă ratŢiunea umanaă este singura capabilaă saă asigure fericirea. Ea sustŢine spiritul inventiv,
enciclopedismul, tendintŢele progresiste, cercetarea sŢ tiintŢificaă , ratŢionalismul, spiritul critic. Iluminismul a
apaă rut îîn Franţa secolului al XVIII-lea, fiind reprezetat de cele mai straă lucite mintŢi ale vremii: Voltaire,
Diderot. Montesquieu, D'Alembert, Descartes, J.J.Rousseau. El s-a raă spaî ndit îîn îîntreaga Europaă sŢ i America de
Nord, la sfaî rsŢ itul secolului la XVIII-lea sŢ i îînceputul celui urmaă tor. IÎn Ţările Române, iluminismul este
reprezentat de Şcoala Ardeleană, Chesarie Râmniceanul şi Dinicu Golescu. Se consideraă caă iluminismul are
raă daă cini îîn Anglia, îîn opera unor filosofi ca Thomas Hobbes, John Locke sau David Hume, Ricardo, Defoe,
Swift, precum sŢ i îîn modelul de organizare politicaă oferit de Marea Britanie. Cei mai multŢi reprezentantŢi ai
iluminismului francez au fost din raî ndul scriitorilor filosofi, datoritaă preocupaă rilor lor vaste ce cuprind
literatura îîn sensul restraî ns al cuvaî ntului, sŢ tiintŢa sŢ i filosofia. Operele literare ale acestora sunt influentŢate
de filosofie sŢ i contŢin o criticaă severaă a societaă tŢii. Denumirea de iluminism a fost explicataă prin aceea caă
reprezentantŢii acestui curent dovedeau îîncredere îîn ratŢiunea umanaă sŢ i îîn capacitatea ei de a lumina
lumea. „Raţiunea şi progresul universal", spunea Voltaire, „împing înainte mersul istoriei." Luminarea se
putea face, îîn conceptŢia lor, prin culturaă , cunoasŢ tere sŢ i educatŢie.

2. NOI PRINCIPII SŢ I VALORI IÎN SOCIEŢAŢE

A. Noile idei pleacaă de la premiza ratŢiunii umane sŢ i sustŢine faptul caă :
- omul are ca datorie supremaă obligatŢia de a fi fericit
- ideea deismului limitat la actul creatŢiei sŢ i de aici separarea bisericii de stat
- „iluminarea” maselor prin educatŢie sŢ i ratŢionalism
- principiul bunei guvernaă ri bazate pe suveranitatea poporului sŢ i separarea puterilor îîn stat
- regim republican sau monarhie constitutŢionalaă de model britanic
- munca ca sursaă a bogaă tŢiei, realizataă pe baza libertaă tŢilor individuale, a initŢiativei private sŢ i economiei
bazataă pe cerere sŢ i ofertaă
Unii savantŢi sau filosofi din secolul al XVIII-lea au îînfiintŢat sau au devenit membri ai unor loji masonice
care s-au dezvoltat mai ales îîn FrantŢa (francmasoneria), dar sŢ i îîn alte tŢaări. îîn 1773, a fost îînfiintŢataă cea
numitaă Marele Orient, despre care se spune caă avea, îîn 1789, peste 30 000 de membri. Secolul al XVIII-lea
a fost dominat de ratŢionalism, precum sŢ i de regaî ndirea locului sŢ i rolului statului, a raporturilor dintre

5
individ sŢ i stat. Se acrediteazaă ideea caă nu doar individul are anumite obligatŢii fatŢaă de stat, ci sŢ i acesta fatŢaă
de individ.
B. Absolutismul luminat a fost promovat de monarhiile prusacaă , rusaă , austriacaă prin intermediul lui
Frederic al-II-lea(1740-1786), Maria Ţereza(1740-1780), Iosif al-II-lea(1780-1790), Ecaterina a-II-a
(1762-1796). AcesŢ ti despotŢi luminatŢi, au aplicat ideile iluministe îîn vederea modernizaă rii administratŢiei,
armatei, agriculturii, dezvoltaă rii industriei, educatŢiei, subordonaă rii bisericii, scopul fiind unificarea
imperiilor multinatŢionale, cresŢ terii veniturilor sŢ i puterii monarhilor. IÎn ciuda diversitaă tŢii formelor de
manifestare, noua conceptŢie de guvernare are unele traă saă turi comune: un absolutism centralizator; o ie-
rarhie a functŢionarilor; o furie a guvernării (concretizataă prin interventŢia statului îîn economie,
îînvaă tŢaămaî nt, religie); o conceptŢie unitaraă de guvernare. Gaî ndirea economicaă a monarhilor luminatŢi era
mercantilismul. Se urmaă rea o balantŢaă comercialaă activaă , monarhia sprijinind activitatea manufacturieraă sŢ i
comercialaă .
îîn plan social, statul intervine, din considerente fiscale sŢ i umanitare, îîn raporturile dintre tŢaărani sŢ i nobili,
dorind saă facaă din fiecare locuitor un contribuabil eficient. Este creat un aparat administrativ centralizat,
avaî nd îîn frunte suveranul care devine detŢinaă torul tuturor paî rghiilor statului. Caracterul natŢionalist al
activitaă tŢii de stat face ca educatŢia saă devinaă o problemaă de guvernare.IÎn domeniul religios, importantŢa
Bisericii este mentŢinutaă , dar ea este subordonataă puterii de stat care cautaă saă -i reglementeze activitatea.
C. Iosefinismul. Iosif al II-lea a urcat pe tron îîn 1780, dupaă moartea mamei sale, Maă ria Ţereza, demaraî nd
reformarea statului, îîn virtutea filosofiei luminilor. El adoptaă varianta germanaă a iluminismului, mai
conservatoare sŢ i mai adecvataă stadiului de dezvoltare a Imperiului austriac. El a dorit saă impunaă reforme
radicale: desfiintŢarea maă naă stirilor, egalitatea cultelor, egalitatea socialaă , libertatea cuvaî ntului, unificarea
legilor. Cea mai importantaă reformaă a vizat domeniul religios. Prin Edictul de toleranţă (1781) se
mentŢinea primatul religiei catolice, dar era acceptataă libera practicaă sŢ i celorlalte religii; se deschidea
necatolicilor (îîn mare parte protestantŢi) drumul spre functŢii, proprietaă tŢi, industrii, intrare îîn orasŢ e. Din
1781, Iosif al II-lea trece la organizarea administrativaă prin care statul era îîmpaă rtŢit îîn circumscriptŢii,
avaî nd îîn frunte comisari subordonatŢi îîmpaă ratului. Astfel, erau afectate comitatele, nobilimea avaî nd acolo
importante privilegii. îîn acelasŢ i an desfiintŢeazaă iobaă gia pe domeniile imperiale, speraî nd caă nobilii vor face
acelasŢ i lucru. Reforma judiciaraă din 1782 a creat cadrul legislativ necesar modernizaă rii imperiului (s-a
renuntŢat, de pildaă , la pedeapsa cu moartea sŢ i la torturaă ). Ţotodataă , monarhul a scos cenzura de sub tutela
clerului sŢ i a modernizat îînvaă tŢaămaî ntul.
D. Despotismul luminat îîn Rusia. Rusia a reprezentat un model original de despotism luminat. De altfel,
chiar Montesquieu considera caă , datoritaă climatului, despotismul era o formaă bunaă de guvernare pentru o
populatŢie care nu reactŢiona decaî t la fortŢaă. Ecaterina a II-a cea Mare (1762-1796) a ocupat tronul dupaă
moartea sotŢului ei, Petru al III-lea. PrintŢesaă germanaă , Ecaterina primise îîn copilaă rie o educatŢie inspirataă
din modelul iluminist. Ea a îînfaă ptuit caî teva reforme menite saă creeze un nou echilibru îîntre marea
nobilime sŢ i fortŢele noi, paă straî nd îînsaă vechea structuraă feudalaă sŢ i serbia
îîmpaă raă teasa a convocat, îîn 1767, o mare adunare reprezentativaă care saă facaă propuneri pentru revizuirea
legilor, redactaî nd ea îînsaă sŢ i dispozitŢii (Nakaz) pentru aceasta. Ecaterina a II-a a fost un despot luminat, mai
mult prin educatŢie sŢ datoritaă intentŢiilor ei, deoarece cele mai multe dintre reforme nu au fost aplicate. îîn
plus, ea nu a desfiintŢat serbia, luaî nd chiar maă suri care au agravat situatŢia tŢaăranilor. De altfel, multe dintre
reformele ei au fost anulate de succesorul ei.
E. Raă spaî ndirea iluminismului s-a realizat prin intermediul caă rtŢilor ce cuprind lucraă ri de tip teatru, roman,
nuvelaă , pamflet social-politic, opere filosofice, opere muzicale sŢ i simfonii. Se remarcaă aici:
- Enciclopedia elaborataă sub conducerea lui Diderot sŢ i d-Alembert (Enciclopedia a concentrat ideile noi ale
secolului sŢ i le-a transmis marelui public îîntr-o formaă accesibilaă .Interzisaă de Ludovic al XV-lea sŢ i
condamnataă de papalitate, lucrarea s-a bucurat de o apreciere generalaă , avaî nd sustŢinaă tori îîn toate
straturile societaă tŢii sŢ i contribuind la formarea opiniei publice. Un exemplar a fost adus îîn ŢŢ ara
Romaî neascaă , de episcopul Chesarie Raî mniceanul îîn 1773).
- Contractul social al lui J.J.Rousseau sŢ i Despre spiritul legilor al lui Montesquieu
- Robinson Crusoe scris de Daniel Defoe sŢ i Călătoriile lui Gulliver al lui Jonathan Swift
6
- Faust scris de J.W.Goethe sŢ i opera Don Giovanni de W.A.Mozart

3. OPINIA PUBLICAĂ
Statul modern a dus la nasŢ terea ideii de viatŢaă publicaă sŢ i viatŢaă privataă . Ţreburile publice, ale statului,
serviciile, ordinea publicaă , piatŢa sunt definite ca paă rtŢi ale vietŢii publice, de aceea tot ce tŢine de ele devin
subiect al interesului general. Problemele sociale, economice, politice sŢ i de guvernare sunt teme ale
dezbaterii opiniei publice. Aceasta este alcaă tuitaă din ziare, caă rtŢi , brosŢ uri, societaă tŢi culturale sŢ i literare,
cluburi, loji masonice. Dezbaterile se fac prin conferintŢe publice, serate literare, articole de presaă . Se
dezvoltaă acum reuniunile academice, bibliotecile, expozitŢiile, dialogul de idei, saloanele de lecturaă îîn timp
ce biserica catolicaă v-a promova dialogul ecumenic, pelerinajul sŢ i actele individuale sŢ i colective de
binefacere. Contractul social a dus la fundamentarea conceptului de suveranitate a poporului: J.J Rousseau
spunea caă suveranitatea apartŢine vointŢe generale, orice formaă de guvernare trebuie supravegheataă de
popor, singurul detŢinaă tor adevaă rat al suveranitaă tŢii. Practic, se propunea îînlocuirea suveranitaă tŢii
monarhului cu cea a poporului, idee extrem de modernaă care se transformaă îîn fortŢaă de actŢiune îîn timpul
RevolutŢie franceze din 1789.

4. ISTORIA ALTFEL
Voltaire era de orientare iluministaă conservatoare. A avut o operaă extrem de vastaă . Scrierile sale sunt
îîndreptate îîmpotriva inechitaă tŢilor sociale, superstitŢiilor, intolerantŢei religioase. A criticat Vechiul Regim sŢ i
Biserica militaî nd pentru libertatea cuvaî ntului, a gaî ndirii sŢ i egalitatea tuturor oamenilor îîn fatŢa legii.
Considera caă relele societaă tŢii pot fi îîndreptate prin aliantŢa îîntre monarhi sŢ i filosofi. Voltaire este
teoreticianul despotismului luminat.
Montesquieu era de orientare iluministaă moderataă . A creat o operaă importantaă . IÎn 1721 a
publicat ,,Scrisorile persane” îîn care prezintaă caă laă toria a doi persani prin Europa sŢ i care criticaă realitaă tŢile
continentului nostru sŢ i anume: intolerantŢa religioasaă , institutŢiile culturale sŢ i de stat, inclusiv monarhia
absolutaă . IÎn cartea ,,Spiritul legilor” teoretizeazaă principiul separaă rii puterilor îîn stat. Considera monarhia
constitutŢionalaă forma de guvernare cea mai eficientaă , deoarece puterea executivaă , legislativaă sŢ i
judecaă toreascaă erau independente una fatŢaă de cealaltaă .
Jean-Jacques Rousseau era de orientare iluministaă radicalaă . Lucraă rile sale, ,,Discurs asupra inegalitaă tŢii
de avere” sŢ i ,,Contractul social”, exprimaă aspiratŢiile micii burghezii din care faă cea parte. Considera sursa
inegalitaă tŢii sŢ i a relelor îîn societate ca fiind proprietatea privataă , de aceea ea trebuia limitataă . De asemenea,
milita pentru participarea tuturor cetaă tŢenilor la viatŢa politicaă , statul trebuia organizat pentru a asigura
suveranitatea poporului.
Denis Diderot sŢ i d’Alembert au publicat ,,Enciclopedia” îîn 35 de volume, "Enciclopedia" contŢine ideile
revolutŢionare ale iluminismului: lupta pentru progres, libertate sŢ i tolerantŢaă, egalitatea îîntre oameni sŢ i
îîntre popoare. Forma ideologicaă a iluminismului, prin criticaă la adresa Vechiului Regim, a pregaă tit, pe plan
ideologic, marile raă sturnaă ri cauzate de RevolutŢia francezaă .
Iosif al II-lea (Joseph II. Benedikt August Johann Anton Michael Adam) din dinastia de Habsburg-Lothringen
(13 martie 1741 - 20 februarie 1790) a fost îîmpaă rat îîntre anii 1765 - 1790. A vizitat îîn mai multe raî nduri
Banatul sŢ i Ţransilvania, primind cu solicitudine petitŢiile oamenilor sŢ i intraî nd de aceea îîn consŢ tiintŢa
colectivaă ca "bunul împărat". Hotelul "IÎmpaă ratul Romanilor" din Sibiu a fost astfel denumit îîn amintirea
lui Iosif al II-lea. Iosif a ajuns prima oaraă îîn Ţransilvania pe caî nd era asociat la tron, îîn 1773. Caă laă toria a
fost lunga sŢ i cu multe popasuri, vizitaî nd aproape toate orasŢ ele transilvanene. A pornit spre HatŢeg,
Hunedoara, Deva, Oraă sŢ tie, Alba Iulia, apoi a vizitat caă lare muntŢii Abrudului. A mers la Sibiu, SighisŢ oara,
MediasŢ , continuaî ndu-sŢ i drumul caă tre Faă gaă rasŢ , BrasŢ ov, BistritŢa, Rodna, Gherla, Cluj, Ţurda. A trecut sŢ i prin
paă rtŢile Naă saă udului sŢ i MaramuresŢ ului. Ţot lui i se datoreazaă numele comunelor graă niceresŢ ti, îînvecinate, din
judetŢul BistritŢa-Naă saă ud: Salva, Romuli, Parva sŢ i Nepos, îîn urma exlamatŢiei "Vă salut mici nepoţi ai Romei"
(în lb. lat.: "Salve parvae nepos Romuli"). A aprobat construirea a numeroase biserici ortodoxe din piatraă îîn
Ţransilvania, cum ar fi bisericile ortodoxe din BrasŢ ov sŢ i îîn special din Maă rginimea Sibiului

7
5. CRONOLOGIE
1740: Se urcaă pe tron Frederic al ll-lea.
1742: Constantin Mavrocordat îîsŢi publicaă proiectul de reformaă .
1750-1780: Redactarea Enciclopediei.
1762: Se urcaă pe tron Ecaterina a ll-a.
1780: Iosif al II-lea urcaă pe tron sŢ i demareazaă politica reformistaă .
1781: Iosif al II-lea promulgaă Edictul de toleranţă.

6. DICŢŢ IONAR
Cosmopolitism: (aici) admiratŢie manifestataă fatŢaă de tot ceea ce era de provenientŢaă francezaă sŢ i detasŢ area
fatŢaă de valorile, traditŢiile sŢ i limba natŢionalaă .
Empirism: conceptŢie filosoficaă ce socotesŢ te experientŢa ca unicaă sursaă a cunoasŢ terii sŢ i admite doar
enuntŢurile logice verificabile.
Vechiul Regim: denumire folositaă de istoricii francezi, prin care definesc regimul politic dinaintea
RevolutŢiei din 1789.
Francmasonerie: asociatŢie internatŢionalaă cu principii politice sŢ i ritualuri oculte, îîn care se depune un
juraă maî nt fatŢaă de Marele Arhitect al Universului, sŢ i care are ca simbol echerul, compasul sŢ i mistria.
Loji masonice: asociatŢii internatŢionale secrete de elite, 'urmaă rind scopuri etico-religioase, politice sŢ i
filantropice.
Drepturi naturale: drepturi pe care le are orice fiintŢaă umanaă îîncaă de la nasŢ tere: viatŢa, libertatea, egalitatea,
proprietatea etc.
Regim constitutional: sistem politic care are la baza o lege fundamentalaă sistemul puterilor îîn stat,
relatŢiile dintre ele, drepturile sŢ i obligatŢiile cetaă tŢenilor.
Enciclopedism: Ansamblu multilateral de cunosŢ tintŢe, spirit sistematic sŢ i erudit, specific filosofilor din
secolul al XVIII-lea.
Filantropie: ActŢiune de binefacere îîntreprinsaă îîn folosul oamenilor saă raci.

III. CONSŢIŢUIREA SŢAŢELOR UNIŢE ALE AMERICII

1. IÎN CAĂ UŢAREA LIBERŢAĂ ŢŢII

A. IÎnceputurile colonizaă rilor europene îîn America de nord este legataă de expansiunea englezaă , francezaă sŢ i
olandezaă , îîncheiataă îîn 1763 cu victoria englezilor. Pornind cu puritanii venitŢi pe nava Mayflower, englezii
vor crea îîntre 1607-1773, pe coastele atlantice 13 colonii(Massachusetts, Connecticut, Rhode Island, New
York, New Jersey, Maryland, Delaware, Pennsilvania, Virginia, Carolina de Nord, Carolina de Sud, New
Hampshire sŢ i Georgia) cu organizare, institutŢii sŢ i traă saă turi diferite, dar unite prin origine, limbaă , religie sŢ i
aspiratŢii social-economice. IÎn timp ce îîn nord domina economia industrialaă sŢ i mica proprietate ruralaă , îîn
sud(îîncepaî nd cu Virginia), economia era predominant ruralaă sŢ i se baza pe monoculturile de pe marile
plantatŢii lucrate cu sclavi negri. Elementul comun era preponderentŢa relatŢiilor capitaliste, aspiratŢia spre
libertate sŢ i individualism, predominantŢa cultelor protestante sŢ i a etnicilor anglo-saxoni( 80% din locuitori
erau de origine englezaă sŢ i scotŢianaă , 10% irlandezi).
B. Originile conflictului se regaă sesc îîn relatŢia colonie-metropolaă , anume îîn limitele impuse expansiunii
economice îîn domenii ce ar fi concurat metropola, interzicerea colonizaă rii spatŢiului de la vest de MuntŢii
Aleghenii, restrictŢii îîn comertŢul cu posesiunile franco-spaniole din Antile, taxele impuse de Londra(taxa
timbrului, a ceaiului) sŢ i faptul caă colonisŢ tii nu erau reprezentatŢi îîn parlamentul britanic.
C. DeclansŢ area conflictului este legat de mentŢinerea taxei ceaiului, îîncarturierea fortŢataă de trupe britanice
sŢ i actŢiunile „Fiilor sŢ i fiicelor libertaă tŢii”, dar sŢ i de activitatea publicisticaă a lui Benjamin Franklin, Thomas
Jefferson, Patrick Henry. „Partida de ceai de la Boston”- 16 decembrie 1773, urmataă de represaliile engleze
contra Bostonului sŢ i statului Massachussets, au solidarizat pe colonisŢ ti care s-au îîntrunit la Philadelphia –
1774, îîntr-un congres continental, solicitaî nd Londrei, îîn ciuda divergentŢelor dintre revolutŢionarii radicali
8
condusŢ i de Samuel Adams sŢ i loialisŢ tii moderatŢi a lui Joseph Gallaway, anularea taxelor sŢ i sanctŢiunilor,
neadoptarea altor taxe faă raă acordul colonisŢ tilor sŢ i reprezentarea acestora îîn parlamentul britanic.

2. INDEPENDENŢŢ A
A. DeclaratŢia de independentŢaă, redactataă de Jefferson sŢ i adoptataă de Congres îîn 4 iulie 1776, vine pe
fondul acutizaă rii conflictului civil sŢ i militar îîn 1775, fiind totodataă un rechizitoriu al politicii engleze îîn
America.
B. Raă zboiul izbucnit de fapt din 1775, iar ruptura s-a agravat caî nd noi fortŢe britanice au debarcat îîn
colonii sŢ i au avut loc primele ciocniri armate la Lexington sŢ i Bunker Hill - 1775. ColonisŢ tii îîsŢi organizeazaă
o armataă condusaă de George Washington sŢ i sustŢinutaă de voluntari europeni sŢ i trinit o delegatŢie îîn Europa
dupaă ajutor, sub conducerea lui Benjamin Franklin. Victoria colonisŢ tilor de la Saratoga -1777, le asiguraă
aliantŢa cu FrantŢa, Spania sŢ i Olanda sŢ i un sprijin militar naval sŢ i terestru francez. IÎnfraî ntŢi la Yorktown
-1781, britanici vor accepta prin pacea de la Versailles – 1783 independentŢa fostelor lor colonii, caă rora le
vor ceda spatŢiul dintre MuntŢii Aleghenii sŢ i fluviul Mississippi.
C. SUA – republicaă prezidentŢialaă . Organizarea noului stat a fost o lungaă dezbatere îîntre federalisŢ ti sŢ i
antifederalisŢ ti, cu accent pe constitutŢia adoptataă îîn 1787. Conform acestei SUA era o republicaă
prezidentŢialaă , stat federal îîn care puterea legislativaă apartŢine unui congres bicameral(Senat - 2
reprezentantŢi de stat sŢ i Camera reprezentanţilor - numaă r de reprezentantŢi alesŢ i proportŢional cu ponderea
populatŢie, cu atributŢii distincte, reprezentantŢii fiind alesŢ i pe 4 ani prin vot uninominal.), puterea executivaă
revine preşedintelui (este sŢ ef al statului sŢ i a guvernului, conducaă tor al armatei sŢ i politicii externe, fiind ales
prin vot direct pe maximum 2 mandate de 4 ani) sŢ i guvernului condus de acesta, iar puterea
judecaă toreascaă este exercitataă de instantŢe îîn frunte cu Curtea Supremă, formataă din 17 judecaă tori alesŢ i pe
viatŢaă. Autonomia locală era respectataă , iar statele au legi sŢ i reglementaă ri proprii ce nu pot fi îîncaă lcate de
puterea centralaă . Guvernul federal are atributŢii îîn domeniile apaă raă rii, politicii externe, protectŢiei sociale,
emigraă rii, monedei, sistemului financiar. Drepturile şi libertăţile cetăţeneşti sunt reglementate îîn primele
10 amendamente.

3. ISTORIA ALTFEL
Ţratatul de la Paris (1783)
RecunoasŢ terea celor treisprezece colonii ca treisprezece state independente sŢ i suverane [Articolul 1];
Stabilirea granitŢelor îîntre Statele Unite sŢ i British North America [Articolul 2]; Acordarea drepturilor de
pescuit a pescarilor Statelor Unite îîn zona cunoscutaă sub numele de Grand Banks, situataă îîn largul coastei
insulei sŢ i îîn zona Golfului fluviului Saint Lawrence [Articolul 3]; RecunoasŢ terea tuturor datoriilor legal
contractate de ambele paă rtŢi care urmau saă fie plaă tite conform termenilor existentŢi la data semnaă rii
Tratatului [Articolul 4]; Congresul Statelor Unite "va recomanda cu toată onestitatea" tuturor
legislaturilor celor 13 state "să recunoască şi să aplice restituirea tuturor drepturilor, bunurilor şi
proprietăţilor confiscate ale subiecţilor britanici reali [Niciodataă aplicat Articolul 5]; Statele Unite nu vor
mai permite alte consfiscaă ri îîn viitor [Articolul 6]; Prizonierii de raă zboi de ambele paă rtŢi vor fi eliberatŢi, iar
proprietaă tŢile laă sate de Armata britanicaă pe teritoriul american nu vor fi subiect de confiscare (incluzaî nd
Negroes) [Articolul 7]; Ataî t Marea Britanie caî t sŢ i Statele Unite vor avea acces perpetuu la fluviul
Mississippi [Articolul 8]; Ţeritoriile Marii Britanii care au fost ocupate de caă tre americani vor fi returnate
faă raă nici o compensatŢie [Articolul 9]; Ratificarea tratatului urma saă se realizeze îîn decurs de 6 luni de la
semnarea sa [Articolul 10].
Preambulul Constituţiei. „Noi, Poporul Statelor Unite, in vederea realizării unei Uniuni mai strânse,
aşezării dreptăţii, asigurării Liniştii interne, înzestrării pentru apărarea obştească, promovării Prosperităţii
generale si asigurării Binecuvântărilor Libertătii pentru noi înşine si pentru Urmaşii noştri, decretăm si
promulgăm Constituţia de faţă pentru Statele Unite ale Americii.”
Amendamente. ConstitutŢia Statelor Unite are 27 de amendamente, primele zece, ratificate simultan
intre anii 1789 sŢ i 1791, sunt cunoscute sub denumirea de United States Bill of Rights sŢ i urmaă resc
limitarea puterii guvernului federal. Primul Amendament. Acesta
9
interzice Congresului sa voteze legi prin care sa se instituie o religie oficialaă de stat sau prin care o religie
este preferataă in locul alteia, saă promulge legi prin care s-ar impiedica libertatea religioasaă , legi care sa
ingraă deasca libertatea de exprimare, libertatea presei, legi care saă limiteze dreptul la adunare pasŢ nicaă sŢ i
la a trimite petitŢii guvernului.
Cei 56 de semnatari ai Declaraţiei de Independenţă: John Adams, Samuel Adams, Josiah Bartlett,
Carter Braxton, Charles Carroll, Samuel Chase, Abraham Clark, George Clymer, William Ellery, William
Floyd, Benjamin Franklin, Elbridge Gerry, Button Gwinnett, Lyman Hall, John Hancock, Benjamin
Harrison, John Hart, Joseph Hewes, Ţhomas Heyward Jr., William Hooper, Stephen Hopkins, Francis
Hopkinson, Samuel Huntington, Ţhomas Jefferson, Francis Lightfoot Lee, Richard Henry Lee, Francis
Lewis, Robert R. Livingston, Ţhomas Lynch Jr., Ţhomas McKean, Arthur Middleton, Lewis Morris, Robert
Morris, John Morton, Ţhomas Nelson Jr., William Paca, John Penn , Robert Ţreat Paine, George Read,
Caesar Rodney, George Ross, Benjamin Rush, Edward Rutledge, Roger Sherman, James Smith, Richard
Stockton, Ţhomas Stone, George Ţaylor, Matthew Ţhornton, George Walton, William Whipple, William
Williams, James Wilson, John Witherspoon, Oliver Wolcott,George Wythe.
Cei 39 de semnatari ai Constituţiei: George Washington, Abraham Baldwin, Richard Bassett, Gunning
Bedford Jr., John Blair, William Blount, David Brearly, Jacob Broom, Pierce Butler, Daniel Carroll, George
Clymer, Jonathan Dayton, John Dickinson, William Few, Ţhomas Fitzsimons, Benjamin Franklin, Nicholas
Gilman, Nathaniel Gorham, Alexander Hamilton, Jared Ingersoll, Daniel of St. Ţhomas Jenifer, William
Samuel Johnson, Rufus King , John Langdon, William Livingston, James Madison, James McHenry, Ţhomas
Mifflin, Gouverneur Morris, Robert Morris, William Paterson, Charles Cotesworth Pinckney, Charles
Pinckney, George Read, John Rutledge, Roger Sherman, Richard Dobbs Spaight, Hugh Williamson, James
Wilson.

4. CRONOLOGIE
Sfaî rsŢ itul secolului al XVI-lea: Sir Walter Raleigh îîncearcaă saă formeze viitoarea colonie Virginia
1607: Compania comercialaă din Londra îînfiintŢeazaă colonia Virginia.
1607-1733: Pe tŢaărmul estic al continentului nord-american se formeazaă 13 colonii engleze; majoritatea
locuitorilor este formataă din emigrantŢi englezi protestantŢi (puritani), plecatŢi îîn caă utarea libertaă tŢii de
exprimare a credintŢei.
1621: Compania olandezaă a Indiilor occidentale îînfiintŢeazaă Noua Olandaă .
1629-1630: îîntemeierea coloniei Massachussets.
1634: 200 de pionieri îînfiintŢeazaă asŢ ezarea St. Mary's, îînceputul coloniei Maryland.
1637: Se îînfiintŢeazaă colonia Noua Suedie, viitorul Delaware.
1663: Regele Carol al II-lea acordaă unor favoritŢi teritoriul dintre Virginia sŢ i Florida -Carolinele; separarea
celor douaă colonii s-a faă cut îîn 1712.
1664: Anglia cuceresŢ te Noua Olandaă , devenitaă ulterior New York. Ducele de York daă ruia prietenilor saă i
regiunea New Jersey.
1681: William Penn cumpaă raă teritoriul de mai taî rziu al Pennsylvaniei.
1732: la fiintŢaă colonia Georgia.
Dupaă îîncheierea raă zboiului de sŢ apte ani(1763): Anglia duce o politicaă ce staî njenesŢ te dezvoltarea
economicaă a coloniilor sŢ i afecteazaă principiul politic îîn caă utarea caă ruia colonisŢ tii paă raă siseraă tŢara-mamaî :
îînlaă turarea arbitrarului administratŢiei absolutiste sŢ i guvernarea dupaă legi votate de propriii
reprezentantŢi.
1774: ReprezentantŢii celor 13 colonii se îîntrunesc îîntr-un prim Congres continental; bazaî ndu-se pe
principiile constitutŢiei engleze, resping autoritatea Parlamentului englez sŢ i hotaă raă sc boicotarea maă r-
furilor englezesŢ ti.
4 iulie 1776: Este adoptataă Declaraţia de Independenţă a SUA; prin capitularea armatei engleze îîn 1781, se
îîncheie raă zboiul dintre colonii sŢ i metropolaă .
1787: Este adoptataă ConstitutŢia prin care SUA devine o republicaă prezidentŢialaă organizataă pe principiul
separaă rii puterilor îîn stat, care asigura echilibrul sŢ l controlul reciproc îîntre puterile statului.
10
5. DICŢŢ IONAR
Boicot: InterdictŢie declarataă îîmpotriva unui stat, unui grup social sau a unui Individ prin care se stabilesŢ te
refuzul de a vinde, a cumpaă ra sau de a îîntretŢine orice fel de relatŢii cu cei supusŢ i respectivei interdictŢii.
Ţaxaă : Sumaă de bani stabilitaă prin lege care se plaă tesŢ te obligatoriu pentru producerea sŢ i/sau comercia-
lizarea unor bunuri sau servicii.
Republicaă prezidentŢialaă : Formaă de guvernaă maî nt îîn cadrul caă reia presŢ edintele este ales prin vot direct sŢ i
detŢine puterea executivaă îîn stat.
Imunitate: Exceptarea de la plata unor impozite, executarea de corvezi sau îîndeplinirea unor sarcini.
Curtea supremaă de justitŢie: instantŢa superioaraă de justitŢie, potrivit ConstitutŢiei americane.
Quaker: membru al unei grupaă ri religioase protestante, ostilaă Bisericii anglicane implantate îîn America
dupaă 1681.

IV. REVOLUŢŢ IA FRANCEZAĂ

1. FRANŢŢ A IÎN AJUNUL REVOLUŢŢ IEI

A. Criza absolutismului, este legataă de raportul politico-economic îîn FrantŢa care a cunoscut o cresŢ tere
semnificativaă a populatŢiei, dar a mentŢinut sistemul perimat al staă rilor, sistem îîn care starea II(nobilimea)
sŢ i starea a I a(clerul) controlau puterea, detŢineau functŢii administrative sŢ i politice(nobilimea de robaă ) sŢ i
militar-diplomatice(nobilimea de spadaă ) desŢ i reprezentau mai putŢin de 10% din populatŢie, dar detŢineau
4/5 din locurile Adunaă rii Staă rilor Generale, care nu se mai îîntrunise din 1614. ŢŢ aăraă nimea forma 85% din
populatŢie, era liberaă juridic, dar lipsitaă de paă maî nt, îîn timp ce burghezia era îîngraă ditaă îîn accesul la functŢii
sŢ i putere. IÎn timp ce Anglia trecea îîn 1688 la monarhia parlamentaraă , îîn FrantŢa domniile lui Ludovic al-
XIV-lea, Ludovic al-XV-lea sŢ i Ludovic al-XVI-lea duceau la consolidarea absolutismului.. Monarhia
absolutistaă mentŢinutaă de la urcarea pe tron îîn 1774 a lui Ludovic al-XVI-lea, era slaă bitaă de haosul fiscal,
mentŢinerea privilegiilor sŢ i autonomiilor, de deficitul bugetar de peste 25% sŢ i de esŢ ecul reformelor fiscale,
politice sŢ i administrative.
B. Caietele de doleantŢe, reprezentau reactŢia Adunaă rii Staă rilor Generale(neconvocate din 1614), la
solicitarea de noi impozite de caă tre rege îîn 1789. IÎn ele se solicita îînlaă turarea absolutismului, reformaă
fiscalaă sŢ i juridicaă , adunaă ri reprezentative care saă aprobe legile sŢ i impozitele, desfiintŢarea privilegiilor de
clasaă , acces liber la functŢii. ReprezentantŢii staă rii a-III-a au venit cu revendicaă ri proprii, s-au opus
pretentŢiilor regale sŢ i s-au separat îîn 7 iunie 1789 îîntr-o Adunare NatŢionalaă Constituantaă , îîncercarea
regelui dea dizolva adunarea cu ajutorul armatei, a determinat actŢiunea parizienilor sŢ i constituirea Gaă rzii
NatŢionale.

2. DE LA MONARHIA ABSOLUŢISŢAĂ LA REPUBLICAĂ

A. RevolutŢia politicaă , este declansŢ ataă de refuzul regelui de a accepta caietele de doleantŢe, drept care Starea
a-III-a s-a separat sŢ i a format Adunarea NatŢionalaă Constituantaă , sprijinitaă de militŢiile pariziene, ce au luat
cu asalt sŢ i au daă raî mat Bastilia – 14 iulie 1789.
B. RevolutŢia socialaă , se declansŢ eazaă pe fondul crizei alimentare sŢ i a recoltelor proaste, concretizaî ndu-se
îîn iulie-august 1789 prin revolte tŢaăraă nesŢ ti sŢ i misŢ caă ri sociale ce determinaă constituanta saă aboleascaă
privilegiile feudale îîn 4 august 1789 sŢ i saă promulge „DeclaratŢia universalaă a drepturilor omului sŢ i
cetaă tŢeanului” – 26 august 1789.
C. Un nou regim politic, se instaureazaă prin acceptarea noului regim de caă tre rege, constituirea cluburilor
politice sŢ i promulgarea ConstitutŢiei din 1791, ce prevedea monarhie constitutŢionalaă sŢ i separarea puterilor
îîn stat. Refuzul nobililor de a accepta schimbaă rile, duplicitatea regelui sŢ i declararea raă zboiului de caă tre
Prusia sŢ i Austria a modificat situatŢia.
D. Raă zboaiele revolutŢionare, duc la mobilizarea natŢionalaă generalaă ce asiguraă victoria de la Valmy – 20
septembrie 1792. Ţentativa regelui de a fugi îîn straă inaă tate(capturat la Varennes), colaborarea lui cu
11
inamicul, duce la retŢinerea lui la Ţemple, abolirea monarhiei, iar la 21 septembrie este proclamataă
republica. Sub conventŢie are loc îîn 1793 judecarea sŢ i executarea lui Ludovic al-XVI-lea sŢ i a Mariei-
Antoaneta.

3. ANII CONVENŢŢ IEI

A. ConventŢia girondinaă (septembrie 1792-iunie 1793), reprezintaă regimul burgheziei moderate, ce v-a fi
silitaă saă accepte executarea regelui, fiind silitaă saă gestioneze o gravaă crizaă economico-socialaă , saă ducaă
lupta cu coalitŢia antifrancezaă initŢiataă de Anglia sŢ i saă facaă fatŢaă revoltelor regaliste din Vandeea sŢ i Bretania.
B. ConventŢia montagnardaă /iacobinaă (iunie 1793-iulie 1794), este regimul forte al micii burghezii conduse
de Maximilien Robespierre, Antoine de Saint-Just şi Jean-Paul Marat. AcesŢ tia dau o constitutŢie democrataă ,
efectueazaă o reformaă agraraă radicalaă , reorganizeazaă armata, administratŢia sŢ i justitŢia, pun capaă t revoltelor
sŢ i i-au initŢiativa ofensivei militare. Se introduce teroarea revolutŢionaraă , prin care sunt judecatŢi sumar sŢ i
ghilotinatŢi totŢi cei consideratŢi adversari ai revolutŢiei. Slaă birea misŢ caă rii prin lichidare aripii radicale de
staî nga condusaă de Hebert sŢ i a moderatŢilor condusŢ i de Danton vor fi fatale montagnarzilor.
C. ConventŢia thermidorianaă (iulie 1794-octombrie 1795), vine la putere prin lovitura de stat din 26 iulie
1794, prin care Robespierre sŢ i apropiatŢii saă i sunt arestatŢi sŢ i ghilotinatŢi faă raă judecataă . Regimul noilor
îîmbogaă tŢitŢi, restabilesc ordinea sŢ i linisŢ tea publicaă , consolidaî nd regimul burghez nou instaurat

4. EDUCAŢŢ IA SŢ I CEŢAĂ ŢŢEANUL MODERN. REVOLUŢŢ IA FRANCEZAĂ SŢ I EUROPA

IÎn educatŢie are loc trecerea de la sŢ coala medievalaă la cea modernaă . Predominaă îîn sec.XVII-XVIII sŢ colile
particulare sŢ i bisericesŢ ti fiecare cu programe proprii. Statul se implicaă tot mai mult prin finantŢarea
constructŢiilor de sŢ coli, pregaă tirea sŢ i retribuirea profesorilor, relizarea manualelor sŢ i programelor, pentru
acrea cetaă tŢtŢeni bine pregaă titŢi sŢ i loiali statului.
RevolutŢia francezaă a avut un puternic impact politic, ideologic sŢ i geopolitic. Raă sturnarea sistemului
politico-social a generat opozitŢia regimurilor feudale din Rusia, Prusia sŢ i Austria manifestate prin coalitŢii
antifranceze, dar sŢ i sustŢinerea revolutŢiei de popoarele asuprite, intelectuali sŢ i elementele democrat-
burgheze.

5. ISTORIA ALTFEL
Prima stare. Existau circa 130.000 de clerici, din care 60.000 erau membri ai ordinelor monahale. Cei
70.000 de clerici seculari lucrau îîn parohii. Se obisŢ nuia ca cei mai tineri fii ai marilor nobili saă urmeze
cariera bisericeascaă , pentru a se putea îîmbogaă tŢi. MultŢi episcopi detŢineau mai multe episcopate sŢ i nu erau
vaă zutŢi niciodataă slujind îîn vreuna dintre ele. Acest lucru a provocat mari scandaluri sŢ i biserica a fost
perceputaă de populatŢie ca o institutŢie coruptaă .
Starea a doua era cea mai puternicaă . Numaă rul nobililor varia îîntre 110.000 paî naă la 350.000 – adicaă 0,5%
paî naă la 1,5% din populatŢie. Cei mai puternici erau cei 4.000 de nobili de curte, categorie limitataă la cei a
caă ror ascendentŢaă nobiliaraă data de dinainte de 1400 sŢ i care îîsŢi permiteau costul vietŢii de la Versailles.
Urmaă toarea ca importantŢaă practicaă era nobilimea de robaă , nobili care lucrau îîn administratŢie sŢ i justitŢie, îîn
special magistratŢii din parlamente. Restul nobilimii, care constituiau majoritatea clasei nobiliare, traă ia la
tŢaraă . Principala sursaă de venit a nobilimii era paă maî ntul, detŢinaî nd ¼ paî naă la 1/3 din acesta precum sŢ i îîntre
15%-25% din venitul Bisericii, îîntrucaî t totŢi episcopii erau nobili. Ţoate functŢiile îînalte erau ocupate de
nobilime. De asemenea, se bucurau de numeroase privilegii, fiind judecatŢi de tribunale speciale, scutitŢi de
serviciul militar, de munca la îîntretŢinerea drumurilor, aveau drepturi exclusive la vaî naă toare sŢ i pescuit,
drept de monopol asupra morilor, cuptoarelor de paî ine sŢ i teascuri, beneficiau sŢ i de scutiri de impozite.
Starea a treia. IÎn fruntea staă rii a treia se afla burghezia care reprezenta un grup social eterogen care nu
aveau titluri nobiliare sŢ i nu erau nici tŢaărani, nici muncitori urbani. Cei mai bogatŢi din categoria burgheziei
erau negustori ale caă ror venituri din activitaă tŢile comerciale au sporit îîn numai un secol la 440% mai
bogatŢi. AltŢi burghezi erau bancheri, latifundiari, liber-profesionisŢ ti (medici, scriitori, avocatŢi), functŢionari
publici. IÎn total, existau circa 2,3 milioane de burghezi, circa 8% din totalul populatŢiei. A doua componentă
a stării a treia, de departe cea mai numeroasaă , era ţărănimea. Circa 85% din populatŢia FrantŢei traă ia îîn
12
mediul rural sŢ i majoritatea o formau tŢaăranii. Estimaă rile suprafetŢei de teren pe care o detŢineau variazaă
îîntre 25 – 45% din total. Exista un mic strat (circa 600.000) de mari fermieri, care cultivau pentru a vinde,
angajau altŢi tŢaărani cu ziua sŢ i daă deau bani cu îîmprumut. Ce-a de-a treia componentă a stării a treia o
formau muncitorii urbani. Majoritatea muncitorilor de la orasŢ traă iau îîn locuintŢe aglomerate sŢ i insalubre.
Ei erau necalificatŢi sŢ i saă raci. MesŢ tesŢ ugarii erau organizatŢi îîn bresle. Orele de muncaă erau multe – 16 ore pe
zi, 6 zile pe saă ptaă maî naă . Nivelul de trai al salariatŢilor scaă zuse lent deoarece pretŢurile urcaseraă îîn medie cu
65% îîn timp ce salariile numai cu 22%. Nu prea exista productŢie pe scaraă mare: numaă rul mediu de
oameni îîntr-un atelier din Paris îîn 1789 era de 16. MaisŢ trii sŢ i lucraă torii munceau sŢ i traă iau îîmpreunaă sŢ i
erau afectatŢi de cresŢ terea pretŢului paî inii deoarece ea constituia ¾ din hrana zilnicaă .
Maximilien de Robespierre, unul din simbolurile RevolutŢiei franceze, s-a naă scut la Arras, îîntr-o familie
îînstaă ritaă . Avocat, el a fost ales deputat al staă rii a treia îîn Artois. A devenit cunoscut prin discursurile sale
din clubul iacobin sŢ i din procesul regelui. A fost ales lider al acestei grupaă ri radicale. A fost supranumit
"Incoruptibilul" pentru caă ducea o viata simplaă . Robespierre raă maî ne un personaj controversat, prezentat
de unii ca un idealist, de altŢii ca un fanatic. IÎn 1793, a provocat caă derea grupului girondinilor. Membru al
Comitetului Salvaă rii Publice este inspiratorul terorii, care a dus la ghilotina multŢi reprezentanti de frunte
ai revolutŢiei

6. CRONOLOGIE
14iulie 1789: Este cuceritaă Bastilia.
26augst 1789: Adunarea NatŢionalaă Constituantaă adoptaă Declaraţia Drepturilor Omului şi ale Cetăţeanului.
1790: Prin adoptarea ConstitutŢiei se schimbaă caracterul regimului politic, monarhia absolutista fiind
îînlocuitaă cu cea constitutŢionalaă .
1790: RevolutŢia se radicalizeazaă .
20 septembrie 1792: victoria trupelor revolutŢionare franceze, contra prusacilor la Valmy
1792 septembrie: Se proclamaă Republica.
1793: Iacobinii preiau puterea
21 ianuarie 1793: Ghilotinarea regelui FrantŢei, Ludovic al XVI-lea.
Ianuarie 1793: Anglia opresŢ te comertŢul cu graî u sŢ i alte produse cu FrantŢa.
1 februarie 1793: ConventŢia declaraă raă zboi regelui Angliei sŢ i stathuderului Olandei.
17 februarie 1793: Ţrupele franceze, conduse de Dumouriez, invadeazaă Olanda.
1 martie 1793: Anexarea Belgiei.
21 august 1793: ConventŢia NatŢionalaă a FrantŢei adoptaă „Actul de navigatŢie", interzicaî nd navelor engleze
accesul îîn porturile franceze.
16 mai 1795: Ţratat de pace franco-olandez. FrantŢa ia îîn posesie Belgia sŢ i Flandra olandezaă . Se constituie
Republica Batavaă .
1 octombrie 1795: Alipirea la FrantŢa a Belgiei sŢ i a malului staî ng al Rinului.
1795-1799: Perioada îîn care FrantŢa a fost condusaă de un Directorat.
1795: Este adoptataă o nouaă ConstitutŢie.
1796- 1797: Campania din Italia.
1799: Bonaparte se îîntoarce la Paris dupaă campania din Egipt.

7. DICŢIONAR
Cartelare: ratŢionalizarea unor produse pe bazaă de cartelaă .
ConstitutŢionalism: regim sau conceptŢie de guvernare bazate pe existentŢa unor constitutŢii.
Subsidiu: sprijin baă nesc acordat (de stat) pentru a ajuta, a sustŢine o activitate, o institutŢie etc.
Vechiul Regim: Este definit îîndeobsŢ te prin absolutismul monarhic „de drept divin", care ar fi instituit
astfel un compromis instabil îîntre constructŢia unui stat modern sŢ i mentŢinerea principiilor de organizare
socialaă mosŢ tenite din timpurile Evului Mediu îîntemeiate pe staă ri.
InsurectŢie: ActŢiune îîndreptataă îîmpotriva puterii constituite, cu scopul de a o raă sturna.

13
RevolutŢie politicaă : Acea parte a RevolutŢiei franceze îîn cursul caă reia Statele Generale sŢ i misŢ caă rile populare
au impus un nou regim politic. Regele a acceptat Constituanta, supunaî ndu-se astfel vointŢei
reprezentantŢilor natŢiunii (mai-iulie 1789).
DemocratŢie reprezentativaă : regim ce isŢ i exercita suveranitatea prin reprezentantŢi alesŢ i prin vot.
RevolutŢie socialaă : Acea parte a revolutŢiei îîn cursul caă reia au fost desfiintŢate privilegiile sŢ i a fost acceptataă
„DeclaratŢia drepturilor omului sŢ i ale cetaă tŢeanului" (iulie-august 1789).
Salvare publicaă : act politic prin care, îîntr-o situatŢie exceptŢionalaă , obiectivul principal al puterii este saă
scape patria dmtr-o primejdie.
Ţeroare: practicarea sistematicaă a violentŢei sŢ i represiunii, cu scopul de a impune o nouaă putere.
Cultul FiintŢei Supreme: cultul deist organizat de Robespierre îîn lunile mai-iunie 1794.
Iacobinism: orientare politicaă de staî nga, dominantaă îîn epoca montagnardaă a ConventŢiei, exprimataă de
Robespierre

V. FRANŢŢ A NAPOLEONIANAĂ

1. AUŢORIŢARISM POLIŢIC SŢ I SUCCESE MILIŢARE

A. Directoratul(1795-1799), este regimul politic al marii burghezii, bazat pe separarea puterilor îîn stat,
dar care nu a ezitat saă foloseascaă armata pentru a elimina opozitŢia regalistaă (1797), iacobinaă (1798),sau
„conjuratŢia egalilor” a lui Gracchus Babeuf. Pe fondul crizei economice sŢ i alimentare se remarcaă succesele
militare revolutŢionare, îîn timpul caă rora se afirmaă taî naă rul general de 25 de ani Napoleon Bonaparte.
Ascensiunea acestuia îîncepe prin recucerirea Toulonului de la englezi, continuaă cu victoriile repurtate
contra austriecilor prin campania din Italia(1796-1797)sŢ i concretizate prin pacea de la Campo-Formio –
1797, prin care austriecii cedau malul staî ng al Rinului, Belgia sŢ i recunosŢ teau cuceririle italiene ale FrantŢei.
Campania din Egipt – 1798, de sŢ i esŢ ueazaă nu v-a îîmpiedica ascensiunea lui Napoleon
B. Consulatul(1799-1804), se instaureazaă prin lovitura de stat militaraă a generalului Bonaparte de la 18
Brumar (19 noiembrie)1799. Aureolat de victoriile militare, el profitaă de criza generalaă pentru a instaura
un regim autoritar, îîn care avaî nd calitatea de Prim-consul,cumula puterea executivaă sŢ i legislativaă îîn stat.
Constituţia anului VIII,este un regim forte bazat pe armataă , politŢie secretaă , cenzuraă , dirijism economic,
guvernare prin decrete legi, controlul institutŢiilor statului, limitarea drepturilor cetaă tŢenesŢ ti. Napoleon
realizeazaă :
- reconcilierea cu biserica catolicaă , separarea ei de stat sŢ i semnarea îîn 1801 a concordatului cu Vaticanul
- protectŢionism vamal sŢ i crearea Baă ncii FrantŢei îîn 1800
- promulgarea îîn perioada 1803-1804 a Codului penal, civil sŢ i comercial
- stabilitatea economicaă sŢ i dezvoltarea industriei
- reconcilierea cu regalisŢ ti sŢ i iacobinii moderatŢi, crearea îîn 1802 a Legiunii de Onoare
- îîn plan militar zdrobirea coalitŢiei antifranceze prin victoriile de la Marengo sŢ i Hohenlinden
- îîn plan diplomatic confirmarea cuceririlor franceze prin paă cile cu Austria la Luneville-1802 sŢ i Anglia la
Amiens-1802.

2. NAPOLEON I
A. FrantŢa imperialaă , îîsŢi are îînceputurile îîn alegerea îîn 1802 a lui Napoleon ca consul pe viatŢaă sŢ i
îîncoronarea lui ca îîmpaă rat îîn 1804. Noul regim creeazaă un aparat nobiliar sŢ i administrativ favorabil lui
Napoleon, sporesŢ te autoritarismul politic sŢ i dirijismul economic, pune îîn centru statului o armataă
reorganizataă pe modelul corpurilor de 25.000-30.000 de soldatŢi conduse de maresŢ alii rezultatŢi din anii
raă zboaielor revolutŢionare(Ney, Massena, Lannes, Murat, Soult, Davout, Jounot, Jourdan, Bernadotte).
B. Marele Imperiu se constituie îîn perioada lungilor campanii militare datorate coalitŢiilor antifranceze
initŢiate de Anglia sŢ i sustŢinute de Rusia, Austria sŢ i Prusia, dar sŢ i datoritaă dorintŢei de putere sŢ i glorie a lui
Napoleon sŢ i maresŢ alilor saă i. EsŢ ecul debarcaă rii îîn Anglia, datorat îînfraî ngerii flotei franco-spaniole de caă tre
amiralul Nelson la Ţrafalgar- octombrie 1805, este contrabalansat de zdrobirea fortŢelor ruso-austriece la
14
Austerlitz- decembrie 1805. Dupaă victoriile contra prusacilor de la Auerstadt sŢ i Jena- 1806, Napoleon
îîntraă îîn Berlin de unde impune „Blocada continentală” îîn comertŢul cu Anglia. IÎnfraî ntaă la Friedland sŢ i Eylau
-1807, Rusia v-a accepta blocada, refacerea partŢialaă a Poloniei(Marele ducat de VarsŢ ovia) sŢ i stabilirea
granitŢelor dintre cele douaă state pe Neman(pacea de la Ţilsit-1808). Extinzaî nd blocada Napoleon ocupaă
îîn 1808 Portugalia, Spania sŢ i Statul Papal, zdrobind la Wagram-1809, pe austrieci sŢ i reducaî ndu-i la rangul
de putere secundaraă . Extinderea granitŢelor franceze, vasalizarea Austriei sŢ i Germaniei, impunerea
membrilor familiei sale pe tronurile Spaniei, Westfaliei, Olandei sŢ i Italiei, nu pot opri misŢ caă rile de
rezistentŢaă antifrancezaă din Germania sŢ i Spania sŢ i nici agravarea crizei economice sŢ i alimentare.

3. CAMPANIA DIN RUSIA

DivergentŢele politico-economice sŢ i nerespectarea blocadei îîn Baltica îîl determinaă pe Napoleon saă atace cu
600.000 de soldatŢi Rusia îîn toamna lui 1812. Ţactica de repliere a rusŢ ilor fac inutilaă victoria de la
Borodino sŢ i ocuparea Moscovei. Retragerea de iarnaă va decima armata napoleoneanaă sŢ i va permite
constituirea unei marii coalitŢii care obtŢine îîn baă taă lia natŢiunilor de la Leipzig-1813 o victorie decisivaă .
Retras îîn FrantŢa, abandonat de populatŢie sŢ i traă dat de maresŢ alii saă i, Napoleon abdică în 1814 şi se retrage
în insula Elba. Revenirea Bourbonilor, represiunea sŢ i excesele regaliste, duritatea ocupatŢiei straă ine, îîi
permit lui Napoleon saă revinaă triumfal la putere. „Cele 100 de zile”,se îîncheie cu îînfraî ngere sa de caă tre
fortŢele anglo-prusace conduse de Wellington la Waterloo-1815, sŢ i exilarea îîn insula Sf.Elena, unde moare
la 5 mai 1821.

4. IMPERIUL NAPOLEONEAN SŢ I POPOARELE EUROPENE.

Marele imperiu sŢ i cuceririle franceze au influentŢat evolutŢia vietŢii europene îîn sens pozitiv prin unificarea
sŢ i modernizarea legislatŢiei economice, sociale sŢ i juridice, reforma agraraă sŢ i disolutŢia privilegiilor feudale,
îînlaă turarea iobaă giei, a monarhiilor reactŢionar-feudale sŢ i a dominatŢiei clericale, dezvoltarea consŢ tiintŢei
natŢionale sŢ i pregaă tirea procesului de unificare a germanilor, italienilor, romaî nilor, polonezilor sŢ i slavilor
de sud. Acestor elemente le sunt adaă ugate sŢ i aspecte negative cum ar fi subordonarea unor îîntinse regiuni
intereselor economico-militare franceze, taxele de raă zboi, rechizitŢiile sŢ i îînrolaă rile fortŢate, redesenarea
granitŢelor pe criterii politice, secaă tuirea resurselor umane sŢ i materiale pentru raă zboi. Napoleon a fost
comparat de adeptŢii saă i cu ţitanul modern care modernizeazaă , unificaă , pacificaă FrantŢa sŢ i Europa, pe caî nd
adversarii l-au considerat omul diavolului distrugaă tor al ordinii de drept divin, setos de glorie sŢ i putere
personalaă absolutaă .

5. NOUL ECHILIBRU EUROPEAN

A. Congresul de la Viena – 1815, a urmaă rit saă traseze o nouaă hartaă a Europei sŢ i saă anuleze efectele epocii
napoleoniene. FrantŢa este redataă Bourbonilor sŢ i readusaă la granitŢele din 1792, Austria revine îîn Germania
sŢ i Italia, Prusia îîsŢi consolideazaă pozitŢiile îîn spatŢiul german, Rusia anexeazaă Basarabia, Finlanda sŢ i
majoritatea Poloniei îîn timp ce Anglia îîsŢi consolideazaă pozitŢiile colonial-navale obtŢinaî nd Malta, Helgoland,
Ţrinidad-Ţobago, Ceylon sŢ i Colonia Capului. Se creeazaă la Paris îîn 1815 Sfaî nta AliantŢaă, formataă din Rusia,
Austria, Prusia sŢ i FrantŢa, ce urmaă rea paă strarea sistemului de la Viena.
B. MisŢ caă rile revolutŢionare din prima jumaă tate a sec.XIX, se dezvoltaă pe fondul ascensiunii capitalismului sŢ i
natŢionalismului. Sfaî nta AliantŢaă va reusŢ i saă reprime îîn perioada 1820-1821 misŢ caă rile revolutŢionare din
Spania, Portugalia, Italia, ŢŢ ara Romaî neascaă sŢ i Grecia. Slaă birea absolutismului sŢ i înlocuirea Bourbonilor cu
dinastia de Orleans în 1830, vor permite independentŢa Belgiei-1839, a Greciei-1829 şi eliberarea coloniilor
spaniole din America Latină sub conducerea lui Simon Bolivar între 1820-1830.
6. ISTORIA ALTFEL
Directoratul (1795-1799). ConventŢia adoptaă o nouaă ConstitutŢie, aprobataă la 22 august 1795, prin care
se conferaă puterea executivaă unui Directorat compus din cinci membri, care trebuie saă numeascaă
minisŢ trii. Puterea legislativaă va fi îîmpaă rtŢitaă îîntre douaă camere, Consiliul Bătrânilor, cu 250 membri sŢ i
Consiliul celor 500. IÎncepaî nd din mai 1797, îîn fiecare an, un membru al Directoratului sŢ i o treime din
adunaă ri sunt îînnoite.
15
Pregătirea militară a lui Napoleon. Napoleon ajunge îîn 15 mai 1779 la Scoala militaraă de la Brienne,
îînfiintŢataă doar cu doi ani îîn urmaă . Ţaî naă rul Napoleon, care avea pe atunci doar 9 ani, este plasat îîn clasa a
sŢ aptea. MaresŢ alul de Seé gur, ministru de raă zboi, îîl îînsaă rcineazaă pe inspectorul Reynaud des Monts saă -i
primeascaă la SŢ coala militaraă de la Paris pe "totŢi bursierii sŢ colilor mici care doresc saă meargaă la artilerie, la
geniu sau la marinaă sŢ i care s-au distins prin inteligentŢaă, bunaă purtare sŢ i cunosŢ tintŢele lor de matematici".
Elevul-cadet Buonaparte care tocmai a îîmplinit 15 ani posedaă toate calitaă tŢile sŢ i este acceptat îîmpreunaă cu
altŢi patru colegi ai saă i. La 21 octombrie 1784, Napoleon descoperaă Parisul. Ajuns la SŢ coala militara de la
Paris, nu se distinge îîn mod deosebit, bun la matematici, mediocru la istorie, are note mai mici decaî t la
Brienne. Ţaî naă rul cadet doresŢ te saă intre îîn raî ndurile marinei. La îînceputul anului 1785, viitori aspirantŢi au
fost anuntŢatŢi anul acesta nu va avea loc examen pentru marinaă , astfel Napoleon alege artileria. La 23
martie 1785, Buonaparte aflaă de moartea tataă lui saă u, survenitaă cu o lunaă îînainte, la 24 februarie la
Montpellier. IÎn septembrie îîncepe concursul de absolvire, la care participaă elevii tuturor sŢ colilor regale
din FrantŢa. La 28 septembrie se publicaă rezultatele: din 137 de candidatŢi, 58 sunt admisŢ i locotenentŢi-
secunzi, din care 4 cadetŢi ai SŢ colii militare din Paris. Napoleon de Buonaparte al 42-lea admis devine
astfel la vaî rsta de 16 ani sŢ i cincisprezece zile ofitŢer.
Napoleon şi femeile. Femeia pe care Napoleon a iubit-o cel mai mult, dupaă propria maă rturisire, este
prima lui sotŢie, Josefina. Josefina fusese îîn trecut caă saă toritaă cu Alexandre Beauharnais, dar acesta a murit
îîn timpul RevolutŢiei Franceze. Josefina era acum vaă duvaă . Napoleon s-a îîndraă gostit de ea sŢ i la scurt timp s-
au caă saă torit. La îînceput Josefina era infidelaă sotŢului, printre cei mai cunoscutŢi amantŢi ai ei numaă raî ndu-se
sŢ i ofitŢerul Hippolite Charles. Napoleon a îînceput sŢ i el sa aibaă numeroase aventuri. IÎn timpul campaniei din
Polonia a cunoscut-o pe taî naă ra Maria Walevska, de care s-a îîndraă gostit. Maria i-a daă ruit un copil, faimosul
Alexandru Walevski de mai taî rziu. Din cauzaă caă Josefina era sterilaă îîn anul 1809, Napoleon a fost nevoit
saă se despartaă de ea. S-a recaă saă torit cu Maria-Luiza, arhiducesaă de Austria. Au avut un singur copil,
Napoleon Charles Joseph Francois, care a murit faă raă saă domneascaă vreodataă . Ultimele cuvinte ale lui
Napoleon au fost "FrantŢa, armata, Josefina". InfluentŢa napoleonianaă îîn FrantŢa îîncaă mai este vizibilaă sŢ i
astaă zi. Pentru comemorarea victoriilor sale, s-a construit Arcul de Ţriumf îîn centrul Parisului. Astaă zi
impactul Codului Napoleonian este simtŢit îîn legile tuturor tŢaărilor Europei. Napoleon a fost un om care
ducea totul la bun sfaî rsŢ it, foarte ambitŢios sŢ i niciodataă satisfaă cut. Napoleon a fost un dictator sŢ i a crezut îîn
conducerea oamenilor prin ordine. PutŢini sunt aceia care nu recunosc caă a fost un geniu militar.
Bonaparte a spus "Waterloo va sŢ terge memoriile victoriilor mele", dar bineîîntŢeles caă se îînsŢ ela deoarece
este recunoscut ca unul din cei mai mari generali ai lumii.
Primul Imperiu Francez, cunoscut sŢ i cu denumirile mai obisŢ nuite de Imperiul Francez ori Imperiul
Napoleonian, acoperaă perioada îîn care FrantŢa a dominat cea mai mare parte a Europei continentale sub
conducerea lui Napoleon I din punct de vedere constitutŢional, Primul Imperiu Francez se referaă la
perioada dintre 1804 paî naă îîn 1814, de la sfaî rsŢ itul Consulatului Francez paî naă la restaurarea Bourbonilor,
ca sŢ i la perioada celor 100 de zile din 1815. IÎn momentul de maximaă extindere teritorialaă a Imperiului
Francez, acesta avea 130 de departamente sŢ i putea mo biliza 600.000 de soldatŢi pentru a ataca Rusia, avea
populatŢie de 44 milioane de supusŢ i, mentŢinea o prezentŢaă masivaă îîn Germania, Italia, Spania sŢ i Marele
Ducat al VarsŢ oviei sŢ i putea considera Prusia sŢ i Austria printre aliatŢii mai mult sau mai putŢini stabili.
Soarta imperiului a fost legataă îîn mod cauzal de starea armatei, ale caă rei victorii de îînceput au diseminat
ideile revolutŢiei franceze îîn toataă Europa.
Sfaî nta AliantŢaă a fost o coalitŢie a Imperiului Rus, Prusiei sŢ i Imperiului Austriac creataă la initŢiativa tŢarului
Alexandru I sŢ i semnataă pe 26 septembrie 1815 de cele trei mari puteri. IÎn mod formal, Sfaî nta AliantŢa ar fi
trebuit saă asigure implicarea valorilor sŢ i dragostei cresŢ tine sŢ i a paă cii îîn viatŢa politicaă europeanaă , dar, îîn
practicaă , Klemens Wenzel von Metternich a transformat-o îîntr-un bastion al conservatorismului
îîmpotriva revolutŢiilor. Cei trei îîmpaă ratŢi ale tŢaărilor implicate au folosit acest tratat pentru a îîmpiedica
raă spaî ndirea ideilor revolutŢionare, îîn special ale celor ale RevolutŢiei franceze. AliantŢa era îîndreptataă
îîmpotriva democratŢiei sŢ i secularismului. Cu exceptŢia Regatului Unit, Imperiului Otoman sŢ i a Sfaî ntului
Scaun, toate natŢiunile europene s-au alaă turat Sfintei AliantŢe.

16
Conferinţe ale Sfintei Alianţe: Congresul de la Viena (1815) – crearea Sfintei AliantŢe; Ţratatul de la Paris
(1814-1815); Congresul de la Aix-la-Chapelle (1818) – admiterea FrantŢei îîn Sfaî nta AliantŢaă; ConferintŢa de
la Carlsbad (1819); Congresul de la Ţroppau (1820); Congresul de la Laybach (1821); Congresul de la
Verona (1822).

7. CRONOLOGIE
1783-1801: Guvern englez condus de Wiliam Pitt junior.
1795: FrantŢa intraă îîn perioada Directoratului.
1796: „ConjuratŢia egalilor" condus uracehus Babeuf.
14 februarie 1797: Baă taă lia navalaă de la capul Saint-Vincent; escadra englezaă , condusaă de amiralul Horatio
Nelson, zdrobesŢ te o escadraă spaniolaă sŢ i intraă îîn Marea Mediteranaă .
1797: Pacea de la Campo Formio. Austria renuntŢaă la Belgia.
1798: Campania din Egipt.
12 iunie 1798: Malta capituleazaă îîn fatŢa flotei franceze.
1 august 1798: îîn baă taă lia navalaă de la Abukir, flota francezaă este distrusaă de escadra englezaă condusaă de
amiralul Nelson.
28 decembrie 1798: Ţratatul de aliantŢaă anglo-ruso-napolitan îîmpotriva FrantŢei, William Pitt solicitaă îîn
Parlamentul britanic stabilirea unui impozit asupra venitului.
25 iulie 1799: A doua baă taă lie de la Abukir. Bonaparte îînvinge armata turcaă , adusaă pe mare de flota lui
Nelson.
9 noiembrie 1799 (18 Brumar): Are loc lovitura de stat care pune capaă t Directoratului; prin Constituţia
anului VIII, puterea este preluataă de trei consuli; regimul Consulatului a fost unul de maî naă forte.
Septembrie 1800: Capitularea insulei Malta, cuceritaă de englezi.
1801: Se constituie Liga alcaă tuitaă din tŢaările Scandinave, Prusia sŢ i Rusia îîmpotriva dreptului de perchezitŢie
al navelor asumat de Anglia.
1801: Se semneazaă Concordatul cu Papa Pius al VII-lea.
1802: Se îîncheie pacea de la Amiens, îîn urma îînfraî ngerii celei de-a doua coalitŢii.
1803-1804: Este elaborat sŢ i adoptat Codul Civil.
1804: Napoleon se proclamaă îîmpaă rat.
1805: Napoleon obtŢine marile victorii îîmpotriva celei de-a treia coalitŢii la Austerlitz,
1806: Napoleon obtŢine marile victorii îîmpotriva celei de-a treia coalitŢii la Jena, Auerstad
1806: Napoleon declaraă Blocada continentală, îîmpotriva insulelor britanice.
1807: Napoleon obtŢine marile victorii îîmpotriva celei de-a treia coalitŢii la Friedland, Eylau.
1807: Napoleon îîncheie pacea de la Ţilsit care-i asiguraă dominatŢia asupra continentului.
1807-1808: Sunt ocupate Portugalia sŢ i Statul Papal.
1808: Napoleon lanseazaă campania din Spania, care va aduce francezilor prima îînfraî ngere militaraă .
1809: Victoria de la Wagram.
1812: Campania din Rusia, îîn timpul caă reia Napoleon pierde Marea armată.
1813: îînfraî ngerea de la Leipzig.
1815: Cele 100 de zile.
1815: îînfraî ngerea de la Waterloo
1815, octombrie: Anglia, Rusia, Prusia sŢ i Austria constituie „Sfaî nta AliantŢaă" pentru mentŢinerea
echilibrului european.
1820-1821: misŢ caă ri revolutŢionare îîn Spania, Portugalia, Regatul celor douaă Sicilii, Piemont, Grecia, ŢŢ ara
Romaî neascaă .
1820-1830: Formarea statelor natŢionale îînAmertea'de Sud.
1830: misŢ caă ri revolutŢionare îîn FrantŢa, o parte a statelor italiene, Belgia, Polonia.

8. DICŢŢ IONAR

17
Concordat: conventŢie îîncheiataă de caă tre papaă , cu diverse state, prin care se stabilesŢ te statutul Bisericii
catolice îîn statele respective.
Grenadier: (aici) soldat infanterist apartŢinaî nd unei unitaă tŢi de elitaă .
Livret de muncaă : livret îîn care orice muncitor era obligat saă -sŢ i completeze datele personale sŢ i saă
mentŢioneze locurile de angajare (cu specificarea datei de angajare sŢ i, eventual, a îîncetaă rii activitaă tŢii).
Blocadaă : sistem de maă suri urmaă rind izolarea unui stat, sau a unui grup de state, pentru a-l sili saă accepte
anumite principii sau maă suri ale organizatorului blocadei.
Cod Civil: cod cuprinzaî nd principalele dispozitŢii care reglementeazaă raporturile de drept civil.
Consulatul: regim politic îîn FrantŢa postrevolutŢionaraă (1799-1804), care ascunde dictatura militaraă a lui
Napoleon Bonaparte.
Imperiul: perioadaă îîn cursul caă reia autoritatea politicaă suveranaă a fost exercitataă de Napoleon Bonaparte
îîn calitate de îîmpaă rat (1804-1814,1815), ataî t asupra FrantŢei, caî t sŢ i asupra unui ansamblu de alte teritorii.
Promotori ai „noii ordini" politice şi sociale, la Congresul de la Viena - 1815
Klemens Lothar Wenzel, Principe de Metternich, cancelar al Austriei
Charles Maurice de Ţalleyrand-Perigord, ministru de externe al FrantŢei
Karl Robert conte de Nesselrode, ministru de externe ai Prusiei

VI. ŢŢ AĂRILE ROMAÎ NE SŢ I PROBLEMA ORIENŢALAĂ

1. CADRUL GENERAL
Regimul fanariot s-a instaurat îîn tŢaările Romaî ne pe fondul reculului politico-militar al otomanilor de dupaă
asediul Vienei - 1683. Ofensiva austriacaă sŢ i ceea rusaă spre sud-estul european daă nasŢ tere „Chestiunii
Orientale”, îîn cadrul caă reia teritoriul romaî nesc devine teatru de luptaă sŢ i element teritorial al disputei
marilor puteri. Poarta pierde îîncrederea îîn domnii romaî ni sŢ i instituie domnii controlate direct prin domni
de origine greacaă sau grecizataă din cartierul constantinopolitan Fanar.

2. ŢRAĂ SAĂ ŢURILE GENERALE ALE REGIMULUI POLIŢIC IÎN SEC.XVIII

IÎn noul context domnii sunt numitŢi direct de poartaă , pe termene scurte sŢ i mutatŢi dintr-o tŢaraă îîn alta, fiind
asimilatŢi pasŢ alelor cu douaă tuiuri, pierzaî nd dreptul de a duce o politicaă externaă proprie. Armata natŢionalaă
este îînlocuitaă cu gaă rzile de arnaă utŢi, domnia este cumpaă rataă pe sume exorbitante ceea ce genereazaă
multiplicarea sŢ i vaî nzarea functŢiilor, venalitate, coruptŢie, cresŢ terea obligatŢiilor tŢaăraă nimii îîn dauna celor
scutitŢi(boierii sŢ i clerul maă naă stiresc sŢ i cel superior). Sporesc taxele, tributul, apar daruri foarte mari cum
ar fi mucarerul mare şi mucarerul mic(confirmaă ri trienale sŢ i anuale ale domniei). Se accentueazaă
monopolul comercial otoman, dublat de schimbul comercial impus sŢ i defavorabil romaî nilor. Se
orientalizeazaă portul, moravurile sŢ i cultura, cresŢ te izolare fatŢaă de Occident datoritaă atitudini general
anticatolice, antioccidentale sŢ i prootomane a fanariotŢilor.

3. MODERNIŢAŢEA ROMAÎ NEASCAĂ SŢ I REFORMELE FANARIOŢE

Alinierea la pulsul european se face treptat prin elementele romaî nesŢ ti de origine boiereascaă , burghezaă sŢ i
intelectuale ce caă laă toresc sŢ i studiazaă îîn vest, prin intermediul romaî nilor greco-catolici sŢ i a straă inilor
stabilitŢi îîn principate, dar sŢ i a unor fanariotŢi cu vederi moderne. IÎn acest ultim caz se remarcaă Constantin
Mavrocordat cu 6 domnii îîn Muntenia sŢ i 4 îîn Moldova îîn perioada 1730-1760. El initŢiazaă un proiect de
constitutŢie, instituie reforma administrativaă (numirea functŢionarilor prin concurs sŢ i renumerarea lor),
fiscalaă (reducerea numaă rului de scutitŢi, impozit proportŢional cu averea plaă tibil îîn 4 rate anuale) sŢ i
socialaă (desfiintŢarea legaă rii de glie sŢ i transformarea tŢaăranilor îîn claă casŢ i îîn 1746 – Muntenia sŢ i 1749 –
Moldova). Lui i se adaugaă reforma judecaă toreascaă , administrativaă , a îînvaă tŢaămaî ntului sŢ i a sistemului posŢ tal
initŢiat de Alexandru Ipsilanti cu douaă domnii îîn Muntenia sŢ i una îîn Moldova îîn perioada 1774-1791.

4. RAĂ ZBOAIELE RUSO-AUSŢRO-ŢURCE IÎNŢRE 1683-1829

18
ŢendintŢele expansioniste ale Rusiei sŢ i Austriei spre spatŢiul balcanic cu scopul declarat al eliberaă rii
cresŢ tinilor sŢ i cu cel nedeclarat al cuceririi sud-estului european cu Constantinopolul sŢ i straî mtorile sale, au
dus la reactŢia FrantŢei sŢ i Angliei ce se opun sub masca salvaă rii integritaă tŢii Imperiului Otoman sŢ i a
mentŢinerii echilibrului european. Cele 12 raă zboaie ruso-turce sau ruso-austro-turce, s-au dus cu
precaă dere pe teritoriul romaî nesc sŢ i au cauzat mari pierderi umane sŢ i materiale, dar sŢ i rapturi teritoriale.
Astfel prin pacea de la Karlowitz-1699, austriecii anexeazaă Ţransilvania, prin ceea de la Passarowitz-1718,
obţin Banatul şi temporar Oltenia(1718-1739), iar îîn urma îîntŢelegerilor cu rusŢ ii de dupaă pacea de la
Kuciuc Kainargi-1774, anexeazaă nord-vestul Moldovei(Bucovina). La raî ndul lor rusŢ ii obtŢin prin pacea de la
Iaşi-1792, granitŢa pe Nistru, prin ceea de la Bucureşti-1812, saă anexeze Moldova dintre Nistru sŢ i
Prut(Basarabia), iar prin pacea de la Adrianopol-1829, saă îîsŢi impunaă controlul îîn Marea Neagraă , pe Dunaă re
sŢ i „protectoratul” asupra principatelor dunaă rene.

5. PROIECŢE POLIŢICE PRIVIND ORGANIZAREA SŢAŢULUI ROMAÎ N

Aflate îîn calea rusŢ ilor sŢ i austriecilor teritoriile romaî nesŢ ti vor cunoasŢ te îîntre 1699-1812, 12 raă zboie ruso-
austro-turce ce vor produce mari distrugeri umane sŢ i materiale precum sŢ i anexarea decaă tre Austria a
Ţransilvaniei-1699, Banatului-1718. Olteniei -1718-1739, Bucovinei-1774 sŢ i de caă tre Rusia a Basarabiei-
1812. Marile puteri vor urmaă ri reorganizarea teritoriilor romaî nesŢ ti îîn propriu interes astfel:
- proiectul rusesc al tŢarinei Ecaterina a-II-a, cuprindea refacerea Imperiului Bizantin îîn spatŢiul balcanic cu
capitala la Constantinopol, sub conducerea unui principe rus sŢ i îîn subsidiar era sŢ i "planul dacic" adicaă
unirea principatelor Moldovei sŢ i ŢŢ aării Romaî nesŢ ti(Basarabia, Bucovina, Moldova, Muntenia sŢ i Oltenia) îîntr-
un Regat Dacic condus de un printŢ rus.
- proiectul austriac, prevedea paî naă îîn prima jumaă tate a sec.XVIII atingerea de caă tre habsburgi a granitŢelor
Nistrului sŢ i Dunaă rii, apoi crearea unui principat romaî nesc îînglobat îîn imperiu. Din a doua jumaă tate a
sec.XVIII pe fondul ascensiunii Rusiei sŢ i a evidentei incapacitaă tŢi habsburgice de a cucerii singuraă spatŢiul
sud-est european, austriecii propun rusŢ ilor partajarea teritoriului romaî nesc extracarpatic. Austria urma
saă anexeze Oltenia, Bucovina sŢ i Moldova dintre CarpatŢi sŢ i SŢ iret, iar Rusia urma saă ia Muntenia sŢ i Moldova
dintre Siret sŢ i Nistru.
- proiectul anglo-francez, urmaă rea dupaă 1815 unirea principatelor romaî ne îîntr-un "stat tampon" îîntre
Rusia, Austria sŢ i Ţurcia sub garantŢia colectivaă a marilor puteri.
- proiectele romaî nesŢ ti, au urmaă rit îîn sec.XVIII revenirea domniilor paă maî ntene sŢ i protectŢia rusaă sau
austriacaă , mai rar unirea sau îînglobarea îîn Rusia sau Austria. Sub impactul revolutŢiei franceze se v-a
solicita protectŢia lui Napoleon sŢ i tot mai des unirea sŢ i neutralitatea paă maî nturilor principatelor

6. MISŢ CAREA CONDUSAĂ DE ŢUDOR VLADIMIRESCU

Orientalizarea moravurilor, portului, culturii, monopolul comercial otoman sŢ i cresŢ terea misŢ caă rilor
natŢionale balcanice îîn special saî rbaă sŢ i greacaă (condusă de Eteria, creataă îîn 1815 la Odessa, avaî nd îîn frunte
pe generalul Alexandru Ipsilanti, fiu de domn fanariot, general rus sŢ i aghiotant al tŢarului Alexandru I), a
avut influentŢaă sŢ i îîn Principate. IÎn primăvara lui 1821, la Padeş în Mehedinţi îîncepe actŢiunea lui Ţudor
Vladimirescu(mosŢ nean din Vladimiri-Gorj, îîmbogaă tŢit din comertŢul cu vite, vorbind 4 limbi, fost ofitŢer de
voluntari îîn armata rusaă , cunoscaă tor al realitaă tŢilor politice ale vremii). Deplasaî ndu-se cu trupele sale la
BucuresŢ ti unde preia guvernarea tŢaării îîn perioada martie-mai 1821, Ţudor lanseazaă un program
natŢional(ProclamatŢia de la PadesŢ , cele 2 proclamatŢii caă tre bucuresŢ teni, Cererile norodului romaî nesc,
scrisoarea caă tre boierii moldoveni) îîn care cerea:
- restaurarea domniilor paă maî ntene sŢ i eliminarea grecilor din functŢiile politice, administrative sŢ i religioase
- crearea unei armate sŢ i sŢ coli natŢionale
- reglementarea tributului sŢ i a relatŢiilor politice cu Poarta
- desfiintŢarea vaă milor interne sŢ i libertatea comertŢului
- autonomie politicaă sŢ i posibil unirea cu Moldova
IÎntrat îîn conflict cu eterisŢ tii lui Ipsilanti, ajunsŢ i la BucuresŢ ti prin Moldova, cu misŢ caă rile dezavuate de tŢar,
sub primejdia unei interventŢii otomane, Ţudor se hotaă raă sŢ te saă se retragaă pentru a rezista îîn Oltenia.
19
Prinderea sŢ i asasinarea lui Ţudor de caă tre eterisŢ ti la Goleşti-27 mai 1821, usŢ ureazaă îînaă busŢ irea celor douaă
misŢ caă ri de caă tre turci.

7. REGULAMENŢUL ORGANIC
Dupaă ce îîn 1822 turcii restaureazaă domniile paă maî ntene, modernizarea se accelereazaă datoritaă boierilor
educatŢi îîn vest dar sŢ i reprezentantŢilor fortŢelor de ocupatŢie rusaă din perioada 1818-1834. Acum o comisie
mixtaă de boieri moldo-munteanaă elaboreazaă sub egida guvernatorului rus, generalul Pavel Kisseleff,
REGULAMENTUL ORGANIC,document aplicat identic îîn iunie 1831 – Muntenia sŢ i ianuarie 1832 – Moldova,
care prevedea:
- domni numitŢi pe 7 ani de Poartaă cu acordul Rusiei
- separarea puterilor îîn stat îîn executivaă -domnul sŢ i guvernul, legislativaă -adunarea obsŢ teascaă sŢ i
judecaă toreascaă
- sŢ coalaă sŢ i armataă natŢionalaă , reorganizarea administratŢiei sŢ i crearea arhivelor statului
- libertatea comertŢului sŢ i navigatŢiei cu nave proprii pe Dunaă re
- reorganizarea pusŢ caă riilor sŢ i eliminarea pedepselor cu tortura sŢ i mutilarea fizicaă
- buget dezbaă tut sŢ i aprobat de adunare
- impozit proportŢional cu averea(exceptatŢi sunt boierii sŢ i clerul maă naă stiresc)
- cresŢ terea nartului(norma de lucru pe zi a tŢaăranilor) sŢ i generalizarea lui
Sunt create astfel premizele modernizaă rii, industrializaă rii sŢ i unificaă rii

8. ISTORIA ALTFEL
Fanariotii
CAUZE :
-paă trunderea elementelor grecesŢ ti îîn administratŢ ia ŢŢ aă rii Romaî nesŢ ti sŢ i Moldoldovei îî n sec XVII.
-domnii romaî ni (C-tin.Braî ncoveanu, Dimitrie Cantemir) au îîn cercat saă se apropie de Imperiul
Hasburgic, Polonia.
-consolidarea regimului dominatŢ iei Imperiului Otoman îîn ŢŢ ara Romaî neascaă sŢ i Moldova
-instaurarea îî n Ţransilvania a dominatŢ i ei Imperiului Hasburgic la sfaî rsŢ itul sec. XVII.
-aparitia Imperiului Rus ca factor de putere îî n Europa de S-E.
Instalat în Moldova în 1711 şi în Ţara Românească în 1716, a durat până la revoluţia din 1821.
Primul domn fanariot atât în Ţara Românească cât şi în Moldova a fost Nicolae Mavrocordat.
ŢRAĂ SAĂ ŢURI:
-Imperiului Otoman îîn calcaă grav capitulatŢ i ile, se amestecaă îî n regimul domniei, numea sŢ i revoca
domnul la bunul saă u plac. Familii domnesŢ ti :Mavrocordat, RacovitŢ aă, Ghica, Callimachi,Ipsilanti,
Moruzi, Caragea, SŢ utu.
-tronul se cumpaă raă cu sume uriasŢ e de bani. cresc obligatŢ i ile fata de Imperiului
Otoman(pesŢ chesŢ urile, tributul).
-domnul plaă tea mucarerul mare(la 3 ani) sŢ i mic(la 1 an), fiind considerat un îî nalt functŢ i onar
otoman(nu purta coroana, era beizadea= printŢ ); domnii nu mai aveau dreptul la politicaă externaă ,
nu mai aveau armataă , iar cetaă tŢ i le au fost daă raî mate.
-îîn ŢŢ ara Romaî neascaă au fost 40 de domni iar îîn Moldova 36, durata medie a domniei fiind de 3 ani.
-paî naă la 1770 unii domni fanariotŢ i au fost sŢ i romaî ni grecizatŢ i.
Ţudor Vladimirescu (1780 - 1821) a fost conducaă torul revolutŢiei de la 1821.S-a naă scut îîn satul Vladimiri
(Gorj), dintr-o familie de mosŢ neni. A îînvaă tŢat carte sŢ i limba greacaă îîn casa boierului Ioan Glogoveanu, din
Craiova, care a faă cut din inteligentul sŢ i destoinicul baă iat administrator de mosŢ ie sŢ i care l-a îîntrebuintŢat îîn
afacerile de negotŢ , mai ales la exportul de vite. Ţudor îîsŢi constituie o avere prin cumpaă rare de paă maî nt,
faă caî nd comertŢ pe cont propriu. Se emancipeazaă din slujba lui Glogoveanu intraî nd îîn raî ndurile pandurilor
- armataă cu obligatŢii semipermanente - sŢ i participaă la raă zboiul ruso-turc din 1806 - 1812, recompensat de
oficialitaă tŢile ruse cu ordinul de cavalerie Ordinul Vladimir, clasa a III-a. IÎn 1806 a fost numit vaă taf de plai
la ClosŢ ani, adicaă administrator al unui district de munte, functŢie pe care o va detŢine paî naă îîn 1820. IÎn 1814
20
face o caă laă torie la Viena, îîn perioada Congresului de pace (14 iunie - 26 decembrie 1814) pentru a lichida
mosŢ tenirea sotŢiei lui N. Glogoveanu, decedataă la Viena, sŢ i pentru a-i aduce îîn tŢaraă fetitŢa.. Cunoscaă tor al
limbii germane, Ţudor a putut saă urmaă reascaă problemele politice care se dezbaă teau îîn presaă îîn capitala
Austriei.
Eteria (Philike Hetairia - Societatea prietenilor), este o organizatŢie secretaă creataă îîn 1814 la Odesa de
grecii condusŢ i de Constantin Rigas din Velestino, sŢ i care avea ca scop eliberarea grecilor de sub staă paî nirea
turcilor sŢ i îîntemeierea unei Elade libere. Eteria avea filiale îîn diferite tŢaări, unde existau comunitaă tŢi
grecesŢ ti, desfaă sŢ uraî nd o activitate intensaă sŢ i îîn Principatele Romaî ne. Ea se sprijinea pe fortŢa materialaă a
burgheziei comerciale grecesŢ ti, destul de numeroasaă sŢ i avutaă . IÎn 1821, Eteria a decis declansŢ area
revolutŢiei, dar erorile faă cute îîncaă de la îînceput de Alexandru Ipsilanti, devenit epitrop general al Eteriei,
aveau saă -i creeze grave dificultaă tŢi sŢ i saă -l ducaă îîn conflict cu Ţudor Vladimirescu, care a condus RevolutŢia
Romaî naă de la 1821Ca urmare a actŢiunilor nechibzuite a conducaă torilor, revolutŢia eterisŢ tilor esŢ ueazaă , fiind
îînaă busŢ itaă de turci. Pavel
Kiseleff. Al treilea sŢ i ultimul guvernator rus Pavel Kiseleff, a venit pe 19 octombrie, 1829 sŢ i s-a confruntat
de la îînceput cu epidemii de ciumaă sŢ i holeraă , pe care le-a rezolvat impunaî nd carantina sŢ i importaî nd graî u
din Odessa. AdministratŢia sa a durat paî naă la 1 aprilie, 1834 sŢ i a efectuat cele mai importante reforme ale
perioadei. Ţotodataă a numit noul Divan îîn noiembrie 1829, asiguraî nd pe toataă lumea caă nu vor mai exista
maă suri de represiune.
Regulamentul Organic a fost adoptat îîn douaă versiuni similare[ pe 13 iulie, 1831 îîn Valahia sŢ i 13 ianuarie,
1832 îîn Moldova. Ratificarea de caă tre sultanul Mahmud al II-lea nu a fost cerutaă de caă tre Kiseleff .

9. CRONOLGIE
1683-1699: Raă zboiul ruso-austro-turc îîncheiat cu pacea de la Karlowitz (1699); Ţransilvania intraă oficial
îîn componentŢa Imperiului habsburgic.
1711-1821: regimul fanariot îîn Moldova
1714-1821: regimul fanariot îîn ŢŢ ara Romaî neascaă
1716-1718: Raă zboiul ruso-austro-turc îîncheiat cu pacea de la Passarowitz (1718); Banatul sŢ i Oltenia
intraă oficial îîn componentŢa Imperiului habsburgic.
1736-1739: Raă zboiul ruso-austro-turc îîncheiat cu pacea de la Belgrad (1739); Oltenia revine la ŢŢ ara
Romaî neascaă
1746-1749: reforma administrativaă , fiscalaă sŢ i socialaă a lui Constantin Mavrocordat
1768-1774: Raă zboiul ruso-turc îîncheiat cu pacea de la Kuciuk-Kainargi; Rusia inaugureazaă varianta de
protectorat asupra ŢŢ aării Romaî nesŢ ti sŢ i Moldovei sub forma protectŢiei acordate cresŢ tinilor ortodocsŢ i din
Imperiul otoman.
1775: ConventŢia de la Constantinopol, prin care Imperiul otoman cedeazaă Imperiului habsburgic nordul
Moldovei (Bucovina).
1787-1792: Raă zboiul ruso-austro-turc îîncheiat cu pacea de la SŢ visŢ tov (1791) sŢ i apoi prin pacea de la IasŢ i
(1792). Otomanii cedeazaă rusŢ ilor teritoriul dintre Bug sŢ i Nistru; astfel, Rusia devine vecina Moldovei.
1804-1815: misŢ carea natŢionalaă saî rbaă condusaă de Milos Obrenovic sŢ i Konstantin Karagheorghevic
1806-1812: Raă zboiul ruso-turc îîncheiat cu pacea de la BucuresŢ ti. Otomanii cedeazaă Rusiei, partea
Moldovei îîntre Prut sŢ i Nistru (Basarabia);
1815: apare la Odessa misŢ carea natŢionalaă greacaă Eteria (fraă tŢia)
1821: misŢ carea de regenerare natŢionalaă condusaă de Ţudor Vladimirescu
1822: restaurarea domniilor paă maî ntene îîn principate
1828-1829: Raă zboiul ruso-turc îîncheiat cu pacea de la Adrianopol, prin care Rusia îîsŢi consolideazaă pozitŢia
de mare putere protectoare asupra ŢŢ aărilor Romaî ne, îîn timp ce Imperiul otoman îîsŢi paă streazaă statutul de
putere suzeranaă . Acest statut internatŢional al Principatelor se va mentŢine paî naă la pacea de la Paris
(1856).
1831-1832: realizarea sŢ i punerea îîn aplicare a Regulamentului Organic, elaborat de o delegatŢie de boieri
moldo-munteanaă sub conducerea consulului general rus Pavel Kisseleff
21
10. DICŢŢ IONAR
mucarerul mare: sumaă de bani plaă titaă de fanariotŢi pentru confirmaă rea trienalaă a domniei
mucarerul mic: sumaă de bani plaă titaă de fanariotŢi pentru confirmarea anualaă a domniei
Chestiunea Orientalaă : problema îîmpaă rtŢirii teritoriilor europene ale Imperiului Otoman, dupaă 1683
Regim fanariot: regim instalat de turci din Moldova îî n 1711 sŢ i din ŢŢ ara Romaî neascaă îî n 1716, ce a
durat paî naă la 1821, caracterizat prin domnii controlate direct cu domni de origine greacaă sau grecizataă
din cartierul constantinopolitan Fanar.
Eteria: (Philike Hetairia - Societatea prietenilor), este o organizatŢie secretaă creataă îîn 1814, ce avea ca scop
eliberarea grecilor de sub staă paî nirea turcilor sŢ i îîntemeierea unei Elade libere.
Nartul: norma de lucru pe zi a tŢaăranilor
Panduri: locuitori ai Olteniei, oameni liberi scutitŢi partŢial de daă ri îîn schimbul serviciului graă niceresc
moşneni: tŢaărani liberi din ŢŢ ara Romaî neascaă

VII. ANUL 1848 IÎN EUROPA

1. CONŢEXŢUL GENERAL
MentŢinerea absolutismului sŢ i a sistemului feudal cu ajutorul Rusiei sŢ i Austriei, pe fondul avaî ntului
natŢionalismului sŢ i liberalismului, a fost dublataă de criza agraraă a anilor 1845-1846 sŢ i de nivelul scaă zut al
salariilor sŢ i rata ridicataă a sŢ omajului muncitorilor industriali. IÎn vestul european revolutŢia a avut un
predominant caracter social-politic îîn timp ce îîn Europa centralaă sŢ i de sud-est a predominat caracterul
social-natŢional.

2. REVOLUŢŢ IA IÎN FRANŢŢ A

A debutat îîn februarie 1848 la Paris, reprimataă initŢial de Ludovic-Filip, dar victorioasaă îîn final, fapt ce a
adus un guvern liberal care a proclamat republica, dreptul la muncaă , a acordat drept de vot universal sŢ i a
creat Atelierele NatŢionale. Majoritatea moderataă instalataă prin alegerile din aprilie 1848 a anulat
drepturile sociale fapt care a dus la luptele de stradaă din 23-26 iunie reprimate militar de generalul
Cavaignac sŢ i care au permis accesul la functŢia de presŢ edinte a lui Ludovic Napoleon Bonaparte nepot al
lui Napoleon I

3. REVOLUŢŢ IA IÎN IMPERIUL HABSBURGIC

La 13 martie revolutŢia izbucnesŢ te la Viena sŢ i duce la îînlaă turarea cancelarului Metternich sŢ i refugierea
familiei imperiale îîn Ţirol. MisŢ carea se extinde îîn tot imperiul sŢ i determinaă preluarea conducerii misŢ caă rii
îîn Ungaria de nobilimea liberalaă , care proclamaă independentŢa îîn granitŢele „Regatului Sfaî ntului SŢ tefan”
concomitent cu un program de reforme politice, sociale sŢ i institutŢionale.

4. REVOLUŢŢ IA IÎN GERMANIA SŢ I IŢALIA

IÎn Germania misŢ carea are un caracter natŢional general sŢ i silesŢ te pe regele Prusiei saă promitaă o ConstitutŢie,
urmataă de o duraă represiune. Concomitent se îîntrunesŢ te o Adunare Constituantaă la Frankfurt pe Main îîn
care 580 de delegatŢi liberali sŢ i intelectuali au propus crearea unui stat federal german.
IÎn Italia cele 7 state aristocratice create prin Congresul de la Viena au fost cuprinse de misŢ carea
revolutŢionar-natŢionalaă care a proclamat republica la Milano, VenetŢia sŢ i Roma. MisŢ carea a fost utilizataă de
regele piemontez Carol Albert îîn îîncercarea de a cuceri Lombardia de la Habsburgi.

5. ANUL 1848 IÎN ŢŢ AĂRILE ROMAÎ NE

Cadrul general. ŢŢ aările romaî ne au constituit avanpostul estic al revolutŢiei europene sŢ i au urmaă rit îîn plan
politic unitate sŢ i independentŢaă natŢionalaă , în plan economico-social reforme constitutŢional economice

22
burgheze sŢ i reformaă agraraă iar îîn plan naţional recunoasŢ terea natŢiunii romaî ne din imperiile tŢarist sŢ i
habsburgic.
IÎn Moldova „Petiţiunea proclamaţiune a boierilor şi notabililor moldoveni” din 27 martie, redactataă de
Vasile Alecsandri sŢ i îînaintataă domnitorului Mihail Sturdza, solicita reforme burgheze moderate. Domnul a
îînaă busŢ it misŢ carea sŢ i a arestat sŢ i deportat pe liderii acesteia. Moldovenii refugiatŢi au radicalizat cererile îîn
documentele „Principiile noastre pentru reformarea patriei” de la BrasŢ ov-mai 1848 sŢ i „Dorinţele partidei
naţionale din Moldova” de la Cernaă utŢi-august 1848 îîn care se mai solicita unirea Moldovei cu Muntenia.
IÎn ŢŢ ara Romaî neascaă misŢ carea condusaă de Fraă tŢia a avut ca moment initŢial „Proclamaţia” de la Izlaz-9/21
iunie 1848, care solicitaă reforme radicale, independentŢaă sŢ i unitate, libertaă tŢi personale, adunaă ri
reprezentative sŢ i separarea puterilor îîn stat. Guvernul revolutŢionar din perioada iunie-septembrie 1848 a
rezistat loviturilor de stat sŢ i a initŢiat o serie de reforme social-economice. La presiunile rusesŢ ti, Poarta a
intervenit militar sŢ i a îînaă busŢ it revolutŢia dupaă confruntarea din Dealul Spirii-13 septembrie, îîn timp ce
trupele ruse ocupau Moldova-15 septembrie.
IÎn Ţransilvania evenimentele din Ungaria au dus la reactŢia romaî nilor ce se opuneau anexaă rii provinciei la
regatul maghiar. Sub conducerea lui Simion Baă rnutŢiu se îîntrunesŢ te o mare adunare la Blaj care prezintaă
„Petiţiunea naţională”-3/15 mai 1848 îîn care solicitau recunoasŢ terea natŢiunii romaî ne, respingeau
anexarea sŢ i solicitau reforme sociale radicale.

6. ROMAÎ NII SŢ I MAGHIARII IÎN VAÎ LŢOAREA REVOLUŢŢ IEI. SFAÎ RSŢ IŢUL REVOLUŢŢ IEI MAGHIARE
IÎn conditŢiile confruntaă rilor militare din Imperiul Habsburgic, armatele revolutŢionare maghiare cuceresc
Ţransilvania sŢ i trec la represiuni contra romaî nilor sŢ i sasŢ ilor, ceea ce determinaă îîn septembrie 1848,
organizarea militaraă sŢ i rezistentŢa armataă a romaî nilor condusŢ i de Avram Iancu, îîn spatŢiul MuntŢilor
Apuseni. Acordarea unor drepturi pentru romaî ni prin constitutŢia imperialaă din aprilie 1849 sŢ i cucerirea
Pestei de trupele habsburgice îîl silesc pe Lajos Kossuth saă reconsidere raporturile cu romaî nii sŢ i saă
semneze prin medierea lui Nicolae Baă lcescu un proiect de pacificaţiune confirmat de parlamentul maghiar,
prin care se recunosc drepturile natŢionale romaî nesŢ ti-16/28 iulie 1849. Acordul este tardiv caă ci
interventŢia trupelor ruse duce la capitularea fortŢelor maghiare la Komarom-septembrie 1849.

7. ULŢIMELE ZILE ALE REVOLUŢŢ IEI EUROPENE

IÎn Germania parlamentul de la Frankfurt a propus un imperiu federal sŢ i a oferit tronul regelui Prusiei,
care refuzaă saă fie monarh constitutŢional preferaî nd saă solicite sprijin rusesc pentru îînaă busŢ irea revolutŢiei.
FortŢele habsburgice îînfraî ng revolutŢia îîn Lombardia sŢ i VenetŢia-august 1849, sŢ i îîsŢi restaureazaă prezentŢa îîn
Ţransilvania, Ungaria sŢ i CroatŢia cu sprijinul rusŢ ilor.

8. ISTORIA ALTFEL
"Petitiunea-proclamatiune"; Prezentat de revolutŢionarii moldoveni, rol important îîn elaborare avaî ndu-l
Vasile Alecsandri. Programul avea 35 de puncte sŢ i un caracter moderat, caã utaî nd saã se paã streze îîn limitele
legalitaã tii politice din cauza Imperiului Ţarist; caracterul moderat reiese sŢ i din felul cum a fost abordataã
problema agraraã , ceraî ndu-se doar "grabnica îmbunãtãtire a stãrii locuitorilor sãteni". Au fost sŢ i solicitaã ri
cu caracter democratic, modern, cum ar fi: eliberarea detinutilor politici, reformarea îînvaã taã maî ntului,
siguranta persoanei, desfiintarea cenzurii, organizarea unei garzi cetatenesti, responsabilitatea
ministeriala, dizolvarea Adunaă rii ObsŢ testi sŢ i alcaă tuirea unei noi Adunaă ri "Adevarata reprezentaţie a naţiei".
Mihail Sturdza a respins "petitia", a arestat pe lideri revolutiei, care au fost exilati.
„Proclamaţia de la Islaz” este programul adoptat la 9 iunie 1848 de misŢ carea revolutŢionaraă din ŢŢ ara
Romaî neascaă dupaă citirea sa de caă tre Ion Heliade Raă dulescu. La 11 iunie, sub presiunea maselor,
domnitorul Gheorghe Bibescu este nevoit saă accepte termenii proclamatŢiei sŢ i saă recunoascaă guvernul
revolutŢionar provizoriu. ProclamatŢia de la Izlaz a avut forma sŢ i valoarea unui act constitutŢional. IÎntre cele
21 de prevederi ale sale se remarcaă : independentŢa administrativaă sŢ i legislativaă , separatŢia puterilor,
egalitatea drepturilor politice, alegerea unui domn responsabil pe termen de cinci ani, reducerea listei

23
civile a domnitorului, emanciparea claă casŢ ilor, dezrobirea tŢiganilor, instructŢiune egalaă , îînfiintŢarea unor
asŢ ezaă minte penitenciare, crearea gaă rzii natŢionale.
"Petitiunea nationalã" adoptataã de Adunare cerea: independenta nationalaã a romaî nilor din Ţransilvania,
desfiintarea iobaã giei faã raã despaã gubire din partea taã ranilor, îînfiintarea unei gaã rzi nationale romaî nesti,
libertatea persoanei, a cuvaî ntului, a îîntrunirilor. Locul desfaã suraã rii Adunaã rii a fost numit "Caî mpia
Libertaã tii"; a fost ales un Comitet National Permanent cu sediul la Sibiu. Cei prezenti la Adunare au araã tat
caã "Noi vrem sã ne unim cu tara" si pretutindeni s-a îîntaã rit convingerea caã " "Ardealul nu mai este Ardeal ci
Romaî nia".
RevolutŢia îîn Austria sŢ i Ungaria. La 13 martie 1848, revolutŢia izbucnesŢ te la Viena. IÎn aceeasŢ i zi cancelarul
Metternich ce ocupa aceastaă functŢie din 1829 fuge îîn caă rutŢa unei spaă laă torese. StudentŢii sŢ i muncitorii cer
adoptarea unor reforme radicale. Paî naă la 15 martie revendicaă rile cerute de popor au fost impuse
aprobaă rii îîmpaă ratului Ferdinand I La 13 martie, poetul maghiar Szandor Petofi publicaă Imnul natŢional
maghiar la Pesta. La 15 martie izbucnesŢ te revolutŢia la Pesta. La 16 martie Ferdinand I este fortŢat saă
accepte crearea gaă rzii natŢionale sŢ i legiunii academice la Viena. Dupaă izbucnirea revolutŢiei la Pesta, se
formeazaă un guvern independent condus de contele Bathyanny constituit la 17 martie. Bathyanny va
proclama independentŢa Ungariei la 7 aprilie.

9. CRONOLOGIE
ANUL 1848
2 ianuarie: Revoltaă popularaă la Palermo; îînceputul revolutŢiei îîn Italia.
17 ianuarie: RevolutŢie la Neapole; regele acceptaă ConstitutŢia.
12-24 februarie: RevolutŢia parizianaă , regele Ludovic-Filip abdicaă ;
februarie-mai: activeazaă un guvern liberal.
13-15 martie: „RevolutŢia din martie" la Viena; caă derea cancelarului Metternich.
15 martie: RevolutŢie la Pesta; manifestul „celor 12 puncte" referitor, îîntre altele, sŢ i la unirea Ţransilvaniei
cu Ungaria.
17-22 martie: RevolutŢie la VenetŢia.
18 martie: RevolutŢie la Berlin.
18-22 martie: RevolutŢie la Milano.
24 martie: Simion Bărnuţiu lansează o proclamaţie în care face apel la românii din Transilvania ca să ceară
recunoaşterea lor ca naţiune politică.
27-28 martie/8-9 aprilie: întrunirea de la hotelul Petersburg din laşi; Petiţia-proclamaţie, un program
moderat în 35 de puncte.
3/15 mai: Marea adunare a românilor ardeleni de la Blaj; Petiţia Naţională în 16 puncte principale.
18mai 1848-18iunie 1849: Parlamentul de la Frankfurt.
12-17 iunie: InsurectŢia de la Praga.
9/21 iunie: Adunarea populară de la Islaz.
11/23 iunie: Revoluţia izbucneşte la Bucureşti.
Iunie-septembrie: se constituie un guvern revoluţionar provizoriu în Ţara Românească.
23-26 iunie: InsurectŢia muncitorilor parizieni.
16 iulie: Trupele ruseşti intră în Moldova.
25 iulie: Baă taă lia de la Custozza.
2-6/14-18 septembrie: A treia Adunare de la Blaj.
Septembrie-octombrie: Românii organizează 15 legiuni înarmate pentru înlăturarea administraţiei
maghiare din Transilvania.
25 septembrie: Trupele turceşti intră în Bucureşti; bătălia din Dealul Spirii.
8 octombrie: Kossuth Lajos obtŢine puteri executive depline.
ANUL 1849
4 martie: Constituţia imperială recunoaşte autonomia Transilvaniei.
1 mai: Convenţia ruso-turcă de la Balta-Liman restabileşte regimul regulamentar în Principate.
24
Iulie: „proiectul de pacificatŢiune” de la Seghedin
Iulie-august: îînfraă ngerea revolutŢie îîn Italia sŢ i Ungaria

10. DICŢŢ IONAR

ProtectŢie socialaă : ansamblu de maă suri destinate saă protejeze o paă turaă socialaă sŢ i diversele prestaă ri cu
caracter familial sau social.
RevolutŢie: schimbare bruscaă , de ordin economic, politic, moral, cultural, care se produce îîntr-o societate.

VIII. REVOLUŢŢ IA INDUSŢRIALAĂ

1. PROGRESUL ŢEHNIC SŢ I REVOLUŢŢ IA INDUSŢRIALAĂ

La îînceputul sec.XVII Europa era predominant ruralaă sŢ i agraraă . Domeniile industriei manufacturiere se
aflau îîn armament, textile, minerit, metalurgie, haă rtie sŢ i sticlaă , articole de lux. InovatŢiile sunt legate de
folosirea fortŢei motrice a apei, vaî nturilor sŢ i a mareelor, mai îîntaî i îîn Olanda sŢ i apoi îîn Anglia.
Marile inovaţii tehnice sunt:
-motorul cu abur, realizat de Denis Papin(1679) sŢ i perfectŢionat de Ţhomas Newcomen(1712)
-aparitŢia masŢ inii de tors, de tŢesut sŢ i a suveicii zburaă toare,
-realizarea cocsului metalurgic, a plugului cu aburi sŢ i a masŢ inii de semaă nat.
InovatŢiile tehnice au fost folosite mai îîntaî i îîn minerit, metalurgie, industria textilaă , alimentaraă , de
transport, de armament, de constructŢii navale sŢ i îîn agriculturaă .
RevolutŢia industrialaă are loc în Anglia începutului de sec.XVIII ce va obtŢine primatul industrial, comercial,
naval sŢ i colonial al lumii paî naă pe la 1880. Din a doua jumaă tate a sec.XVIII revolutŢia industrialaă se extinde
îîn Europa de vest sŢ i îîn America de nord. Procesul duce la dezvoltarea transportului feroviar sŢ i naval, al
industriei sŢ i a orasŢ elor.

2. DE LA COPERNIC LA LAPLACE. EVOLUŢŢ IA ŢEORIILOR SŢ ŢIINŢŢ IFICE DESPRE UNIVERS

Astronomia a fost unul din principalele domenii ale revolutŢiei sŢ tiintŢifice sŢ i una din primele domenii ce au
pus sub semnul îîntrebaă rii tezele bisericii despre lume sŢ i univers. Marile momente ale progresului
cunoasŢ terii astronomice au fost:
-Nicolaus Copernic lansezaă îîn 1543 teoria heliocentricaă
-Galileo Galilei construiesŢ te o lunetaă sŢ i cerceteazaă petele solare, fazele lui Venus, inelele lui Saturn sŢ i
satelitŢii lui Jupiter
-Christiaan Huygens perfectŢioneazaă luneta, studiazaă planetele Marte sŢ i Saturn, constelatŢiile Orion sŢ i
Andromeda
-Johannes Kepler sustŢine idea caă planetele se îînvaî rt îîn jurul soarelui pe orbite eliptice cu viteze inegale
-Isaac Newton descoperaă legea gravitatŢiei universale, demonstreazaă matematic orbite eliptice ale
planetelor sŢ i calculeazaă atractŢia lor gravitatŢionalaă
-Pierre Simon Laplace descrie caî mpurile gravitatŢionale, a studiat primul gaă urile negre sŢ i a fundamentat
teoria nebularaă a nasŢ terii sistemului solar

3. PRIMA REVOLUŢŢ IE INDUSŢRIALAĂ : CIVILIZAŢŢ IA MASŢ INILOR

Secolul XVIII marcheazaă trecerea de la trecerea la îînlocuirea fortŢei umane sŢ i animale cu ceea a motorului
cu aburi creat de englezul James Watt, motor utilizat îîn industria minieraă , siderurgicaă , transporturi navale
sŢ i feroviare. IÎn agriculturaă se constataă fenomenul împrejmuirilor prin care se constituie marile ferme de
tip capitalist. RevolutŢia transporturilor îîncepe prin locomotiva cu aburi a lui George Stephenson. Anglia
trece prima la revolutŢia industrialaă urmataă dupaă circa o jumaă tate de secol de Europa de vest sŢ i de nord sŢ i
America de nord.
Revoluţia demografică din Europa sec.XIX se datoreazaă eradicaă rii unor boli, cresŢ terii gradului de igienaă sŢ i
de asistentŢaă sanitaraă , sporirii productŢiei agricole sŢ i industriale ce determinaă cresŢ terea puterii de
25
cumpaă rare, a nivelului de trai sŢ i a duratei medii a vietŢii. Sporul demografic determinaă o emigrare spre
orasŢ e dar sŢ i spre America. Din a doua jumaă tate a sec.XIX revolutŢia industrialaă triumfa îîn FrantŢa, Belgia,
Olanda, ElvetŢia, Germania, nordul Italie sŢ i îîn statele scandinave.
4. A DOUA REVOLUŢŢ IE INDUSŢRIALAĂ
IÎncepe îîn jurul lui 1870 îîn Marea Britanie sŢ i se bazeazaă pe inventŢii cum ar fi telefonul, telegraful faă raă fir,
otŢelul, automobilul, motorul cu explozie, utilizarea energiei electrice, a petrolului sŢ i gazelor naturale. Se
extind caă ile ferate transcontinentale ca transamericanul sŢ i transsiberianul, comunicatŢiile telegrafice sŢ i de
navigatŢie transatlanticaă . Apar canalele Suez sŢ i Panama, se dezvoltaă bursa de maă rfuri sŢ i de valori, apare
mecanizarea sŢ i chimizarea agriculturii, fapt ce sporesŢ te productŢia de circa 30 de ori sŢ i scade pretŢul
alimentelor. La 1900 a doua revolutŢie industrialaă triumfaă îîn Marea Britanie sŢ i dominioanele sale, Europa
de vest, SUA sŢ i Japonia.

5. EVOLUŢŢ IA VIEŢŢ II URBANE

Dezvoltarea inustrialaă din sec.XIX a dus sŢ i la sporirea populatŢiei urbane de la 2% la îînceputul secolului la
peste 15% la sfaî rsŢ itul acestuia. Vechilor centre urbane 1-i se adaugaă altele noi apaă rute îîn urma exploziei
demografico-industriale. Apar preocupaă ri edilitare legate de trasarea de noi straă zi sŢ i bulevarde, de
canalizarea raî urilor, pavarea, canalizarea sŢ i iluminarea straă zilor, construirea de locuintŢe, amenajarea de
parcuri, pietŢe publice sŢ i agro-alimentare, de magazine, sŢ coli, institutŢii publice, de culturaă sŢ i de sŢ tiintŢaă.
Timpul liber este petrecut la biblioteci, teatru, operaă , serate literare, prin lectura presei, prin practicarea
turismului, a sporturilor de iarnaă (patinaj) sŢ i de varaă (tenis, golf, fotbal), iar din 1896 se reiau Jocurile
Olimpice de varaă la Atena.

6. EFECŢELE REVOLUŢŢ IEI INDUSŢRIALE

A. EvolutŢiile economice se manifestaă prin organizarea producţiei pe baza diviziunii muncii sŢ i lucrului la
bandaă , creşterea producţiei datoritaă sporirii productivitaă tŢii pornind de la industriile minieraă , siderurgicaă ,
textilaă , constructŢii de masŢ ini sŢ i transporturi, concentrarea producţiei la sfaî rsŢ itul secolului XIX îîn mari
concerne americane(US Steel, Standard Oil, Ford, General Motors), germane(Krupp, Siemens, IG Farben)
sŢ i britanice(Shell, British Petroleum), concomitent cu un rapid proces de urbanizare sŢ i de modificare a
structurii economice prin predominantŢa industriei îîn realizarea produsului intern brut.
B. EvolutŢiile sociale sunt legate de cele economice sŢ i se reflectaă prin sporul demografic datorat cresŢ terii
nivelului de trai sŢ i de igienaă sŢ i modificarea structurii sociale prin cresŢ terea rolului economico-politic al
detŢinaă torilor de active bancare, comerciale, industriale sŢ i imobiliare, prin sporirea ponderii clasei de
mijloc (medici, avocatŢi, profesori, ingineri, functŢionari), cresŢ terea numericaă a muncitorimii sŢ i
îîmbunaă taă tŢirea conditŢiilor de muncaă a acestora(repaus duminical, zi de lucru de 8 ore, sistem de pensii de
boalaă , vaî rstaă sŢ i invaliditate) sŢ i implicarea lor îîn viatŢa politicaă sŢ i socialaă .

7. CURENŢE INŢELECŢUALE SŢ I ARŢISŢICE

A. Curentele de gaî ndire se dezvoltaă îîn secolul XIX îîncepaî nd cu pozitivismul promovat de Auguste Comte,
care pune la baza evolutŢiei umane ratŢiunea, observatŢia sŢ i experimentul. Evoluţionismul promovat de
Charles Darwin exploateazaă viziunea pozitivistaă privind evolutŢia lumii sŢ i vietŢii de la simplu la complex.
Relativismul dezvoltat pe baza operei sŢ tiintŢifice a lui Einstein, Freud şi Jung sŢ i a celei filosofice a lui
Bergson şi Nietzsche relevaă rolul subconsŢ tientului., a simtŢurilor sŢ i traă irilor îîn perceperea lumii.
Pragmatismul promovat de William James consideraă adevaă rul ca rezultat al actŢiunii sŢ i succesului uman.
B. RevolutŢia audiovizualului este legataă de generalizarea tiparului, dezvoltarea presei scrise, a radioului,
cinematografului, fotografiei sŢ i bibliotecilor, care creeazaă cultura de masaă .
C. Curentele artistice moderne se dezvoltaă odataă cu romantismul îîn literaturaă (Goethe, Byron, Eminescu,
W.Scott, PusŢ kin, Al.Dumas), picturaă (Delacroix, sŢ coala de la Barbizon) sŢ i muzicaă (Wagner, Liszt, Beethoven,
Chopin, Verdi, Strauss, Berlioz, Ceaikovski), urmat îîn jurul lui 1830 de realismul literar(Balzac, Ţolstoi,
Dickens, Zola) sŢ i îîn picturaă (Courbet, Repin). IÎn ultima treime a secolului XIX se afirmaă îîn picturaă

26
impresionismul(Monet, Manet, Renoir, Degas, Cezanne, Gaugain, van Gogh), simbolismul îîn literaturaă ,
expresionismul îîn sculpturaă sŢ i picturaă (Klee, Kandinski) sŢ i cubismul (Picasso).

8. PREGAĂ ŢIREA SŢ COLARAĂ SŢ I UNIVERSIŢARAĂ

Democratizarea sŢ i industrializarea au sporit rolul educatŢiei dar sŢ i implicarea statului îîn acest proces. In
acest sens se dezvoltaă molelul educatŢional de tip francez sŢ i de tip anglo-saxon.
Modelul francez este bazat pe interventŢia statului ce organizeazaă sistemul sŢ colar pe trei trepte(primar,
secundar, universitar), cu dezvoltarea diverselor domenii la nivel secindar sŢ i universitar. Scopul declarat
este cel de acrea cetaă tŢeni loiali sŢ i bine pregaă titŢi, de a uniformiza societatea, de a crea o unitate spiritual-
culturalaă a natŢiunii. Faă raă a exclude îînvaă tŢaămaî ntul teologic sŢ i pe cel particular acest sistem de stat este laic,
unitar îîn manuale sŢ i programe, sŢ tiintŢific sŢ i etapizat pe nivele de vaî rstaă . Modelul a fost adoptat de
majoritatea statelor latinofone sŢ i a noilor state din sud-estul Europei.
Modelul anglo-saxon specific lumii engleze, germane sŢ i scandinave se baza pe principiile autonomiei
locale sŢ i a individualismului. Sistemul sŢ colar primar este organizat sŢ i sustŢinut de comunitaă tŢile locale, îîn
timp ce cel secundar este partŢial de stat, iar îînvaă tŢaămaî ntul superior este elitist, restrictiv sŢ i particular.
Rezultatul dezvoltaă rii îînvaă tŢaămaî ntului era reducerea analfabetismului la 5-10% îîn SUA, Europa de vest sŢ i
de nord, dominioanele engleze sŢ i Japonia. Analfabetismul se apropie de 50% îîn Europa centralaă de sud sŢ i
de sud-est sŢ i are proportŢii de peste 80% îîn Rusia, Asia, Africa sŢ i America latinaă .
IÎn Romaî nia sistemul sŢ colar esate organizat de legea lui Cuza 1864(îînvaă tŢaămaî nt de 4 ani obligatoriu sŢ i
gratuit), se organizeazaă universitaă tŢile de la IasŢ i(1860) sŢ i BucuresŢ ti(1864), se reorganizeazaă sŢ i diversificaă
sistemul sŢ colar prin legea Haret(1899).

9. ARHIŢECŢURA—ŢRADIŢŢ IE SŢ I INOVAŢŢ IE
Arhitectura urmezaă sŢ i se subordoneazaă marilor cerintŢe ale epocii.
Stilul Empire se dezvoltaă îîn FrantŢa napoleoneanaă sŢ i influentŢeazaă apoi Europa. Se inspiraă din arhitectura
imperialaă romanaă , dar este supradimensionataă , puternic decorataă sŢ i îînsotŢitaă de mari transformaă ri
urbanistice cum ar fi bulevarde, pietŢe, faî ntaî ni, arce de triumf. Cele mai semnificative opere sunt: castelele
Malmaison, Compiegne, Fontainbleau, Ţrianon , Arcurile de Ţriumf L-Etoile sŢ i Carrousel, Opera sŢ i Noul
Luvru din Paris, precum sŢ i Muzeul de Antichitaă tŢi, Poarta Brandenburg, teatrul de Dramaă (Berlin),
Propileele sŢ i Gliptoteca(Munchen), British Museum(Londra), Piazza del Popolo(Roma).
Stilul Art Nouveau(cu varianta munchenezaă ), pune accent îîn jurul lui 1900, pe forme de tip industrial din
beton sŢ i sticlaă îîmbinaî nd utilul cu frumosul îîn opere ca Biblioteca NatŢionalaă -Paris, Cristal Palace-Londra.

10. ISTORIA ALTFEL

RevolutŢia sŢ tiintŢificaă . SŢ tiintŢele care s-au dezvoltat îîn mod exceptŢional îîn aceastaă perioadaă au fost
urmaă toarele:matematică, fizică, chimie sŢ i medicină. IÎn matematicaă se pot mentŢiona ca inventŢii
remarcabile aparitŢia calculului diferenţial sŢ i integral, inventate practic simultan de caă tre englezul Isaac
Newton sŢ i germanul Gottfried Wilhelm Leibniz, logaritmii zecimali sŢ i naturali de caă tre scotŢianul John
Napper, ecuaţiile cilindrului sŢ i ale conului, rezultate deosebite îîn algebră sŢ i trigonometrie. NasŢ terea
chimiei survine odataă cu aparitŢia conceptelor de atom, element chimic, substantŢaă simplaă sŢ i compusaă . Ca
atare, se descoperaă multe elemente chimice, inclusiv metale, se propun simbolurile chimice sŢ i scrierea
formalaă a reacţiilor chimice sub forma de ecuaţii chimice, se descoperaă legile universale ale chimiei
(John Dalton, Avogadro, Lavoisier, Charles, Gay-Lussac, etc. Se pot, de asemenea, mentŢiona sinteza sŢ i
prepararea industrialaă a unor acizi anorganici precum ar fi acidul clorhidric, acidul azotic sŢ i acidul
sulfuric, respectiv separarea, sŢ i mai apoi sinteza unor substanţe organice precum benzen sŢ i acid
benzoic. IÎn fizicaă se pot mentŢiona descoperirea legilor de mişcare a planetelor de caă tre Johannes
Kepler, publicarea primei conceptŢii cosmogonice îînchegate apartŢinaî nd lui Jean-Antoine Lavoisier,
descoperirea legilor interferenţei sŢ i difracţiei (Christian Huygens), descoperirile din domeniul
electricităţii ale lui Alessandro Volta sŢ i cele din magnetism ale lui Hans-Christian Oersted. Fizica
culmineazaă cu îînchegarea ei îîn sistemul newtonian. IÎn biologie aparitŢia taxonomiei speciilor fiintŢelor vii,
27
bazataă pe limba latinaă sŢ i pe îîmpaă rtŢirea ataî t a regnului animal caî t sŢ i cel vegetal îîn specii, subspecii, clase,
etc, a reprezentat un imens salt calitativ îîn gaî ndire sŢ i îîn perceptŢia lumii vii. IÎn medicinaă , experimentarea
injecţiilor medicamentoase, descoperirea primului vaccin (1796), inventarea primului stetoscop sŢ i
aparitŢia primelor notŢiuni de igienă au fost totŢi ataî tŢia pasŢ i majori spre transformarea medicinei dintr-un
conglomerat empiric de informatŢii îîn sŢ tiintŢaă. Medicina galenicaă e raă sturnataă progresiv prin experimente
anatomice ce culmineazaă cu descoperirea circulatŢiei saî ngelui de caă tre William Harvey.
Invenţii. 1872 sistemul telegrafic duplex prin care se transmit simultan, pe acelasŢ i fir, douaă telegrame îîn
sensuri contrare.1877 inventarea fonograful, primul aparat de îînregistrat sunete sŢ i totodataă de redarea
lor. 1878 perfectŢionarea telefonul lui Alexander Graham Bell sŢ i, microfonul inventat de Hughes,
brevetarea telefonul cu bobinaă de inductŢie sŢ i microfon cu caă rbune.1879 inventarea becul cu
incandescentŢaă. iar îîn anul 1880 realizarea primei distributŢii de energie electricaă sŢ i instalarea unei
centralaă electricaă pe pachebotul transatlantic "Columbia", prima navaă iluminataă electric. IÎn ziua de 4
septembrie 1882 la New York, Ţhomas Alva Edison punea îîn functŢiune prima centralaă electricaă care
alimenteazaă claă dirile unui orasŢ .IÎn anul 1883 descoperaă efectul care îîi poartaă numele, efectul Edison, care
se referaă la emisia de electroni de caă tre metalele îîncaă lzite, cunoscut ca fenomenul de emisie
termoelectricaă . Fenomenul a fost studiat sŢ i dezvoltat ulterior de fizicianul John Ambrose Fleming,
punaî ndu-se astfel bazele electronicii .1892 inventarea aparatului de luat vederi pentru obiecte sau
oameni îîn misŢ care, care folosea o bandaă de celuloid de 35 mm cu perforatŢii pe margine. Primele îîncercari,
efectuate îîn laborator, au fost executate cu ritmul de 15 imagini pe secundaă , care pe moment nu au dat
rezultate satisfaă caă toare.IÎn anul 1894 inventarea kinetoscopul, primul aparat care putea reda imagini îîn
misŢ care, cu o frecventŢaă de 46 de imagini pe secundaă , dar acest aparat nu permitea decaî t vizionarea
filmului decaî t de o singuraă persoanaă . IÎn anul 1912 se realiza un prototip de cinematograf sonor,
combinaî nd cinematograful propriu-zis cu fonograful.

11. CRONOLOGIE
REALIZAĂ RI ARŢISŢICE
1801: Anatomia generală de X. Bichat, primul anatomist care stabilesŢ te caă fiecare organ este format dintr-
un tŢesut.
1804: Simfonia nr. 3 (Eroica) de L. van Beethowen.
1808: Faust (prima parte) de J.W. Goethe.
1813: Mândrie şi prejudecată, roman de Jane Austen.
1814: Marea odaliscă, tablou de J.A. Ingres, expresie a clasicismului.
1816: Bărbierul din Sevilla, operaă de G. Rossini.
1818: Pluta Meduzei de Ţh. Gericault, transfigurare romanticaă a unui fapt divers.
1822: Simfonia nr. 8 (neterminataă ) de F. Schubert.
1824: Simfonia a 9-a de L. van Beethowen.
1830: Prima reprezentatŢie cu Hernani, dramaă de V. Hugo, care marcheazaă triumful romantismului.
1836: Revizorul sau inspectorul general, comedie de N.V. Gogol.
1839: Sonata op. 35, cu celebrul „MarsŢ funebru", de F. Chopin.
1842: Cu prilejul reeditaă rii romanelor sale, Balzac le grupeazaă sub genericul „Comedia umanaă ".
1844: Cei trei muşchetari de Al. Dumas-tataă l.
1852: Coliba unchiului Tom de H. Beecher-Stowe.
1853: Trubadurul sŢ i Traviata, douaă opere de Verdi.
1857: Florile răului, culegere de poeme de Ch. Baudelaire.
1859: Ave Maria de Charles Gounod.
1859: Ch. Darwin, Despre originea speciilor prin selecţie naturală.
1865: Război şi pace (1865-1869), roman de L. Ţolstoi.
1865: C. Bernard, Introducere în studiul medicinei experimentale.
1867: Dunărea albastră, vals de J. Strauss-fiul.
1871: Apare primul volum (La fortune des Rougon) din ciclul romanesc Rougon-Macquartde E. Zola.
28
1874: Prima expozitŢie impresionistaă ; Monet, cu tabloul Impresie, răsărit de soare, daă titlul noului curent
artistic.
1882: Parsifal, operaă de R. Wagner.
1908: A, D. Xenopol publicaă la Paris Teoria istoriei
REALIZAĂ RI ŢEHNICE
1680: Isaac Newton a calculat matematic orbitele planetelor.
1698: Denis Papin a construit primul motor cu aburi.
1701: A fost inventataă masŢ ina de semaă nat pe raî nduri.
1704: John Harris a publicat Lexicon technicum.
1709: Abraham Darby a introdus folosirea cocsului la topirea fierului.
1712: Ţhomas Newcomen perfectŢioneazaă motorul cu aburi.
1722: Reneé de Reé aumur a publicat primul tratat de metalurgie. Arta transformării fierului în oţel.
1723-1739: A fost publicataă prima carte de inginerie mecanicaă , Teoria generală a maşinilor.
1725: Petru I a îînfiintŢat Academia de SŢ tiintŢe din Sankt Petersburg.
1733: John Kay a inventat suveica zburaă toare.
1761: James Hargreaves a inventat masŢ ina de tors.
1780: MasŢ ina cu aburi a lui James Watt
1785: Edmund Cartwright a realizat raă zboiul de tŢesut mecanic.
1789: Inaugurarea PortŢii Brandenburg, la Berlin
1802: L.J. Guy-Lussac enuntŢaă legea dilataă rii gazelor.
1806: Arcul de Ţriumf Carrousel
1806: Arcul de Ţriumf al Paă cii din Milano
1808: H. Davy obtŢine prin electrolizaă bariul, calciul sŢ i strontŢiul.
1813: Intraă îîn functŢiune Puffing Billy, prima locomotivaă cu aburi.
1814: G. Strephenson experimenteazaă prima locomotivaă cu aburi care se deplaseazaă pe sŢ ine de fier.
1819: Prima traversare a Atlanticului cu un vapor cu aburi.
1825: W. Sturgeon construiesŢ te primul electromagnet.
1826: Prima comunicare a lui N. Lobacevski cu privire la elaborarea unei geometrii neeuclidiene.
Dupaă 1830: Calea ferataă îînlocuiesŢ te treptat sectorul textil îîn rolul de motor al industrializaă rii.
1831: Faraday descoperaă inductŢia electromagneticaă .
1833: Ch. Babbage îîncepe saă construiascaă o masŢ inaă de calcul analiticaă comandataă prin program pe baza
cartelelor perforate.
1840: Primul transformator electric construit de A. Masson sŢ i L. Brequet.
1840: Ţelegraful electric al lui Morse
1842: J.R. von Mayer stabiliesŢ te primul principiu al termodinamicii.
1843: Walhalla, templu-muzeu proiectat de Leo von Klenze
1844: H. Wells realizeazaă prima anestezie chirurgicalaă ;
1844: prima transmisie telegraficaă interurbanaă , prin sistemul lui S. Morse.
1850: R. Clauslus formuleazaă un nou enuntŢ al celui de al doilea principiu al termodinamicii sŢ i introduce
notŢiunea de entropie.
1851: Se construiesŢ te la Londra, din fier sŢ i sticlaă , „Crystal Palace", pentru ExpozitŢia universalaă .
1854: P. Merien realizeazaă primele asfaltaă ri de drumuri.
1856: H. Bessemer inventeazaă procedeul de fabricare a otŢelului care îîi poartaă numele.
1862: Ch. Garnier îîncepe saă construiascaă opera din Paris (1862-1875), caracterizataă prin eclectism
neorenascentist sŢ i neobaroc.
1866: G.M. Pullman sŢ i B. Field breveteazaă primul vagon de dormit.
1869: Mac-Gaffe inventeazaă aspiratorul de praf.
1869: Canalul de Suez
1871: H. Schllemann descoperaă vestigiile anticei Ţroia.
1876: Ţelefonul lui Bell
29
1878: Lampa incandescentaă a lui Edison
1883: A. Gaudi îîncepe constructŢia bisericii Sagrada Familia, la Barcelona
1889: Ţurnul Eiffel
1903: Aeroplanul fratŢilor Wright; aparatul lui Ţraian Vuia
1909: Ţraversarea Canalului Maî necii de Louis Bleriot
1914: Canalul Panama
EVENIMENŢE SOCIAL-POLIŢICE
1634: A fost îînfiintŢataă Academia Francezaă .
1662: A fost îînfiintŢataă Societatea Regalaă din Londra.
1665: Primul recensaă maî nt îîn Canada francezaă .
1673: A fost îînfiintŢat Observatorul Greenwich.
1720: Ultima epidemie de ciumaă
1749: Primul recensaă maî nt îîn Suedia.
1750-1850: PopulatŢia Europei s-a dublat.
1808: Napoleon creeazaă Universitatea imperialaă
1828: Muzeul de Antichitaă tŢi din Berlin
1828: British Museum
1842: îîn Belgia, catolicii cer îînvaă tŢaămaî nt confesional
1847: Ultima epidemie de holeraă ; ultima foamete îîn Europa
1850: Legea Falloux
1857: Raă scoala sŢ ipailor îîn India
1860: îînfiintŢarea Universitaă tŢii din IasŢ i
1864: Legea InstructŢiunii Publice
1864: îînfiintŢarea Universitaă tŢii din BucuresŢ ti
1868: RevolutŢia Meiji
1879: îîn Belgia, liberalii instituie sŢ coli primare publice, laice, partŢial gratuite
1887: Palatul Mitropoliei din IasŢ i
1899: Legea Haret

12. DICŢŢ IONAR

Materialism: orientare îîn filosofie ce exprimaă primordialitatea materiei, a substantŢei, a existentŢei.
Mecanicism: conceptŢie filosoficaă dominantaă îîn secolele XVII—XVIII care explicaă lumea cu ajutorul legilor
mecanicii sŢ i consideraă procesele psihologice simple procese fizice.
Asolament bienal sau trienal: sistem de culturaă îîn care o jumaă tate sau o treime a lotului este laă sataă
necultivataă îîntr-un an. pentru a-sŢ i recaă paă ta capacitatea productivaă .
Monoculturaă : culturaă unicaă sau puternic dominantaă a unei specii vegetale îîntr-o regiune sau exploatare
agricolaă .
CongregatŢie: ordin monahal îîn Biserica catolicaă ; confrerie alcaă tuitaă din clerici sŢ i laici.
IÎnvaă tŢaămaî nt congregatŢionist: îînvaă tŢaămaî nt dirijat de caă tre o congregatŢie religioasaă .
Academism: imitatŢie faă raă originalitate a regulilor sŢ i modelelor traditŢionale.
Dagherotip: aparat pentru dagherotipie sŢ i imaginea obtŢinutaă prin acest procedeu.
Dagherotipie: cel mai vechi procedeu de fotografiere.
Eclectism: tendintŢaă artisticaă bazataă pe exploatarea sŢ i îîmpaă carea stilurilor trecutului, folosit mai ales îîn
sec. al XlX-lea, îîn Occident.
ProtectŢie socialaă : ansamblu de maă suri destinate saă protejeze o paă turaă socialaă sŢ i diversele prestaă ri cu
caracter familial sau social.
Pozitivism: sistem filosofic creat de Auguste Comte, care vede îîn observarea faptelor, îîn experientŢaă, unica
bazaă a cunoasŢ terii.

30
Art Nouveau: stil care rupe cu eclectismul sŢ i academismul secolului al XlX-lea, contŢinaî nd îîn acelasŢ i timp o
inspiratŢie poeticaă , dirijataă spre imitatŢia formelor naturale, sŢ i o rigoare ratŢionalaă care se manifestaă mai ales
îîn domeniul arhitecturii.
Biedermeier: stil de decoratŢie interioaraă sŢ i mobilier (solid, simplu sŢ i cu forme armonioase), dezvoltat îîn
Germania sŢ i Austria îîntre anii 1815-1860.
L'Etoile: piatŢaă îîn Paris, numitaă „a stelei", pentru caă din ea pornesc douaă sprezece straă zi, daî nd aparentŢa
razelor unei stele.

IX. SŢAŢE NAŢŢ IONALE SŢ I MULŢINAŢŢ IONALE IÎN A DOUA JUMAĂ ŢAŢE A SEC.XIX

1. MARILE IDEOLOGII
A. Liberalismul dezvoltat la îînceputul sec.XIX sustŢinea tolerantŢa, dialogul, pluralismul, limitarea autoritaă tŢii
statului, separarea puterilor îîn stat, regim constitutŢional, proprietate sacraă sŢ i inviolabilaă , libertaă tŢile
fundamentale ale omului, economie bazataă pe initŢiativa privataă sŢ i sistemul pietŢei libere. Sistemul liberal
se dezvoltaă la îînceput îîn Anglia sŢ i s-a extins îîn sec.XIX îîn dominioanele engleze, îîn SUA, FrantŢa sŢ i tŢaările
nordice. Modelul britanic se caracterizeazaă prin economie de schimb, protectionism vamal (din sec.XIX se
trece la liber schimbism), pe puternica dezvoltare a orasŢ elor sŢ i a proletariatului, pe un sistem
parlamentar, precum sŢ i pe sistemul bipartid (Conservatorii sŢ i Liberalii)
B. Conservatorismul se dezvoltaă îîn paralel sŢ i oarecum îîn opozitŢie fatŢaă de liberalism, sustŢinaî nd monarhia
constitutŢionalaă , faă caî nd apel la traditŢie, moralaă , ordine sŢ i ierarhie, pe rolul sŢ i locul institutŢiilor sŢ i a bisericii.
C. NatŢionalismul se dezvoltaă pe fondul influentŢei revolutŢiei franceze sŢ i sustŢine dupaă 1815 principiul
dreptului popoarelor de a se organiza sŢ i constituii îîn state natŢionale, îîn locul imperiilor
multinatŢionale.NatŢionalismul romantic este caracteristic îînceputului de sec.XIX sŢ i legitima unitatea
natŢionalaă pe principiul limbii, religiei, etniei sŢ i identitaă tŢii istorice comune. Momentul de apogeu al acestei
idei este revolutŢia de la 1848. Pe baza acestei idei are loc realizarea unitaă tŢii germanilor, romaî nilor sŢ i
italienilor
D. Socialismul utopic are la bazaă ideile egalitariste sŢ i colectiviste ale renasŢ terii sŢ i iluminismului.
SustŢinaă torii sŢ i creatorii saă i sunt Saint-Simon îîn FrantŢa sŢ i Robert Owen îîn Anglia, iar asociatŢii de tip
falanster apar sŢ i îîn Rusia, Romaî riia(BoldesŢ ti-Scaă ieni) sŢ i SUA.
E. Socialismul marxist se dezvoltaă odataă cu 1848 caî nd Marx şi Engels lanseazaă "Manifestul Partidului
Comunist". Doctrina economicaă sŢ i politicaă sustŢine necesitatea revolutŢiei proletare, ideia creaă rii unei
societaă tŢi bazate pe controlul comun asupra mijloacelor de productŢie sŢ i pe distribuirea produselor
obtŢinute. Prima tentativaă de stat proletar a fost Comuna din Paris(1871) sŢ i prima asociatŢie a comunisŢ tilor
fiind InternatŢionala I (1889).
F. Sindicalismul se dezvoltaă la sfaî rsŢ itul sec.XIX cunoscaî nd forme moderate îîn Anglia sŢ i îîn Scandinavia sŢ i
mai radicale îîn FrantŢa, Germania sŢ i Italia.

2. DEMOCRAŢŢ IE SŢ I AUŢORIŢARISM IÎN REGIMURILE POLIŢICE POSŢPASŢ OPŢISŢE

A. Romaî nia. Dupaă îînfraî ngerea revolutŢiei prin conventŢia ruso-turcaă de la Balta-Liman sunt restaurate
domniile regulamentare, dar îînfraî ngerea Rusiei îîn Războiul Crimeii(1856-1859), permite
internatŢionalizarea problemei romaî nesŢ ti la Congresul de la Paris-1858, realizaî ndu-se îîn prima etapaă
UNIREA MOLDOVEI CU ŢŢ ARA ROMAÎ NEASCAĂ prin dubla alegere a lui AL.I.Cuza(5 sŢ i 24 ianuarie 1859).
Acesta initŢiazaă o vastaă operaă reformatoare sŢ i modernizatoare, unificaî nd institutŢiile statului sŢ i
parlamentul, secularizaî nd averile maă naă stiresŢ ti-1862, daî nd o nouaă constitutŢie sŢ i o reformaă agraraă -1864,
reforma justitŢiei,îînvaă tŢaămaî ntului, armatei, codul civil, penal sŢ i comercial-1865. Dupaă abdicarea fortŢataă din
11 februarie 1866 a lui Cuza, tronul este oferit lui Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, printŢ german
îînrudit cu regele Prusiei sŢ i îîmpaă ratul Napoleon al-III-lea. IÎn lunga sa domnie Carol I(1866-1914), a
continuat modernizarea economicaă , politicaă , socialaă sŢ i institutŢionalaă (Constituţia este adoptataă la 1 iulie
1866, avaă nd ca model constitutŢia belgianaă . Ea confirma o monarhie constitutŢionalaă ereditaraă , un stat
31
unitar, separarea puterilor îîn stat, drepturi sŢ i libertaă tŢi cetaă tŢenesŢ ti, garantarea proprietaă tŢii, libertatea
presei, parlament bicameral ales prin vot cenzitar, responsabilitate ministerialaă ), a patronat cucerirea
independentŢei de stat sŢ i recaă paă tarea Dobrogei-1877-1878 (La 25 aprilie 1877 Rusia declaraă raă zboi Ţurcie
sŢ i îîsŢi trece trupele îîn Balcani, îîn timp ce Romaî nia mobilizazaă 100.000 de oameni sŢ i îşi proclamă
independenţa la 9 mai 1877. îînfraî ngerile rusesŢ ti de la Plevna sŢ i din pasul SŢ ipka duc la solicitarea
interventŢiei romaî nesŢ ti. Armata romaî naă participaă la asediul sŢ i capturarea Plevnei(august— noiembrie
1877) IÎsŢi la cucerirea Vidinului sŢ i Belogradcikului, Pacea de la San Stefano(februarie 1878) stabilea
autonomia Bosniei-HertŢegovina, independentŢa Romaî niei, Serbiei sŢ i Muntenegrului, crearea unui mare
stat bulgar, dominat de rusŢ i, anexarea de Rusia a 4 cetaă tŢi din Caucaz sŢ i a sudului Basarabiei(romaî nia
primea îîn schimb Dobrogea sŢ i Delta Dunaă rii). Pacea de la Berlin(iunie-iulie 1878) prezidataă de cancelarul
Bismarck, confirma independentŢa Serbiei. Romaî niei sŢ i Muntenegrului, trecerea Dobrogei la Romaî nia, a 2
cetaă tŢi caucaziene sŢ i a sudului Basarabiei la Rusia, dar reducea Bulgaria la spatŢiul dintre Dunaă re sŢ i MuntŢii
Balcani, crea provincia autonomaă Rumelia. acorda Ciprul, Anglie sŢ i Bosnia-HertŢegovina, Austro-Ungariei.
IndependentŢa Romaî niei a fost recunoscutaă îîn 1878 de Austro-Ungaria, Ţurcia, Rusia, Serbia sŢ i îîn 1880 de
FrantŢa, Anglia, Italia sŢ i Germania), proclamarea regatului sŢ i reglementarea succesiunii la tron-
1881,apropierea de Puterile Centrale-1883.
B. Italia. Unificarea se realizeazaă îîn jurul regatului Piemontului(Sardiniei), care cu sprijin francez obtŢine
militar de la Austria, Lombardia-1859 sŢ i cu sprijin prusac Veneţia-1866. Pe cale revolutŢionaraă se unesc cu
Sardinia ducatele central italiene îîn 1860 sŢ i prin actŢiunea militaraă a lui Giuseppe Garibaldi din 1861 se
unesŢ te sŢ i regatul Neapolelui, procesul îîncheindu-se îîn 1871 prin îînglobarea Romei sŢ i a statului papal.
C. Germania. Visul unificaă rii este reluat îîn 1850 prin crearea unei uniuni vamale, initŢiativa unirii revenind
Prusiei şi cancelarului Otto von Bismarck.Prin raă zboiul victorios alaă turi de Austria contra Danemarcei-
1864, Prusia anexa Schleswig-Hollstein, apoi prin îînfraî ngerea Austriei-1866, Prusia o exclude din
confederatŢia germanaă , consolidaî ndu-sŢ i pozitŢia prin îînfraî ngerea FrantŢei-1870, de la care anexa Alsacia sŢ i
Lorena . Se proclama un imperiu federal german, bazat pe militarism, autoritarism sŢ i un puternic avaî nt
industrial, impunerea reformelor sociale, kulturkampf.
D. Imperiul Austriac sŢ i Austro-Ungar(1867-1918). Dupaă revolutŢie Austria adoptaă neoabsolutismul politic
sŢ i liberalismul economic, bazat pe dezvoltare industrialaă , catolicizare, germanizare sŢ i unificare
administrativaă . IÎnfraî ngerile militare cu Sardinia-1859 sŢ i Prusia-1866, duc îîn 1867 la crearea dualismului.
IÎmpaă ratul Franz-Iosef patroneazaă o monarhia bicefalaă care au îîn comun ministerele apaă raă rii, externelor sŢ i
finantŢelor sŢ i care permitea ungurilor minoritari saă domine pe romaî ni, croatŢi, saî rbi, ruteni, slovaci.
Romaî nii transilvaă neni au protestat contra anexaă rii fortŢate la Ungaria prin Pronunciamentul de la Blaj-mai
1868, au creat PNR-1869 sŢ i au redactat Memorandumul-1892.

3. ISTORIA ALTFEL
ROMAÎ NIA
Congresul de pace de la Paris (13/25 februarie - 18/30 martie 1856) care pune capaă t raă zboiului
Crimeii, pe laî ngaă alte clauze referitoare la Principatele Romaî ne, prevedea convocarea de adunări
(divanuri) ad-hoc care saă se pronuntŢe asupra organizaă rii viitoare a celor douaă tŢaări potrivit dorintŢei
romaî nilor. IÎn urma alegerilor sunt convocate, îîn 1857, adunaă rile ad-hoc avaî nd caracter consultativ,
alcaă tuite din reprezentantŢi ai bisericii, marii boierimi, burgheziei, tŢaăraă nimii claă casŢ e, cu scopul de a face
propuneri referitoare la realizarea unirii Principatelor Romaî ne.
Divanurile ad-hoc (sau Adunaă rile ad-hoc) au fost adunaă ri convocate îîn 1857 îîn ŢŢ ara Romaî neascaă sŢ i îîn
Moldova, care trebuiau saă se pronuntŢe asupra organizaă rii politice sŢ i sociale a tŢaărilor romaî ne. IÎn 7 sŢ i 9
octombrie 1857 sunt elaborate de caă tre divanurile ad-hoc Rezoluţiile prin care se cerea: respectarea
drepturilor Principatelor sŢ i îîndeosebi a autonomiei lor îîn cuprinderea vechilor lor capitulatŢii îîncheiate cu
IÎnalta Poartaă îîn anii 1393, 1460, 1511 sŢ i 1634; unirea Principatelor îîntr-un stat sub numele de Romaî nia;
printŢ straă in cu mosŢ tenirea tronului, ales dintr-o dinastie domnitoare de ale Europei sŢ i ai caă rei mosŢ tenitori
saă fie crescutŢi îîn religia tŢaării; neutralitatea paă maî ntului Principatelor; puterea legiuitoare îîncredintŢataă

32
Adunaă ri ObstesŢ ti, îîn care saă fie reprezentate toate interesele natŢiei. Ţoate acestea sub garantŢia colectivaă a
puterilor care au subscris tratatul de la Paris.
GERMANIA.
Statele constituente ale imperiului: Regate (“Königreiche”) : Bavaria - capitalaă Munchen, Prusia -
capitalaă Berlin, Saxonia - capitalaă Dresden, Wuü rttemberg - capitalaă Stuttgart; Mari ducate
(“Großherzogtümer”) : Baden - capitalaă Karlsruhe, Hesse - capitalaă Darmstadt, Mecklenburg-Schwerin -
capitalaă Schwerin, Mecklenburg-Strelitz - capitalaă Strelitz, Oldenburg - capitalaă Oldenburg, Saxe-Weimar-
Eisenach - capitalaă Weimar; Ducate (“Herzogtümer”): Anhalt - capitalaă Dessau, Brunswick - capitalaă
Braunschweig, Saxe-Altenburg - capitalaă Altenburg, Saxe-Coburg sŢ i Gotha - capitale Coburg sŢ i Gotha, Saxe-
Meiningen - capitalaă Meiningen; Principate (“Fürstentümer”) : Lippe - capitalaă Detmold, Reuss-Gera -
capitalaă Gera, Reuss-Greiz - capitalaă Greiz, Schaumburg-Lippe - capitalaă Buü ckeburg, Schwarzburg-
Rudolstadt - capitalaă Rudolstadt, Schwarzburg-Sondershausen - capitalaă Sondershausen, Waldeck-
Pyrmont - capitalaă Arolsen; OrasŢ e libere (“Freie Hansestädte”) : Bremen, Hamburg, Luü beck; Ţeritoriul
imperial Alsacia sŢ i Lorena (“Reichsland Elsaß-Lothringen”)
Obiectivele lui Bismark pot fi rezumate la trei directŢii principale: Kulturkampf, reforma socială şi
unificarea naţională. Kulturkampf – Dupaă îîncorporarea statelor catolice din sud sŢ i a teritoriilor poloneze
din est, catolicismul, reprezentat de Partidul de Centru Catolic, paă rea principala amenintŢare a
natŢionalismului prusac aristocratico-militarist al lui Bismark, deoarece catolicii erau consideratŢi ca fiind
loiali mai îîntaî i Papei sŢ i mai apoi statului. Catolicii din sud, provenitŢi din raî ndurile unei societaă tŢi agrare,
mai putŢin dezvoltate decaî t statele protestante din nord, au avut la îînceput probleme îîn competitŢia cu
eficientŢa industrialaă sŢ i pietŢele deschise de Zollverein. Dupaă 1878, lupta îîmpotriva socialisŢ tilor avea saă
uneascaă fortŢele catolicilor sŢ i ale lui Bismark, ducaî nd la sfaî rsŢ itul Kulturkampf, ceea ce avea saă aducaă la o sŢ i
mai mare nesupunere catolicaă decaî t cea care existatase mai îînainte sŢ i care a îîntaă rit catolicismul îîn
Germania îîn loc saă -l slaă beascaă .
Reforma socială – Pentru a staă paî ni clasa muncitoare sŢ i pontru a slaă bi influentŢa grupurilor socialiste,
crearea de caă tre Bismark a unui stat cu sistem de ajutor social gratuit a atras clasa muncitoare de partea
natŢionalismului german. Sistemul asiguraă rilor sociale initŢiat de Bismark – asiguraă rile de saă naă tate îîn 1883,
asiguraă rile de accidente îîn 1884, asiguraă rile de invaliditate sŢ i de pensie îîn 1889 – au fost cele mai
avansate din lume la vremea respectivaă sŢ i continuaă saă existe sŢ i îîn ziua de azi îîn Germania.
Unificarea naţională – Bismarck a initŢiat maă suri pentru reducerea diferentŢelor enorme dintre statele
germane, (care se dezvoltaseraă independent timp de secole), îîn mod special îîn domeniul legislativ.
IŢALIA
Giuseppe Garibaldi (4 iulie 1807 – 2 iunie 1882) a fost una dintre cele mai marcante personalitaă tŢi ale
RevolutŢiei Italiene. S-a naă scut pe data de 4 iulie 1807 la Nisa (îîn italianaă Nizza). DesŢ i paă rintŢii saă i doreau ca
fiul lor saă devinaă medic sau preot, Garibaldi a ales drept drum îîn viatŢaă marea sŢ i caă laă toriile. Astfel, îîn
timpul unei caă laă torii, acesta „face cunosŢ tintŢaă” cu un grup secret (Giovine Italia) îînfiintŢat sŢ i condus de
Mazzini. Garibaldi se îînscrie sub numele de Borel.Giuseppe Garibaldi este considerat una dintre figurile
fundamentale ale Risorgimentului italian sŢ i este, poate, personajul istoric cel mai faimos sŢ i popular îîn
Italia. Este cunoscut sŢ i cu numele de „erou al celor douaă lumi” pentru actŢiunile militare îîndeplinite ataî t îîn
America de Sud, caî t sŢ i îîn Europa îîn numele independentŢei sŢ i al libertaă tŢii popoarelor
Camillo Benso, Conte de Cavour (Ţorino, 10 august 1810 - Ţorino, 6 iunie 1861), a fost un politician al
Italiei îînainte de unificare.Era fiul marchizului Michel Benso de Cavour sŢ i al Adelei de Sellon, de origine
elvetŢianaă . Aristocrat din Piemonte cu idei liberale, îîn tineretŢe frecventa Academia Militaraă , devenind
ofitŢer. Mai taî rziu abandoneazaă armata sŢ i îîncepe saă caă laă toreascaă îîn straă inaă tate studiind dezvoltarea
economicaă a tŢaărilor industrializate, FrantŢa sŢ i Anglia. Este numit la vaî rsta de 20 de ani primar al localitaă tŢii
Grizane unde familia sa avea terenuri. Grinzane a schimbat numele saă u îîn Grinzane Cavour ca omagiu îîn
amintirea lui Camillo Benso care i-a fost primar vreme de 17 ani. IÎn 1847 apare pe scena politicaă ca
fondator, îîmpreunaă cu Cesare Balbo, al unui ziar moderat, numit "Risorgimento". Este ales deputat al
Parlamentului îîn iunie 1848. A pierdut îîn alegerile din ianuarie 1849, dar îîn martie acelasŢ i an,
recupereazaă locul îîn Parlament sŢ i îîl mentŢine paî naă la moarte. IÎn 1850, dupaă un discurs îîn favoarea legilor
33
Siccardi intraă îîn componentŢa cabinetului d'Azeglio ca ministru al Agriculturii, ComertŢului sŢ i Marinei. IÎn
1851 completeazaă controlul saă u asupra vietŢii economice îîn Italia cu adaă ugarea la competentŢele sale a
FinantŢelor. IÎn 1852, îîmpreunaă cu Urbano Rattazzi, principalul exponent al staî ngii liberale, daă nasŢ tere unei
forme de coalitŢie îîntre componentele cele mai moderate ale dreptei sŢ i staî ngii piemonteze care îîl purta îîn
noiembrie al aceluiasŢ i an îîn functŢia de PresŢ edinte al Consiliului de MinisŢ tri.
AUSŢRIA SŢ I AUSŢRO-UNGARIA
Din Austria faă ceau parte teritoriile de azi ale Austriei sŢ i Cehiei, actuala parte din sudul Poloniei (in jurul
orasŢ ului Cracovia), vestul Ucrainei, Bucovina sŢ i DalmatŢia (partea de sud a litoralului croat). IÎn cadrul
Austriei, teritoriile vechilor formatŢiuni feudale
(Boemia, Carniola sŢ i Carinthia, GalitŢia) beneficiau de o anumitaă autonomie, ceea ce a permis, îîn anumitaă
maă suraă , afirmarea identitaă tŢii natŢionale a cehilor, slovenilor, italienilor, polonezilor, romaî nilor din
Bucovina sŢ i croatŢilor din DalmatŢia.
Din Ungaria faă ceau parte actualele teritorii ale Ungariei sŢ i Slovaciei, teritorii din vestul Ucrainei (regiunea
Ţranscarpatia), Ţransilvania, Banatul, provincia Voivodina sŢ i nordul CroatŢiei. Spre deosebire de partea
austriacaă , Ungaria era administrataă îîn mod centralizat, iar politica fatŢaă de minoritaă tŢi a fost dominataă de
intentŢia autoritaă tŢilor de a maghiariza populatŢiile nemaghiare, care alcaă tuiau majoritatea îîn cadrul
Regatului. IÎn anul 1868, CroatŢia (partea de nord a actualului stat croat, faă raă orasŢ ul Rijeka/Fiume), a
caă paă tat o anumitaă autonomie, îînsaă , de facto, a raă mas condusaă tot de caă tre administratŢia maghiaraă . IÎn
cadrul dublei monarhii, Ungaria avea drept de autoguvernare (guvern sŢ i parlament propriu sŢ i o
reprezentare îîn afacerile imperiului), îîmpreunaă cu landurile vestice sŢ i nordice ale Imperiului Austriac

4. CRONOLOGIE
1809: Anexarea Finlandei de caă tre Rusia
1812: Ţratatul de la BucuresŢ ti, Rusia anexeazaă Basarabia
1815: Congresul de la Viena reorganizeazaă Europa potrivit principiului monarhic.
26 septembrie 1815: Ţratatul Sfintei AliantŢe
1819: Simon Bolivar proclamaă , la congresul de la Angostura, republica Marea Columbie (formataă din
Columbia sŢ i Venezuela, la care se va adaă uga sŢ i Ecuador -din 1821), al caă rui prim presŢ edinte a fost paî naă îîn
1830.
1820: Primele misŢ caă ri revolutŢionare îîn Italia (la Napoli) îîndreptate îîmpotriva regimurilor autocratice;
revolutŢia liberalaă din Spania sŢ i Portugalia.
1821: MisŢ carea revolutŢionaraă din ŢŢ ara Romaî neascaă condusaă de Ţudor Vladimirescu
1821-1829: insurectŢiei greacaă antiotomanaă
1824: 0 dataă cu proclamarea independentŢei statului Peru, toate fostele colonii spaniole din America
Latinaă (mai putŢin Cuba sŢ i Porto-Rico) s-au eliberat.
1825: Raă scoala decembrisŢ tilor, grup de ofitŢeri din armata tŢarului care îîncearcaă zadarnic saă -l îîndepaă rteze
pe Nicolae I (1825-1855).
1830: RevolutŢia din iulie („cele trei zile glorioase" — 27, 28, 29 iulie) la Paris. Regele Carol al X-lea este
alungat.
1830: Destraă marea Marii Columbii.
1830: RevolutŢia din Belgia. Belgia îîsŢi proclamaă independentŢa (4 octombrie).
1831: Ţrupele tŢarului Nicolae I îînaă busŢ aă raă scoala din VarsŢ ovia.
1832: Reforma electoralaă din Anglia
1834-1867: Realizarea Uniunii Vamale (Zollverein)
1834: Raă scoale muncitoresŢ ti la Lyon sŢ i Paris.
1848-1849: RevolutŢie îîn Europa: Italia, FrantŢa, Germania, Austria, ŢŢ aările Romaî ne, Cehia, Ungaria.
1852: Proclamarea celui de al doilea Imperiu îîn FrantŢa.
1854-1855: Raă zboiul Crimeei; Rusia îîmpotriva unei coalitŢii din care au faă cut parte Imperiul otoman,
Anglia sŢ i FrantŢa. Cucerirea Sevastopolului marcheazaă îînfraî ngerea armatelor tŢariste.

34
1856: Congresul de la Paris adoptaă un tratat care consfintŢea Integritatea Imperiului otoman; era desfiintŢat
protectoratul rus asupra Principatelor sŢ i se constituiau adunaă rile ad-hoc
1859: Unirea Principatelor Romaî ne
1864: Raă zboiul danezo-prusac
1864: InternatŢionala I
1866: Raă zboiul austro-prusac
1867: Instaurarea dualismului austro-ungar
1870: Unificarea Italiei
1870-1871: Raă zboiul franco-prusac
1871: Unificarea Germaniei
1871: Excluderea anarhisŢ tilor din internatŢionala I
1876: DesfiintŢarea InternatŢionalei I
1877-1878: raă zboiul ruso-romaî no-turc
1878: paă cile de la San Stefano sŢ i Berlin. RecunoasŢ terea independentŢei Romaî niei, Serbiei sŢ i Muntenegrului.

5. DICŢŢ IONAR
Conservatorism: stare de spirit, tendintŢaă a celor care nu sunt adeptŢii inovatŢiilor politice sŢ i sociale.
Fiziocrat: adept al doctrinei economice apaă rutaă îîn secolul al XVIII-lea, îîn FrantŢa, care pune bazele analizei
sŢ tiintŢifice a economiei capitaliste, a politicii economice liber-schimbiste sŢ i care vede îîn agriculturaă unica
sursaă de bogaă tŢie.
MisŢ care socialaă : actŢiune colectivaă , spontanaă sau dirijataă , tinzaî nd saă producaă o schimbare de idei, opinii
sau de organizare socialaă .
ProtectŢionism: politicaă de protectŢie a productŢiei natŢionale contra concurentŢei straă ine, îîn special prin
maă suri vamale.
Utilitarism: conceptŢie care face din utilitate principiul sŢ l norma oricaă rei actŢiuni.
Exacerbat: supradimensionat, maă rit ca intensitate.
NatŢionalism: doctrinaă care afirmaă superioritatea intereselor natŢiunii fatŢaă de interesele grupurilor, claselor
sau indivizilor care o constituie.
Risorgimento: cuvaî nt italian îînsemnaî nd „renaştere", aplicat la misŢ carea ideologicaă sŢ i politicaă ce a permis
unificarea sŢ i democratizarea Italiei, îîntre a doua jumaă tate a secolului al XVIII-lea sŢ i 1860.
SŢ ovinism: natŢionalism extremist care propovaă duiesŢ te ura fatŢaă de persoane apartŢinaî nd altor etnii.
Xenofobie: ostilitate sistematicaă fatŢaă de straă ini.
Anarho-sindicalism: tendintŢa sindicalismului muncitoresc care cere, pentru sindicate, gestionarea
afacerilor economice sub controlul direct al muncitorilor.
Patemalism: conceptŢia potrivit caă reia persoanele care detŢin autoritatea trebuie saă joace fatŢaă de cei asupra
caă rora o exercitaă un rol analog cu cel al tataă lui fatŢaă de copiii saă i.
Socialism: denumirea diverselor doctrine, sociale sŢ i politice, reunite îîntr-o condamnare comunaă a
proprietaă tŢii private, a mijloacelor de productŢie sŢ i de schimb.

X. LUMEA LA CUMPAĂ NA SECOLELOR XIX-XX

1. RELAŢŢ IILE INŢERNAŢŢ IONALE LA SFAÎ RSŢ IŢUL SECOLULUI XIX

A. Diversitatea europeanaă este legataă de existentŢa regimurilor liberale(Marea Britanie sŢ i FrantŢa) sŢ i a celor
autoritar conservatoare(Germania, Rusia, Austro-Ungaria), pe fondul mentŢinerii pozitŢie predominante îîn
plan naval-colonial a britanicilor, a ascensiunii economico-militare germane sŢ i totodataă slaă birea FrantŢei
dupaă raă zboiul din 1870-1871 sŢ i a îîncercaă rii habsburgilor de asŢ i salva imperiul prin pactul dualist din
1867.
B. Europa divizataă devine o realitate dupaă raă zboiul franco-prusac, care consacraă politica hegemonicaă a lui
Bismarck. Realpolitik-ul promovat de acesta duce la crearea îîn 1873 a AliantŢei celor 3 îîmpaă ratŢi (Germania,
35
Rusia, Austro-Ungaria), ce va supravietŢui paî naă la Criza Orientalaă sŢ i pacea de la Berlin- 1878. Ţreptat se
constataă o apropiere germano-austro-ungaraă prin tratatul din 1879 , completat cu aderarea Italiei ce va
duce la crearea Ţriplei AliantŢe- 1882(Romaî nia aderaă la ea îîn 1883), devenit dupaă ce îîn 1890 Wilhelm al-
II-lea lanseazaă Weltpolitik o aliantŢaă cu caracter ofensiv. Dupaă acordurile franco-ruse din 1891-1893, se vor
reglementa problemele coloniale africane sŢ i asiatice ca urmare a acordurilor anglo-franceze(Antanta
Cordialaă ) din 1904 sŢ i a acordurilor ruso-engleze din 1907, ce vor pune bazele blocului Ţriplei IÎntŢelegeri.
C. Pacea armataă , va caracteriza perioada 1871-1914 sŢ i va fi dublataă pe laî ngaă politica blocurilor de
accentuarea cursei îînarmaă rilor, a aparitŢiei unor noi tipuri de arme(tunul rapid, mitraliera, cuirasatul,
submarinul, dirijabilul, aeroplanul, gazele toxice). Se constataă sŢ i o tendintŢaă spre limitarea îînarmaă rilor sŢ i
initŢiative pacifiste ca cele ale conferintŢelor internatŢionale de la Haga 1899 sŢ i 1907.

2. POLIŢICA EXŢERNAĂ A ROMAÎ NIEI LA SFAÎ RSŢ IŢUL SEC.XIX SŢ I IÎNCEPUŢUL SEC.XX
Dupaă cucerirea independentŢei de stat(1878), Romaî nia a fost dezamaă gitaă de atitudinea Rusiei care a luat
sudul Basarabiei sŢ i a sustŢinut o granitŢaă nefavorabilaă îîn Dobrogea. îîn aceste conditŢii din considerente
politice, militare sŢ i dinastice tŢara noastraă s-a orientat spre o alintaă cu Germania. îîn acest sens Romaî nia a
aderat în 1883 la Tripla Alianţă sŢ i a renuntŢat cel putŢin la nivel oficial la sustŢinerea misŢ caă rii natŢionale
romaî nesŢ ti din Ţransilvania. Ţratatul a raă mas secret fiind reinoit periodic, iar partidele liberal sŢ i
conservator au adoptat o atitudine natŢionalistaă îîn opozitŢie sŢ i una moderataă la guvernare. La izbucnirea
raă zboiului îîn 1914, prevalaî ndu-se de prevederile defensive ale tratatului, Romaî nia s-a declarat neutraă sŢ i
apoi a aderat la Antanta.

3. IMPERII SŢ I POLIŢICI COLONIALE

Originile colonialismului european se regaă sesc îîn perioada marilor descoperiri geografice sŢ i se bazeazaă pe
"rolul civilizator al omului alb", pe superioritatea industrialaă sŢ i militaraă europeanaă . Dupaă obtŢinerea
independentŢei coloniilor spaniole din America Latinaă (l810-1825), centrul concurentŢei coloniale se mutaă
îîn Asia sŢ i Africa. Se constataă o decaă derea a Spaniei, Portugaliei sŢ i Olandei, o predominantŢaă colonialaă anglo-
francezaă sŢ i o aparitŢie pe " piatŢa colonialaă " a SUA, Italiei sŢ i Germaniei
Imperiul colonial britanic, modest la îînceputul secolului XIX, caă nd detŢinea caă teva insule îîn Caraibe, zone
de coastaă îîn Africa sŢ i India, v-a deveni la sfaî rsŢ itul secolului XIX, o putere de peste 33 milioane Km paă tratŢi
cu peste 400 de milioane de locuitori. Englezii cuceresc India sŢ i zonele adiacente ei, transformaî nd zona îîn
nucleul imperiului lor colonial. îîn africa expansiunea se face din nord(din Egipt spre Sudan,Kenya sŢ i
Uganda) sŢ i dinspre sus prin raă zboiul anglo-bur( 1899-1902). Colonile cu populatŢie predominant albaă sŢ i
anglo-saxonaă (Canada, Australia, Noua Zeelandaă , Africa de Sud) capaă taă drept de autoguvernare sŢ i statutul
de dominion la sfaî rsŢ itul sec:XIX.
Imperiul colonial francez se constituie odataă cu îînceputul cuceririi Algeriei îîn 1830 sŢ i se extinde îîn Africa
de vest sŢ i ecuatorialaă , caă rora le sunt adaă ugate la sfaî rsŢ itul sec.XIX Madagascar, Noua Caledonie, Polinezia sŢ i
Indochina.
Germania apare pe scena colonialaă dupaă 1880, anexaî nd îîn Africa teritoriile Namibia, Ţogo, Camerun,
Ţanganika sŢ i cumpaă raî nd îîn Pacific arhipelagurile Noua Guinee, Marshall, Bismarck, Caroline sŢ i Mariane.
Rusia îîsŢi extinde teritoriul spre Asia centralaă sŢ i spre Siberia Orientalaă , atingaî nd Pacificul la jumaă tatea
sec.XIX sŢ i vaî nzaî nd îîn 1867 Alaska caă tre SUA.
Alte puteri coloniale sunt: Olanda ce administreazaă eficient Indonezia, Surinam sŢ i antilele olandeze;
Belgia care primesŢ te Congo, ca posesiune personalaă a regelui Leopold al-II-lea; Italia ce ocupaă la îînceputul
sec.XX Libia, Eritreea sŢ i Somalia; Portugalia a caă rei principale colonii raă maî n Mozambic sŢ i Angola sŢ i Spania
ce paă stra minuscule teritorii îîn Africa sŢ i îîn Antile.

4. CIVILIZAŢŢ IILE ASIAŢICE SŢ I AFRICANE IÎN FAŢŢ A MODERNIŢAĂ ŢŢII

A. India a trecut îîn staă paî nirea britanicilor, care au eliminat îîn perioada 1757-1857, concurentŢa francezaă ,
olandezaă sŢ i portughezaă . Dupaă îînfraî ngerea raă scoalei sŢ ipailor- 1857, coroana preia guvernarea directaă sŢ i
initŢiazaă un amplu proces modernizator bazat pe administratŢia de limbaă englezaă , construirea de caă i ferate,
36
dezvoltarea portuaraă , sŢ colaraă , a metalurgiei sŢ i mineritului sŢ i a unei agriculturi bazataă pe cultura iutei,
bumbacului sŢ i orezului. Se dezvoltaă capitalul sŢ i burghezia autohtonaă care se va grupa îîn Congresul
NatŢional – 1885, misŢ carea natŢionalaă creste dupaă 1900 sub conducerea lui Rabindranath Tagore şi
Mahatma Gandhi.
B. China sŢ i civilizatŢia sa vor avea de suportat asaltul colonial, initŢial prin posesiunile europene din Macao
sŢ i Canton, apoi penetratŢia britanicaă îînceputaă prin „războaiele opiului” din 1840-1842 şi 1856-1860 care
duc la anexarea Hong-Kongului îîn 1842. Raî nd pe raî nd SUA, FrantŢa, Rusia obtŢin concesii vamal-comerciale,
iar Japonia anexeazaă Ţaiwan sŢ i Coreea. China devine o semicolonie europeanaă , modernizarea sŢ i
industrializarea fiind urmate de revolutŢia din 1911-1913 condusaă de dr.Sun Yat Sen care duce la
proclamarea republicii.
C. Japonia este obligataă saă renuntŢe la izolare îîn fatŢa presiunilor europene, situatŢie care duce la îînlaă turarea
îîn 1868 a sŢ hogunatului sŢ i initŢierea de caă tre îîmpaă ratul Mushuhito a unei ample reforme prin Era Meiji
1868-1918. Urmaî nd modelul european sunt desfiintŢate privilegiile de clasaă , casta samurailor, se
introduce o reformaă agraraă , constitutŢionalaă , politicaă , sŢ colaraă sŢ i militaraă , urmataă de dezvoltarea industriei,
sistemului de transporturi sŢ i a celui bancar. Modernizarea este dublataă de expansiunea teritorialaă îîn
dauna Chinei( 1894-1895, anexarea Ţaiwanului sŢ i Coreii) sŢ i Rusiei(1904-1905 prin controlul Mancuriei sŢ i
anexarea sudului Sahalinului).
D. Africa a fost tŢinta unui intens trafic de sclavi spre America cu un efect demografic de circa 15 milioane
de oameni. Expansiunea colonialaă a creat granitŢe artificiale sŢ i a laă sat la 1900 ca state independente
Liberia sŢ i Etiopia. Dezvoltarea economicaă s-a axat pe industria extractivaă , forestieraă , portuar comercialaă sŢ i
pe agricultura de tip monoculturaă , orientataă spre necesitaă tŢile metropolelor europene.

5. SUA – PUŢERE MONDIALAĂ

A. Expansiunea continentalaă se realizeazaă pe tot parcursul sec.XIX prin cumpaă rarea teritoriului Louisiana
de la FrantŢa îîn 1803, a Floridei de la Spania îîn 1819, a teritoriului Oregon de la Anglia îîn 1849, al Alaskăi
de la Rusia îîn 1867, la care se adaugaă cucerirea spatŢiului de sud-vest prin raă zboiul cu Mexicul din 1846-
1848. MigratŢia sŢ i popularea vestului se produce prin alungarea, exterminarea sŢ i îînchiderea îîn rezervatŢii a
nativilor amerindieni, pe fondul unui permanent flux de europeni care duce la cresŢ terea populatŢiei de la
4.000.000 îîn 1790 la 100.000.000 îîn 1914.
B. Raă zboiul de secesiune(1861-1866) are ca pretext sclavia negrilor sŢ i opune cele 22 de state din nord
industrializate, urbanizate, bazate pe capitalism industrial-financiar, muncaă salariataă sŢ i agricultura
fermelor, celor 13 state sudice, rurale, conservatoare, slab industrializate, bazate pe agricultura marilor
plantatŢii de monoculturaă lucrate cu sclavi negri. Alegerea ca presŢ edinte a lui Abraham Lincoln un
abolitŢionist moderat, declansŢ eazaă conflictul îîn care sudisŢ tii obtŢin caî teva succese datorate superioritaă tŢi de
manevraă sŢ i a cadrelor militare mai capabile. Superioritatea resurselor materiale sŢ i umane ale nordului se
consacraă prin preluarea vaă ii Mississippi, victoriile de la Gettysburg sŢ i Vicksburg – 1863 sŢ i capitularea
rebelilor.
C. Spre noi frontiere. Dupaă raă zboi are loc abolirea sclaviei sŢ i se continuaă expansiunea spre vest,
concomitent cu accelerarea celei de a doua revolutŢii industriale sŢ i aparitŢia marilor concerne sŢ i baă nci. Pe
plan politic prin doctrinele Monroe, Taft şi Theodore Roosevelt, se definesc pozitŢia de exclusivitate a SUA îîn
cele douaă americi, colaborarea îîntre marile trusturi sŢ i puterea politicaă , concretizate prin anexarea
arhipelagului Hawaii îîn 1895, a teritoriilor Filipine, Guam, Puerto-Rico şi Cuba îîn urma raă zboiului cu
Spania din 1898, precum sŢ i controlul constructŢiei sŢ i navigatŢiei prin canalul Panama.

6. ISTORIA ALTFEL
Britanicii: Imperiul Indian cuprindeau regiuni care apartŢin îîn zilele noastre Indiei, Pakistanului sŢ i
Bangladeshului. IÎn plus, au mai apartŢinut îîn anumite perioade de timp Colonia Aden (1858 – 1937),
Burma Inferioaraă (1858 – 1937), Burma Superioaraă (1886 – 1937) (Burma a fost desprinsaă de India
Britanicaă îîn 1937), Somalia Britanicaă (1884 – 1898) sŢ i Singapore (1858 – 1867). India Britanicaă a avut o
serie de legaă turi cu posesiunile britanice din Orientul Mijlociu – rupia a servit ca monedaă îîn mai multe
37
regiuni ale imperiului colonial britanic. Colonia care este îîn zilele noastre Iraq a fost administrataă imediat
dupaă primul raă zboi mondial de „Biroul indian al guvernului britanic”. IÎn 1842 Marea Britanie a obtŢinut de
la îîmpaă ratul Chinei controlul unei insule pe nume Honk Kong, îîn scopul de a construi un port pentru
navele lor de comertŢ . IÎn 1898 Marea Britanie a îîncheiat un tratat cu China prin care li s-a acordat
concesionarea pe 99 de ani a insulei sŢ i a caî torva zone din îîmprejurul lui. De-a lungul anilor, pozitŢia
geograficaă sŢ i legaă turile comerciale au transformat Honk Kong-ul îîntr-o mare metropolaă . OrasŢ ul a devenit
unul dintre cele mai mari porturi din lume, centru comercial sŢ i financiar de prim rang îîn lume, avaî nd o
populatŢie de 5 900 000 locuitori
Procesul de secesiune în perioada decembrie 1860 - mai 1861
Şapte state secesionaseră până la sfârşitul lunii martie 1861: South Carolina (20 decembrie 1860),
Mississippi (9 ianuarie 1861), Florida (10 ianuarie 1861), Alabama (11 ianuarie 1861), Georgia (19
ianuarie 1861), Louisiana (26 ianuarie 1861), Ţexas (1 februarie 1861). Dupaă ce presŢ edintele Lincoln a
ordonat mobilizare generalaă , alte patru state au secesionat: Virginia (17 aprilie 1861), Arkansas (6 mai
1861), Ţennessee (7 mai 1861). North Carolina (20 mai 1861). Fracţiuni politice pro-secesiune din alte
două state au format guverne confederate, desŢ i aceste state au fost considerate de caă tre Nord, Uniunea, ca
fiind state ale acesteia: Missouri (31 octombrie 1861 de caă tre Legislatura Neosho) sŢ i Kentucky (20
noiembrie 1861 de caă tre Russellville Convention).
Raă zboiul de secesiune:Ca urmare a alegerii presŢ edintelui Abraham Lincoln în alegerile prezidentŢiale din
1860, pe baza unei platforme electorale care se opunea extinderii sclaviei, amenintŢaînd a o considera
ulterior ilegalaă , primele sŢ apte state sudice care au secesionat au fost dintre acele state care evident
doreau mentŢinerea sŢ i perpetuarea sclaviei. La 4 februarie 1861, acestea au format Statele Confederate ale
Americii, alegaî ndu-l pe Jefferson Davis primul sŢ i unicul saă u presŢ edinte la 9 februarie sŢ i inauguraî ndu-l la
18 februarie. Statele Confederate ale Americii, a fost un stat federal independent autoproclamat care a
existat îîntre 1861 sŢ i 1865 îîn America de Nord, pe teritoriul actual al Statelor Unite ale Americii, constaî nd
din 11 state care sustŢineau sclavia sŢ i care au secesionat din Statele Unite ale Americii de atunci. Oficial,
Uniunea sau Nordul, condusaă de presŢ edintele Abraham Lincoln, respectiv Partidul Republican, s-au opus
expansiunii sclaviei sŢ i a refuzat categoric orice formaă de secesiune a ConfederatŢiei, care era condusaă de
presŢ edintele Jefferson Davis. Luptele au îînceput îîn ziua de 12 aprilie 1861, odataă cu atacarea instalatŢiilor
militare de la Fort Sumter, South Carolina, de caă tre fortŢele militare ale ConfederatŢiei. Se consideraă caă
raă zboiul a îîncetat la 9 aprilie 1865 odataă cu predarea generalului Robert Edward Lee la Appomattox Court
House din Virginia
Raă zboiul Ruso-Japonez (1904-1905): Japonezii considerau Coreea „de drept” îîn sfera de interes nipon,
traditŢii sŢ i vechi legaă turi geostrategice legaî nd cele douaă regiuni. IÎn secolul al XIII-lea, Japonia a fost atacataă
de raă zboinicii dinastiei Yuan din Mongolia, care traversaseraă Peninsula Coreanaă . Coreea era subordonataă
îîn mod traditŢional Chinei. La îînceput, guvernul japonez a dorit saă despartaă Coreea de China, saă transforme
peninsula îîntr-o tŢaraă independentaă . Aceastaî schimbare nu era posibilaă , de vreme ce China nu daă dea
niciun semn caă ar fi dispusaă saă renuntŢe la suzeranitatea asupra Coreii. IÎntre China sŢ i Japonia au izbucnit
mai multe conflicte, care s-au transformat îîn cele din urmaă îîn raă zboiul chino-japonez. Victoria Japoniei îîn
acest raă zboi a dus la semnarea tratatului de la Shimonoseki (17 aprilie 1895), prin care China renuntŢa la
suzeranitatea asupra Coreii sŢ i ceda Ţaiwanul sŢ i Luü shunkou (cunoscut sŢ i ca Port Arthur) Japoniei. ŢotusŢ i,
alte trei mari puteri (Imperiul Rus, Imperiul German sŢ i A treia Republicaă Francezaă , prin tripla interventŢie
din 23 aprilie 1895, au faă cut presiuni asupra Japoniei saă renuntŢe la Port Arthur. Rusia a negociat mai apoi,
îîn 1898, un contract de îînchiriere pe 25 de ani a bazei navale chinezesŢ ti sŢ i au trimis soldatŢi saă o ocupe. La
raî ndul lor, japonezii îîncercau saă preia controlul asupra Coreii, a caă rei integritate era protejataă de Rusia
printr-un pact. Ca urmare, Rusia a ocupat cea mai mare parte a Coreii, printr-o misŢ care mai rapidaă decaî t a
japonezilor.Ito Hirobumi a îînceput saă negocieze cu Rusia schimbul îîntre teritoriile Manciuriei sŢ i Coreii. El
era consŢ tient caă Japonia nu era suficient de puternicaă ca saă îînfrunte Rusia, asŢ a caă spera caă , dacaă niponii
acceptau controlul Moscovei asupra Manciuriei, Japonia putea paă stra Coreea. Din 1902 îînsaă , Japonia sŢ i
Anglia aveau o aliantŢaă, iar englezii nu doreau ca rusŢ ii saă -sŢ i extindaă influentŢa caă tre sud, iar, datoritaă acestui
fapt, Ito nu a avut un sprijin prea puternic pentru initŢiativa sa. PresŢ edintele SUA Ţheodore Roosevelt a
38
faă cut eforturi pentru semnarea paă cii îîntre cele douaă paă rtŢi aflate îîn conflict, eforturi îîncununate cu
semnarea tratatului de la Portsmouth pe 5 septembrie 1905. (Ţheodore Roosevelt a primit pentru
eforturile diplomatice îîn aceastaă chestiune Premiul Nobel pentru Pace). Rusia ceda jumaă tatea sudicaă a
insula Sahalin Japoniei. (Acest teritoriu a fost recucerit de Uniunea Sovieticaă la sfaî rsŢ itul celui de-al doilea
raă zboi mondial, iar, îîn 1952, prin tratatul de la San Francisco, reintra îîn mod oficial îîn posesia acestui
teritoriu). Rusia a cedat de asemenea drepturile de îînchiriere pe 25 de ani a bazei navale Port Arthur sŢ i a
peninsulei pe care se afla aceasta. Rusia a fost de asemenea de acord saă evacueze Manciuria sŢ i saă
recunoascaă Peninsula Coreea ca parte a sferei de influentŢaă a Japonia. Japonia a anexat îîn cele din urmaă
Coreea îîn 1910, îîn conditŢiile îîn care celelalte puteri au protestat formal.

7. CRONOLOGIE
1802: SUA achizitŢioneazaă Louisiana
1819: SUA achizitŢioneazaă Florida
1830: FrantŢa îîncepe cucerirea Algeriei îîncehiataă îîn 1857
1837: îîncepe domnia reginei britanice Victoria, ce coincide cu o lungaă perioadaă de suprematŢie a Angliei îîn
Europa sŢ i îîn lume.
1845: Ţexasul se unesŢ te cu SUA, preludiu al raă zboiului cu Mexicul (1846-1848).
1846-1848: raă zboiul americano-mecixan. SUA anexeazaă zona de sud-vest
1848: Manifestul Partidului Comunist
1849: SUA achizitŢioneazaă Oregon
1856: englezii desaă vaî rsŢ esc cucerirea Indiei
1857: raă scoala sŢ ipailor îîn India
1864: InternatŢionala I
1861-1866: raă zboiul de seesiune american
1867: Se descoperaă îîn provincia Orange primele caî mpuri de diamante.
1867: SUA achizitŢioneazaă Alaska
1871: Se deschid primele mine diamantifeè re la Kimberley.
1871: Excluderea anarhisŢ tilor din internatŢionala I
1876: DesfiintŢarea InternatŢionalei I
1878: Francezii construiesc prima cale ferataă îîn Senegal.
1880: Cecil Rhodes pune bazele unei companii pentru exploatarea diamantelor din Africa de Sud.
1882: formarea Ţriplei Aliante, din Germania, Italia sŢ i Austro-Ungaria
1882: FrantŢa ocupaă Ţunisia
1882: instituirea protectoratuluibriotanic asupra Egiptului
1883: Romaî nia aderaă la Ţripla AliantŢaă
1884-1885: ConferintŢa colonialaă de la Berlin
1885: Vot universal îîn Anglia
1887: Se îînfiintŢeazaă o companie pentru exploatarea aurului. Ţot acum este construitaă linia ferataă
Kimberley-Colonia Capului.
1898: Este finalizataă linia ferataă Matadi-Leopoldville, care, indirect, aduce îîmbunaă taă tŢiri pentru viatŢa
populatŢiei din Congo francez.
1899: Dorind emanciparea Ţransvalului de sub tutela caă ilor ferate din colonia Capului, controlate de
englezi, burii construiesc linia Johannesburg-Lorenço Marques (Mozambic).
1889: InternatŢionala a II-a
1899: prima conferintŢaă a dezarmaă rii de la Haga
1898: raă zboiul hispano-american. SUA anexeazaă Filipine, Guam sŢ i Puerto-Rico
1899-1902: raă zboiul anglo-bur
1900: raă scoala boxerilor îîn China
1904-1905: raă zboiul ruso-japonez

39
1905: Prima revolutŢie rusaă îînceputaă cu Duminica rosŢ ie (9 ianuarie), caî nd o demonstratŢie pasŢ nicaă a
muncitorilor din Sankt-Petersburg este reprimataă de armataă .
1906: Se îîntrunesŢ te prima Dumaă de stat îîn Rusia. Stolaî pin initŢiazaă reforma agraraă .
1907: a doua conferintŢaă a dezarmaă rii de la Haga
1907: Formarea Ţriplei Antante, alcaă tuitaă din Marea Britanie, FrantŢa sŢ i Rusia.
1911-1913: revolutŢia din China
1912: proclamarea republicii chineze
1912: FrantŢa ocupaă Marocul
1912-1913: Raă zboaiele balcanice.

8. DICŢŢ IONAR
Cuirasat: Nave de luptaă de mare tonaj prevaă zute cu un îînvelisŢ de protectŢie (cuirasaă ) din otŢel.
Pacifism: Atitudine sau curent politic care militeazaă îîmpotriva raă zboiului.
Pangermanism: Doctrinaă care afirma superioritatea Germaniei, sustŢinaî nd expansiunea sa îîn Europa sŢ i îîn
lume, precum sŢ i unirea îîntr-un singur stat a celor de origine germanaă .
Panslavism: Doctrinaă care milita pentru unirea îîntr-un singur stat a tuturor popoarelor slave, sub egida
Rusiei.
Sipai: DetasŢ amente de hindusŢ i organizate dupaă model european, care s-au raă sculat îîmpotriva britanicilor
(1857-1859).
Zonaă de influentŢaă: Zonaă care nu este staă paî nitaă sau ocupataă îîn mod direct, dar depinde economic sŢ i politic
de o putere straă inaă .
Weltpolitik: politica cu obiective mondiale a lui Wilhelm al ll-lea (1888-1918), îîmpaă ratul unei mari puteri
europene, Germania.
Nod: unitate de maă suraă pt. vitezaă îîn navigatŢia maritimaă , egalaă cu 0,514 m/s, viteza unui vas ce parcurge o
milaă marinaă îîn o oraă .
Colonie: teritoriu sau tŢaraă slab dezvoltataă , lipsitaă de independentŢaă politicaă sŢ i economicaă , guvernataă de
metropolaă .
Condominiu: regim potrivit caă ruia un anumit teritoriu este supus autoritaă tŢii a douaă sau mai multe state.
Dominion: denumire purtataă , îîncepaî nd wi a doua jumaă tate a secolului al XlX-lea, de caă tre unele posesiuni
engleze, care se bucurau de o anumitaă independentŢaă.
EmigratŢie: migratŢie îîn afara tŢaării, cu schimbarea domiciliului,
Naturalizare: actŢiunea de a acorda unui straă in cetaă tŢenia tŢaării îîn care emigreazaă .
Protectorat: formaă de dependentŢaă, instituitaă printr-un tratat, prin care puterea protectoare preia
elemente ale suveranitaă tŢii unui stat; teritoriu lipsit de independentŢaă, dar autonom.
Abolitionism: MisŢ care pentru desfiintŢarea sclaviei negrilor.
Emancipare: Dobaî ndire a libertaă tŢii individuale sau colective.
A emigra: A pleca din patrie, a se stabili îîn altaă tŢaraă (a se expatria).
Secesiune: ActŢiunea de desprindere a unui teritoriu dintr-un stat (federatŢie).
XI. PRIMUL RAĂ ZBOI MONDIAL

1. CAUZELE SŢ I IÎNCEPUŢUL PRIMULUI RAĂ ZBOI MONDIAL

Marele puteri mondiale au urmaă rit îîn primul raî nd:
-obtŢinerea unor noi colonii, a unor noi pietŢe de desfacere sŢ i a unor noi surse de materii prime
-îîmpaă rtŢirea sŢ i reîîmpaă rtŢirea spatŢiilor coloniale din Asia sŢ i Africa
Pentru a realiza scopurile declarate marile puteri s-au folosit de:
-alinatele politico-militare mondiale sŢ i zonale(Ţripla AliantŢaă sŢ i Ţripla îîntŢelegere)
-accelerarea cursei îînarmaă rilor sŢ i a dotaă rilor cu caracter militar
-folosirea idealurilor natŢionaliste sŢ i a propagandei natŢionale(panslavism, pangermanism, panislamism).

40
IÎnceputul raă zboiului este legat de asasinarea printŢului mosŢ tenitor al Austro-Ungariei, arhiducele Franz-
Ferdinand la 15/28 iunie la Sarajevo, de caă tre natŢionalitul saî rb Gavrilo Princip. Dupaă ultimatumul austriac
din 15/28 iulie 1914, raî nd pe raî nd marile puteri intraă îîn raă zboi.
Ţaberele erau:
- Antanta:Marea Britanie sŢ i dominioanele, FrantŢa, Rusia, Serbia, Belgia, Japonia(1914), Italia(1915), Ronia
sŢ i Portugalia(1916), SUA sŢ i Grecia(1917)
- Puterile Centrale: Germania, Austro-Ungaria, Ţurcia(1914), Bulgaria(1915)
Fronturile de luptaă erau:
- cele principale: de vest(germanii-francezii+englezii+belgienii), de est(germanii+austriecii-
rusŢ ii+romaî nii)
- cele secundare: îîn Italia, la Salonic, la Suez, îîn Caucaz, îîn Pacific, îîn Africa ,

2. UN NOU ŢIP DE RAĂ ZBOI

A. Planuri strategice. Germania a pornit de la ideea gen. Alfred von Schlieffen, de a concentra majoritatea
fortŢelor îîn vest pentru a cuceri rapid FrantŢa, violaî nd neutralitatea belgianaă , îîn timp ce îîn est cu fortŢe
minime saă temporizeze ofensiva rusaă . FrantŢa preconiza un atac violent îîn Lorena cu directŢia finalaă Berlin
îîn colaborare cu rusŢ ii ce urmaă reau o dublaă ofensivaă prin Polonia, cu directŢie principalaă peste CarpatŢi spre
pusta maghiaraă sŢ i secundar spre Prusia Orientalaă . Englezii doreau o blocadaă navalaă dublataă de o
debarcare îîn sudul Jutlandei sŢ i îîn nordul german.
B. Raă zboiul total este legat de intensitatea, duritatea sŢ i lungimea conflictului, lucru neluat initŢial îîn calcul
de nici unul dintre beligerantŢi. Raă zboiul s-a caracterizat prin mobilizarea generalaă a baă rbatŢilor pe front sŢ i
a femeilor îîn industrie, folosirea ca fortŢaă de muncaă agricolaă a prizonierilor de raă zboi, propaganda
natŢional-sŢ ovinaă , mobilizarea tuturor resurselor economice, interventŢia statului îîn economie prin
militarizarea industriei, stare de asediu, ratŢionalizarea sŢ i cartelarea alimentelor sŢ i bunurilor, utilizarea
sŢ tiintŢei sŢ i tehnicii îîn scopuri exclusiv militare. Antanta se bucura de superioritate navalaă , colonialaă sŢ i de
resurse îîn timp ce Puterile Centrale se bazau pe unitatea de comandament, rapiditatea mobilizaă rii, buna
pregaă tire a rezervisŢ tilor sŢ i disciplina populatŢiei civile. Raă zboiul submarin german a avut ca consecintŢaă
intrarea îîn luptaă a SUA cu aportul saă u uman sŢ i militar, dar mai ales logistic sŢ i financiar.

3. MARILE BAĂ ŢAĂ LII

A. 1914 – Campania surprizelor. Ofensiva germanaă a dus la cucerirea majoritaă tŢii Belgiei sŢ i pierderea
initŢiativei de caă tre francezi. Lungirea excesivaă a liniilor de comunicatŢii, mutarea unor trupe îîn est sŢ i
manevrele inteligente au permis oprirea germanilor pe raî ul Marna. IÎn raă saă rit ofensiva rusaă din Prusia
Orientalaă este zdrobitaă la Ţannenberg sŢ i Lacurile Mazuriene, îîn timp ce saî rbii sŢ i austriecii duc baă taă lii de
uzuraă .
B. 1915 – Raă zboiul de pozitŢii. Ţactica este îîn vest de amenajare a unor linii de transŢ ee puternic armate sŢ i
fortificate, dublate de utilizarea gazelor toxice, artilerie grea, mine, aruncaă tor de flaă caă ri sŢ i cuiburi de
mitralieraă . Atacataă sŢ i de Bulgaria, Serbia este scoasaă din luptaă , dar Italia se alaă turaă Antantei. IÎn raă saă rit
esŢ ecul debarcaă rii franco-britanice de la Gallipoli este dublat de respingerea rusŢ ilor spre est.
C. 1916 – Raă zboiul de uzuraă . Germanii îîncearcaă saă uzeze resursele franceze prin baă taă lia de uzuraă de la
Verdun(pierderi totale de 1 milion), replica englezaă fiind baă taă lia de pe Somme(pierderi 1,3 milioane). IÎn
est ofensiva rusaă a lui Brusilov graă besŢ te alaă turarea Romaî niei la Antanta
D. 1917 – Ţurnura raă zboiului. Germanii generalizeazaă raă zboiul submarin fapt care duce la intrarea SUA îîn
raă zboi. IÎn est germanii reusŢ esc saă scoataă din luptaă Romaî nia sŢ i Rusia, dar criza de resurse alimentare sŢ i
materiale a Puterilor Centrale devine cronicaă .
E. 1918 – Sfaî rsŢ itul cosŢ marului. Germanii îîncearcaă o ultimaă ofensivaă îîn vest stopataă din nou pe Marna.
Sosirea ajutoarelor americane sŢ i capitularea Ţurciei, Bulgariei sŢ i Austro-Ungariei silesŢ te pe germani saă
semneze armistitŢiul din 11 noiembrie 1918.
F. BilantŢul raă zboiului a fost:
-10 milioane mortŢi, 22 milioane de raă nitŢi sŢ i mutilatŢi
41
-teritorii îîntregi(îîn special îîn FrantŢa sŢ i Rusia) complect disruse
-privatŢiuni pentru civili, concentrarea resurselor pentru front
-mobilizarea generalaă a baă rbatŢilor pe front sŢ i a femeilor îîn industrie

4. ROMAÎ NIA IÎN PRIMUL RAĂ ZBOI MONDIAL

A. Neutralitatea(1914-1916). Izbucnirea conflictului a surprins fortŢele politice romaî ne care îîn fatŢa opiniei
publice profranceze sŢ i a neutralitaă tŢii italiene au decis mentŢinerea neutralitaă tŢii îîn cadrul Consiliului de
coroană de la Sinaia – 3 august 1914. A urmat perioada de pregaă tire militaraă dublataă de tratative
diplomatice finalizate prin Acordul militaro-politic cu Antanta din august 1916.
B. OperatŢiuni militare(1916-1917). Ofensiva spre Ţransilvania lipsitaă de sprijin aliat este îînfraî ntaă sŢ i atacul
combinat dinspre muntŢi sŢ i dinspre sud duce îîn conditŢiile defectŢiunii ruse la retragerea din Moldova îîn
decembrie 1916. Refacerea armatei cu sprijinul misiunii militare franceze a gen.Berthelot, aduce victoriile
strategice din iunie-august 1917 de la Maă raă sŢ ti, Maă raă sŢ esŢ ti sŢ i Oituz.
C. Pacea, singura solutŢie(1918). RevolutŢia burghezaă din Rusia duce la degringolada militaraă a armatei
ruse, iar revolutŢia bolsŢ evicaă duce la iesŢ irea acesteia din luptaă . Ruptaă de aliatŢi sŢ i îîncercuitaă Romaî nia este
silitaă saă semneze pacea de dictat de la Buftea BucuresŢ ti – 7 mai 1918(ceda Dobrogea, 7.600kmp zonaă
montanaă sŢ i pe 99 de ani resursele petroliere, forestiere sŢ i cerealiere). IÎn octombrie 1918 pe fondul
ofensivei franceze din Balcani, Romaî nia revine îîn luptaă .

5. MAREA UNIRE
A. Cadrul intern sŢ i internatŢional. Retragerea romaî naă din 1916 a permis autoritaă tŢilor austro-ungare saă
treacaă la reprimarea elitelor sŢ i populatŢiei romaî nesŢ ti, îîn timp ce opresiunea tŢaristaă se mentŢine îîn
Basarabia. Destraă marea imperiilor tŢarist sŢ i austro-ungar permite satisfacerea dezideratului nostru
natŢional.
B. IÎntregirea Romaî niei. Basarabia a cunoscut renasŢ terea natŢionalaă pe fondul praă busŢ irii tŢarismului. La
ChisŢ inaă u se constituie Sfatul Ţării condus de Pantelimon Halippa şi Ion Inculeţ, care proclamaă Republica
Democratică Moldovenească – 2 decembrie 1917. Proclamarea independentŢei ucrainene, tendintŢele
anexioniste ale acesteia sŢ i agitatŢiile bolsŢ evice, determinaă Sfatul ŢŢ aării saă proclame independenţa – 24
ianuarie 1918, saă solicite sprijin militar romaî nesc sŢ i saă voteze unirea – 27 martie 1918. Bucovina a
cunoscut ororile raă zboiului sŢ i teroarea politŢieneascaă austriacaă , iar caă derea imperiului a dus la Cernaă utŢi la
constituirea Consiliului Naţional Român sub conducerea lui Iancu Flondor. AgitatŢiile ucrainene ce
revendicau provincia a determinat apelul la armata romaî naă sŢ i proclamarea unirii – 15 noiembrie 1918.
Ţransilvania a cunoscut privatŢiunile raă zboiului sŢ i reprimarea elitelor romaî nesŢ ti, dar sŢ i refuzul
autoritaă tŢilor maghiare spre orice fel de concesii. Pe fondul destraă maă rii imperiului sŢ i proclamaă rii
independentŢei Ungariei, se constituie la 18 octombrie 1918, Consiliul Naţional Român Central cu sediul la
Arad, format din 6 membri PSD sŢ i 6 PNR. Acesta initŢiazaă îîn 13-14 noiembrie 1918 la Arad, tratative
infructuoase cu guvernul ungar, preia administratŢia provinciei, creeazaă gaă rzi natŢionale, readuce pe ostasŢ ii
romaî ni îîn tŢaraă sŢ i convoacaă Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia. Aici cei 1228 de delegatŢi, vor vota îîn
fatŢa a 100.000 de participantŢi actul unirii – 1 decembrie 1918.
C. SemnificatŢia unirii, este ridicarea statului romaî n la rangul de putere medie ca potentŢial uman, teritorial
sŢ i economic. Sporul teritorial este de la 137.000 kmp la 295.049 kmp, cel al populatŢiei de la 7,3 milioane la
18 milioane, dublarea suprafetŢei agricole sŢ i forestiere, cresŢ terea cu 120% a caă ilor de comunicatŢii sŢ i cu
150% a potentŢialului economic.

6. UNIFICARE A POLIŢICAĂ SŢ I ADMINISŢRAŢIVAĂ

A. Urmaă rile unirii se concretizau printr-un spor teritorial de la 137.000 Km pătraţi la 295.049 Km. pătraţi,
unul de populatŢie de la 7 milioane la 16 milioane de locuitori sŢ i un spor al minorităţilor de la 8% la 28,1%.
Este adus un aport substantŢial de resurse agricole, de materii prime, de ramuri industriale sŢ i de elemente
cu pregaă tire superioaraă .

42
B. LegislatŢia economicaă , cuprinde reforma financiară din 1919-1921(stampilarea sŢ i eliminarea monedelor
straă ine, stabilizarea monataraă , sistem unic de impozite) sŢ i reforma agrară din 1918-1919(sunt expropiate
6 milioane de hectare sŢ i 75% din proprietaă tŢi apartŢin tŢaăranilor cu loturi de paî naă la 5 ha.)
C. LegislatŢia politicaă sŢ i electoralaă , cuprindea îîn 1918 se acordaă drept de vot tuturor baă rbatŢilor peste 21 de
ani, îîn 1923 se adoptaă o nouaă constitutŢie iar îîn martie 1926 se daă Legea primei electorale.
D. Unificarea adminstrativ-judecaă toreascaă , cuprindea legea învăţământului primar(1924), minoritar şi
confesional (1925) sŢ i secundar(1928), legea înfiinţării patriarhiei(1925), a trecerii la calendarul
gregorian(l aprilie 1919 devine 14 aprilie), de organizare a Bisericii Ortodoxe Române(1925), de
organizare a puterii judecătoreştii 1924) sŢ i cea de unificare administrativă-1925(tŢara este îîmpaă rtŢitaă îîn 72
de judetŢe conduse deprefectŢi, judetŢe îîmpaă rtŢite îîn plase conduse de pretori sŢ i plasele îîn comune rurale sŢ i
urbane conduse de primari alesŢ i).

7. ISTORIA ALTFEL
Cele paisprezece puncte" au fost prezentate de PresŢ edintele Statelor Unite ale Americii Woodrow Wilson
îîn sesiunea comunaă a Congresului din 8 ianuarie 1918. IÎn discursul saă u, Wilson a îîncercat saă stabileascaă
un proiect viabil pentru restabilirea paă cii îîn Europa dupaă îîncheierea Primului Raă zboi Mondial. Idealismul
demonstrat de Wilson îîn timpul discursului sus-numit i-a oferit presŢ edintelui american o pozitŢie de
conducere moralaă printre AliatŢi sŢ i a îîncurajat Puterile Centrale saă capituleze. Dintre cele 14 puncte, 8
trebuiau saă fie considerate obligatorii spre a fi îînfaă ptuite, iar celelalte erau considerate specifice,
nuantŢaînd ca s-ar „cuveni” realizate, fiindcaă , dupaă parerea presŢ edintelui american, nu erau absolut
indispensabile.
1. Prevedea ca. pe viitor. " nu vor mai exista acorduri internatŢionale private de niciun fel, ci doar conventŢii
de pace publice, îîncheiate deschis’’. Astfel, scopul clar al acestui punct este de a interzice tratatele secrete
sau anumite sectŢiuni secrete ale unor tratate, iar pe viitor fiecare tratat trebuind saă facaă parte din legile
internatŢionale, pentru caă altfel, orice tratat secret tinde saă submineze soliditatea îîntregii structuri a
conventŢiilor internatŢionale, care este propusaă saă fie construitaă ’’.
2. Referitor la navigatia liberaă pe maă ri, trebuie îîntŢeles îîmpreunaă cu punctul al paisprezecelea, (care
propune o constituire unei Ligi a NatŢiunilor), navigatŢia pe maă ri urmaî nd saă fie practicataă astfel: liber îîn
timpul unei paă ci generale, sub controlul Ligii NatŢiunilor pentru impunerea conventŢiilor internatŢionale îîn
timpul unui raă zboi general deschis, sau îîn timpul unui raă zboi limitat, care saă nu implice nerespectarea
conventŢiilor internatŢionale, Liga NatŢiunilor urmaî nd saă raă maî naă neutraă . Acest punct lovea îîn interesele
comerciale ale Imperiului Britanic. Premierul britanic Lloyd George a refuzat saă accepte acest punct, iar
restul AliatŢilor l-au acceptat cu greutate.
3. Se referea la îîndepaă rtarea, pe caî t posibil, a tuturor barierelor economice sŢ i restabilirea unor conditŢii
egale pentru comertŢul internatŢional îîntre natŢiunile care erau de acord cu principiile paă cii sŢ i se asociau
pentru mentŢinerea ei. 4. Dezarmarea era propusaă la nivel
mondial, ca o cerintŢaă obligatorie pentru mentŢinerea paă cii, iar "toate armamentele natŢionale vor fi reduse
paî na la ultimul punct compatibil cu securitatea tŢaării’’.
5. Referitor la chestiunile coloniale, a introdus temeri îîntre AliatŢi, pentru caă ataî t Franta, caî t sŢ i Anglia erau
detŢinaă toare ale unor importante imperii coloniale, iar problemele coloniilor erau redeschise, oferindu-se
sŢ ansa natŢiunilor supuse saă se ridice îîmpotriva dominatŢiei straă ine. Desigur, nu a fost intentŢia presŢ edintelui
american saă dea nasŢ tere la noi focare de conflict, ci el a dorit ca acest punct sa se aplice numai coloniilor
create de raă zboi, cum era cazul coloniilor germane.
6. Se urmaă rea ca Rusia, considerataă îîncaă o mare putere, saă fie atrasaă îîn raî ndul natŢiunilor doritoare de
pace, saă fie supusaă sŢ i ea programului de pace propus de Woodrow Wilson sŢ i saă colaboreze cu natŢiunile
libere pentru mentŢinerea paă cii sŢ i a stabilitaă tŢii politice internatŢionale.
7. "Belgia trebuia evacuataă sŢ i restaurataă faă raă nicio tentativaă de limitare a suveranitaă tŢii de care ea se
bucura îîmpreunaă cu alte natŢiuni libere", era ideea forte cuprinsaă la punctul 7, pentru caă americanii erau
sustŢinaă torii puternici ai cauzei belgiene. 8. Surprinzaă tor a fost faptul caă
reintrarea Alsaciei sŢ i Lorenei îîn posesia FrantŢei a fost inclusaă îîn categoria punctelor neobligatorii, desŢ i
43
hotaă raî rea de redobaî ndire a acestor teritorii staă tuse la baza politicii franceze timp de cincizeci de ani sŢ i
provocase sacrificii faă raă precedent îîn raă zboi.
9. Reajustarea frontierelor Italiei îîn baza principiului autodeterminarii natŢionalitaă tŢilor.
10. IÎn mod similar prevedea reajustarea frontierelor Austro-Ungariei îîn baza principiului
autodeterminarii natŢionalitaă tŢilor, lucru care a permis aparitŢia statelor Cehoslovacia, Austria, Ungaria sŢ i
reîîntregirea Romaî niei sŢ i aparitŢia Regatului Saî rbilor, CroatŢilor sŢ i Slovenilor – viitoarea Iugoslavie.
11. Romaî nia, Serbia sŢ i Muntenegrul trebuiau evacuate, iar teritoriile ocupate retrocedate. Serbiei îîi
trebuia acordat acces liber la mare. RelatŢiile dintre statele balcanice trebuiau determinate prin îîntŢelegeri
bilaterale, acestor state urmaî nd saă li se ofere garantŢii internatŢionale pentru independentŢa politicaă sŢ i
integritatea lor teritorialaă . 12.
Imperiul Otoman îîsŢi va afla sfaî rsŢ itul îîn acest raă zboi, punctul 12, îîn baza principiului autodeterminaă rii,
reclama ca ,,celelalte natŢionalitaă tŢi, care se aflau îîn acest moment sub dominatŢia turcaă , vor trebui saă le fie
asigurate o securitate neîîndoielnicaă vietŢii lor sŢ i de posibilitatea neîîngraă ditaă de a se dezvolta autonom’’.
Acest punct stabilea sŢ i regimul de circulatŢie liberaă a straî mtorilor Bosfor sŢ i Dardanelle, îîn conditŢiile
garantŢiilor internatŢionale. Acest punct reitera promisiunea faă cutaă kurzilor pentru formarea unui stat
natŢional, promisiune nerespectataă de niciuna dintre marile puteri.
13. Problema statului polonez era destul de complexaă , pentru caă era destul de greu saă i se acorde acces
liber sŢ i direct la mare. Paî naă la urmaă , Poloniei i-a fost acordataă regiunea Sileziei Superioare sŢ i iesŢ ire la
Marea Balticaă prin zona orasŢ ului Poznan sŢ i s-a creat Coridorul polonez, care delimita Prusia Orientalaă de
restul Germaniei. 14. Poate cel
mai important punct din cele 14 a fost ultimul. Acesta sustŢinea crearea unei institutŢii internatŢionale de
mentŢinere a paă cii, o organizatŢie care saă fie "ataî t a celor mari, caî t sŢ i a celor mici”, ce vor face parte din
aceastaă Ligaă a NatŢiunilor. Aceasta Ligaă a NatŢiunilor era bazataă pe principiul securitaă tŢii colective a tuturor
statelor, care doreau respectarea conventŢiilor internatŢionale.
Gripa spanionlă" Un eveniment separat, dar legat de conflagratŢia mondialaă , a fost pandemia de gripă. O
tulpinaă nouaă de gripaă , originaraă din SUA, dar denumitaă îîn mod eronat ca "Gripa spaniolă", a fost adusaă îîn
mod accidental îîn Europa de militarii americani. Boala s-a raă spaî ndit rapid pe tot continentul american sŢ i
european, iar paî naă la urmaă pe tot globul. Unul din patru americani s-a îîmbolnaă vit de gripaă . Numaă rul exact
al mortŢilor nu este cunoscut, dar este apreciat ca fiind îîntre 20 sŢ i 40 de milioane de oameni îîn îîntreaga
lume. IÎn 2005, conform unui studiu, "virusul din 1918 dezvoltat la paă saă ri a fost similar cu „gripa aviaraă ”
care ne amenintŢaă cu o nouaă epidemie mondialaă ."
PIERDERI DE RĂZBOI
SoldatŢi aliatŢi mortŢi Soldaţi morţi ai Civili morţi
Puterilor Centrale
Belgia: 13.700 Germania: 2.770.000 Germania: 760.000
Imperiul Britanic: 908.000 (Australia: 60.000, Austro-Ungaria: Austro-Ungaria:
Canada: 55.000, India: 25.000, Noua Zeelandaă : 1.500.000 300.000
16.000, Africa de Sud: 7.000, Regatul Unit: Bulgaria: 827.500 Belgia: 30.000
715.000) Ţurcia: 35.000 Regatul Unit: 31.000
FrantŢa: 1.240.000 (Coloniile franceze: 114.000) Bulgaria: 275.000
Grecia: 5.000 FrantŢa: 40.000
Italia: 650.000 Grecia: 132.000
Japonia: 300 Romaî nia: 275.000
Muntenegru: 3.000 Rusia: 3.000.000
Romaî nia: 336.000 Serbia: 650.000
Rusia: 1.700.000 Ţurcia: 1.000.000
Serbia: 45.000

8. CRONOLOGIE
15/28 iunie 1914: Atentatul de la Sarajevo
44
15/28 iulie 1914: Atacul Austro-Ungariei asupra Serbiei (îînceputul primului raă zboi mondial)
19iulie/1august 1914: Germania declaraă raă zboi Rusiei
21iulie/3 august1914: Germania invadeazaă Belgia neutraă sŢ i declaraă raă zboi FrantŢei
22 iulie/4 august 1914: Intrarea Marii Britanii îîn raă zboi
August 1914: germanii zdrobesc fortŢele ruse la Ţannenberg sŢ i Lacurile Mazuriene
August-septembrie 1914: prima baă taă lie de pe Marna; francezii opresc ofensiva germanaă
noiembrie 1914: Ţurcia se alaă turaă Puterior Centrale
1914: Japonia intraă îîn raă zboi alaă turi de Antanta
Aprilie 1915: Italia intraă îîn raă zboi alaă turi de Antanta
1915: Bulgaria intraă îîn raă zboi alaă turi de Puterile Centrale
Aprilie 1915: esŢ ecul debarcaă rii britanice de la Gallipoli
februarie-iulie 1916: Ofensiva germana la Verdun
august 1916: intrarea Romaî niei îîn raă zboi alaă turi de Antantaă
iulie-octombrie 1916: Baă taă lia de pe Somme
aprilie 1917: S.U.A. declaraă raă zboi Puterior Centrale
iulie-august 1917: Baă taă liile de la Maă raă sŢ ti Maă raă sŢ esŢ ti sŢ i Oituz
martie 1918: Rusia îîncheie pace separataă de la Brest-Litovsk
martie 1918: a doua baă taă lie de pe Marna, esŢ ecul tentativei germane de a obtŢine victoria îîn vest
vara 1918: Ofensiva Antantei sŢ i aliatŢilor ei
16/29 septembrie 1918: Capitularea Bulgariei
17/30 octombrie 1918: Capitularea Ţurciei
20 octombrie/3 noiembrie 1918: Capitularea Austro-Ungariei
28 octombrie/11 noiembrie 1918: Germania semneazaă armistitŢiul de la Compiegne: îîncheierea raă zboiului
27 martie/9aprilie 1918: unirea Basarabiei cu Romaî nia
15/28 noiembrie 1918: unirea Bucovinei cu Romaî nia
18 noiembrie/1 decembrie 1918: unirea Ţransilvaniei cu Romaî nia.
10 septembrie 1919: tratatul cu Austria de la Saint-Germain-en-Laye; recunoasŢ terea unirii Bucovinei cu
Romaî nia
4 iunie 1920: tratatul cu Ungaria de la Ţrianon; recunoasŢ terea unirii Ţransilvaniei cu Romaî nia.

9. DICŢŢ IONAR
Beligerant: Stat care se aflaă îîn stare de raă zboi cu alt stat.
ConflagratŢie: Confruntare militaraă de mari proportŢii.
Mobilizare: Chemare sub arme îîn caz de raă zboi.
Neutralitate: Statutul juridic al unui stat care refuzaă saă se implice îîn confruntaă ri militare.
RatŢionalizare: Stabilirea unor limite de consum pentru anumite produse.
RechizitŢie: Hotaă raî re impusaă îîn caz de raă zboi de a ceda temporar sau definitiv anumite bunuri.
ArmistitŢiu: îîncetarea temporaraă a ostilitaă tŢilor, faă raă a pune capaă t raă zboiului.
Contraatac: Atac organizat cu fortŢe care se gaă sesc îîn apaă rare pentru respingerea inamicului.
Contraofensivaă : actŢiune ofensivaă de mare amploare îîndreptataă îîmpotriva unui inamic aflat îîn ofensivaă .
Mortier: Ţun cu tŢeava foarte scurtaă sŢ i traiectorie curbaă a proiectilului, utilizat pentru tŢinte aflate îîn spatele
unor obstacole.
Ţanc: Vehicul de luptaă blindat ce se deplaseazaă pe sŢ enile, fiind dotat cu un tun sŢ i cu mai multe mitraliere.
ŢransŢ ee: Lucrare de fortificatŢie sub forma unui sŢ antŢ lung sŢ i îîngust, avaî nd un parapet de paă maî nt spre linia
frontului.
Arhiduce: titlu purtat de printŢii din Casa de Habsburg, dinastia care domnea îîn Austria.
Dubla Monarhie: Austro-Ungaria: nume prin care este desemnat Imperiul habsburgic îîntre anii 1867-
1918.
Zeppelin: balon dirijabil de mari dimensiuni, avaî nd mai multe compartimente umplute cu hidrogen,
inventat de germanul Ferdinand von Zeppelin.
45
Cadet: al II-lea naă scut îîntr-o familie, aici taî naă r destinat carierei militare, ce urma o sŢ coalaă specialaă ; elev al
unor sŢ coli militare.
Frust: direct, neprelucrat, natural.
La Belle Epoque: perioadaă ce cuprinde ultimul sfert al secolului al XlX-lea sŢ l îînceputul secolului al XX-lea
(paî naă la declansŢ area primului raă zboi mondial), caracterizataă prin îîmbunaă taă tŢirea conditŢiilor de trai,
prosperitate sŢ i dezvoltare industrialaă , ca sŢ i prin dezvoltarea remarcabilaă a vietŢii cultural-artistice.

XII. NOUA ORDINE INŢERNAŢŢ IONALAĂ

1. NOILE FRONŢIERE SŢ I NOILE SŢAŢE

A. ConferintŢa de pace de la Paris s-a desfaă sŢ urat cu participarea a 1000 de delegatŢi din 27 de state, deciziile
fiind luate de caă tre Consiliul celor 4 format din presŢ edintele american Thomas Woodrow Wilson sŢ i primii
minisŢ trii britanic David Lloyd George, francez Georges Clemenceau sŢ i italian Vittorio Orlando. Baza
discutŢiilor au fost cele 14 puncte ale presŢ edintelui Wilson, dar au dominat interesele marilor puteri îîn
dauna îînvinsŢ ilor sŢ i chiar a micilor aliatŢi.
B. O nouaă hartaă a Europei este trasataă prin tratatele cu Germania la Versailles, Austria la Saint Germain en
Laye, Ungaria la Ţrianon, Bulgaria la Neuilly sur Seine sŢ i Ţurcia la Sevres. Ţratatele consfintŢeau disolutŢia
imperiilor central europene, reducerea Ungariei sŢ i Austriei la granitŢele lor etnice, renasŢ terea statului
polonez, îîntregirea teritorialaă a Romaî niei sŢ i Italiei, constituirea unor noi state cum ar fi Estonia, Letonia,
Lituania, Finlanda, Cehoslovacia sŢ i Jugoslavia, trecerea majoritaă tŢii teritoriilor arabe din fostul imperiu
otoman sub mandat franco-britanic.
C. Dificultaă tŢile paă cii sunt determinate de nemultŢumirile franceze sŢ i italiene îîn plan militaro-teritorial,
retragerea îîn izolare a americanilor sŢ i problema creataă de constituirea Uniunii sovietice. Ţurcia cunoasŢ te
o renasŢ tere natŢionalaă sub conducerea lui Mustafa Kemal Ataturk, care obtŢine recunoasŢ terea actualelor
granitŢe prin tratatul de la Laussane – 1923 sŢ i initŢiazaă un proces de laicizare, democratizare,
occidentalizare sŢ i modernizare. Existaă tensiuni teritoriale sovieto-baltice, sovieto-polone, sovieto-romaî ne,
polono-germane, jugoslavo-italiene, romaî no-maghiare, jugoslavo-maghiare sŢ i ceho-maghiare.

2. DE LA RUSIA ŢŢ ARISŢAĂ LA U.R.S.S

Regimul autoritarist sŢ i lipsa unor reforme au accelerat nemultŢumirile economice, sociale sŢ i natŢionale din
Imperiul ŢŢ arist, care au izbucnit pe fondul crizei economice sŢ i a gravelor îînfraî ngeri militare de pe front.
La demonstratŢiile populatŢiei din Petrograd s-au alaă turat militarii sŢ i pe acest fond ţarul Nicolae al-II-lea a
abdicat(martie 1917) puterea trecaî nd îîn maî na liberalilor şi social democraţilor moderaţi condusŢ i de
A.F.Kerenski. îîncercaă rile lor de a efectué ale reforme graduale sŢ i continuarea raă zboiului, au permis
comunisŢ tilor condusŢ i de V.I.Lenin saă pregaă teascaă , saă organizeze sŢ i saă realizeze o lovituraă de stat la 25
octombrie/7 noiembrie 1917. Regimul bolşevic a îîncheiat pacea de la Brest-Litovsk(3 martie 1918) cu
Germania cedaî ndu-I spatŢiul de la vest de linia Riga-Minsk-Kiev-Nikolaev, dar a reusŢ it saă mentŢinaă controlul
Rusiei centrale sŢ i saă -sŢ i consolideze puterea cu ajutorul Armatei RosŢ ii sŢ i al polotŢiei politice(CEKA).
VictoriosŢ i îîn războiul civil(1918-1922) dus cu armatele natŢionaliste ale "generalilior albi" Kolceak,
Vranghel, ludenici, Miller, Kornilov, Krasnov sŢ i Denikin, dar sŢ i cu interventŢionisŢ tii Antantei, comunisŢ tii au
creat URSS îîn care au îînglobat ca republici unionale Asia centralaă , Caucazul, Ucraina sŢ i Belarusia de vest.

3. IÎNCERCAĂ RI DE EXŢINDERE A COMUNISMULUI

IÎn Germania, revolta marinarilor din portul Kiel a dus la extinderea valului revolutŢionar sŢ i pe fondul
îînfraî ngerii militare îîmpaă ratul Wilhefm al-II-lea a abdicat sŢ i a fugit îîn Olanda. Noul guvern social-democrat
a semnat armistitŢiul cu Antanta, dar s-a confruntat cu anarhia economico-socialaă sŢ i tentativa comunisŢ tilor
de a prelua puterea. La solicitarea guvernului trupele de voluntari sŢ i ofitŢerii de dreapta au îînaă busŢ it revolta
muncitorilor berlinezi(15 ianuarie 1919) sŢ i republica sovieticaă din Bavaria(aprilie 1919).

46
IÎn Ungaria, îînfraî ngerea militaraă a adus la putere guvernul liberal al contelui Karoly. Pe fondul crizei
economice sŢ i a nemultŢumirilor create de prevederile tratatului de la Ţrianon, se proclamaă la 21 martie
1919 Republica Sfaturilor. Sub conducerea lui Bela Kun armatele comuniste maghiare atacaă Cehoslovacia
sŢ i Romaî nia pentru a reocupa teritoriile cedate. Cu acordul aliatŢilor, armata romaî naă trece Ţisa, ocupaă la 4
august 1919 Budapesta sŢ i îînlaă turaă pe comunisŢ ti.

4. GERMANIA SŢ I ŢRAŢAŢUL DE LA VERSAILLES

A. Problema germanaă sŢ i tratatul de la Versailles au o legaă turaă indisolubilaă , caă ci ea stabilea pierderea de
caă tre germani, a coloniilor, flotei, armamentului, reducerea armatei la 100.000 de oameni, trecerea Saar-
ului sŢ i Danzigului sub control internatŢional, demilitarizarea Renaniei, retrocedarea Alsaciei sŢ i Lorenei
caă tre FrantŢa, a cantoanelor Eupen sŢ i Malmedy caă tre Belgia, a Schleswigului de nord caă tre Danemarca sŢ i a
Posnaniei, Pomeraniei de est, Sileziei superioare sŢ i Podlasiei caă tre Polonia. La aceasta se adaugaă plata
unei despaă gubiri de raă zboi de 132 miliarde maă rci aur.
B. Revizionismul german are la bazaă pierderea a 8 milioane de locuitori sŢ i 88.000 kmp, dar sŢ i a statutului
de mare putere, concomitent cu refuzul acceptaă rii unirii cu Austria sŢ i a celor 3 milioane de sudetŢi germani
din Cehoslovacia. Pe fondul acestor probleme sŢ i a dificultaă tŢilor crizei economice, prinde avaî nt discursul
rasist sŢ i natŢionalist propus de nazisŢ tii condusŢ i de Hitler.

5. SCHIMBAĂ RI IÎN ORIENŢUL APROPIAŢ SŢ I IÎN CEL MIJLOCIU

IÎn cazul Ţurciei, îîncaă din 1916 acodul Sykes-Picot prevedea divizarea Imperiului Otoman, iar tratatul de
pace de la Sevres, prevedea cedarea teritoriilor arabe, independentŢa kurzilor sŢ i armenilor,
internatŢionalizarea Constantinopolelui sŢ i a straî mtorilor, cedarea coastelor egeene caă tre greci.
NemultŢumirile natŢionale s-au grupat îîn jurul generalului Mustafa Kemal. Acesta a organizat un parlament
la Ankara sŢ i a reusŢ it saă alunge pe greci sŢ i pe englezi, dupaă care a îînlaă turat sultanatul. Noul stat turc cu
granitŢe recunoscute prin tratatul de la Lausanne din 1924, a devenit un stat laic sŢ i a trecut la un proces de
modernizare sŢ i europenizare.
IÎn teritoriile arabe, revolta arabaă sustŢinutaă de englezi a dus la crearea regatului Arabiei Saudite(sub
wahhabitŢi) a unor protectorate engleze(Irak,Ţransiordania, Palestina) sŢ i franceze(Siria, Liban), dar sŢ i la
un focar de conflict prin aceptarea de caă tre englezi a colonizaă rii evreiesŢ ti îîn Palestina.

6. SIŢUAŢŢ II POLIŢICE SŢ I SOCIALE IÎN EXŢREMUL ORIENŢ

India, îîn schimbul contributŢiei militare sŢ i economice elitele locale au solicitat englezilor statutul de
dominion dar acesta le-a fost refuzat. A urmat o largaă misŢ care non-violentaă de nesupunere civilaă condusaă
de Mahatma Gandlii sŢ i îîn ciuda represiunii armate englezii au acordat Indiei o autonomie sporitaă .
China, a devenit prin Ţratatul celor nouaă puteri o semicolonie, supusaă politicii "portŢilor deschise". SituatŢia
internaă a degenerat îîncepaî nd cu 1926 îîntr-un lung raă zboi civil care a opus partidul natŢionalistm,
Kuomintang condus de generalul Jiang Jieshi, comunisŢ tilor condusŢ i de Mao Zedong.

7. SOCIEŢAŢEA NAŢŢ IUNILOR SŢ I POLIŢICA SECURIŢAĂ ŢŢII COLECŢIVE

A. Societatea NatŢiunilor fondataă la ConferintŢa de la Paris avea ca scop egalitatea membrilor, evitarea
conflictelor sŢ i apaă rarea paă cii. Lipsitaă de instrumente de impunere a paă cii, subminataă de neparticiparea
SUA sŢ i URSS, de luptele de intere franco-britanice sŢ i de politica revizionistaă a Germaniei, Italiei sŢ i Japoniei,
organizatŢia nu a putut îîmpiedica agresiunea japonezaă îîn China – 1931, ceea italianaă asupra Etiopiei –
1935 sŢ i nici îîncaă lcarea prevederilor paă cii de regimul lui Hitler.
B. Destinderea sŢ i dezarmarea au fost legate de tensiunile franco-germane îîn problema reparatŢiilor sŢ i
ocuparea de caă tre FrantŢa îîn 1923 a regiunii industrial miniere Ruhr. ConferintŢa dezarmaă rii de la Geneva –
1932 a esŢ uat datoritaă antagonismului franco-britanic sŢ i a deschis calea revizionismului.
C. Sistemul securitaă tŢii colective a pornit de la dorintŢa francezaă de a izola revizionismul german sŢ i a bloca
exportul de revolutŢie sovietic prin crearea unui cordon sanitar din vecinii vestici ai URSS. Sub oblaă duirea
francezaă se constituie Mica Înţelegere – 1921(Romaî nia, Cehoslovacia, Jugoslavia), se pun bazele pactului
47
Briand-Kellogg – 1928(semnatarii se angajau saă nu foloseascaă raă zboiul ca mijloc de reglementare a
litigiilor) sŢ i se constituie Înţelegerea Balcanică – 1934(Romaî nia, Jugoslavia, Grecia, Ţurcia)

8. SPRE UN NOU RAĂ ZBOI

IÎn Extremul Orient, expansionismul japonez a profitat de raă zboiul civil din China pentru a impune îîn
nord-estul acesteia statul marionetaă Manciuko(1932) sŢ i din 1933 saă extindaă conflictul îîntoataă China.
IÎn Africa, Italia a atacat octombrie 1935, Etiopia pe care a cucerit-o datoritaă zdrobitorei superioritaă tŢi
militare sŢ i a neimplicaă rii Angliei sŢ i FrantŢei.
IÎn Germania, regimul nazist a lui Hitler face pasŢ i spre eludarea tratatelor de pace reusŢ ind saă reanexeze
prin plebiscit regiunea Saar(ianuarie 1935), reintroduce serviciul militar obligatoriu(martie 1935),
remilitarizeazaă Renania(martie 1936), creazaă axa Roma-Berlin-Ţokyo(noiembrie 1937), anexeazaă Austria
(martie 1938) sŢ i mutileazaă Cehoslovacia, luaî ndu-i regiunea Sudetaă , prin acordul de la
Munchen(septembrie 1938) sŢ i îîn final ocupaă Cehia îîn martie 1939.

9. ISTORIA ALTFEL
SIŢUAŢŢ IA ŢERIŢORIALAĂ A IMPERIULUI OŢOMAN
La sfaî rsŢ itul raă zboiului, Imperiul Otoman s-a praă busŢ it complet sŢ i a fost îîmpaă rtŢit îîntre puterile victorioase
ale Antantei, dupaă semanarea Ţratatului de la Seè vres de pe 10 august 1920. Praă busŢ irea imperiului a dus la
crearea Orientului Mijlociu modern. Liga NatŢiunilor a oferit FrantŢei mandate asupra Siriei sŢ i Libanului, iar
Regatului Unit mandate asupra Irakului sŢ i Palestinei (formataă din douaă regiuni autonome: Palestina sŢ i
Ţransiordania). O parte a teritoriilor otomane din Peninsula Arabicaă au devenit ceea ce sunt azi Arabia
Sauditaă sŢ i Yemen. Italia sŢ i Grecia au primit de asemnenea paă rtŢi importante din Anatolia. La sugestia lui
Woodrow Wilson, Republica Democrataă Armeanaă a fost extinsaă spre sud-est îîn teritoriul Ţurciei din zilele
noastre, ca despaă gubire pentru genocidul armenilor. Kurzilor le-a fost promis un teritoriu autonom.Paî naă
îîn cele din urmaă , revolutŢionarii turci condusŢ i de Mustafa Kemal Atatuü rk au respins prevederile cu privire
la îîmpaă rtŢirea Anatoliei sŢ i au respins trupele grecesŢ ti sŢ i armenesŢ ti, cele italiene neajungaî nd îîncaă saă ocupe
teritoriile prevaă zute îîn tratatul de pace. Atatuü rk a îînaă busŢ it tentativele din deceniul al treilea ale kurzilor
de a-sŢ i proclama independentŢa. Dupaă ce revolutŢionarii turci au preluat ferm controlul aupra îîntregii
Anatolii, Ţratatul de la Seè vres a fost îînlocuit de Ţratatul de la Lausanne, care a pus capaă t îîn mod oficial
tuturor ostilitaă tŢilor sŢ i a dus la crearea Republicii Ţurce moderne. Noul tratat recunosŢ tea mandatele
NatŢiunilor Unite din Orientul Mijlociu, cedarea de teritorii otomane din Peninsula Arabicaă sŢ i suveranitata
britanicaă asupra Ciprului. De asemenea, acest tratat definitiva frontierele nord-estice ale Ţurciei cu
Uniunea Sovieticaă , asŢ a cum fuseseraă determinate prin Ţratatul de la Kars. Ţratatul de la Kars stabilea caă
bolsŢ evicii cedau fostele provincii armensŢ ti sŢ i georgiene Kars, Igă dîr, Ardahan sŢ i Artvin Ţurciei îîn schimbul
Adjariei. Ţratatul a fost semant la Erevan pe 11 septembrie 1922, dupaă ce retsul Armeniei devenise parte
a URSS-ului.
SIŢUAŢŢ IA ŢERIŢORIALAĂ A GERMANIEI
Alsacia-Lorena (apartŢinaî nd, din sec. al XVII-lea paî naă îîn 1871) FrantŢei, prin politica expansionistaă a lui
Ludovic al XIV-lea, a fost redataă FrantŢei (14.522 km², 1.815.000 locuitori); Nordul Schleswigului, zona
Tønder îîn Schleswig-Holstein, dupaă Plebiscitul Schleswig, a fost redat Danemarcei (3.228 km² sau
3.938km²); majoritatea teritoriului din Marea Poloniei sŢ i estul regiunii Pomerania (Prusia de Vest), pe
care Prusia îîl cucerise îîn Glasvandul Poloniei, au fost redate Poloniei dupaă Marea Raă scoalaă Polonezaă
(53.800 km² cu 4.224.000 locuitori - îîn 1931 -, inclusiv 510 km² sŢ i 26.000 locuitori din Silezia
Superioaraă ); zona Hulczyn din Silezia Superioară, a fost acordataă Cehoslovaciei (316 sau
333 km² sŢ i 49.000 locuitori); Estul Sileziei Superioare, dupaă plebiscit, a fost redat Poloniei (3.214 km²
cu 965.000 locuitori); zona orasŢ elor germane Eupen sŢ i Malmedy a fost acordataă Belgiei; zona Soldau din
Prusia de Est, incluzaî nd (calea ferataă pe ruta VarsŢ ovia-Gdansk) a fost acordataă Poloniei (492 km²).

10. CRONOLOGIE
noiembrie 1918: Carol I de Habsburg abdicaă ; Austria sŢ i Ungaria devin republici
48
octombrie-noiembrie 1918: Este constituitaă Cehoslovacia
1 decembrie 1918: Adunarea de la Alba-Iulia; constituirea Romaî niei Mari
decembrie 1918: Este constituitaă Iugoslavia
1918-1922: Raă zboiul civil din Rusia
28 iunie 1919: Ţratatul de la Versailles
1919-1920: ConferintŢa de pace de la Paris
1921: Se constituie Mica îîntŢelegere
1921-1922: ConferintŢa de la Washington
1922: Constituirea U.R.S.S.
1922: Ţratatul de la Rapallo favoriza modernizarea tehnicii de luptaă sovietice sŢ i îînarmarea Germaniei.
1923: FrantŢa ocupaă zona Ruhr; criza reparatŢiilor
1924: Este aprobat Planul Dawes, prin care datoriile germane erau esŢ alonate pe cinci ani.
1925: Pactul de la Locarno, prin care Germania recunoasŢ te sŢ i garanteazaă frontierele Belgiei sŢ i FrantŢei.
1926: Germania devine membraă a Societaă tŢii NatŢiunilor.
1928: Stalin trece la o economie planificataă , impunaî nd primul „plan cincinal".
1929: Ceraî nd revizuirea reparatŢiilor de raă zboi, Germania beneficiazaă de Planul Young, prin care i se reduc
datoriile.
1929: pactul Briand-Kellogg
1931: Ca urmare a crizei economice mondiale, Germania beneficiazaă de Moratoriul Hoover, se amaî naă cu
un an plaă tŢile de raă zboi.
1931: Japonia atacaă China sŢ i ocupaă Manciuria.
1932: ConferintŢa de la Lausanne reduce datoria Germaniei la 3 miliarde maă rci-aur, plaă tibile caî nd situatŢia
ei se va redresa.
1933: conferintŢa dezarmaă rii de la Londra ce definea notŢiunile de agresiune sŢ i agresor
1933: Adolf Hitler este numit cancelar al Germaniei
1933: Germania se retrage din Societatea NatŢiunilor.
1934: Se constituie îîntŢelegerea Balcanicaă
1935: Germania a reintrodus serviciul militar obligatoriu.
1935: Italia atacaă Abisinia
1936: Germania ocupaă sŢ i remilitarizeazaă Renania.
1936-1937: Pactul Anticomintern
1937: S-a format Axa Berlin-Roma-Ţokio, aliantŢaă politico-mllitaraă .
Aprilie 1938: Germania anexeazaă Austria (Anschluss), iar caî teva luni mai taî rziu sudetaă care apartŢinea
Cehoslovaciei.
28-30 septembrie 1938: ConferintŢa de la Muü nchen; îînceputul dezmembraă rii Cehoslovaciei
1939: Slovacia s-a desprins de Cehia.
23 august 1939: Ţratatul de neagresiune germano-sovietic (Pactul Ribbentrop-Molotov)

11. DICŢŢ IONAR

InterventŢionism: Politicaă de interventŢie .a unui stat îîn treburile interne ale altui stat.
Regim de mandat: Formaă de administrare sub egida Societaă tŢii NatŢiunilor, îîn care colonii sŢ i teritorii care au
apartŢinut statelor îînvinse îîn primul raă zboi mondial sunt îîncredintŢate statelor îînvingaă toare (Anglia,
Japonia, FrantŢa etc.)
Revizionism: Curent politic care îîsŢi propune modificarea unor tratate internatŢionale.
Zonaă liberaă : Ţeritoriu revendicat de douaă sau mai multe state, aflat sub controlul Societaă tŢii NatŢiunilor, îîn
care se permitea accesul liber tuturor pretendentŢilor.
Demilitarizare: Prevedere îîn urma unor conventŢii sau tratate internatŢionale prin care se exclude, partŢial
sau total, prezentŢa militaraă (trupe, armament, fortificatŢii militare).
ReparatŢii/ despaă gubiri de raă zboi: Compensarea pagubelor sŢ i distrugerilor provocate altui stat îîn caz de
raă zboi, stabilite prin tratate de pace.
49
Securitatea colectivaă : Maă suri comune îîntre mai multe state pentru mentŢinerea paă cii, integritaă tŢii teritoriale
sŢ i respectarea angajamentelor
Demilitarizare: desfiintŢarea, îîn urma unei conventŢii sau a unui tratat, a oricaă rei armate sŢ i excluderea
armamentului sau a instalatŢiilor militare pe un anumit teritoriu.
Federalizare: transformarea unui stat centralizat îîntr-o federatŢie de state autonome, avaî nd fiecare
organisme de conducere liber alese sŢ i conduse dupaă legi proprii.
Minoritate: grup etnic ce traă iesŢ te îîntr-un stat îîn care cea mai mare parte a populatŢiei o constituie un alt
grup etnic.
Acordul Sykes-Picot: conventŢie franco-britanicaă negociataă la Cairo, îîn februarie 1916, de caă tre sir Mark
Sykes, reprezentantul Marii Britanii, sŢ i Georges Picot, consulul general al FrantŢei la Cairo, prin care cele
douaă puteri îîsŢi delimitau viitoarele zone de influentŢaă îîn teritoriile otomane din Orientul Apropiat. Rusia a
fost informataă , sŢ i sovieticii au deconspirat conventŢia îîn 1918, ceea ce a provocat un scandal internatŢional.
Djihad: raă zboi sfaî nt, conform legii islamice, îîndreptat îîmpotriva popoarelor avaî nd o altaă religie.
WahhabitŢi: sectaă islamicaă puritanaă sŢ i militaraă , îînfiintŢataă îîn 1740 de Muhammad ibn al Wahhab ibn Saud.
îîn zona Nedjed. Fondatorul actualei dinastiei saudite era membru al acestei secte
InflatŢie: fenomen economic concretizat prin cresŢ terea cantitaă tŢii de bani faă raă acoperire îîn aur sau maă rfuri
sŢ i scaă derea puterii de cumpaă rare a acestora.
Moratoriu: amaî narea plaă tŢii datoriilor unui debitor; amaî narea legalaă a executaă rii obligatŢiilor financiare
internatŢionale, determinataă de o situatŢie exceptŢionalaă (crizaă economicaă , raă zboi etc).
Conciliatorism: îîmpaă ciuitorism; atitudine care duce spre îîmpaă care, spre realizarea unui acord sau a unui
compromis
Fascism: ideologie politicaă sŢ i misŢ care socialaă de extremaă dreaptaă ; apaă rutaă îîn perioada interbelicaă îîn Italia
sŢ i îîn alte state, ea promova antisemitismul, natŢionalismul, agresivitatea îîn relatŢiile internatŢionale sŢ i
revizionismul.
Codicil: adaos, anexaă .
Mutual: care se face îîn mod reciproc sŢ i simultan.
Pact de neagresiune: tratat prin care douaă sau mai multe state se obligaă saă nu îîntreprindaă actŢiuni
dusŢ maă noase unul fatŢaă de celaă lalt.

XIII. SOCIEŢAŢEA IÎN PERIOADA INŢERBELICAĂ

1. DIFICULŢAĂ ŢŢ ILE ANILOR DE DUPAĂ RAĂ ZBOI

Perioada interbelicaă a cunoscut perioade de avaî nt sŢ i declin economic, concomitent cu regresul
democratŢiei îîn deceniile 2-3 îîn fatŢa ofertei totalitare. Raă zboiul a ruinat economic sŢ i financiar statele
europene sŢ i a consolidat pozitŢiile americane ca creditor mondial sŢ i prima putere economicaă a lumii.
Problemele erau legate de uzura echipamentului industrial, secaă tuirea potentŢialului agrar, inflatŢie,
devalorizare monetaraă , dificultatea reconversiei economiei la starea de pace sŢ i reintegrarea socialaă a
fosŢ tilor combatantŢi. FrantŢa sŢ i Marea Britanie s-au redresat paî naă îîn 1922 iar restul tŢaărilor europene paî naă
îîn 1926

2. ERA PROSPERIŢAĂ ŢŢII AMERICANE

Profitaî nd de situatŢie SUA a devenit creditor mondial sŢ i a avut un mare progres, bazat pe furnizarea de
produse statelor europene îîncepaî nd cu 1917. Dupaă 1922 sŢ i Europa cunoasŢ te un proces de relansare
economicaă caracterizat prin absorbtŢia sŢ omajului, cresŢ terea salariilor sŢ i a nivelului de trai, tradus prin
instaurarea societăţii de consum. Aceasta se baza pe oferta baă ncilor sustŢinutaă de stat sŢ i marile corporatŢii
îîn domeniul creditaă rii muncitorilor sŢ i clasei de mijloc îîn vederea achizitŢionaă rii de locuintŢe, automobile,
electrocasnice, mobilaă sŢ i bunuri de larg consum. Perioada 1922-1928 s-a caracterizat prin relansarea
generalaă a industriei, dezvoltarea unor noi ramuri cum ar fi chimia, perochimia, extractŢia sŢ i prelucrarea
petrolului, automobilul, aparatura electrotehnicaă . In industrie apar holdingurile, cartelurile şi
50
monopolurile de productŢie sŢ i desfacere, are loc o rapidaă retehnologizare industrialaă (mailentaî îîn Anglia sŢ i
FrantŢa).rolul statului este redus la mecanismele de reglare a concurentŢei, a organizaă rii legislative sŢ i a
sustŢinerii politice a dezvoltaă rii economiei libere

3. MAREA CRIZAĂ
Pornitaă de la Crahul bursei din New York – 24 octombrie 1929, ea s-a extins la nivel mondial sŢ i a avut ca sŢ i
caracteristici criza de supraproductŢie sŢ i subconsumatŢie, falimente îîn lantŢ , sŢ omaj de masaă (30 de milioane
la nivel mondial), inflatŢie galopantaă , ruinarea clasei de mijloc, ample misŢ caă ri sociale, greve, marsŢ uri ale
foamei, ruinarea fermierilor, migratŢia spre orasŢ e, praă busŢ irea nivelului de trai, ascensiunea politicaă a
partidelor de extremaă dreaptaă sŢ i extremaă staî nga. Criza a afectat mai putŢin economia etatistaă francezaă ,
economiile predominant rurale din sud-estul european sŢ i aproape deloc economia URSS.

4. IÎNCERCAĂ RI DE IESŢ IRE DIN CRIZAĂ

Problemele economice au generat tendintŢe sŢ i programe anticrizaă dintre care s-a remarcat doctrina
intervenţionismului limitat de stat în economie sustŢinut de economistul britanic J.M.Keynes. Acesta
sustŢinea ideea devalorizaă rii controlate a monedei, a deficitului bugetar, controlul dobaî nzilor,
redistribuirea resurselor de caă tre stat, sustŢinerea paă turilor defavorizate, credite de stat pentru industrie
sŢ i baă nci cu dobaî ndaă redusaă , investitŢii îîn sectorul constructŢiilor, energiei, infrastructurii sŢ i transporturilor
care creau locuri de muncaă sŢ i comenzi. Aplicarea acestor principii a fost realizat de presŢ edintele SUA,
F.D.Roosevelt prin programul New Deal (1933-1937) şi de dictatorul german A.Hitler.

5. VIAŢŢ A COŢIDIANAĂ
Societatea a iesŢ it foarte diferentŢiataă economic sŢ i afectataă îîn chip diferit de raă zboi. Epoca prosperitaă tŢii a
permis tŢaăranilor saă îîsŢi vaî ndaă mai bine produsele sŢ i saă cunoascaă prosperitatea faă raă a renuntŢa la modul de
viatŢaă traditŢional. Muncitorimea cunoasŢ te cresŢ terea prosperitaă tŢii, dar sŢ i a diversificaă rii calificaă rii
profesionale, fapt ce determinaă o schimbare a structurii lui interne, cei tineri integraî ndu-se îîn clasa de
mijloc. Burghezia industrialaă sŢ i funciaraă lasaă loc celei financiare, fiind atrasaă îîn noua viatŢaă a marilor orasŢ e.
Clasa de mijloc sporesŢ te numeric, ca potentŢial politic, social sŢ i intelectual îînglobaî nd pe functŢionarii
publici, ingineri, medici, avocatŢi, jurisŢ ti, profesori, ofitŢeri sŢ i micii îîntreprinzaă tori. CresŢ te rolul presei, a
cinematografului, caă rtŢilor, capaă taă o importantŢaă mai mare radioul, telefonul sŢ i televiziunea.

6. MISŢ CAREA FEMINISŢAĂ

Dupaă 1900, îîncepaî nd cu statele nordice sŢ i anglo-saxone se manifestaă pregnant actŢiunea femeilor care
militau pentru drepturi personale sŢ i sociale. Raă zboiul mondial a chemat femeile saă sustŢinaă îîn uzine efortul
militar sŢ i a schimbat atitudinea acestora. Se solicitaă egalitate la vot, la sŢ colarizare, la salarizare sŢ i angajare
profesionalaă . Mijloacele folosite îîncep de la petitŢii sŢ i continuaă cu marsŢ uri sustŢinute sŢ i de mari
personalitaă tŢi culturale sŢ i de InternatŢionala a-II-a socialistaă . IÎn perioada interbelicaă femeile obtŢin drept de
vot îîn Finlanda, URSS, SUA, Germania, Olanda, Anglia, Brazilia, Ţurcia(în România în 1946)

7. ROMAÎ NIA IÎN ANUL 1938

Agricultura, este tributaraă loturilor faă raî mitŢate sŢ i mici, slabei mecanizaă ri sŢ i chimizaă ri, lipsei de credit
suficient sŢ i politicilor de sustŢinerte sŢ i fiscale inconsegvente sŢ i îîn salturi adoptataă de stat. ComertŢul, este
dominat de relatŢiile cu Anglia sŢ i FrantŢa iar dupaă 1933 cu Germania. Este dinamic, activ sŢ i diversificat,
sporind exportul de produse industriale sŢ i finite sŢ i importul de materii prime sŢ i materiale. Societatea, este
îîn procent de 80% ruralaă sŢ i traditŢionalaă , cu o tŢaăraă nime slab culturalizataă sŢ i cu o existentŢaă precaraă . Sporul
demografic sŢ i mortalitatzea infantilaă sunt foarte mari. BucuresŢ tiul cresŢ te de la 382.000 de locuitori la
872.000, realizaî nd 17% din totalul productŢiei industriale romaî nesŢ ti.Refacerea economicaă a fost urmataă
de o perioadaă de relansare, iar criza a afectat sŢ i spatŢiul romaî nesc dar îîntr-un procent mai redus. Dupaă
1933 sŢ i prin implicarea regelui Carol al-II-lea, se constataă o puternicaă revigorare economicaă sustŢinutaă
prin politici vamale protectŢioniste, prime de export, comenzi de stat îîn economie. Rezultatul este o
51
cresŢ tere medie economicaă anualaă de 5-5,5%, egalitatea dintre industrie sŢ i agriculturaă îîn ponderea PIB-
ului(caî te 40%), sporirea sŢ i diversificarea exportului, o balantŢaă comercialaă excedentaraă , un rol important
îîn Europa la nivelul productŢiei de petrol, gaze naturale sŢ i aur(locul 2), porumb sŢ i cherestea(locul 3).

8. ISTORIA ALTFEL
John Maynard Keynes, Primul Baron Keynes de Ţilton (5 iunie 1883 - 21 aprilie 1946) a fost economist
britanic ale caă rui idei numite economie keynesianaă radicale au avut un impact major ataî t asupra teoriei
politice sŢ i economice moderne, caî t sŢ i asupra politicilor fiscale ale multor guverne. Este cunoscut îîn mod
special pentru pledoaria sa îîn favoarea politicilor guvernamentale interventŢioniste, prin care guvernul ar
folosi maă suri fiscale sŢ i monetare îîn scopul temperaă rii efectelor adverse ale recesiunilor economice,
crizelor economice sŢ i boom-urilor economice. Este considerat de multŢi economisŢ ti unul dintre principalii
fondatori ai macroeconomiei teoretice moderne. Populara expresie lui Keynes „Pe termen foarte lung
suntem toţi morţi” este îîncaă citataă .
Soluţiile lui Keynes pentru înlăturarea şomajului.Preocuparea fundamentalaă a lui Keynes a fost aceea
de a stabili o corelatŢie îîntre dezvoltarea economicaă a societaă tŢii sŢ i nivelul ocupaă rii resurselor de muncaă
disponibile, de a oferi solutŢii pentru îînlaă turarea sŢ omajului.Pentru aceasta el a folosit un model
economico-matematic descriptiv compus din Variabile endogene (determinate), indicatori globali care
caracterizeazaă nivelul activitaă tŢii economice la scara economiei natŢionale (cea mai importantaă fiind
cererea efectivaă de maă rfuri) sŢ i exogene (determinante), rate cu privire la comportamentul agentŢilor
economici (îînclinatŢia spre consum, eficientŢa marginalaă a capitalului, rata dobaî nzii); RelatŢiile dintre
variabile au fost redate cu ajutorul unor ecuatŢii sŢ i inegalitaă tŢi, precum sŢ i interdependentŢa dintre ele, redataă
cu ajutorul unor functŢii (functŢia ocupaă rii, a ofertei, a cererii etc.). AsŢ a cum am mai afirmat, Keynes admite
sŢ i recunoasŢ te existentŢa sŢ omajului involuntar – tema principalaă a investigatŢiilor lui sŢ i scopul final al
analizei este de a descoperi ce anume determinaă volumul ocupaă rii maî inii de lucru. Nivelul ocupaă rii (E)
sau numaă rul de muncitori care gaă sesc de lucru (N) depind de cererea efectivaă de maă rfuri (D), deci N =
f(D). ŢŢ inaî nd seama de structura cererii de maă rfuri, Keynes ajunge la concluzia caă dacaă suma consumului
final global (C) sŢ i a investitŢiilor globale (I) este egalaă cu venitul global (Y), atunci economia este îîn
echilibru, situatŢie exprimataă îîn ecuatŢia fundamentalaă a modelului saă u C + I = Y. Deoarece îîn realitate
existaă dificultaă tŢi îîn desfacerea maă rfurilor sŢ i predominaă dezechilibrul îîn economie C + I > Y, îîncasaă rile sunt
mai mici decaî t productŢia oferitaă sŢ i deci, implicit, rezultaă sŢ omaj involuntar;
ComertŢul exterior al Romaî niei 1929-1939
Anul Export Import Sold
mii tone mil. lei mii tone mil. lei mil. lei
1929 7.065 28.960,0 1.120 29.628,0 -668
1930 9.215 28.522,0 805 23.044,2 5.477,8
1931 10.047 22.196,9 560 15.754,6 6.442,3
1932 9.057 16.721,6 450 12.011,3 4.710,3
1933 8.778 14.710,8 467 11.741,9 2.428,9
1934 8.854 13.655,7 636 13.208,5 447,2
1935 9.276 16.756,2 533 10.847,5 5.908,7
1936 10.549 21.703,4 630 12.637,7 9.065,7
1937 9.637 31.568,4 709 20.248,7 11.283,7
1938 7.409 21.532,6 821 18.767,8 2.764,8
1939 7.564 26.809,3 739 22.890,5 3.918,8

9. CRONOLOGIE
1919: Statele Unite introduc prohibitŢia
1922: Se îîncheie refacerea economicaă
1923: Crizaă economicaă îîn Germania
52
1925: Restabilirea etalonului aur pentru lira sterlinaă
1926: Greva generalaă îîn Marea Britanie
1928: Generalizarea planificaă rii economice îîn U.R.S.S.
1928: Formarea cartelului celor sŢ apte societaă tŢi petroliere (S.U.A.)
24 octombrie 1929: crahul de la Bursa din New York
1929-1933: Marea Crizaă economicaă
20 august 1932: Acordul de la Ottawa
1932: F. D. Roosevelt caî sŢ tigaă alegerile îîn S.U.A.
1933: Roosevelt îîncepe aplicarea programului saă u anticrizaă
30 ianuarie 1933: Hitier devine cancelar al Germaniei

10. DICŢŢ IONAR

Crah: Faliment, scaă derea cursului actŢiunilor la bursaă , prin lipsa acutaă a creditului pe piatŢaă, prin
devalorizarea monedei.
InflatŢie: SituatŢie caracterizataă prin cresŢ terea generalaă sŢ i permanentaă a pretŢurilor.
New-Deal: Nouaă distributŢie a caă rtŢilor îîn joc; nume generic dat reformelor presŢ edintelui american
Roosevelt îîn domeniul economic sŢ i social, initŢiate dupaă 1933.
Sufragetaă : Ţermenul a fost inventat îîn Anglia, îîn 1906, pentru a desemna militantele pentru dreptul la vot.
Standardizare: Reducere la normaă , uniformizare, simplificare.
Contrabandaă : trecerea clandestinaă a frontierei cu maă rfuri, valori sau obiecte prohibite sau sustrase de la
plata taxelor vamale.
Depresiune economicaă : fazaă a ciclului economic ce urmeazaă unei perioade de crizaă economicaă sŢ i îîn care
productŢia se mentŢine la un nivel scaă zut, maă rfurile se vaî nd greu sŢ i la pretŢuri scaă zute, îîn conditŢiile îîn care
puterea de cumpaă rare a populatŢiei raă maî ne redusaă .
ProhibitŢie: interdictŢia de a produce, a vinde, de a importa sau exporta o marfaă .
Reconversie, reconversiune: adaptare a unor industrii sau a unor ramuri la necesitaă tŢi noi (aici, adaptare a
industriei de raă zboi la productŢia de pace).
Cartel: îîntŢelegere îîntre mai multe societaă tŢi economice care realizeazaă acelasŢ i produs, vizaî nd îînlaă turarea
concurentŢei sŢ i mentŢinerea unui pretŢ ridicat, repartizarea pietŢei etc, fiecare dintre ele paă straî ndu-sŢ i
independentŢa.
Deficit bugetar: sumaă cu care cheltuielile depaă sŢ esc veniturile.
Holding: formaă de subordonare a diferitelor îîntreprinderi (societaă tŢi) prin controlul participantŢilor de
caă tre o societate anonimaă pe actŢiuni.
Ţaxaă de scont: dobaî nda pe care banca centralaă dintr-o tŢaraă o percepe la operatŢiunile anticipate ale
baă ncilor comerciale care prezintaă scrisori de schimb pentru a obtŢine sumele necesare; pe baza taxei de
scont se stabilesŢ te nivelul general al dobaî nzilor la creditele pe termen.
Ţrust: formaă de asociere îîn care îîntreprinderile care s-au unit îîsŢi pierd independentŢa comercialaă , de
productŢie sŢ i juridicaă , fiind subordonate unei conduceri unice.
Credit: capital procurat prin îîmprumut, pe baza îîncrederii sau solvabilitaă tŢii.
SubventŢie: ajutor baă nesc acordat de regulaă de caă tre stat unor agentŢi economici.

XIV. REGIMURI POLIŢICE IÎN PERIOADA INŢERBELICAĂ

1. VICŢORIA DEMOCRAŢŢ IEI

Sfaî rsŢ itul raă zboiului mondial marcat victoria militaraă a statelor democratice sŢ i disolutŢia imperiilor
multinatŢionale sŢ i autocratic conservatoare. Pe ruinele lor s-au naă scut sŢ i sau îîntregit state natŢionale care
au îîncercat saă creeze sŢ i ele sisteme democratice. ViatŢa politicaă britanicaă era dominataă de disputa dintre
laburisŢ ti, conservatori sŢ i liberali, ceea francezaă oscila îîntre staî nga sŢ i dreapta regrupataă îîn coalitŢii
temporare sŢ i relativ eterogene, îîn timp ce noua Germania a Republicii de la Weimar, a îînfraî nt insurectŢia
53
comunistaă , faă raă a reusŢ i saă contureze o stabilitate guvernamentalaă . Crizele declansŢ ate de instaurarea
comunismului îîn Rusia sŢ i tentativele de puci comunist îîn Germania(1918) sŢ i Ungaria(1919), nu au avut
urmaă ri permanente.

2. ORIGINILE ŢOŢALIŢARISMULUI
In perioada interbelicaă , sistemul democratic de organizare politicaă a cunoscut o crizaă de mari proportŢii,
ilustrataă de renasŢ terea unor vechi forme de autoritarism, precum sŢ i de aparitŢia totalitarismului. Forma
traditŢionalaă de guvernare antidemocraticaă îîn istoria europeanaă era autoritarismul conservator. AsŢ a cum
faă cuseraă Caterina cea Mare îîn Rusia sŢ i Metternich îîn Austria, conducaă torii unor asemenea guvernaă ri au
îîncercat saă previnaă acele transformaă ri de substantŢaă care ar fi subminat ordinea socialaă existentaă . îîn acest
scop, ei s-au bazat pe birocratŢii obediente, departamente vigilente de politŢie sŢ i armate de îîncredere.
Participarea popularaă la astfel de guvernaă ri era interzisaă sau limitataă drastic la aliatŢi naturali, precum
aristocratŢii, îînaltŢii functŢionari sau îînaltŢii ierarhi ai Bisericii. Liberalii, democratŢii sŢ i socialisŢ tii erau
persecutatŢi ca radicali, fiind adesea îîntemnitŢatŢi sau exilatŢi. Dupaă primul raă zboi mondial, acest tip de
guvernare autoritaraă a reapaă rut sŢ i s-a impus îîn aproape toataă Europa. Practic, îîn ajunul izbucnirii celui de-
al doilea raă zboi mondial, guvernarea de tip democratic supravietŢuise doar îîn Marea Britanie, FrantŢa,
ŢŢ aările de Jos, tŢaările din Scandinavia, Cehoslovacia sŢ i ElvetŢia. DesŢ i îîn anii '20 sisteme cu caracter democratic
functŢionaseraă sŢ i îîn Austria, Bulgaria, Romaî nia, Grecia, Estonia sŢ i Letonia, la finele anilor '30 formele
dictatoriale de guvernare izbaî ndiseraă sŢ i îîn aceste tŢaări, o evolutŢie îîn conformitate cu „spiritul epocii"
(Zeitgeist). îînsaă aceste guvernaă ri autoritare de tip vechi erau limitate îîn materie de putere sŢ i obiective.
Neîîntemeiate pe tehnologia sŢ i comunicatŢiile moderne, ele nu dispuneau de capacitatea de a controla
multe aspecte ale vietŢii supusŢ ilor lor. Adesea nici nu doreau saă procedeze astfel. Preocupate de
supravietŢuirea regimului, aceste guvernaă ri sŢ i-au limitat îîn mare maă suraă pretentŢiile la o acceptare pasivaă
din partea populatŢiei. Caî t timp oamenii nu îîncercau saă schimbe sistemul, ei se bucurau de cele mai multe
ori de o independentŢaă personalaă considerabilaă .

3. FUNDAMENŢELE IDEOLOGICE ALE ŢOŢALIŢARISMULUI

A. ŢentatŢia dictaturii se regaă sea acolo unde dezamaă girea produsaă de prelungirea crizei datorataă
distrugerilor raă zboiului s-a combinat cu accentuarea crizei social-politice sau cu existentŢa tendintŢelor
revansŢ iste sŢ i revizioniste. Instaurataă îîn Rusia îîn 1917 dictatura staî ngii a fost urmataă paî naă îîn 1939 de
triumful regimurilor autoritarist-militare sau natŢionalist-rasiste de dreapta îîn majoritatea statelor
europene.
B. Oferta totalitaraă cuprindea apelul la ordine, credintŢaă, disciplinaă , solidaritate natŢionalaă sŢ i socialaă ,
restaurarea vechii legalitaă tŢi. Ea s-a prezentat sub forma comunismului, fascismului sŢ i natŢional-
socialismului
C. Fascismul este ideologia statului sŢ i a natŢiunii, dezvoltat îîn Italia de Partidul NatŢional Fascist condus de
Benito Mussolini. Ea neagaă liberalismul, democratŢia sŢ i pluralismul, combate marxismul sŢ i sustŢine ideea
coeziunii natŢiunii sŢ i consensul natŢional. Promoveazaă economia statului corporatist, mitul natŢiunii unitare
sŢ i a trecutului glorios al Italiei.
D. Comunismul este ideologia claselor sociale, bazat pe ideea construirii societaă tŢii comuniste
caracterizataă prin sistemul partidului unic, dictatura proletariatului condus de un lider unic,
internatŢionalism proletar sŢ i ideologia luptei de clasaă . IÎn plan economic nega proprietatea privataă
urmaă rind cooperativizarea agriculturii, natŢionalizarea industriei, urbanizare sŢ i industrializare fortŢataă ,
economie centralizataă , dirijataă sŢ i controlataă de partidul unic.
E. NatŢional-socialismul este ideologia rasei promovataă îîn Germania de NSDAP condus de Adolf Hitler.
Ideea statului totalitar, a regimului politŢienesc sŢ i a antidemocratismului sŢ i antiparlamentarismului este
dublataă de teoria rasei superioare germanice sŢ i de antisemitism visceral, ca sŢ i de ideea necesitaă tŢii obtŢinerii
prin raă zboi de spaţiu vital îîn dauna vecinilor.

4. DOUAĂ FAŢŢ EŢE ALE ŢOŢALIŢARISMULUI

54
A. Rusia – totalitarismul comunist. EvolutŢia conflictului a dus îîn 1917 la cresŢ terea nemultŢumirilor
economico-sociale sŢ i natŢionale. Rezultatul a fost revolutŢia burghezaă din martie 1917, abolirea tŢarismului
sŢ i continuarea raă zboiului, situatŢie de care au profitat bolşevicii condusŢ i de Lenin care au organizat lovitura
de stat din 25-26 octombrie/6-7noiembrie 1917. Preluaî nd puterea îîn zona centralaă a Rusiei europene
bolsŢ evicii, au îîncheiat pace cu Germania, au zdrobit opozitŢia internaă sŢ i au caî sŢ tigat raă zboiul civil purtat îîn
perioada 1918-1922 cu armatele natŢionaliste ale „generalilor albi”. Se instituie o societate bazataă pe
natŢionalizarea industriei, cooperativizarea agriculturii, industrializare sŢ i urbanizare fortŢataă , regimul
partidului unic, economie centralizataă sŢ i dirijataă , regim politŢienesc represiv sustŢinut de armataă sŢ i politŢia
politicaă CEKA/NKVD/KGB.
B. Stalinismul este regimul impus de succesorul lui Lenin, I.V.Stalin care conduce URSS îîn perioada 1924-
1953. Stalin a dezvoltat teoria „socialismului într-o singură ţară', mult mai atractivaă pentru cei mai multŢi
dintre comunisŢ tii rusŢ i decaî t doctrina lui ŢrotŢki a „revoluţiei permanente", a „exportului de revoluţie". ŢrotŢki
sustŢinea caă socialismul putea fi mentŢinut îîn Rusia doar dacaă revolutŢia izbaî ndea de-a lungul îîntregii
Europe. Multor comunisŢ ti paă rerile lui ŢrotŢki le paă reau aventuroase, riscante, destinate saă atragaă reactŢii
violente din partea tŢaărilor capitaliste. îîn schimb, disponibilitatea lui Stalin de a renuntŢa la politica
economicaă leninistaă (N.E.R - care, din ratŢiuni tactice sŢ i doar cu caracter temporar, a permis dezvoltarea
unei moderate, dar promitŢaătoare initŢiative economice private) sŢ i de a construi socialismul pe plan intern a
caî sŢ tigat popularitate îîn raî ndul tineretului sovietic, îîn raî ndul Partidului Comunist, unde a izbutit saă -sŢ i
construiascaă , initŢial, imaginea unui conducaă tor moderat, foarte utilaă îîn eliminarea adversarilor, socotitŢi
prea radicali. Acesta îîsŢi consolideazaă puterea îînlaă turaî ndu-l sŢ i exilaî ndu-l pe Troţki, lichidaî ndu-i pe Kirov,
Kamenev, Buharin şi Zinoviev, ca sŢ i opozitŢia din partid sŢ i stat, subordonaî ndu-sŢ i armata, partidul,
administratŢia sŢ i justitŢia. A lansat planul de industrializare odataă cu 1929, a orchestrat lichidarea opozitŢie
tŢaăraă nesŢ ti fatŢaă de colectivizare ( 6 milioane de mortŢi), a epurat armata, politŢia politicaă sŢ i partidul, a initŢiat
un extraordinar cult al personalitaă tŢii. Stalin a revenit la o centralizare extremaă prin impunerea primului
„plan cincinal" (1928-1933). Acest plan cincinal era foarte ambitŢios. El nu viza doar stabilirea unui set de
maă suri economice menite saă accelereze dezvoltarea industrialaă a Uniunii Sovietice, ci a marcat, de fapt,
îînceputul unei noi îîncercaă ri de a mobiliza sŢ i de a transforma societatea sovieticaă îîn conformitate cu
principiile socialiste. ŢŢ elul era de a crea un nou mod de viatŢaă sŢ i de a genera noi atitudini sŢ i noi loialitaă tŢi.
Mijloacele alese de Stalin sŢ i mica elitaă de partid pentru atingerea acestui tŢel erau propaganda
permanentaă , sacrificiile continue, precum sŢ i violentŢa nelimitataă sŢ i controlul statului asupra tuturor
aspectelor vietŢii umane.Printre alte lucruri, planul cincinal presupunea transformarea sistemului agricol
dintr-unul bazat pe proprietatea privataă , îîntr-unui îîntemeiat pe ferme colective sŢ i de stat. A existat un
anumit scepticism sŢ i chiar o opozitŢie fatŢaă de acest program sŢ i îîn cadrul partidului, iar segmente destul de
numeroase ale populatŢiei au respins sacrificiile pe care trebuiau saă le facaă . îîn special tŢaăranii au opus
rezistentŢaă sau au refuzat saă coopereze, dar Stalin a fost nemilos. A creat sistemul concentratŢionar din
Siberia, Gulag(18 milioane de mortŢi), a initŢiat marea teroare din anii 1936-1938 sŢ i sŢ i-a subordonat
partidele comuniste europene prin intermediul InternatŢionalei a-III-a (Comintern) îînfiintŢataă îîn martie
1919, îîn scopul coordonaă rii activitaă tŢii partidelor comuniste sŢ i a organizaă rii revolutŢiei mondiale, a fost
folositaă de Stalin îîn politica externaă a statului sovietic îîn directŢia slaă birii regimurilor democratice. Prin
partidele comuniste afiliate, considerate sectŢii natŢionale ale Cominternului, Stalin s-a amestecat îîn
problemele interne ale altor state, fiind îîn umbra unor evenimente, cum a fost greva generalaă din Marea
Britanie (1926).
C. Germania – nazismul. Prevederile paă cii sŢ i consecintŢele ei, actŢiunile franceze sŢ i criza postbelicaă au
radicalizat politic spatŢiul german, care pe fondul crizei regimului de la Weimar, a permis ascensiunea
NatŢional-socialisŢ tilor condusŢ i de Hitler. Dupaă esŢ ecul puciului din 1923, pe fondul marii crize, propaganda
natŢionalistaă , rasistaă , xenofobaă , antisemitaă sŢ i revansŢ istaă a nazisŢ tilor le-a adus acestora îîn 1932 peste 12
milioane de voturi.
D. Hitlerismul a acaparat puterea îîn 30 ianuarie 1933 pe cale parlamentaraă . Noul regim a eliminat pe
comunisŢ ti sŢ i social-democratŢi, a desfiintŢat parlamentarismul, a preluat controlul armatei, politŢiei, presei,
administratŢiei, justitŢiei, educatŢiei sŢ i propagandei. Partidul Social-Democrat sŢ i cele de centru au fost
55
curaî nd dizolvate, doar natŢional-socialisŢ tii raă maî naî nd un partid legal. Alegerile au devenit farse electorale.
Singura misiune a Reichstag-ului raă maî nea slaă virea Fuhrer-ului. NazisŢ tii au preluat aparatul administrativ,
pe care au îînceput saă -l epureze. îîn acelasŢ i timp, ei au creat o serie de organisme naziste paralele,
dependente doar de Hitler. IÎn sfera economicaă , grevele au fost interzise, iar sindicatele desfiintŢate, fiind
îînlocuite de caă tre Frontul Muncii, o organizatŢie nazistaă . AvocatŢii, doctorii, inginerii sŢ i profesorii sŢ i-au vaă zut
asociatŢiile profesionale îînlaă turate de caă tre cele natŢional-socialiste. Nici viatŢa culturalaă sŢ i intelectualaă nu a
fost neglijataă de caă tre noiistaă paî ni ai Germaniei: s-a instituit un control strict asupra editurilor sŢ i univer-
sitaă tŢilor, iar un aparat brutal de cenzuraă a intrat îîn functŢiune.OpozitŢia conducerii SD condusaă de Ernst
Rohm este lichidataă fizic, armata este subordonataă , cresŢ te rolul SS-ului, se lanseazaă un program de
constructŢii social-strategice sŢ i de îînarmare care lichideazaă sŢ omajul. Se trece la controlul total al vietŢii
sociale, se creeazaă lagaă rele de concentrare unde sunt trimisŢ i opozantŢii politici sŢ i sociali, minoritaă tŢile
sexuale sŢ i religioase sŢ i rasele considerate a fi inferioare(evreii, tŢiganii sŢ i slavii). Hitler promisese maselor
refacerea economicaă a Germaniei („muncă şi pâine") sŢ i s-a tŢinut de cuvaî nt. îîn special prin intermediul
unor lucraă ri publice, el a izbutit saă scoataă tŢara din marasmul economic îîn care se zbaă tea. Din 1936,
Germania a pornit reîînarmarea. îîn aceste conditŢii, sŢ omajul a scaă zut drastic, de la 6 milioane de persoane
îîn ianuarie 1933, la sub 1 milion la finele lui 1936. Iar îîn 1938, îîn Germania s-a faă cut simtŢitaă necesitatea
unei fortŢe de muncaă suplimentare. SŢ i afacerile au prosperat, elita economicaă germanaă beneficiind sŢ i ea de
relansarea economicaă a tŢaării. Pentru cetaă tŢenii germani obisŢ nuitŢi, care nu erau evrei, slavi, rromi, martori
ai lui lehova sau comunisŢ ti, guvernarea lui Hitler a îînsemnat sporirea bunaă staă rii. îîn plus, atasŢ amentul fatŢaă
de cauza natŢional-socialistaă permitea depaă sŢ irea barierelor sociale existente îîn Germania, îînainte de 1933.
Hitler a realizat, îîn fond, o minirevolutŢie socialaă , care a fost îîmbraă tŢisŢ ataă cu entuziasm de caă tre categoriile
inferioare ale clasei de mijloc sŢ i chiar de caă tre muncitori.NatŢionalismul, care-l ajutase pe Hitler ataî t de
mult la cucerirea puterii, a continuat saă aibaă succes la masele germane sŢ i dupaă 1933. Refacerea Germaniei
Mari sŢ i ruperea cătuşelor Versailles-ului erau teme acceptate de caă tre cei mai multŢi dintre germani. Iar
obstinatŢia cu care Hitler chiar respecta unele dintre promisiunile pe care le faă cea i-a adus o popularitate
faă raă precedent printre dictatorii Europei interbelice.

5. ŢRAŢAŢELE SOVIEŢO-GERMANE IÎN PERIOADA INŢERBELICAĂ

Ecluse pe plan european Germania sŢ i URSS se apropie sŢ i semneazaă un act de recunoasŢ tere reciprocaă
(1921). dublat de tratatul de la Rapallo(1922), prin care îîsŢi anulau datoriile sŢ i dezvoltau scimburile
economice. Momentul culminant este pactul Ribbentrop-Molotov din 23 august 1939 caă nd cele douaă state
îîmpart de fapt sferele de influentŢaă îîn Europa de est sŢ i centralaă .

6. ISTORIA ALTFEL
Adolf Hitler (n. 20 aprilie 1889, Braunau am Inn, Austria — d. 30 aprilie 1945, Berlin), lider al Partidului
NatŢional Socialist German, cancelar al Germaniei din 1933, iar din 1934 conducaă tor absolut ("Fuü hrer") al
Germaniei, a fost unul din cei mai cruzi dictatori din istoria omenirii. Ajuns la putere îîn 1933, liderul
misŢ caă rii naziste, Hitler a dus o politicaă de pregaă tire sŢ i de declansŢ are a celui de Al Doilea Raă zboi Mondial,
precum sŢ i de punere îîn aplicare a unui plan de exterminare îîn masaă a evreilor sŢ i a adversarilor politici. IÎn
sŢ coalaă nu s-a remarcat, fiind elev mediocru. Dupaă moartea paă rintŢilor, îîn 1907, s-a mutat la Viena unde a
îîncercat saă se îînscrie la cursurile Academiei de Arte Frumoase, îîncercare esŢ uataă . Ţimp de sŢ ase ani a dus o
viatŢaă mizeraă îîn cele mai saă race cartiere ale orasŢ ului, singura sa sursaă de venit fiind ilustratele cu diferite
claă diri din Viena, pe care le picta sŢ i vindea îîn cafenele. Dupaă izbucnirea Primului Raă zboi Mondial, s-a
îînrolat îîn armata germanaă . Pe front a fost decorat cu Crucea de Fier clasa I. Sfaî rsŢ itul raă zboiului l-a
surprins îîntr-un spital, fiindcaă fusese raă nit îîn urma unui atac englez cu gaze de luptaă . Dupaă terminarea
raă zboiului, Hitler sŢ i-a schitŢat îîn minte ceea ce urma saă devinaă natŢional-socialismul. O gaî ndire bazataă pe un
anti-semitism feroce sŢ i o orientare rasistaă asupra societaă tŢii sŢ i a valorilor eiEnergia sŢ i talentul saă u
propagandistic sŢ i oratoric l-au impus, astfel caă Hitler, alaă turi de fondatorul partidului, Anton Drexler, a
formulat programul politic îîn februarie 1920. Ţot atunci s-a hotaă raî t sŢ i schimbarea denumirii partidului îîn
Partidului Muncitoresc NatŢional-Socialist German. IÎncaă de la îînceputurile carierei politice, Hitler era
56
consŢ tient de puterea propagandei, totul fiind foarte bine pus la punct. Din aprilie 1930, responsabil cu
propaganda a fost numit Joseph Goebbels, care a folosit cu succes noile tehnici, afisŢ ele electorale caî t sŢ i
radioul. Au fost îînchiriate avioane sŢ i automobile de lux pentru deplasarea mai rapidaă a lui Hitler îîn caî t mai
multe locuri. Demersul a avut efectul scontat, dar un mare merit la succesul nazisŢ tilor l-a avut
absenteismul electoratului la urne. Succesul obtŢinut de partidul saă u la alegerile din 1932 l-a îîncurajat saă
nu accepte nici o altaă functŢie decaî t cea de cancelar. IÎntaî lnirile dintre Hitler sŢ i presŢ edintele Hindenburg nu
au dus la nici un rezultat. A urmat o perioadaă tulbure îîn viatŢa politicaă germanaă , culminaî nd, totusŢ i, la 30
ianuarie 1933 cu numirea îîn functŢia de cancelar a lui Hitler. IÎn scurt timp, nazisŢ tii au preluat toate
functŢiile de conducere, ataî t îîn Parlamentul german (Reichstag), caî t sŢ i îîn economie. IÎn martie 1933, Hitler
s-a hotaă raî t saă propunaă noului Parlament Legea de împuternicire (Ermächtigungsgesetz), care prevedea
îînlaă turarea procedurilor sŢ i legislatŢiei parlamentare sŢ i transferul puterii depline cancelarului sŢ i guvernului
saă u, prin asumarea de prerogative dictatoriale.
Benito Amilcare Andrea Mussolini (29 iulie, 1883, Predappio laî ngaă Forlîè – 28 aprilie, 1945, Giulino di
Mezzegra laî ngaă Como) a fost conducaă torul Italiei îîntre anii 1922 sŢ i 1943. A creat un stat fascist utilizaî nd
propaganda sŢ i teroarea de stat. Folosindu-sŢ i carisma, controlul total al mediei sŢ i intimidarea rivalilor
politici, a ruinat sistemul democratic de guvernare existent. Intrarea sa îîn cel de-al doilea raă zboi mondial
alaă turi de Germania lui Hitler a faă cut din Italia o tŢintaă a atacurilor Aliate, ceea ce a dus îîn final la caă derea sŢ i
moartea sa. Naă scut la Dovia, îîn Italia, îîn 29 iulie 1883, ca fiu al unei îînvaă tŢaătoare de tŢaraă sŢ i al unui fierar.
SŢ cola elementaraă o face îîn Dovia. Natura sa rebelaă sŢ i indisciplina sa "naturalaă " se vaă d îîncaă din timpul
frecventaă rii sŢ colii secundare, la Predappio, pe care a terminat-o cu greu, la 14 ani, fiind de mai multe ori
aproape de exmatriculare. Ţrimis apoi la Faenza, la un liceu al Caă lugaă rilor Silezieni, se revoltaă din nou,
contra ordinii sŢ i diciplinei impuse, fiind exmatriculat. 1902, pleacaă îîn ElvetŢia unde traă iesŢ te pe apucate,
prestaî nd tot felul de munci necalificate. IÎn timpul sŢ ederii sale îîn ElvetŢia, a intrat deseori îîn conflicte cu
politŢia localaă pentru vagabondaj sŢ i îîncaă iereri. IÎn 1904 se îîntoarce îîn Italia pentru satisfacerea serviciului
militar obligatoriu. Predaă , din nou, îîn sŢ coli elementare, îîntre 1907 - 1908. IÎn 1909, se mutaă îîn Ţrent,
Austria, astaă zi Ţrento, Italia, unde a lucrat pentru un ziar de orientare socialistaă , lucraî nd, îîn acelasŢ i timp,
la caî teva din scrierile sale timpurii. Dupaă reîîntoarcerea îîn Italia, editeazaă un ziar socialist îîn Forlîé, sŢ i,
ulterior, devine editor la un alt ziar socialist, "Avanti!", considerat la vremea respectivaă cel mai important
ziar socialist din Italia. IÎn martie 1919, mai exact la 23 martie, Mussolini fondeazaă la Milano primul grup
politic de orientare fascistaă . InitŢial programul grupului saă u politic avea o orientare strict natŢionalistaă ,
caă utaî nd saă atragaă categoria largaă a veteranilor Primului Raă zboi Mondial. Ca un laitmotiv, Mussolini insista
pe refacerea gloriei Romei antice. Mai taî rziu, realizaî nd caă grupul saă u tŢintaă de veterani de raă zboi nu este
suficient pentru realizarea tŢelurilor sale politice, Mussolini adaugaă o altaă componentaă programului saă u
fascist, care se adresa specific italienilor bogatŢi, proprietari de companii sŢ i terenuri. IÎn octombrie 1922,
Mussolini organizeazaă "MarsŢ ul asupra Romei" (Marcia su Roma). La ordinul saă u, mii de fascisŢ ti se
îîndreaptaă spre Roma pentru a prelua puterea. Intimidat sŢ i temaî ndu-se de un raă zboi civil, regele Victor
Emanuel III îîl desemneazaă pe Mussolini drept prim-ministru. IÎn anii urmaă tori, Mussolini preia treptat
îîntreaga putere, luaî ndu-sŢ i titlul de "Il Duce" sŢ i impunaî nd îîn Italia cultul propriei personalitaă tŢi.
Vladimir Ilici Lenin naă scut Ulianov (22 aprilie 1870 – 21 ianuarie 1924), a fost un revolutŢionar rus care
a condus partidul bolsŢ evic, primul Premier al Uniunii Sovietice sŢ i fondatorul ideologiei cunoscute sub
numele de leninism. A fost un personaj activ îîn Partidul Social Democrat al Muncii din Rusia (PSDMR), iar
din 1903 a condus fractŢiunea bolsŢ evicaă , dupaă ruptura cu mensŢ evicii, rupturaă care a fost inspirataă , cel
putŢin partŢial, de pamfletul saă u Ce este de făcut?. IÎn 1906 a fost ales îîn prezidiul PSDMR. IÎn 1907 s-a mutat
îîn Finlanda pentru motive de sigurantŢaă. A continuat saă caă laă toreascaă îîn Europa sŢ i saă participe la
numeroase îîntruniri socialiste, inclusiv la ConferintŢa de la Zimmerwald din 1915.La 6 aprilie 1917 s-a
reîîntors la Petrograd, cu ajutorul lui Parvus, urmaă rind raă sturnarea tŢarului Nicolae al II-lea. IÎn acea
perioadaă a preluat un rol conducaă tor îîn misŢ carea bolsŢ evicaă , publicaî nd. Dupaă o revoltaă a muncitorilor
esŢ uataă îîn iulie, Lenin a fugit îîn Finlanda. S-a reîîntors îîn octombrie, conducaî nd o revolutŢie armataă ,
îîmpotriva Guvernului Provizoriu. Ideile sale de guvernare, chemau la o nouaă formaă de conducere, bazataă
pe consiliile muncitorilor numite soviete. Acceptaî nd caă sovietele sunt singurele forme legitime de
57
guvernare muncitoreascaă , Lenin a îîntrerupt activitatea Adunaă rii Constituante Ruse. Aici, bolsŢ evicii
pierduseraă la vot, caî sŢ tigaă torul alegerilor fiind Partidul Socialist RevolutŢionar. Mai taî rziu, acesŢ tia din urmaă
s-au divizat îîn douaă fractŢiuni, una de staî nga, pro-soviete, sŢ i alta de dreapta, anti-soviete. BolsŢ evicii aveau
majoritatea îîn Congresul Sovietelor sŢ i au format o coalitŢie guvernamentalaă cu socialisŢ tii revolutŢionari de
staî nga. IÎn cele din urmaă , coalitŢia lor îînsaă s-a praă busŢ it, dupaă ce socialisŢ tii-revolutŢionari s-au opus tratatului
de pace de la Brest-Litovsk, ei îîncercaî nd chiar, prin aliantŢe cu alte partide, saă raă stoarne guvernul
sovietelor. Iosif Vissarionovici Stalin, naă scut
Ioseb DjugasŢ vili (21 decembrie 1879 – 5 martie 1953) a fost un revolutŢionar bolsŢ evic sŢ i conducaă tor
politic sovietic. Stalin a devenit Secretar General al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice îîn 1922, îîn
urma mortŢii lui Vladimir Ilici Lenin, caî sŢ tigaî nd îîn anii deceniului al treilea lupta pentru putere cu Lev
ŢrotŢki sŢ i consolidaî ndu-sŢ i pe deplin autoritatea odataă cu Marea Epurare, o perioadaă de represiune cruntaă
al caă rei apogeu a fost atins îîn 1937. Stalin a raă mas la putere pe tot parcursul celui de-al Doilea Raă zboi
Mondial, sŢ i dupaă îîncheierea acestuia, paî naă la moartea sa. Regimul saă u de ideologie marxist-leninistaă este
adeseori numit stalinism. Sub Stalin, care a îînlocuit Noua Politicaă Economicaă (NEP) cu planurile cincinale,
(introduse îîn 1928) sŢ i agricultura individualaă cu agricultura cooperatistaă , Uniunea Sovieticaă a fost
transformataă dintr-o societate tŢaăraă neascaă îîntr-o mare putere industrialaă mondialaă la sfaî rsŢ itul celui de-al
patrulea deceniu. Agricultura sovieticaă , care a fost exploatataă pentru finantŢarea industrializaă rii, a
continuat saă fie subdezvoltataă pe toataă durata deceniului. Colectivizarea a trebuit sa facaă fatŢaă opozitŢiei
generalizate a chiaburilor, îîn fapt, cei mai harnici sŢ i gospodari oameni ai satelor, avaî nd ca rezultat o luptaă
îînversŢ unataă a multor tŢaărani îîmpotriva autoritaă tŢilor. IÎn acest timp, Stalin a argumentat caă fractŢionismul
Partidului Comunist aflat la putere ar putea slaă bi Uniunea Sovieticaă îîn fatŢa inamicilor externi. Pe durata
deceniului al patrulea, el, practic, a eliminat opozitŢia politicaă prin intermediul sistemului foarte dur al
exilului intern sŢ i prin executŢii, iar prin asigurarea de beneficii anumitor segmente ale populatŢiei, a caî sŢ tigat
sprijinul sau cooperarea lor cu regimul.

7. CRONOLOGIE
Februarie/martie 1917: RevolutŢia burghezaă , apoi lovitura de stat bolsŢ evicaă (24 octombrie).
25 octombrie/7 noiembrie 1917: Lovitura de stat bolsŢ evicaă de la Petrograd
Ianuarie 1918: ComunisŢ tii rusŢ i dizolvaă Adunarea Constituantaă
1918-1922: Raă zboiul civil din Rusia; interventŢia straă inaă antibolsŢ evicaă
1919: Se formeazaă Partidul Muncitoresc German.
1921: Lenin lanseazaă Noua Politică Economică (N.E.P.)
octombrie 1922: Marşul asupra Romei sŢ i preluarea puterii îîn Italia de caă tre Mussolini, conducaă torul
Partidului Fascist Italian
1922: NasŢ terea URSS.
1924: Moare V.I. Lenln.
1924-1926: Perioada îîn care Mussolini sŢ i-a lichidat principalii adversari politici
1924-1927: Luptaă pentru putere, îîn cadrul elitei bolsŢ evice din U.R.S.S., caî sŢ tigataă de Stalin
1929: Stalin preia îîn totalitate puterea îîn URSS.
1925: Adolf Hitler, scrie Mein Kampf.
1928-1933: Primul plan cincinal
1929: Ţratatul de la Laterano îîntre statul italian sŢ i papalitate
30 ianuarie 1933: Adolf Hitler devine cancelar al Germaniei
1933: Este incendiat Reichstag-ul.
martie 1933: Alegeri îîn Germania, influentŢate de actŢiunile nazisŢ tilor germani
30 iunie 1934: Noaptea cuţitelor lungi eliminarea conducaă torilor S.A. sŢ i a adversari declaratŢi ai regimului
national-socialist
1935: Legile de la Nuü rnberg prin care evreii erau deposedatŢi de cetaă tŢenia germanaă
1936-1938: Marea Teroare, epuraă rile ordonate de Stalin

58
8. DICŢŢ IONAR
Marele Raă zboi: denumire dataă primului raă zboi mondial (paî naă la izbucnirea celui de-al doilea), impusaă
chiar din acea perioadaă ,
Obedient: ascultaă tor, supus.
SpatŢiu vital (Lebensraum): îîn conceptŢia lui Hitler, poporul german trebuia saă traă iascaă îîntr-un singur stat sŢ i
avea nevoie de teritorii suplimentare, imposibil de obtŢinut altfel decaî t pe seama vecinilor Germaniei.
Spiritul epocii (Zeitgeist): set de opinii Impuse îîn aceeasŢ i perioadaă , îîn mai multe tŢaări.
DelatŢiune: denuntŢ , paî raă .
Exportul de revolutŢie = dorintŢa unora dintre conducaă torii bolsŢ evici de a promova comunismul sŢ i îîn alte
tŢaări europene, îîn special îîn Germania, cu scopul de a usŢ ura lupta statului sovietic cu tŢaările capitaliste
inamice.
Gulag - spatŢiu concentratŢionar: lantŢ de lagaă re de muncaă fortŢataă sŢ i de exterminare menite saă elimine
„duşmanii poporului" sŢ i saă asigure loialitatea fatŢaă de regimul comunist, prin intermediul terorismului de
stat sŢ l al spaimei generalizate.
Divide et impera: „dezbină şi stăpâneşte"(Machiavelli); mod de a domina adversarii prin folosirea
disensiunilor dintre acesŢ tia.
Fuü hrer: conducaă tor, îîn limba germanaă .
Reichstag: camera superioaraă a Parlamentului german.
Culaci – chiaburi: tŢaărani îînstaă ritŢi, gospodari, principalii „duşmani de clasă" ai comunisŢ tilor îîn mediul rural.

XV. AL DOILEA RAĂ ZBOI MONDIAL

1. CAUZELE CONFLICŢULUI
Se regaă sesc îîn prevederile paă cii de la Versailles, a incapacitaă tŢii de interventŢie a Societaă tŢii NatŢiunilor,
neîîntŢelegerile anglo-franceze, izolatŢionismul american, tendintŢele revansŢ arde germane, italiene sŢ i
japoneze, ascensiunea regimurilor dictatoriale sŢ i conciliatorismul anglo-francez.Ţratatele impuneau
Germaniei sŢ i celorlaltŢi îînvinsŢ i anumite restrictŢii, dar nu prevedeau sŢ i mijloacele pentru a-i obliga saă le
respecte.Instaurarea unor regimuri fasciste îîn Europa, îîn special a celui nazist, a fost la originea
raă zboiului. Hitler promisese poporului german caă va desface „caă tusŢ ele Versailles-ului". IÎncaă lcaă rile
tratatelor prin reîînarmarea Germaniei sŢ i remilitarizarea zonei renane au fost pasŢ i importantŢi caă tre un nou
raă zboi. MentŢionaă m caă , îîn anii '30, toate statele se îînarmau, dar Germania o faă cea, îîncaă lcaî nd restrictŢiile
impuse la Versailles.Revizionismul a fost îîn mare maă suraă vinovat de îîmpingerea lumii îîntr-un nou raă zboi.
Este vorba nu doar de revizionismul german, ci sŢ i de cel ungar, bulgar etc. La raî ndul lor, sovieticii,
nemultŢumitŢi caă au pierdut rangul de mare putere dupaă efortul militar al Rusiei din 1914-1917, doreau
recuperarea unor teritorii „pierdute" îîn 1918. Protocolul adiţional secret al Pactului de neagresiune cu
Germania din 23 august 1939 preciza tocmai aceste intentŢii.
Constituirea unei noi aliantŢe militare (Axa Berlin - Roma - Ţokio), ca sŢ i apropierea germano-sovieticaă , de
altfel, ar fi trebuit saă staî rneascaă mai multaă îîngrijorare celorlalte puteri occidentale. Era de presupus caă
Germania va îîncerca saă redevinaă mare putere, iar FrantŢa sŢ i Marea Britanie ar fi trebuit saă se opunaă , îîntre
îînvingaă tori îînsaă erau numeroase tensiuni sŢ i contradictŢii, iar rezultatul a fost, mai ales din partea Marii
Britanii, o atitudine conciliatoare fatŢaă de Germania. Existau, de asemenea, contradictŢii sŢ i îîntre Marile
Puteri, pe de o parte, sŢ i statele mici sŢ i mijlocii, pe de alta. Unele dintre acestea au fost victime ale conci-
liatorismului franco-britanic, asŢ a cum s-a îîntaî mplat cu Cehoslovacia îîn 1938.

2. IÎNCEPUŢUL RAĂ ZBOIULUI

Statul polonez, refaă cut îîn 1918, avea asigurataă iesŢ irea la Marea Balticaă printr-un coridor situat îîn dreptul
portului Gdansk (Dantzig). El separa Prusia Orientalaă de Germania Mare. Refuzul Poloniei de a renuntŢa la
teritoriul respectiv a oferit Germaniei motivul raă zboiului. Pentru a se asigura, ea a îîncheiat Pactul de Oţel
(mai 1939) cu Italia sŢ i Tratatul de neagresiune cu Uniunea Sovietică (23 august 1939).Germania a cerut
59
Poloniei saă -i cedeze orasŢ ul port Danzig sŢ i „coridorul polonez” sŢ i îîn fatŢa refuzului acesteia a atacat-o la 1
septembrie 1939. FrantŢa sŢ i Marea Britanie au declarat raă zboi Germaniei la 3 septembrie 1939, dar nu au
actŢionat militar astfel caă atacataă din est sŢ i de URSS îîn 14 septembrie 1939, Polonia a fost zdrobitaă îîn 4
saă ptaă maî ni sŢ i îîmpaă rtŢitaă îîntre rusŢ i sŢ i germani. Profitaî nd de situatŢie URSS a atacat Finlanda octombrie 1939-
martie 1940 sŢ i a silit-o saă -i cedeze ismul Kareliei, portul Viiborg sŢ i baza aero-navalaă Hango.

3. RAĂ ZBOIUL CIUDAŢ

Victoria rapidaă pe frontul polonez a fost posibilaă sŢ i datoritaă atitudinii FrantŢei sŢ i Marii Britanii, care, dupaă
declaratŢia de raă zboi, au acordat Poloniei doar un ajutor financiar sŢ i s-au multŢumit saă ocupe pozitŢii pe linia
Maginot. Cele circa opt luni de acalmie îîn vest poartaă denumirea de războiul ciudat. Raă zboiul ciudat a fost
un raă zboi al ocaziilor pierdute, deoarece Germania nu a fost nevoitaă saă lupte pe douaă fronturi sŢ i a avut
raă gazul necesar pentru a lichida Polonia. îîn plus, el a contribuit la aparitŢia atitudinilor defetiste, la
scaă derea moralului sŢ i combativitaă tŢii soldatŢilor, explicaî nd evolutŢiile ulterioare pe frontul din Vest. IÎn vest,
Belgia sŢ i Olanda, desŢ i sŢ i-au reconfirmat neutralitatea, declaraî nd caă vor intra îîn raă zboi doar dacaă
frontierele lor vor fi atacate, se pregaă teau pentru o asemenea eventualitate, construind fortificatŢii.
Intrarea îîn raă zboi a Marii Britanii sŢ i a dominioanelor a dat nasŢ tere la numeroase incidente navale, care au
dus la blocarea flotei germane îîn Marea Balticaă de caă tre cea anglo-francezaă , care îîi era cu mult superioaraă .
Pe tot parcursul raă zboiului, Germania a evitat confruntaă rile navale deschise, folosind doar submarinele sŢ i
minele magnetice. Era de asŢ teptat o blocadaă a Germaniei de caă tre flota britanicaă sŢ i cea francezaă , ceea ce i-
ar fi creat mari probleme îîn aprovizionarea cu materiile prime necesare industriei de raă zboi, materii
prime care îîi lipseau.

4. REICHUL IÎN OFENSIVAĂ

A. Campania din 1940 îîncepe prin ofensiva germanaă spre nordul european cu scopul de a pune maî na pe
rezervele de minereu scandinav sŢ i a devansa blocada navalaă englezaă . IÎn martie 1940 germanii ocupaă rapid
Danemarca(6 ore) sŢ i Norvegia(20 de zile), respingaî nd desantul franco-britanic de la Narvik. IÎn 10 mai
1940 germanii atacaă îîn vest cucerind Luxemburgul îîn 2 ore sŢ i silind Olanda – 19 mai sŢ i Belgia – 29 mai saă
capituleze. Ţancurile germane trec prin muntŢii Ardeni, ocolind linia Maginot sŢ i ies îîn 20 mai la canalul
Maî necii izolaî nd îîn Flandra 40 de divizii aliate. Englezii îîsŢi retrag trupele prin Dunkerque, iar FrantŢa
raă masaă singuraă capituleazaă îîn 20 iunie 1940. Germanii ocupaă tŢaărmul atlantic, Parisul , nordul sŢ i nord-
estul îîn timp ce îîn sud se instaleazaă un guvern colaboratŢionist condus de mareşalul Phillipe Petain cu
sediul la Vichy.RezistentŢa e preluataă la Londra de generalul de Gaulle, iar englezii vor rezista asaltului
aerian german din august 1940 – martie 1941, zaă daă rnicind o debarcare germanaă îîn insulaă . IÎn est,
profitaî nd de situatŢie URSS ocupaă îîn august 1940 Basarabia, Bucovina de nord, Estonia, Letonia sŢ i Lituania.
B. Campaniile din 1941 îîncep îîn Europa îîn martie caî nd venind îîn ajutorul italienilor germanii ocupaă îîn 3
saă ptaă maî ni Jugoslavia sŢ i Grecia. IÎn 22 iunie 1941 germanii sŢ i aliatŢii lor atacaă URSS, avansaî nd spre est îîn 6
saă ptaă maî ni îîntre 900-1200 Km. Sunt ocupate Kiev, Minsk, Odessa, Smolensk, îîncercuit Leningradul,
ofensiva Axei fiind opritaă îîn decembrie la 40 km vest de Moscova. IÎn Africa esŢ ecul italian îîl determinaă pe
Hitler saă trimitaă aici Deutche Afrika Korps condus de generalul Rommel. IÎn Pacific antagonismul
japonezo-american duce la atacul japonez asupra bazei aero-navale americane de la Pearl-Harbour din
ins. Hawaii – 7 decembrie 1941, si cucerirea de caă tre niponi a Asiei de sud-est, Filipinelor, Indoneziei sŢ i
amenintŢarea Indiei sŢ i Australiei.

5. „NOUA ORDINE NAZISŢAĂ ” IÎN EUROPA

La îînceputul anului 1941, Germania detŢinea sau controla cea mai mare parte a Europei, desŢ i raă zboiul cu
Marea Britanie nu se sfaî rsŢ ise. Aceastaă Europaă , aflataă , conform unor istorici, ,,la ora de germană", trebuia
organizataă pe baze noi. Administrarea teritoriilor ocupate reprezenta sarcina armatei, a administratŢiei
civile care se sprijinea pe minoritatea germanaă sŢ i pe partide de dreapta sŢ i a Gestapo-ului, caă ruia îîi
reveneau toate obligatŢiile politŢiei. Germania alipise efectiv Austria (devenitaă Ostmark), districtul SudetŢilor,
Alsacia sŢ i Lorena, teritoriile poloneze sŢ i caî teva cantoane belgiene. Celelalte tŢaări cucerite au avut forme
60
diferite de organizare, îîntre care protectoratul, comandatura. guvernământul. Unele teritorii, ca
Danemarca sau FrantŢa, sŢ i-au paă strat suveranitatea paî naă îîn 1942 sau chiar 1943. Baă ncile germane au
îînlaă turat de pe continent finantŢele franceze sŢ i britanice, iar Germania sŢ i-a dezvoltat, prin maă suri
autarhice, potentŢialul economic. Unul dintre principalii parteneri de afaceri al acestei noi Germanii a fost,
paî naă îîn iunie 1941. Uniunea Sovieticaă , care i-a livrat materii prime, sau chiar i-a facilitat achizitŢionarea
unor maă rfuri din tŢaările neutre. IÎn teritoriile ocupate, Germania a organizat exploatarea sistematicaă a bo-
gaă tŢiilor naturale, a introdus programe de muncaă obligatorie, a ratŢionalizat alimentele sŢ i alte produse de
primaă necesitate. „Noua ordine" germanaă , sustŢinutaă de propaganda nazistaă , sublinia, de altfel, obligatŢia sŢ i
„onoarea" unor popoare de a munci sŢ i a se sacrifica pentru „marele popor german", apartŢinaî nd unei rase
superioare. In aceste teritorii, ocupantŢii au gaă sit colaboratori din raî ndul populatŢiei, dar au trebuit saă facaă
fatŢaă misŢ caă rilor de rezistentŢaă îîn FrantŢa, Belgia, Olanda, Grecia, Iugoslavia. Germania s-a impus sŢ i îîn restul
Europei raă mas neocupat, implicaî ndu-se îîn relatŢiile externe ale acestor tŢaări sŢ i obligaî ndu-le saă facaă anumite
concesii. Hitler a faă cut presiuni asupra Spaniei neutre pentru a ocupa Gibraltarul detŢinut de englezi.

6. IÎNCEPUŢUL SFAÎ RSŢ IŢULUI REICHULUI

Dupaă crearea aliantŢei anglo-americane prin Charta Atlanticului, se constituie din 26 de state îîn ianuarie
1942 Coaliţia Naţiunilor Unite îîn frunte cu SUA, Marea Britanie sŢ i URSS. IÎn mai-iunie 1942 americanii
opresc ofensiva japonezaă prin victoriile aero-navale din Marea Coralilor sŢ i din largul insulelor Midway, îîn
timp ce Rommel este oprit de britanici la 60 de km de Cairo îîn baă taă lia de la El Alamein – octombrie 1942.
IÎn est germanii îîncearcaă saă punaă maî na pe resursele petroliere din Caucaz, fiind zdrobitŢi la Stalingrad
septembrie 1942 – februarie 1943, moment care marcheazaă trecerea initŢiativei strategice îîn maî na
trupelor sovietice..

7. „RAĂ ZBOIUL ŢOŢAL”

InterventŢia Japoniei sŢ i intrarea Statelor Unite au transformat conflictul îîntr-un raă zboi cu adevaă rat
mondial. Raă zboiul avea sŢ i un caracter ideologic, deoarece se confruntau douaă conceptŢii diferite: una
reprezentataă de fascismul european sŢ i militarismul nipon, conform caă reia lumea era îîmpaă rtŢitaă îîn rase
superioare, îînzestrate cu toate calitaă tŢile de conducaă tori, sŢ i rase sŢ i popoare predestinate saă fie aservite, sŢ i
alta antifascistă, construitaă pe principiul egalităţii tuturor popoarelor şi al dreptului la libertate.
Propaganda de raă zboi a fost deosebit de activaă sŢ i de o parte, sŢ i de alta. Spionajul a avut un rol extrem de
important, fiind la baza unor victorii sau a unor îînfraî ngeri. Institute de cercetare sŢ i oameni de sŢ tiintŢaă au
lucrat pentru serviciile militare, descifraî nd coduri sau documente, perfectŢionaî nd arme sau maă rind
puterea unor medicamente, îîmbunaă taă tŢind comunicatŢiile. Raă zboiul a necesitat nu numai soldatŢi, ci sŢ i toate
resursele economice, maî na de lucru sŢ i importante resurse financiare.ProductŢia industrialaă a crescut,
directŢionaî ndu-se aproape exclusiv spre front. îîntreaga populatŢie era mobilizataă ; civililor le-au revenit
importante obligatŢii fatŢaă de stat sŢ i raă spunderea pentru aprovizionarea frontului. Se adaugaă furtul
sistematic practicat de ocupatŢia germanaă îîn Europa sŢ i de cea japonezaă îîn Asia, suferintŢele celor internatŢi
îîn lagaă re de muncaă fortŢataă sŢ i distrugerile materiale provocate de bombardamente. Caracterul de raă zboi
total decurge din lipsa unei demarcatŢii îîntre combatantŢi sŢ i civili, acesŢ tia din urmaă consideraî ndu-se a fi
mobilizatŢi sŢ i suferind privatŢiuni care au îîntrecut chiar sŢ i pe cele de pe front.

8. HOLOCAUSŢUL
A. Premisele Holocaustului se aflaă îîn îînsaă sŢ i doctrina rasistaă sŢ i antisemitaă a nazisŢ tilor, care a fost pusaă îîn
aplicare îîn Germania dupaă preluarea puterii. Apogeul ei îîl reprezintaă legile rasiale de la Nurenberg – 1935,
la are se adaugaă distrugerea sinagogilor sŢ i bunurilor evreiesŢ ti, concomitent cu îînceputul îînchiderii
evreilor îîn lagaă rele de concentrare prin „Noaptea de cristal” din 9-10 noiembrie 1938.
B. SolutŢia finalaă care semnifica exterminarea fizicaă a evreilor europeni a fost decisaă prin protocolul de la
Wansee – ianuarie 1942, sub coordonarea sŢ i conducerea SS, care urmaă rea arestarea, expropierea,
ghetoizarea, deportarea sŢ i lichidarea fizicaă directaă sau prin muncaă fortŢataă a elementului evreiesc. IÎn

61
perioada 1942-1945 prin lagaă rele de exterminare din Germania, Austria sŢ i Polonia au fost exterminatŢi 14
milioane de europeni, dintre care 6 milioane de evrei.
C. Holocaustul îîn Romaî nia a fost initŢiat prin legile rasiale ale guvernului Goga-Cuza din ianuarie 1938,
fiind continuate de regimul legionar sŢ i cel militar al lui Ion Antonescu , culminaî nd cu expropierea
bunurilor industriale, agricole, forestiere sŢ i comercial-bancare evreiesŢ ti, cu asasinatele din BucuresŢ ti îîn
perioada rebeliunii legionare 21-23 ianuarie 1941 sŢ i pogromul de la IasŢ i 28-29 iunie 1941. Dupaă îînceputul
raă zboiului antisovietic sŢ i eliberarea Basarabiei sŢ i Bucovinei, regimul Antonescu a deportat îîn Ţransnistria
pe evreii basarabeni, bucovineni sŢ i din judetŢele Dorohoi sŢ i BotosŢ ani, din cei 150.000 adusŢ i aici murind
datoritaă conditŢiilor existente sŢ i lipsurilor circa 100.000. IÎn Ţransilvania de nord-vest regimul horthist a
deportat pe cei 160.000 de evrei îîn lagaă rele naziste unde au murit 135.000 dintre acesŢ tia.

9. ANII 1943-1944
Dupaă debarcarea anglo-americanaă din Africa de nord – noiembrie 1942 sŢ i zdrobirea fortŢelor Axei de aici –
mai 1943, aliatŢii au debarcat îîn Sicilia sŢ i Italia de sud – iunie 1943, fapt ce a determinat îînlaă turarea lui
Mussolini sŢ i iesŢ irea Italiei din luptaă – septembrie 1943. Germanii au ocupat Italia sŢ i au rezistat pe linia
Monte Cassino sŢ i linia Gustav paî naă la sfaî rsŢ itul conflictului. La 6 iunie 1944 aliatŢii occidentali au debarcat
îîn Normandia sŢ i paî naă îîn toamnaă au atins linia Rinului. Anul 1942 a fost, pe frontul de est, un an de lupte
craî ncene, faă raă un rezultat concret pentru Germania, dar nici pentru Uniunea Sovieticaă . Vara,
Comandamentul General german avea îîn vedere doua directŢii: spre Caucaz, unde se aflau rezervele de
petrol, sŢ i spre Stalingrad, pentru a intercepta cursul Voigaă i. îîn dorintŢa de a obtŢine o victorie decisivaă ,
Hitler a concentrat 80% din fortŢele germane pe frontul din raă saă rit. Spre Caucaz, primele rezultate paă reau
promitŢaătoare, sovieticii retraă gaî ndu-se din fatŢa armatei germane. La Stalingrad, armatele germane, aflate
sub comanda generalului Paulus, baă teau pasul pe loc; ele îînaintau doar cu caî teva sute de metri zilnic,
pierderile fiind foarte mari de ambele paă rtŢi. îîn noiembrie, caî nd iarna sosise deja, sovieticii au declansŢ at o
primaă contraofensivaă sŢ i au straă puns segmentul romaî nesc al frontului, îîncercuind sŢ i capturaî nd Corpul 5 de
Armataă romaî n. Ţrupele germane, slaă bite moral de frig sŢ i de lipsa aprovizionaă rii, au capitulat îîn fatŢa
Stalingradului (31 ianuarie/2 februarie 1943). Stalingradul a adus sovieticilor prima mare victorie sŢ i a
produs cotitura mult asŢ teptataă pe frontul de est. Dupaă Stalingrad, posibilitatea îînfraî ngerii Germaniei
paă rea plauzibilaă . Sovieticii au intrat îîn posesia unor planuri secrete germane care detaliau ofensiva
prevaă zutaă pentru vara 1943 (operatŢiunea Citadela). Ei au luat maă surile corespunzaă toare sŢ i au obtŢinut, îîn
vara anului 1943, victoria de la Kursk. Baă taă lia de la Kursk, unde a avut loc cea mai mare baă taă lie de tancuri
din istorie, a permis sovieticilor saă preia initŢiativa strategicaă sŢ i a determinat Germania saă îînceapaă
retragerea de pe frontul din Raă saă rit. La îînceputul anului 1944, Leningradul a fost despresurat, iar îîn
aprilie 1944 Armata RosŢ ie a ajuns la Nistru, au paă truns îîn Polonia sŢ i au determinat iesŢ irea din luptaă îîn
august-septembrie a Romaî niei, Bulgariei sŢ i Finlandei. Ofensiva japonezaă îîn Extremul Orient, vastul
teritoriu ocupat sŢ i comportamentul soldatŢilor niponi îîn raă zboi au creat un adevaă rat sŢ oc sŢ i un mit al
invincibilitaă tŢii, îîn mai 1942 îînsaă , americanii au obtŢinut prima victorie laî ngaă insula Midway, faă raă urmaă ri
strategice, dar de o mare importantŢaă psihologicaă : ea demonstra caă japonezii pot fi îînfraî ntŢi sŢ i reda
îîncrederea îîn fortŢa militaraă a Statelor Unite. Statele Unite au preluat ofensiva îîn insulele Solomon, unde,
dupaă lupte grele (august 1942-februarie 1943), obtŢineau prima mare victorie strategicaă , obligaî nd Japonia
saă evacueze Guadalcanal sŢ i oprindu-i expansiunea.

10. SFAÎ RSŢ IŢUL RAĂ ZBOIULUI. IÎNFRAÎ NGEREA GERMANIEI

Dupaă respingerea ultimelor ofensive germane din Ardeni sŢ i zona lacului Balaton, aliatŢii au paă truns pe
teritoriul german, sovieticii sŢ i americanii faă caî nd jonctŢiune la Torgau pe Elba – aprilie 1945. RusŢ ii au
cucerit Berlinul sŢ i Hitler s-a sinucis – 1 mai 1945, iar Germania a capitulat la 9 mai 1945. Prin îîntaî lnirea
liderilor aliatŢi de la Yalta din 4-11 februarie 1945, s-a stabilit regimul ocupatŢiei îîn Germania, judecarea
criminalilor de raă zboi, denazificarea sŢ i democratizarea Europei. Ezitaă rile anglo-americane, i-au permis lui
Stalin saă dea o interpretare proprie acestor îîntŢelegeri sŢ i saă impunaă îîn estul european aflat sub ocupatŢia
trupelor sovietice regimuri procomuniste.
62
11. CONFERINŢŢ A DE LA POSŢDAM
Desfaă sŢ urataă îîn perioada 17 iulie – 2 august 1945, a prevaă zut colaborarea contra Japoniei, statutul
postbelic al Germaniei, problema reparatŢiilor de raă zboi sŢ i a criminalilor de raă zboi, granitŢaă polono-
germanaă pe raî urile Oder-Neisse sŢ i viitoarele tratate de pace. De asemenea a marcat îînceputul
antagonismului sŢ i neîîncrederii dintre sovietici sŢ i aliatŢii occidentali.

12. IÎNFRAÎ NGEREA JAPONIEI

IÎncepaî nd cu 1943 ofensiva americanaă a dus la eliberarea Asiei de sud-est sŢ i a Filipinelor. LipsitŢi de resurse
umane sŢ i materiale, japonezii au opus o rezistentŢaă craî ncenaă îîn insule sŢ i îîn arhipelagul Okinawa, recurgaî nd
sŢ i la utilizarea pilotŢilor sinucigasŢ i – kamikadze. Pentru a reduce pierderile proprii sŢ i a graă bi sfaî rsŢ itul
conflictului, presŢ edintele Ţruman a autorizat utilizarea armei nucleare. Dupaă bombardamentele atomice
de la Hiroshima – 6 august 1945 sŢ i Nagasaki – 9 august 1945, soldate cu peste 200.000 de victime, Japonia
a capitulat la 2 septembrie 1945.

13.ROMAÎ NIA IÎN AL DOILEA RAĂ ZBOI MONDIAL

Preliminariile, sunt legate de expansiunea regimului hitlerist pe fondul conciliatorismului franco-englez,
dublat de pactul Ribbentrop -Molotov din 23 august 1939. Pe baza acestui act germanii sŢ i sovieticii îîmpart
Polonia sŢ i îîn vara lui 1940 pe fondul victoriilor germane din vest URSS anexa teritorii finlandeze,
romaî nesŢ ti(Basarabia sŢ i Bucovina de Nord) sŢ i statele baltice. Participarea romaî neascaă la raă zboiul mondial
a avut douaă faze:
- În est 22 iunie 1941-23 august 1944, concretizat paî naă la 25 iulie prin eliberarea Basarabiei sŢ i
Bucovinei(pierduri 23.400 din care 5.000 morţi) sŢ i continuarea raă zboiului îîn raă saă rit paî naă la Stalingrad sŢ i
îîn Caucaz(pierderi totale 624.700 din care 71.600 morţi). Dupaă Stalingrad ataî t guvernul Antoneascu caă t sŢ i
opozitŢia democraticaă au dus tratative cu anglo-americanii pentru iesŢ irea din raă zboi, dar faraă succes.
- În vest 23 august 1944-9 mai 1945, concretizat prin participarea la eliberarea Ţransilvaniei, Ungariei,
Cehoslovaciei sŢ i Austria (pierderi 169.800 din care 21.000 morţi). Romniei nu îîi este recunoscutaă la Paris-
1947 statutul de cobeligerant, pierde din nou Basarabia, Bucovina de nord, tŢinutul HertŢei, insula SŢ erpilor
sŢ i Cadrilaterul, plaă tesŢ te o mare despaă gubire de raă zboi sŢ i este cedataă sferei de dominatŢie sovieticaă .

14. ISTORIA ALTFEL

Ocuparea statelor baltice se referaă la perioada îîn care statele baltice (Estonia, Letonia, Lituania) au suferit
regimul ocupatŢiei straă ine, mai îîntaî i din partea Uniunii Sovietice ca urmare a prevederilor a URSS din
1944 paî naă îîn 1991. IÎn momentul îîn care s-a declansŢ at al doilea
raă zboi mondial îîn 1939, soarta statelor baltice fusese deja hotaă raî taă prin „Protocolul aditŢional secret” al
pactului de neagresiune sovieto-german din august 1939. Pierderile umane din timpul celui de-al doilea
raă zboi mondial îîn statele baltice au fost printre cele mai ridicate din Europa. Estimaă rile oficiale arataă o
pierdere de 25% pentru Estonia, 30% pentru Letonia sŢ i 15% pentru Lituania. Aceste pierderi, care
cuprind ataî t pierderile provocate de lupte caî t sŢ i cele provocate de deportaă rile sovietice din 1941 sŢ i de
deportaă rile germane sŢ i de Holocaust au fost estimate la 90.000 de oameni pentru Estonia, 180.000 pentru
Letonia sŢ i 250.000 pentru Lituania.
Ocuparea de caă tre URSS a Basarabiei sŢ i Bucovinei de nord. Pe 28 iunie 1940, Romaî nia a primit un
ultimatum din partea Uniunii Sovietice, prin care se cerea evacuarea administratŢiei civile sŢ i a armatei
romaî ne de pe teritoriul dintre Prut sŢ i Nistru cunoscut ca Basarabia sŢ i din partea nordicaă a regiunii
Bucovina. IÎn cazul îîn care retragerea nu s-ar fi faă cut îîn termenul impus de patru zile, Romaî nia era
amenintŢataă cu raă zboiul. Datoritaă presiunilor conjugate de la Moscova sŢ i de la Berlin, administratŢia sŢ i
armata romaî ne s-au retras pentru a evita raă zboiul. Aceste evenimente au apaă rut îîn contextul mai larg îîn
care Germania Nazistaă sŢ i Uniunea Sovieticaă îîsŢi reîîmpaă rtŢeau sferele de influentŢaă îîn Europa Raă saă riteanaă sŢ i
se pregaă teau pentru declansŢ area celui de-al doilea raă zboi mondial.IÎn cea mai mare parte a teritoriului
ocupat, sovieitcii au proclamat RSS Moldoveneascaă , iar partea sudicaă a Basarabiei, Bugeacul, sŢ i nordul
63
Bucovinei au fost alipite la RSS Ucrainianaă . Odataă cu proclamarea RSS MoldovenesŢ ti, RSSA
Moldoveneascaă , republicaă autonomaă „moldoveneascaă ” de la raă saă rit de Nistru, a fost îîmpaă rtŢitaă îîntre cele
douaă republici sovietice vecine, Moldova sovieticaă sŢ i Ucraina. OcupatŢia sovieticaă a fost îîntreruptaă pentru
scurtaă vreme îîn 1941, dupaă ce Romaî nia a declansŢ at operatŢiunile militare de elibereare a teritoriilor
ocupate de URSS ca parte a OperatŢiunii Barbarossa), dar teritoriile au fost îîn cele din urmaă recuperate de
sovietici îîn 1944.
Blitzkrieg (termen din germanaă , care îînsemnaă efectiv război fulger) este numele comun sub care este
cunoscutaă o doctrinaă militaraă care constaă dintr-o ofensivaă militaraă generalizataă precedataă de atacuri
aeriene sŢ i bombardamente masive urmate de atacuri foarte rapide purtate de fortŢe mobile care atacaă
variat sŢ i prin surprindere pe un front larg, dar sŢ i îîn adaî ncimea teritoriului advers pentru a nu da timp
inamicului de a se apaă ra sau regrupa coerent.Definirea caracteristicilor a ceea ce este comun cunoscut
sub termenul de "Blitzkrieg" se bazeazaă pe mobilitatea deosebitaă a vehiculelor mecanizate de raă zboi.
Principiile de bazaă ale acestei doctrine sŢ i tipuri de operatŢii militare au fost dezvoltate de-a lungul
secolului 20 de mai multe natŢiuni sŢ i armate natŢionale. Armata Germaniei, Wehrmacht, a excelat îîn
implementarea acestor concepte prin includerea armelor sŢ i vehiculelor moderne ale timpului respectiv ca
una din metodele esentŢiale menite a spori eficientŢa luptelor sŢ i a muta caî t mai adaî nc îîn teritoriul inamic
linia de baă taă lie . Prima traducere îîn practicaă a doctrinei sŢ i conceptelor raă zboiului fulger au fost aplicate de
Wehrmacht la îînceputul teatrelor de operatŢii ale celui de-al doilea raă zboi mondial. Strategia a fost îîn
special efectivaă îîn cazul invaziei FrantŢei, Olandei sŢ i la îînceputul invaziei Uniunii Sovietice. Aceste
operatŢiunii militare reusŢ ite s-au bazat masiv pe manevre de penetrare surprinzaă tor de rapide,
nepregaă tirea generalaă a inamicilor sŢ i respectiv inabilitatea acestora de a reactŢiona suficient de rapid sŢ i
coerent la ofensiva generalizataă a armatei Germaniei Naziste. Faptul caă 1940 armata Germaniei a îînvins
relativ rapid fortŢele superioare numeric sŢ i tehnic ale FrantŢei a condus multŢi analisŢ ti militari ai timpului la
concluzia pripitaă sŢ i falsaă caă Wehrmacht folosise un nou sistem complex constaî nd din noi tipuri de arme,
care fuseseraă anterior inventate de caă tre germani.
Pierderile omenesŢ ti îîn cel de-al doilea război mondial se situeazaă îîn jurul cifrei de 72 de milioane de
victime. Din acestea, îîn jur de 47 de milioane au fost victime din cadrul populatŢiei civile, incluzaî nd aici sŢ i
20 de milioane de mortŢi provenitŢi din foametea sŢ i bolile cauzate de raă zboi. AliatŢii pierd 61 de milioane de
persoane, îîn timp ce Puterile Axei pierd circa 11 milioane de mortŢi.
Refugierea sŢ i expulzarea/straă mutarea germanilor dupaă îîncheierea celui de-al doilea raă zboi mondial se
referaă la fuga sŢ i deportarea îîn masaă a celor consideratŢi a fi de etnie germanaă din zonele ocupate de
Uniunea Sovieticaă îîn Europa, imediat dupaă îîncheierea celui de-al doilea raă zboi mondial sŢ i îîn primii trei ani
postbelici (1946 – 1948). Prima etapaă a procesului de expulzare a reprezentat-o evacuarea haoticaă a
populatŢiei civile organizataă de autoritaă tŢile germane îîn mai multe paă rtŢi ale tŢaării. Au urmat deportaă rile celor
care raă maă seseraă dupaă prima etapaă , care îîn multe paă rtŢi se aflau îîn zonele ocupate de Armata RosŢ ie, sŢ i care
erau concepute anume pentru crearea statelor natŢionale omogene din punct de vedere etnic. Expulzaă rile
îîn masaă ale minoritarilor germani au fost hotaă raî te îîn timpul ConferintŢei de la Potsdam din 1945, care
stabileau caă straă mutaă rile urmau saă fie faă cute "îîn ordine sŢ i îîntr-un mod uman". IÎn sursele AliatŢilor date
publicitaă tŢii dupaă 1990, deportarea sŢ i migratŢia etnicilor germani au afectat îîn jur de 16,5 milioane de de
oameni sŢ i a fost cea mai mare dintre migratŢiile postbelice orchestrate de puterile victorioase ale AliatŢilor
occidentali sŢ i ale Uniunii Sovietice staliniste. Alaă turi de germani au mai fost deportatŢi polonezi, romaî ni
din Basarabia sŢ i Bucovina, ucrainieni, maghiari, evrei din îîntreaga Uniune Soiveticaă sŢ i Europa
Raă saă riteanaă .Majoritatea expulzaă rilor au fost faă cute din zonele care au revenit Uniunii Sovietice sŢ i Poloniei
dupaă raă zboi. Alte deportaă ri de mai micaă amploare au fost faă cute din Cehoslovacia, Ungaria, Iugoslavia (îîn
special din Voievodina), Lituania sŢ i alte regiuni din Europa Centralaă sŢ i Raă saă riteanaă

15. CRONOLOGIE
1 septembrie 1939: atacul Germaniei asupra Poloniei; îînceputul raă zboiului
3 septembrie 1939: FrantŢa sŢ i Marea Britanie declaraă raă zboi Germaniei
17 septembrie 1939: Ţrupele sovietice intraă îîn Polonia
64
Septembrie-octombrie 1939: Polonia este îîmpaă rtŢitaă îîntre germani sŢ i sovietici
Noiembrie 1939-martie 1940: Războiul de iarnă, atacul sovietic îîmpotriva Finlandei
Aprilie 1940: germanii ocupaă Danemarca sŢ i Norvegia
mai-iunie 1940: Baă taă lia pentru FrantŢa
22 iunie 1940: Capitularea FrantŢei
August 1940: URSS anexeazaă sub amenintŢarea fortŢei Estonia, Letonia, Lituania, Basarabia sŢ i Bucovina de
Nord
august-septembrie 1940: Baă taă lia Angliei
octombrie 1940: Italia invadeazaă Grecia
aprilie 1941: fortŢele Axei ocupaă Grecia sŢ i Jugoslavia
22 iunie 1941: Atacul german îîmpotriva URSS
August 1941: Carta Atlanticului
Octombrie 1941: Acordul anglo-sovietic de colaborare sŢ i ajutor economic
7 decembrie 1941: Atacul japonez asupra bazei de la Pearl Harbour; intrarea S.U.A. îîn raă zboi
1 ianuarie 1942: se semneazaă DeclaratŢia NatŢiunilor Unite
Mai 1942: baă taă lia de la Midway
Octombrie 1942: Victoria englezilor de la El Alamein
8 noiembrie 1942: Debarcarea anglo-americanaă îîn nordul Africii
31 ianuarie-2 februarie 1943: Capitularea fortŢelor germane sŢ i ale aliatŢilor saă i la Stalingrad
februarie 1943: Victoria Statelor Unite îîn insulele Solomon
mai 1943: capitularea fortŢelor Axei din Africa
iunie-iulie1943: Baă taă lia de la Orel-Kursk
iulie 1943: debarcarea aliataă îîn Sicilia sŢ i sudul Italiei
3 septembrie 1943: Italia capituleazaă
28 noiembrie – 1 decembrie 1943: conferintŢa de la Ţeheran
2 aprilie 1944: Guvernul sovietic declaraă caă respectaă integritatea teritorialaă a Romaî niei sŢ i regimul politic
existent.
6 iunie 1944: Debarcarea din Normandia.
20 august 1944: Fronturile 2 sŢ i 3 Ucrainean au declansŢ at ofensiva pe directŢia IasŢ i-ChisŢ inaă u.
23 august 1944: Romaî nia se alaă turaă AliatŢilor.
Septembrie 1944: Bulgaria sŢ i Finlanda capituleazaă
25 octombrie 1944: Romaî nia îîncheie eliberarea Ţransilvaniei de nord-vest.
15 ianuarie 1945: Ţrupele romaî ne elibereazaă Budapesta.
4-11 februarie 1945: ConferintŢa de la Yalta
aprilie 1945: Mussolini a fost îîmpusŢ cat de caă tre partizanii italieni
9 mai 1945: Capitularea Germaniei
12 mai 1945: Armata romaî naă îîncheie participarea la raă zboi. 260 de zile de luptaă , 170.000 de soldatŢi
pieritŢi pe front.
17 iulie – 2 august 1945: ConferintŢa de la Postdam
6 august 1945: Lansarea bombei atomice la Hiroshima
9 august 1945: Lansarea celei de a doua bombe atomice la Nagasaki
2 septembrie 1945: Capitularea Japoniei

16. DICŢŢ IONAR

Eugenie: Ansamblu de metode care vizeazaă îîmbunaă taă tŢirea patrimoniului genetic al grupurilor umane.
Autarhie: situatŢia unui stat/unei natŢiuni care îîsŢi satisface nevoile economice prin propriile puteri, faă raă
importuri sau ajutor straă in.
CrucisŢ aător: navaă de raă zboi rapidaă , mai usŢ oaraă sŢ i mai putŢin puternicaă decaî t cuirasatul, servind pentru
interceptarea liniilor de comunicatŢie inamice.
Defetism: atitudine a celui care consideraă o cauzaă pierdutaă sau nu crede îîn reusŢ ita unei actŢiuni.
65
Distrugaă tor: navaă usŢ oaraă de luptaă , îînarmataă , folositaă pentru protectŢia navelor mari sŢ i vaî naă toarea de
submarine.
Genocid: exterminare intentŢionataă a unei comunitaă tŢi natŢionale, etnice, rasiale, religioase.
Gestapo: politŢia secretaă nazistaă (îîn germanaă Geheim Staadt Polizei).
Holocaust: la vechii evrei îînsemna sacrificiu îîn cinstea divinitaă tŢii, îîn care animalul sacrificat era ars îîn
îîntregime; aici, exterminarea populatŢiei evreiesŢ ti îîn al doilea raă zboi mondial.
Linia Maginot: linie fortificataă îîn FrantŢa, avaî nd rol de a apaă ra frontiera nord-esticaă .
Pactul Ţripartit: aliantŢaă militaraă îîncheiataă de Germania cu Italia sŢ i Japonia la 27 septembrie 1940, îîn care
acestea fixeazaă termenii colaboraă rii militare sŢ i îîsŢi delimiteazaă interesele teritoriale.

XVI. RELAŢŢ IILE INŢERNAŢŢ IONALE POSŢBELICE

1. ŢRAŢAŢELE DE PACE
ConferintŢa de la Yalta desfaă sŢ urataă îîn februarie 1945 cu participarea lui Stalin. Churchill sŢ i Roossevelt, a
decis reorganizarea Germaniei sŢ i Europei postbelice, judecarea criminalilor de raă zboi sŢ i ducerea
raă zboiului îîmpotriva Japoniei. ConferintŢa de la Postam(iulie-august 1945) a stabilit zonele de ocupatŢie îîn
Germania.-a instituit tribunalul de la Nurnberg sŢ i a hotaă raî t semnarea tratatelor de pace cu fosŢ ti aliatŢi ai
Germaniei. ConferintŢa de pace de la Paris(iulie-noiembrie 1946) a confirmat anexiunile sovietice pe seama
Romaî niei. Finlandei. Poloniei. Statelor Baltice, la care a adaă ugat Ucraina Subcarpaticaă luataă de la
Cehoslovacia, insulele Kurile sŢ i sudul Sahalinului de la Japonia.granitŢa polonaă -germanaă era fixataă pe
raî urile Oder sŢ i Neisse, aliatŢii germanilor au plaă tit mari despaă gubiri de raă zboi îîn special caă tre URSS. Pacea
dintre anglo-americani sŢ i germani s-a semnat îîn 1951, cea îîntre germani sŢ i sovietici îîn îîn 1956. cele douaă
state germane recunoscaî ndu-se reciproc îîn 1972 sŢ i reunificaî ndu-se îîn 1990. Tribunalul de la Nurnberg a
judecat 24 de lideri nazişti pentru crime îîmpotriva umanitaă tŢii sŢ i a paă cii, pronuntŢaînd 12 pedepse cu
moartea. La Tokyo au fost judecatŢi 27 de generali şi politicieni japonezi, pe aceleasŢ i capete de acuzare, 7
dintre ei fiind condamnatŢi la moarte.

2. ORGANIZAŢŢ IA NAŢŢ IUNILOR UNIŢE

EsŢ ecul Societaă tŢii NatŢiunilor a determinat pe aliatŢi saă i-a îîn calcul o nouaă organizatŢiei, creataă prin
participarea a 51 de state la Conferinţa de la San Francisco – aprilie 1945. ONU avea ca scop apaă rarea sŢ i
mentŢinerea paă cii, egalitatea membrilor sŢ i colaborarea internatŢionalaă . Organismele ONU (cu sediul la New
York)sunt:
- Adunarea Generală formataă din totŢi membri pe principiul un stat un vot
- Secretarul General ales pe 5 ani maxim 2 mandate pe criterii zonale
- Consiliul de securitate cu scopul de a apaă ra pacea cu 15 membri dintre care 5 permanentŢi cu drept de
veto( SUA, China, Rusia, FrantŢa sŢ i Marea Britanie) sŢ i 10 nepermanentŢi alesŢ i pe 2 ani
- Consiliul economic şi social care coordoneazaă 27 organisme ONU dintre care FAO,UNESCO,UNICEF, FMI
- Curtea internaţională de justiţie(cu sediul la Haga)

3. RAĂ ZBOIUL RECE

A. Scindarea Europei îîsŢi are originile îîn epoca de dupaă Yalta sŢ i Postam, caî nd URSS a impus regimuri
comuniste îîn estul european, a constituit Kominformul sŢ i a initŢiat îîn 1948 blocada Berlinului sŢ i
constituirea pactului de la VarsŢ ovia - 1955. IÎn replicaă americanii au lansat planul Marshall(ajutorarea
economicaă pentru refacerea postbelicaă a statelor vest europene) sŢ i doctrina Ţruman(zaă gaă zuirea
comunismului prin sprijinirea militaraă a Greciei sŢ i Ţurciei) sŢ i crearea aliantŢei militare NAŢO – 1949.
B. Mondializarea este legataă de generalizarea ”raă zboiului rece” pe plan economic, militar sŢ i politic, agravat
de instaurarea comunismului îîn China – 1949, divizarea Coreii sŢ i raă zboiul coreean 1950-1953, îînceput cu
atacul nordului, interventŢia ONU sub conducerea SUA sŢ i apoi a „voluntarilor chinezi”. IÎn Vietnam ,
misŢ carea comunistaă s-a opus prin luptaă francezilor 1946-1954, crearea unui stat comunist îîn nord, apoi
66
raă zboiul civil din sud sŢ i interventŢia americanaă 1964-1973 sŢ i reunificarea sub regimul comunist. Momentul
de vaî rf îîl constituie criza rachetelor din Cuba din 1962.
C. O lume bipolaraă are la bazaă divizarea lumii îîntre URSS sŢ i SUA, concomitent cu crearea blocurilor
economice(CAER sŢ i CEE) sŢ i militare(pactul de la VarsŢ ovia sŢ i NAŢO). Sovieticii au reprimat orice dizidentŢaă
de gen Ungaria -1956 sŢ i Cehoslovacia-1968, iar americanii au initŢiat „vaî naă toarea de vraă jitoare” a
senatorului McCarthy. ConcurentŢa dintre superputeri s-a extins sŢ i îîn cursa spatŢialaă prin lansarea primului
om îîn spatŢiu de caă tre sovietici îîn 1961 sŢ i aselenizarea americanilor îîn 1969.
D. Destinderea îîncepe prin stabilirea „telefonului rosŢ u” dintre Kennedy sŢ i Hrusciov, urmataă de restabilirea
relatŢiilor chino-americane sŢ i tratatul sovieto-american SALŢ 1 – 1972, recunoasŢ terea reciprocaă RDG-RFG
îîn 1974, conferintŢa de la Helsinki – 1975, dar tensionataă de conflictele din Orientul Mijlociu 1967 sŢ i 1973,
invazia sovieticaă din Afganistan – 1979.
E. Sfaî rsŢ itul raă zboiului rece este legat de venirea la conducerea URSS a lui Gorbaciov sŢ i reformele acestuia,
concomitent cu îîntŢelegerile Gorbaciov-Reagan de la Reykjavik – 1986 şi Washington – 1987, care au dus îîn
1989 la praă busŢ irea comunismului european sŢ i îîn 1991 la disparitŢia URSS.

4. PROBLEME GLOBALE SŢ I RELAŢŢ IILE INŢERNAŢŢ IONALE

IndependentŢa coloniilor, a inceput imediat dupaă raă zboi cu coloniile italiene sŢ i japoneze sŢ i s-a accelerat îîn
deceniile 5-7 îîn special îîn Africa. Englezii si-au abandonat pasŢ nic coloniile îînlocuindu-le cu
Commonwealth, îîn timp ce francezii au dus raă zboaie saî ngeroase îîn Indochina(1946-1954), Algeria(1954-
1962), belgienii îîn Congo( 1959-1962) sŢ i portughezii îîn Angola sŢ i Mozambic(1964-1975). Noile state
africane s-au reunit îîn 1963 în Organizaţia unităţii africane. MisŢ carea de nealiniere s-a dezvoltat odataă cu
decolonizare sŢ i era considerataă o cale de mijloc îîntre cele douaă blocuri. Promovataă de presŢ edintŢii
Nehru(India), Nasser(Egipt) şi Tito(Yugoslavia) în 1961, ea sŢ i-a definit pozitŢia prin ConferintŢa de la
Bandung sŢ i la ONU prin "Grupul celor 77".

5. CONFLICŢUL IÎN ORIENŢUL APROPIAŢ SŢ I MIJLOCIU

Are la bazaă declaraţia Balfour din 1917 ce permitea crearea unui "caă min natŢional evreiesc" îîn Palestina.
Masiva emigratŢie evreiascaă a acutizat conflictul arabo-evreu sŢ i îîn 1948 ONU a votat partajarea Palestinei
îîntre evrei sŢ i arabi. Apariţia statului Israel în 1948 a generat 5 raă zboaie arabo-israeliene îîn 1948(de
indepenendentŢaî), 1956(al Suezului-alaă turi de israelieni erau englezii sŢ i francezii), 1967 „raă zboiul de 6
zile”-Israelul ocupaă Cisiordania, Gaza, îînaă ltŢimile Gola, Suez sŢ i Ierusalimul de est), 1973(raă zboiul de Yom
Kippur) sŢ i 1984(Israelul ocupaă temporar sudul Libanului). Conflictul a generat pierderi umane sŢ i
materiale, un imens val de refugiatŢi palestinieni, dezvoltarea terorismului arab sŢ i insecuritate acutaă îîn
regiune.

6. PRAĂ BUSŢ IREA COMUNISMULUI IÎN EUROPA

Gorbaciov venit la conducerea URSS îîn 1984, lansaî nd reforma numitaă glasnost şi perestroika, urmataă de
divizarea spatŢiului comunist îîntre reformatori(Cehoslovacia, Ungaria, Polonia) sŢ i conservatori(RDG,
Romaî nia sŢ i Bulgaria). IÎn 1989 cade zidul Berlinului sŢ i se reunificaă Germania, regimurile comuniste sunt
îînlaă turate pe cale pasŢ nicaă cu exceptŢia Romaî niei, iar îîn 1990 îîncepe disolutŢia URSS prin independentŢa
republicilor baltice, îîncheiataă prin disparitŢia URSS îîn 1991 sŢ i apoi extinderea spre est a Uniunii Europene
sŢ i a NAŢO.

7. ISTORIA ALTFEL
Linia Oder-Neisse. Denumire dataă frontierei polono-germane stabilite la 2 august 1945 de ConferintŢa de
la Potsdam de-a lungul raî ului Neisse (Lausistzer Neisse) de la frontiera cu Cehia sŢ i pîînaă la vaă rsarea
acestuia îîn rîîul Odra (Oder), apoi de-a lungul talvegului navigabil al Odrei sŢ i pîîna la vaă rsarea sa îîn Marea
Balticaî , dar laă sîînd orasŢ ele Szczecin (Stettin) sŢ i SŚ winoujsé cie (Swinemuende) de partea polonezaă a frontierei.
IÎn urma trasaă rii acestei frontiere Germania a pierdut cea mai mare parte a provinciilor istorice Pomerania
sŢ i Silezia, partea de est a Brandenburgului sŢ i cele douaă Prusii (Orientalaă sŢ i Occidentalaă ), avîînd o suprafatŢaă
67
totalaă de 113,7 mii km². Dintre acestea 15,1 mii km² i-au revenit Rusiei (actuala regiune Kaliningrad) sŢ i
98,6 mii km² Poloniei. Cca 9 milioane dintre cei peste 10 milioane de locuitori ai acestor tŢinuturi au fost
expatriatŢi îîntre 1945-1950 îîn Germania. Dintre cei raă masŢ i cca 0,6 milioane erau etnici polonezi (îîn sudul
Prusiei Orientale sŢ i îîn Silezia Superioaraă ) sŢ i îîncaă undeva 0,6 milioane erau etnici germani pe care statul
comunist polonez i-a identificat ca fiind "polonezi germanizatŢi". Golul de populatŢie creat dupaă expulzarea
germanilor a fost acoperit cu cca 4 milioane etnici polonezi expulzatŢi din teritoriile poloneze raă saă ritene,
anexate de Uniunea Sovieticaă . Legalitatea frontierei polono-germane a fost vreme îîndelungataă un subiect
de discutŢii, îîntrucîît RFG nu a recunoscut-o ca frontieraă de-facto a Poloniei decîît îîn 1970, iar prevederile
ConferintŢei de la Potsdam stipulau caă frontiera polono-germanaă va fi stabilitaă definitiv doar de o
conferintŢaă de pace. SolutŢionarea definitivaă a acestei probleme s-a produs abia îîn 1991, dupaă semnarea
acordului de frontieraă dintre Polonia sŢ i Germania reunificataă . Conform aceluiasŢ i acord Polonia recunosŢ tea
existentŢa unei minoritaă tŢi germane sŢ i oferea o serie de drepturi acesteia.
Raă zboiul Rece (1947-1991) a fost o confruntare deschisaă , nonmilitaraă (desŢ i a cauzat cursa îînarmaă rii) sŢ i
limitataă , care s-a dezvoltat dupaă Al Doilea Raă zboi Mondial îîntre douaă grupuri de state care aveau ideologii
sŢ i sisteme politice diametral opuse. IÎntr-un grup se aflau URSS sŢ i aliatŢii ei, caă rora li se mai spunea sŢ i Blocul
oriental sau răsăritean. Celaă lalt grup cuprindea SUA sŢ i aliatŢii lor, numitŢi sŢ i Blocul occidental sau apusean.
La nivel militar-politic a fost o confruntare îîntre NAŢO (North Atlantic Ţreaty Organization, OrganizatŢia
Ţratatului Atlanticului de Nord) sŢ i Pactul de la VarsŢ ovia. La nivel economic, a fost o confruntare îîntre
capitalism sŢ i socialism. La nivel ideologico-politic a fost o confruntare îîntre democratŢiile liberale
occidentale (asŢ a-numita "lume liberaă ," "societatea deschisaă ") sŢ i regimurile comuniste totalitare (asŢ a-
numita "societatea îînchisaă "). IÎnfruntarea dintre cele douaă blocuri a fost numitaă "Raă zboiul rece", deoarece
nu s-a ajuns la confruntaă ri directe militare dintre supraputeri (nu s-a ajuns la un raă zboi "cald"). Din
punctul de vedere al studiilor strategice, nu s-a ajuns sŢ i nu se putea ajunge la un raă zboi "cald", la o
confruntare conventŢionalaă datoritaă faptului caă ambele supraputeri s-au dotat cu arme atomice sŢ i
nucleare, ceea ce a creat o situatŢie strategicaă de "deterrence", adicaă de descurajare sŢ i blocare reciprocaă .
Alminteri, se ajungea la o distrugere reciprocaă totalaă sŢ i la o catastrofaă mondialaă . Din punctul de vedere al
serviciilor secrete, a fost o confruntare îîntre serviciile occidentale de "intelligence" (îîn primul rîînd cele
americane, CIA, NSA, dar sŢ i cele britanice, germane, franceze, italiene, etc.) sŢ i serviciile de politŢie politicaă
ale regimurilor totalitare comuniste (îîn primul rîînd, KGB, dar sŢ i Securitate, SŢASI, etc.) S-a mai numit
"Raă zboiul Rece" sŢ i datoritaă faptului caă a fost purtat îîntre fosŢ tii aliatŢi din raă zboiul îîmpotriva regimului
totalitar nazist, îîntre douaă forme de regimuri politice care aveau aceleasŢ i raă daă cini ideologice, adicaă lupta
democraticaă pentru emanciparea omului de sub orice formaă de dominatŢie. "Raă zboiul rece" a dominat
politica externaă a SUA sŢ i a URSS îîncaă din 1947, caî nd s-a folosit pentru prima oaraă termenul, sŢ i paî naă la
colapsul Uniunii Sovietice din 1991. Din punct de vedere al mijloacelor utilizate, Raă zboiul Rece a fost o
luptaă îîn care s-au utilizat presiunea economicaă , ajutorul selectiv, manevrele diplomatice, propaganda,
asasinatul, operatŢiunile militare de intensitate micaă sŢ i iminentul raă zboi pe scaraă mare. Raă zboiul Rece s-a
îîncheiat o dataă cu praă busŢ irea regimurilor comuniste sovietice sŢ i a URSS, supraputerea care s-a confruntat
cu SUA, iar lumea care a raă mas este dominataă de o singuraă supraputere (conditŢie descrisaă de specialisŢ tii
îîn politicaă internatŢionalaă drept hegemonie globalaă a SUA îîntr-o lume care este unipolaraă , chiar dacaă unii
specialisŢ ti partizani sŢ i, îîn general, antiamericani o numesc multipolaraă ).
Raă zboiul din Coreea. Liderul nord-coreean, Kim Il-sung, a fost cel care i-a propus lui Stalin o invazie a
Coreei de Sud motivaî nd ca celulele Partidului Muncitoresc sunt extrem de active îîn Sud, iar populatŢia va
declansŢ a o revoltaă atunci caî nd Partidul va da semnalul. Aceste afirmatŢii se bazau pe existentŢa, nedoveditaă
îînsaă , a unui numaă r de 77.000 luptaă tori de guerila sŢ i a altor 500.000 de comunisŢ ti aflatŢi îîn ilegalitate. Stalin
s-a consultat cu Mao Zedong, care a aprobat initŢiativa nord-coreeanaă argumentaî nd caă Statele Unite nu vor
interveni din moment ce raă zboiul ar fi o problemaă internaă a Coreei. Stalin, desŢ i nu la fel de îîncrezaă tor
precum cei doi lideri asiatici, a îîncuviintŢat invazia mizaî nd pe un conflict de scurtaă durataă sŢ i pe o victorie
rapidaă a Nordului sŢ i evitaî nd îîn acest fel o interventŢie americanaă . Daî nd dovadaă de precautŢie, dupaă un
proces masiv de echipare a armatei nord-coreene, Rusia sŢ i-a retras consilierii militari pentru a ascunde
orice implicare a URSS îîn conflict. Ulterior, Nikita Sergheevici HrusŢ ciov a criticat aceastaă decizie sustŢinaî nd
68
caă implicarea unuia sau a douaă detasŢ amente de tancuri sovietice îîn conflict ar fi putut asigura victoria
Nordului. InitŢial, ajutorul Statelor Unite sŢ i al Marii Britanii s-a materializat îîn suport aerian sŢ i naval
consideraî ndu-se, îîn ciuda scepticismului liderilor militari americani, caă acest ajutor va fi suficient. IÎn
curaî nd, îînsaă (paî naă la sfaî rsŢ itul lunii iunie) s-a conturat nevoia unei implicaă ri concrete, astfel îîncaî t
presŢ edintele Ţruman a autorizat trimiterea de trupe terestre.ReusŢ ita Invaziei de la Incheon (15
septembrie 1950) a determinat administratŢia americanaă saă se îîntrebe ce va urma. InitŢial, Statele Unite au
declarat caă interventŢia are ca scop restabilirea ordinii de dinaintea raă zboiului, dar îîn timpul verii anului
1950 tot mai multe voci cereau pedepsirea Coreei de Nord. Astfel, pe 27 septembrie Douglas MacArthur a
fost instruit saă procedeze îîn consecintŢaă, fiind asigurat caă este putŢin probabil ca URSS sŢ i China saă ofere
suport militar Coreei. BilantŢul raă zboiului este îînfioraă tor: 900.000 de chinezi, 1,5 milioane de nord-coreeni
sŢ i 1,3 milioane de sud-coreeni (îîn mare majoritate civili) au caă zut victime conflictului. De asemenea,
34.000 de americani au murit îîn luptaă sŢ i peste 100.000 au fost raă nitŢi
Războiul imaginar în cinematografia contemporană. Cinematografia a tratat cu succes dincolo de
filmele- maă rturie îîmpotriva comunismului sau nazismului, subiectul fricii de dusŢ manul invizibil, al
raă zboiului imaginar îîn excelente ecranizaă ri ale romanelor Nineteen eighty four (1984), Fahrenheit 451, sau
îîn filmul Brazil. Nu sunt de condamnat nici reproducerile ieftine mai recente, cum ar fi The Island,
Equilibrium, Aeon Flux, Ultraviolet îîntrucaî t chiar sŢ i acestea trateazaă direct tema manipulaă rii sociale printr-
un dusŢ man invizibil, chiar dacaă o fac faă raă prea mult tact sau talent.IÎn aceste sensuri, raă zboiul imaginar din
timpul raă zboiului rece este o temaă sŢ i paî rghie socialaă de actualitate, manifestataă nu doar îîn istoria
contemporana ci sŢ i îîn productŢiile cinematografice, mai mult sau mai putŢin, explicite.

8. CRONOLOGIE
August-noiembrie 1944: ConferintŢa de la Dumbardon Oaks
4-11 februarie 1945: ConferintŢa de la Yalta
aprilie-iunie 1945: ConferintŢa de la San Francisco
26 iunie 1945: Crearea OrganizatŢiei NatŢiunilor Unite.
17 iulie – 2 august 1945: ConferintŢa de la Postdam
noiembrie 1945: Deschiderea lucraă rilor Ţribunalului de la Nuü rnberg
5 martie 1946: Discursul lui W. Churchill la Fulton
1946-1947: ConferintŢa de pace de la Paris
1947: Planul Marshall
1947: Ia fiintŢaă Kominform-ul.
1948-1949: Blocada Berlinului
1949: îînfiintŢarea C.A.E.R.
1949: Formarea RFG sŢ i a RDG;
Aprilie 1949: crearea NAŢO;
Octombrie 1949: instaurarea regimului comunist îîn China.
1950-1953: Raă zboiul din Coreea.
1953: Experimentarea primei bombe cu hidrogen de caă tre U.R.S.S.
1955: Semnarea Ţratatului de la VarsŢ ovia
1960: RezolutŢia O.N.U. referitoare la colonii
4 septembrie 1961: ConferintŢa de la Belgrad: nasŢ terea misŢ caă rii de nealiniere
1962: Criza rachetelor din Cuba
1964-1973: InterventŢia americanaă îîn Vietnam.
1972: Semnarea acordului SALŢ 1.
1975: Semnarea Acordului final de la Helsinki.
1979: Acordul SALŢ 2
1989: Caă derea Zidului Berlinului sŢ i a regimurilor comuniste din fostele state satelite ale URSS.
1991: DesfiintŢarea Pactului de la VarsŢ ovia; disparitŢia URSS.

69
9. DICŢŢ IONAR
Descurajare nuclearaă : situatŢie care definesŢ te perioada postbelicaă , îîn care Europa cunoasŢ te o lungaă
perioadaă de pace, îîn conditŢiile tensiunilor create de Raă zboiul rece, deoarece un posibil conflict armat ar fi
produs pagube incalculabile prin folosirea armamentului nuclear; imposibilitatea unui conflict deschis
datoritaă îînarmaă rii nucleare sŢ i detŢinerii, îîn general, de armament nuclear. Secretarul de stat american,
Henry Kissinger, spunea caă descurajarea este tentativa de a îîmpiedica un adversar saă -sŢ i îînzestreze linia
ofensivaă , opunaî ndu-i riscuri mai mari decaî t pagubele scontate.
Controlul armamentelor: notŢiune dezvoltataă îîn Statele Unite, îîn anii' 60, vizaî nd asigurarea unui echilibru
al superputerilor, stabilirea unor plafoane la anumite arme, sau prevenirea cursei îînarmaă rilor de un
anumit fel (arme biologice) sau îîn anumite zone (Antarctica, spatŢiul cosmic etc).
Non-proliferare: angajamentul puterilor ce detŢin anumite arme, îîn special cele nucleare, de a nu le
transfera statelor care nu le au.
Echilibrul terorii: situatŢie îîn care fortŢele a douaă puteri oponente sunt egale, provocaî nd teama izbucnirii
unul raă zboi.
S.A.L.Ţ.: prescurtare a denumirii engleze a Acordului de limitare a armamentului strategic (Strategic
Armament Limitation Talks).

XVII. REGIMURI POLIŢICE POSŢBELICE

1. REGIMURI POLIŢICE DEMOCRAŢ - LIBERALE

IÎntŢelegerile din cadrul conferintŢelor interaliate de la Teheran – 1943 şi Yalta – 1945, au dus dupaă
îînfraî ngerea Germaniei la îîmpaă rtŢirea acesteia îîn 4 zone de ocupatŢie. Unificarea zonelor de ocupatŢie
occidentalaă sŢ i cresŢ terea antagonismului cu sovietici au dus la constituirea îîn 1949 a RFG sŢ i RDG. IÎn
Europa Occidentalaă s-au restaurat regimurile democrat parlamentare de tip republican sau monarhic,
bazate pe drepturile omului, libertaă tŢile politice sŢ i individuale, economie concurentŢialaă de piatŢaă,
proprietate, separarea puterilor îîn stat, suprematŢia legii, pluripartidism, dialog, tolerantŢaă. SUA a detŢinut
rolul de lider militar, politic sŢ i economic sŢ i a contribuit prin planul Marshall(ajutor de 13 miliarde de
dolari) la renasŢ terea economicaă a vestului sŢ i la crearea „societăţii de consum” afectataă temporar de criza
petrolieraă a anilor 1973-1979.

2. REGIMURI ŢOŢALIŢARE – COMUNISMUL

A. Instaurarea regimurilor comuniste s-a realizat îîn Europa prin rezultatul avansului militar sovietic, care
a eliberat partea esticaă a continentului. Pierderile sovietice cifrate la 27 milioane de mortŢi sŢ i 30% din
resursele materiale, au fost compensate prin anexarea de la vecinii vestici a 700.000 kmp cu 22 milioane
de locuitori. Pe laî ngaă represiunea internaă ce a afectat pe natŢionalisŢ tii baltici, rusŢ i, ucraineni sŢ i romaî ni, dar
a dus sŢ i la deportarea unor popoare din URSS acuzate de colaboratŢionism cu nazisŢ tii(taă tarii, cecenii,
ingusŢ ii, kalmucii, polonezii, germanii de peVolga), Stalin a impus sŢ i regimuri comuniste îîn Bulgaria,
Romaî nia, Ungaria, Cehoslovacia, Polonia sŢ i RDG).
B. Ţraă saă turile generale ale regimurilor comuniste sunt legate de copierea modelului sovietic sŢ i anume:
- sistemul partidului unic sŢ i lichidarea parlamentarismului sŢ i pluralismului politic
- lider autoritar-despotic, considerat mesianic sŢ i concentraî nd toataă puterea îîn stat
- natŢionalizarea industriei sŢ i cooperativizarea agriculturii
- industrializare sŢ i urbanizare fortŢataă pe baza unei economii centralizate, dirijate sŢ i de comandaă
- eliminarea fizicaă a „dusŢ manilor de clasaă ” sŢ i a tuturor celor care se opun sistemului
- stat politŢienesc, bazat pe politŢie politicaă , teroare, controlul vietŢii sociale sŢ i economice
- eradicarea religiei, discreditarea bisericii, deculturalizarea, distrugerea minoritaă tŢilor etnice sŢ i
confesionale
- abolirea proprietaă tŢii private, a libertaă tŢilor personale, drepturilor individuale sŢ i cetaă tŢenesŢ ti

70
C. Destalinizarea .IÎn sistemul comunist, Uniunea Sovieticaă a raă mas cu o pozitŢie dominantaă , chiar dacaă - am
vaă zut - uneori contestataă . DisparitŢia lui Stalin (1953) a avut efecte care s-au propagat îîn îîntreg sistemul.
De fapt nu s-a schimbat sistemul, ci doar metodele folosite îîn interiorul saă u. Fenomenul cunoscut sub
numele de destalinizare are tocmai aceastaă semnificatŢie. Mai existaă sŢ i aceea care tŢine de pozitŢia
internatŢionalaă a Uniunii Sovietice, de relatŢiile acesteia cu lumea occidentalaă aflataă sub conducerea
Statelor Unite ale Americii.Prin destalinizare, regimul sovietic dorea o consolidare internaă sŢ i o despaă rtŢire
de gresŢ elile fostului conducaă tor, araă taî ndu-se gata saă profite de cooperarea cu lumea occidentalaă . EsentŢa sŢ i
obiectivele lui raă maî neau îînsaă neschimbate.Liberalizarea preconizataă de succesorul lui Stalin, N. S.
HrusŢ ciov, îîn forma concretaă a relaxaă rii represiunii sŢ i a tolerantŢei fatŢaă de o eventualaă opoziţie, este pe cale
de a se nasŢ te.
D. NatŢional-comunism sŢ i neostalinism. Propagataă îîn sistem, aceastaă liberalizare riscaă saă treacaă peste
limitele gaî ndite la Moscova: o liberalizare care eventual saă îîmbunaă taă tŢeascaă regimul, nu saă -l nege, sŢ i cu ataî t
mai putŢin saă -l îînlaă ture. Acesta este cadrul îîn care evolueazaă formele specifice de comunism cu deschidere
spre naţional-comunism - un fenomen dintre cele mai interesante sŢ i cu prelungiri îîn perioada
posttotalitaraă . Este cazul comunismului iugoslav, al revoltei maghiare din 1956, reprimataă de puterea
sovieticaă . Este cazul celor îîntaî mplate îîn Cehoslovacia sub conducerea lui Alexandr Dubcek, îîn 1968.
Represiunea sovieticaă a fost promptaă sŢ i exemplaraă din punct de vedere tehnic.Atitudinea fatŢaă de
schimbarea necesară, acceptarea cauzelor ei, creeazaă o perspectiva care explicaă sŢ i conturarea fenomenului
de neostalinism, îîn care se îîncadreazaă regimul comunist din Romaî nia sŢ i manifestaă ri ale altor regimuri ale
aceluiasŢ i sistem.
E. Praă busŢ irea regimurilor comuniste îîn Europa este legataă de pierderea competitŢie economice, a
decalajului de prosperitate sŢ i a sugrumaă rii individualitaă tŢii sŢ i libertaă tŢii de opinie. Primele misŢ caă ri de
nemultŢumire au apaă rut îîn Ungaria – 1956, Cehoslovacia – 1968, Polonia 1970 sŢ i 1980. Venirea la
conducerea URSS a lui Mihail Gorbaciov sŢ i lansarea programului de glasnost şi perestroika, a dus la
reducerea prezentŢei sovietice sŢ i îîn 1989 la praă busŢ irea regimurilor comuniste est europene.

3. COMUNISMUL IÎN ROMAÎ NIA

Instaurat îîn anii 1945-1946 cu sprijin sovietic, regimul a copiat modelul sovietic sŢ i a fost condus de
Gheorghe Gheorghiu Dej(1945-1965) şi Nicolae Ceauşescu(1965-1989). Dupaă etapaă copierii modelului
sovietic sŢ i a subordonaă rii neconditŢionate fatŢaă de Moscova 1945-1958, a urmat etapa relativei liberalizaă ri
sŢ i modelului „natŢional-comunist 1958-1971, dupaă care îîncepaî nd cu 1974, CeausŢ escu a impus un regim
neostalinist bazat pe voluntarism, autoritarism, autarhie economicaă , cult al personalitaă tŢii, comunism
dinastic, privatŢiuni extreme impuse populatŢiei.

4. ISTORIA ALTFEL
Zidul Berlinului un simbol al raă zboiuluii rece, a fost construit initŢial pe 13 august 1961 sŢ i a fost demolat îîn
saă ptaă maî nile de dupaă 9 noiembrie 1989. Parte a cortinei de fier, Zidul Berlinului a fost cea mai cunoscutaă
parte frontierelor RDG-ului.Conceputaă de administratŢia liderului comunist al Germaniei Raă saă ritene,
Walter Ulbricht, sŢ i aprobataă de liderul sovietic Nikita HrusŢ ciov, zidul a fost o barieraă de separare îîntre
Berlinul Occidental sŢ i Republica Democrataă Germanaă pentru aproape 28 de ani. A fost construit îîn
perioada postbelicaă , (perioadaă îîn care Germania a fost divizataă ), îîn efortul de a stopa consecintŢelor
scurgerii de fortŢaă de muncaă sŢ i pierderilor economice asociate cu migratŢia zilnicaă a unui mare numaă r de
profesionisŢ ti sŢ i lucraă tori calificatŢi îîntre est sŢ i vest. A dus îîn mod clar la scaă derea emigratŢiei de la 2,5
milioane îîn perioada 1949 – 1962 la numai 5.000 îîntre 1962 sŢ i 1989.Crearea Zidului Berlinului a fost un
dezastru propagandistic pentru Germania Raă saă riteanaă sŢ i pentru blocul comunist ca un tot. Zidul a
reprezentat un simbol al tiraniei comuniste insistent afisŢ at îîn lumea occidentalaă , îîn special dupaă
îîmpusŢ carea caî torva evadatŢi intens mediatizataă . Liberalizarea politicaă de la sfaî rsŢ itul deceniului al nouaă lea,
asociataă cu declinul Uniunii Sovietice, a dus la relaxarea restrictŢiilor la trecerea frontierei est-germane,
care au dus îîn cele din urmaă la demonstratŢii de masaă sŢ i caă derea guvernului comunist.

71
UNGARIA – 1956. IÎn mai 1955, caî nd Maé tyaé s Raé kosi a revenit temporar îîn fortŢaă, Imre Nagy a fost demis sŢ i
exclus din Conducerea Executivaă , iar mai taî rziu sŢ i din partid. IÎn vara anului 1956 la presiunea mai multora
s-a reactivat îîn plan politic, fiind una din personalitaă tŢile de frunte ale noului grup cu conceptŢii reformiste.
La 13 octombrie 1956 a fost reacceptat îîn partid. La 23 octombrie studentŢii demonstrantŢi cer reintrarea
lui îîn guvern. IÎn seara respectivaă a tŢinut un discurs memorabil îîn fatŢa Parlamentului sŢ i a fost numit din
nou prim-ministru, chiar îîn seara respectivaă . Pe data de 28 a luat o pozitŢie fermaă îîn sustŢinerea revolutŢiei
sŢ i îîntroducerii pluripartismului. Cu avansarea evenimentelor îîsŢi reorganizeazaă de mai multe ori guvernul.
Din 28 octombrie este îîn Conducerea Executivaă a Partidului Socialist Maghiar Muncitoresc. La îînceputul
lunii noiembrie guvernul lui anuntŢaă iesirea Ungariei din Pactul de la VarsŢ ovia, declaraî nd Ungaria tŢaraă
neutraă .IÎn dimineatŢa de 4 noiembrie a tŢinut un discurs dramatic îîn radio, anuntŢaînd a doua intrare a
trupelor sovietice, mai taî rziu ceraî nd azil la ambasada Iugoslaviei. Pe 21 este raă pit îîn drum spre casa lui sŢ i
este deportat îîn Romaî nia, la Snagov, îîmpreunaă cu mai multŢi reformisŢ ti. Nu a fost dispus saă demisioneze sŢ i
nici saă recunoascaă guvernul lui Jaé nos Kaé daé r, îîn ciuda presiunilor politice puternice.A fost dus acasaă îîn
aprilie 1957. IÎntre 9 iunie sŢ i 15 iunie 1958 a fost judecat îîntr-un proces cu usŢ ile îînchise, fiind condamnat
la moarte. SentintŢa a fost executataă chiar îîn ziua urmaă toare
Primăvara de la Praga – 1968. Sub Comunism, economia cehoslovacaă din anii 60 se afla îîntr-o crizaă
gravaă , iar controlul central de la Praga a dezamaă git sperantŢele comunisŢ tilor locali. IÎn octombrie 1967 o
parte din reformatori, îîn special Ota Sik, au luat initŢiativaă , solicitaî nd Primului Secretar Antonín Novotný
o sŢ edintŢaă a Comitetului Central. Novotnyé a esŢ uat îîn a obtŢine sprijinul tovaraă sŢ ilor saă i comunisŢ ti, dar sŢ i a
Moscovei, fiind fortŢat saă demisioneze, iar Dubcč ek a devenit noul Prim Secretar pe 5 ianuarie, 1968.
Perioada martie - august 1968 a fost denumitaă Primăvara de la Praga; pe durata acestei perioade,
Dubcč ek a îîncercat saă liberalizeze guvernul sŢ i saă permitaă asŢ a-zisul "socialism cu fatŢaă umanaă ". Dubcč ek a
reasigurat sovieticii caă era îîn continuare îîn relatŢii cordiale cu Moscova, argumentaî nd caă reformele ar fi
doar o problemaă internaă . Primaă vara de la Praga s-a terminat pe 21 august 1968, caî nd sovieticii au intrat
cu fortŢe militare îîn Praga, îîmpreunaă cu ceilaltŢi participantŢi ai Pactului de la Varşovia (cu exceptŢia
Romaî niei). Dubcč ek a cerut populatŢiei saă nu se opunaă , ulterior el fiind capturat de sovietici, îîmpreunaă cu
altŢi reformatori sŢ i dus îîn lantŢuri la Moscova, îîntr-unul din avioanele folosite îîn invazie.
DESŢRAĂ MAREA URSS. RevolutŢia din februarie sŢ i revolutŢiile din octombrie au fost urmate de o perioadaă de
raă zboi civil îîn urma caă reia Republica Socialistaă Federativaă Sovieticaă Rusaă (RSFSR) sŢ i alte state bolsŢ evice au
ajuns saă controleze cea mai mare parte a fostului Imperiu rus. Pe 6 iulie 1923, RSFSR, Republica Socialistaă
Federativaă Sovieticaă Ţranscaucazianaă , alaă turi de republicile sovietice ucraineanaă sŢ i bielorusaă , au semnat
un tratat de uniune, astfel formaî nd URSS. Mihail Gorbaciov, secretar general al Partidului Comunist, a
impus politicile de glasnost sŢ i perestroika . IÎntaî lnirile la vaî rf americano-sovietice din 1986 sŢ i 1987,
precum sŢ i îîntaî lnirea dintre presŢ edintele american Ronald Reagan sŢ i Gorbaciov, de la sfaî rsŢ itul lui 1988, au
condus la reducerea armamentului îîn Europa. Dezintegrarea regimurilor comuniste aliate din Europa de
Est a prefigurat dizolvarea URSS. PresŢ edintele Federatiei Ruse Boris EltŢîîn l-a eclipsat treptat pe liderul
sovietic Gorbaciov, iar URSS s-a desfiintŢat, pe cale pasŢ nicaă , îîn decembrie 1991. Majoritatea fostelor
republici sovietice au constituit Comunitatea Statelor Independente

5. CRONOLOGIE
1945-1948: comunisŢ tii sprijinitŢi de Armata RosŢ ie preiau puterea prin fortŢaă îîn Europa de Est sŢ i Centralaă
1947: Ia fiintŢaă Kominform-ul.
1948-1949: Blocada Berlinului
1948: greva muncitorilor berlinezi, din zona copmunistaă
1949: îînfiintŢarea C.A.E.R.
1949: Formarea RFG sŢ i a RDG;
Octombrie 1949: instaurarea regimului comunist îîn China.
1950-1953: Raă zboiul din Coreea.
1953: Experimentarea primei bombe cu hidrogen de caă tre U.R.S.S.
1953: Moartea lui Stalin sŢ i initŢiertea de caă tre HrusŢ ciov a destalinizării
72
1955: Semnarea Ţratatului de la VarsŢ ovia
1956: revolta anticomunistaă din Ungaria
1961: guvernul comunist est-german ridicaă cu sprijin sovietic Zidul Berlinului1965: CeausŢ escu devine
liderul Romaî niei comuniste
1968: îînaă busŢ irea „primaă verii de la Praga” de trupele pactului de la VarsŢ ovia
1970-1980: greve sŢ i proteste muncitoresŢ ti îîn Polonia.
1980-1981: se constituie de caă tre muncitorii polonezi sindicatul liber necomunist „Solidaritatea”
1985: Mihail Gorbaciov devine liderul URSS sŢ i lansazeazaă programul de reforme numit glasnost sŢ i
perestroika
1989: praă busŢ irea regimurilor comuniste est-europene
1991: destraă marea URSS

6. DICŢŢ IONAR
Gaă rzi RosŢ ii: organizatŢie de tineret, îîn China, care critica violent îînvaă tŢaămaî ntul, administratŢia, sindicatele sŢ i
chiar guvernul, facilitaî nd reformele lui Mao sŢ i ilustraî nd teza lui despre revolutŢia permanentaă .
Regim totalitar: regim îîn care existaă un partid unic, o ideologie unicaă sŢ i monopolul asupra fortŢei de
constraî ngere, asupra mijloacelor de comunicare îîn masaă sŢ i asupra organizaă rii economice.
RevolutŢia culturalaă : revolutŢia initŢiataă de unii conducaă tori ai statelor comuniste, menitaă saă creeze omul
nou; se urmaă rea demolarea valorilor traditŢionale sŢ i subordonarea culturii ideologiei marxiste. îîn China,
Marea RevolutŢie Culturalaă , InitŢiataă de Mao îîn 1966, a faă cut numeroase victime.
Pluralism politic: sistem îîn care existaă mai multe partide sŢ i tendintŢe politice care îîsŢi disputaă puterea sŢ i
voturile populatŢiei. Este o caracteristicaă esentŢialaă a democratŢiei sŢ i o diferentŢiazaă de sistemele politice cu
partid unic.
Reeducare: aici, folosirea torturii pentru a transforma inamicii îîn sustŢinaă tori ai regimului.

XVIII. LUMEA POSŢBELICAĂ

1. RECONSŢRUCŢŢ IA ECONOMICAĂ
BilantŢul raă zboiului îîn Europa, adicaă holocaustul sŢ i confruntaă rile armate s-au soldat cu 30 de milioane de
mortŢi, imense distrugeri economice, mai ales îîn URSS, Germania sŢ i Europa de est. ReconstructŢia vestului
realizataă cu sprijinul financiar, material sŢ i economic american, desfaă sŢ urataă îîn perioada 1948-1952, a
îîntaă rit democratŢiile liberale, a dus la dezvoltarea economicaă , tehnologicaă sŢ i sŢ tiintŢificaă , la dezvoltarea
tehnologicaă sŢ i crearea „societaă tŢii de consum” din deceniile 6-7. Raă zboiul rece a fost accelerat de adoptarea
doctrinei Ţruman, sŢ i a dus sŢ la o competitŢie militaraă , tehnologicaă , informaticaă sŢ i de spionaj îîntre NAŢO sŢ i
Pactul de la VarsŢ ovia, ca centre ale puterii militare.ReconstructŢia economicaă s-arealizat paî naă îîn 1950 prin
ajutorul dat de planul Marshall, interventŢionismul de stat îîn economie, dezvoltarea orasŢ elor sŢ i a unor noi
ramuri economice, procesul de concentrare industtial bancaraă sŢ i de dezvoltare a companiilor
multinatŢionale, accelerarea interdependentŢelor economice.. Are loc o concentrare industrial -urbanaă îîn
sud-estul Angliei, regiunile Ruhr, Rin, Pad, Paris, tŢaărmurile engleze, franceze, olandeze, belgiene sŢ i
germane a Maă rii Nordului. Dupaă 1970, pe fondul cresŢ terii pretŢului petrolului de caă tre OPEC îîn 1973 sŢ i
1979, a generat inflatŢie, pe fondul crizei ecologice sŢ i a poluaă rii mediului. Zona comunistaă a cunoscut un
model economic bazat pe industria grea, reducerea consumului populatŢiei, neglijarea nevoilor de consum
sŢ i de protectŢia mediului. Lumea a treia care a cunoscut decolonizarea s-a confruntat îîn special cu
subdezvoltare economicaă , cresŢ terea decalajului fatŢaă de fostele puteri coloniale, dezechilibru financiar sŢ i
sociale.
Statul sŢ i economia sunt interdependente prin faptul caă politicile economico-sociale asiguraă prosperitate
dar sŢ i guvernaă ri lungi sŢ i stabile(social-democratŢii din Suedia 1946-1969, UCD îîn Germania 1949-1966,
laburisŢ tii îîn Marea Britanie 1958-1974). Partidele de staî nga adoptaă politici sociale sŢ i etatiste. dezvoltaî nd
sectorul de stat. Marile provocaă ri sunt concurentŢa economicaă a OPEC. Japoniei. SUA .
73
2. DREPŢURILE OMULUI
Bombardamentul atomic, exterminarea unor etnii pe criterii religioase sŢ i rasiale, au determinat Adunarea
Generalaă ONU saă adopte îîn 1948 Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, iar Consiliul Europei creat îîn
1949, a adoptat îîn 1950 Convenţia Europeană a Drepturilor Omului ca element fundamental al societaă tŢii
europene, a impus îîn domeniu standarde europene, la care a adaă ugat Convenţia cadru pentru protecţia
minorităţilor naţionale. Documentele nu au fost adoptate sau au fost eludate de statele comuniste
totalitare europene.

3. SOCIEŢAŢEA CIVILAĂ
DemocratŢia are ca element fundamental, societatea civilaă , care cuprinde organisme independente fatŢaă de
stat cum ar fi sindicatele, asociatŢiile profesionale, asociatŢiile de afaceri, corpurile academice, biserica,
fundatŢiile. Libertatea de comunicare, comportamentul deschis sŢ i generos, cooperarea au permis
functŢionarea societaă tŢii civile îîn statele democrat-liberale. Statele comuniste s-au situat pe pozitŢia
anihilaă rii libertaă tŢilor personale sŢ i a societaă tŢii civile, iar grupurile dizidente de gen Solidaritatea în Polonia
şi Charta 77 în Cehoslovacia, au fost germenii acestor societaă tŢi.

4. ISTORIA ALTFEL
Planul Marshall cunoscut oficial ca European Recovery Program (ERP), a fost primul plan de reconstructŢie
conceput de Statele Unite ale Americii sŢ i destinat aliatŢilor europeni din al doilea raă zboi mondial. Pe 5
iunie 1947 îîntr-un discurs rostit îîn Aula Universitaă tŢii Harvard, secretarul de stat George Marshall anuntŢaă
lansarea unui vast program de asistentŢaă economicaă destinat refacerii economiilor europene cu scopul de
a staă vili extinderea comunismului, fenomen pe care el îîl considera legat de problemele economice. La 19
iunie 1947 minisŢ trii de externe francez (Georges Bidault) sŢ i britanic (Ernest Bevin) semneazaă un
comunicat prin care invitaă 22 de state europene saă trimitaă reprezentantŢi la Paris pentru a schitŢa un plan
de reconstructŢie europeanaă . Etichetaî nd Planul Marshall drept „imperialism economic american” Moscova
a interzis tŢaărilor satelite saă participe la ConferintŢa de la Paris. Sovieticii considerau caă acceptarea planului
ar fi condus la desprinderea de URSS a tŢaărilor din sfera sa de influentŢaă sŢ i la pierderea avantajelor politice
sŢ i strategice dobaî ndite de Kremlin îîn Europa centralaă sŢ i de est la sfaî rsŢ itul celui de-al doilea raă zboi
mondial. Planul Marshall reprezintaă extensia îîn domeniul economic a Doctrinei Ţruman.
Doctrina Ţruman. La 11 martie 1947 presŢ edintele Ţruman, îîntr-un discurs prezidentŢial îîn fatŢa
Congresului S.U.A., a schitŢat un program al politicii externe americane pentru combaterea "pericolului
comunist" îîn lume. IÎn acest scop, el a cerut Congresului saă aprobe un credit de 400 milioane dolari pentru
ajutorarea Greciei, amenintataă de comunism, sŢ i a Ţurciei, unde U.R.S.S. revendica partea de nord-est
(Anatolia). Doctrina Ţruman a derivat din evenimentele din Grecia, unde comunistii îîncercau saă raă stoarne
monarhia sŢ i guvernul legal ales. Ţrupele britanice, care ajutaseraă la eliberarea Greciei de germani îîn 1944,
restauraseraă monarhia, dar aveau reale dificultaă tŢi îîn a o sustŢine îîn lupta îîmpotriva comunisŢ tilor greci,
ajutatŢi de cei din Iugoslavia, Bulgaria sŢ i Albania, din ordinul Moscovei. Grecia a primit imediat un ajutor
masiv îîn materie de bani, arme sŢ i instructŢie, asistentŢaă ce a permis îînfraî ngerea comunisŢ tilor paî naă îîn 1949.
Ţurcia, care era sŢ i ea amenintŢataă , a primit un ajutor american consistent.Doctrina Ţruman a scos îîn
evidentŢaă faptul caă Statele Unite nu aveau nici o intentŢie de a reveni la izolatŢionism, asŢ a cum procedaseraă
dupaă primul raă zboi mondial. Doctrina Ţruman a reprezentat o cotituraă îîn politica americanaă fatŢaă de URSS
marcaî nd îînceputul unei politici de „staă vilire”, de „îîndiguire” a expansiunii sovietice. Americanii s-au
angajat pe linia unei politici de blocare a raă spaî ndirii comunismului, nu numai îîn Europa, ci îîn îîntreaga
lume, inclusiv îîn Coreea sŢ i Vietnam.
OrganizatŢia Ţratatului Atlanticului de Nord (abreviat NAŢO îîn englezaă , OŢAN îîn francezaă ) este o alianta
politico-militara stabilitaă îîn 1949, prin Ţratatul Atlanticului de Nord semnat îîn Washington pe 4 aprilie,
1949. Membri de la fondarea NAŢO îîn 1949: Belgia, Canada, Danemarca, FrantŢa, Islanda, Italia, Olanda,
Norvegia, Portugalia, Regatul Unit, S.U.A. Au aderat ulterior: Bulgaria (2004), Cehia (1999), Estonia

74
(2004)‚Germania (1955), Grecia (1952), Ungaria (1999), Letonia (2004), Lituania (2004), Polonia (1999),
Romaî nia (2004), Slovacia (2004), Slovenia (2004), Spania (1982),Ţurcia (1952)
Pactul de la VarsŢ ovia, numit îîn mod oficial Ţratatul de prietenie, cooperare sŢ i asistentŢaă mutualaă a fost o
aliantŢaă militaraă a tŢaărilor din Europa Raă saă riteanaă sŢ i din Blocul Raă saă ritean, care voiau saă se apere îîmpotriva
amenintŢaării pe care o percepeau din partea aliantŢei NAŢO (care a fost fondataă îîn 1949). Crearea Pactului
de la VarsŢ ovia a fost graă bitaă de integrarea Germaniei de Vest "remilitarizataă " îîn NAŢO prin ratificarea de
caă tre tŢaările ocidentale a IÎntŢelegerilor de la Paris. Ţratatul de la VarsŢ ovia a fost initŢiat de caă tre Nikita
HrusŢ ciov îîn 1955 sŢ i a fost semnat la VarsŢ ovia pe 14 mai 1955. Pactul sŢ i-a îîncetat existentŢa pe 3 martie
1991 sŢ i a fost îîn mod oficial dizolvat la îîntaî lnirea de la Praga, pe 1 iulie 1991. Ţoate statele comuniste ale
Europei Raă saă ritene au semnat acest pact, (cu exceptŢia Iugoslaviei). Membrii Pactului de la VarsŢ ovia sŢ i-au
luat angajamentul saă se apere unii pe altŢii, dacaă unul sau mai multŢi dintre ei erau atacatŢi. Ţratatul statua
de asemenea caă semnatarii îîsŢi bazau relatŢiile pe principiul neinterventŢiei îîn afacerile interne sŢ i pe
respectul suveranitŢaătŢii sŢ i independentŢei natŢionale – paî naă la urmaă , aceste principii vor fi îîncaă lcate mai
taî rziu îîn cazul interventŢiilor din Ungaria - (1956) sŢ i Cehoslovacia - (1968).Albania a îîncetat saă mai fie
membru activ al aliantŢei îîn 1961 ca urmare a rupturii chino-sovieticaă , crizaă îîn care regimul dur stalinist
din Albania s-a situat de partea Chinei. Albania s-a retras îîn mod oficial din Pact îîn 1968. Pe 12 martie
1999, fostele membre al Pactului de la VarsŢ ovia: Republica Cehaă , Ungaria sŢ i Polonia au aderat la NAŢO.
Bulgaria, Estonia, Letonia, Lituania, Romaî nia, Slovacia sŢ i Slovenia s-au alaă turaă t sŢ i ele NAŢO îîn martie
2004.

5. CRONOLOGIE
1948: Discursul lui W.Churchill la Zurich (Ridică-te, Europa)
1949: S-a constituit Consiliul Europei
9 mai 1959: DeclaratŢia lui Robert Schuman care propunea crearea C E.C.O.
1951: Ţratatul de la Paris - constituirea C.E.C.O.
1954: Uniunea Europei Occidentale (o aliantŢaă militaraă a celor sŢ ase state din C.E.C.O sŢ i Marea Britanie)
25 martie 1957: Prin Ţratatul de la Roma se pun bazele C.E.E. (PiatŢa Comunaă )
1968: La nivelul C.E.E. s-a realizat uniunea vamalaă
1973: Ţratatul prin care Marea Britanie, Danemarca sŢ i Irlanda aderau la C.E.E.
1979: Primele alegeri pentru Parlamentul European (vot universal)
1981: Grecia aderaă la C.E.E.
1986: Spania sŢ i Portugalia aderaă la C.E.E.
1990: Praă busŢ irea sistemului comunist
1992: Semnarea Ţratatului de la Maastricht
1993: Statele membre ale U.E. aprobaă Ţratatul de la Maastricht
1993: Romaî nia aderaă la Consiliul Europei
1993: Acordul de asociere a Romaî niei la U.E.
1995: Romaî nia stat asociat la U.E.
1995: Austria, Finlanda sŢ i Suedia acceptate îîn U.E.
1998: Polonia, Cehia, Ungaria, Slovenia, Estonia au îînceput procesul de aderare la UE.
2004: Polonia, Ungaria, Cehia, Slovacia, Slovenia, Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Cipru (doar partea
greacă) acceptate îîn U.E.
2007: Romaî nia sŢ i Bulgaria acceptate îîn U.E.

6. DICŢŢ IONAR
Identitatea europeanaă : sentiment de apartenentŢaă la Europa sŢ i la valorile acesteia, care cuprind
pluralismul, spiritul de tolerantŢaă, precum sŢ i mosŢ tenirea culturalaă comunaă .
Reconcilierea franco-germanaă : raă zboaiele mondiale ale secolului al XX-lea au îîntre cauze sŢ i pe cea tŢinaî nd
de tensiunile franco-germane. Reconcilierea franco-germanaă , ca premisaă a paă cii, a fost de actualitate sŢ i îîn
perioada interbelicaă ; s-a realizat, efectiv, dupaă al doilea raă zboi mondial, caî nd FrantŢa a devenit putere de
75
maî na a doua, iar Germania a fost îînfraî ntaă sŢ i divizataă . Reconcilierea s-a faă cut, practic, îîntre FrantŢa sŢ i
Republica Federalaă Germanaă . Procesul de globalizare (cresŢ terea interdependentŢei îîntre state), fenomen
caracteristic al secolului al XX-lea, pune îîn evidentŢaă faptul caă valorile natŢionale sunt autentificate la nivel
mondial. îîn aceste îîmprejuraă ri, reunificarea Europei pe baza reconcilierii franco-germane a fost o sŢ ansaă îîn
plus pentru cooperarea sŢ i confruntarea cu alte spatŢii economico-culturale, cu lumea secolului al XX-lea.
Principiul subsidiaritaă tŢii: organizarea descentralizataă a responsabilitaă tŢilor, îîn asŢ a fel îîncaî t saă nu se
îîncredintŢeze niciodataă unei unitaă tŢi mai mari ceea ce poate fi realizat de una mai micaă .
Standarde europene: cerintŢe necesare pentru integrarea îîn structurile europene, care pot fi maă surate sŢ i
determinate îîn mod exact. Se referaă la performantŢa economicaă , drepturile omului, institutŢiile
democratice, legislatŢie.

XIX. RELIGIA IÎN LUMEA CONŢEMPORANAĂ

1. CRESŢ ŢINISMUL
A. Biserica romano-catolicaă a cunoscut un proces de modernizare initŢiataă de papa PIUS al-IX-lea sŢ i
continuataă de IOAN al-XXIII-lea, PAUL al-VI-lea sŢ i IOAN PAUL al-II-lea. Conciliul Vatican II a marcat
redeschiderea spre ortodoxie, anularea îîn 1965 a excomunicaă rilor din 1054 sŢ i vizitele lui IOAN PAUL al-II-
lea îîn state ortodoxe ca Romaî nia(1999), Ucraina sŢ i Grecia(2001). Catolicismul are 970 milioane de
credincioşi, cei mai multŢi îîn Brazilia, Mexic, SUA, Filipine sŢ i Italia.
B. Biserica ortodoxaă a cunoscut 7 conferintŢe panortodoxe, îîncepaî nd cu 1923 la Constantinopol, trec îîn
1924 de la calendarul iulian la cel gregorian(cu exceptŢia Rusiei sŢ i Serbiei), avaî nd 340 de milioane de
credincioşi, cei mai multŢi îîn Rusia.
C. Confesiunea protestantaă cunoasŢ te un proces de unificare initŢiat de calvinisŢ ti sŢ i reformatŢi prin crearea
AliantŢei Mondiale Reformate sŢ i FederatŢia Luteranaă Mondialaă , concomitent cu un proces de reîînnoire a
gaî ndirii teologice.
D. CresŢ tinism sŢ i totalitarism. Nazismul sŢ i comunismul au trecut la subminarea biserici, proces mai evident
îîn Rusia Sovieticaă dupaă 1917 sŢ i dupaă 1945 îîn spatŢiul est-european comunizate de URSS, fapt ce a slaă bit
biserica îîn special pe ceea ortodoxaă .

2. ISLAMUL
Nucleul saă u este Arabia, dar arabii reprezintaă doar 20% dintre cei aproape 650 de milioane de credincioşi,
cei mai numerosŢ i fiind îîn Pakistan, Bangladesh, Indonezia sŢ i Iran. Este divizat îîntre majoritatea sunnitaă sŢ i
minoritaă tŢile sŢ iitaă (predominantaă îîn Irak sŢ i Iran), karijitaă sŢ i ibaditaă . ŢendintŢele modernizatoare au dus la o
resurectŢie a traditŢionalisŢ tilor. Astfel modernizarea din Ţurcia sŢ i Indonezia este opusaă fundamentalismului
islamic din Iran sŢ i Arabia Sauditaă , de cresŢ terea misŢ caă rii de tip terorist ca Hezbollah, Hamas, Jihadul
islamic sŢ i Al-qaida.

3. BUDISMUL
CunoasŢ te un proces de redesŢ teptare sŢ i un reviniment important dupaă 1950, mai ales îîn spatŢiul indian, dar
sŢ i îîn Sri Lanka. Budismul mongol cunoasŢ te dupaă 1989, iar îîn China sŢ i Ţibet ea este persecutat, mai ales
exilul fortŢat a lui Dalai Lama.

4. NEOPROŢESŢANŢŢ II
Din cultele reformate, calvinaă sŢ i anglicanaă , se desprind o serie de curente îîn secolele XVIII-XX, cum sunt
quakeii avaî nd ca centru Pennsylvania, baptiştii foarte numerosŢ i îîn SUA cu 30 milioane de credincioşi
(reprezentativi sunt Martin Luther King, Jimmy Carter sŢ i Bill Clinton), metodiştii cu un sistem moral foarte
sever cuprinzaî nd circa 50 milioane de credincioşi îîn special îîn statele anglofone, advenţiştii de ziua a
şaptea apropiatŢi de cresŢ tinismul primitiv sŢ i iudaism, penticostalii.

76
5. ECUMENISMUL RELIGIOS
A îînceput prin crearea îîn 1950 prin crearea Consiliului Ecunemic al Bisericilor, îînceput prin aderarea
protestantŢilor sŢ i apoi prin aderarea îîn 1961 a ortodoxilor, concomitent cu o apropierea de catolicism prin
recunoasŢ terea de caă tre acesta îîn 1964 a protestantismului sŢ i îîntŢelegerea generalaă din 1992 asupra
statutului bisericilor catolice raă saă ritene(uniate).

6. DIALOGUL IÎNŢRE RELIGII

Prin „Declaraţia pentru relaţiile cu necreştinii” sŢ i prin intermediul „Secretariatului pentru necreştini”,
biserica romano-catolicaă a deschis dialogul cu musulmanii sŢ i mozaicii, iar reprezentantŢii
protestantismului au initŢiat prin reuniunile din Liban-1970, Sri Lanka-1974 sŢ i Libia-1976 un dialog cu
iudaismul, islamismul, budismul sŢ i hinduismul.

7. PROZELIŢISMUL SŢ I NOUA RELIGIOZIŢAŢE

Prozelitismul s-a manifestat îîn special îîn SUA de caă tre islam sŢ i budism, ele cunoscaî nd o extindere sŢ i îîn
Europa occidentalaă dupaă 1945. Active sunt sŢ i cultul penticostal, mormonii, Martorii lui Iehova sŢ i religia
Bahai (de provenientŢaă islamicaă dar sustŢinaî nd un sincretism de tip zoroastrist-cresŢ tin-islam-iudaism). Lor
li se adaugaă noi misŢ caă ri cum ar fi New-Age, misŢ carea transcedentalaă , biserica unificaă rii.

8. ISTORIA ALTFEL
Biserica Catolicaă (din gr. καθολικός, îîn trad. "universal", derivat din κατα ολον, "pentru îîntreg") este
organizatŢia tuturor cresŢ tinilor care se gaă sesc îîn comuniune cu Scaunul Apostolic al Romei (ocupat de
papa de la Roma). AcesŢ tia constituie cel mai numeros grup religios din lume cu numeroase ordine de
caă lugaă ri. Biserica Catolicaă este formataă dintr-un numar de biserici particulare, definite pe criterii
teritoriale si rituale. In sfera de influentŢaă occidentalaă bisericile particulare sunt numite dioceze, iar îîn
sfera de influentŢaă orientalaă eparhii. Ţoate aceste organizatŢii au îîn fruntea lor un episcop, considerat de
credinciosŢ i ca fiind succesor spiritual direct al apostolilor. IÎn fruntea colegiului episcopilor se aflaă
episcopul Romei, cunoscut sub numele de Papaă , care este vaă zut de credinciosii catolici ca succesor direct
al lui Petru, îîntaî istaă taă torul colegiului apostolilor lui Isus Cristos. Biserica Catolicaă desfaă sŢ oaraă serviciile
religioase dupaă mai multe rituri, îîntre care cel mai raă spaî ndit este ritul latin, practicat de Biserica Romano-
Catolicaă . Un loc important îîl are ritul bizantin, practicat îîntre altele de Biserica Romaî naă Unitaă cu Roma.
Biserica Ortodoxaă este o comunitate de credintŢaă cresŢ tinaă . CresŢ tinii ortodocsŢ i sunt organizatŢi îîn biserici
ortodoxe natŢionale autocefale (greacaă , rusaă , romaî naă , saî rbaă ), îînsaă aflate îîn comunitate de credintŢaă cu
Patriarhatul Ecumenic al Constantinopolului. Prin numaă r de credinciosŢ i, ortodocsŢ ii formeazaă îîn lume a
doua comunitate cresŢ tinaă , dupaă Biserica Catolicaă .Numele ortodoxiei vine din limba greacaă , de la ορθο
(ortho - drept, corect) si δοξα (doxa - îînvaă tŢaăturaă , cunoasŢ tere), traducaî ndu-se deci prin „dreaptaă
îînvaă tŢaăturaă “. Este de mentŢionat caă sŢ i celelalte biserici cresŢ tine îîsŢi consideraă propriile îînvaă tŢaături ca fiind
drepte sau chiar singurele drepte.Bisericile Ortodoxe Raă saă ritene reunesc astaă zi o parte importantaă a
credinciosŢ ilor cresŢ tini. Istoric sŢ i cultural, ele sunt purtaă toare ale unei traditŢii bogate, dezvoltate de-a
lungul a douaă milenii de viatŢaă cresŢ tinaă îîntr-o largaă zonaă geograficaă .Fundamentele teologiei cresŢ tine
ortodoxe, ca sŢ i ale celei catolice, au fost stabilite îîn primele sŢ apte concilii ecumenice, tŢinute îîntre secolele
al IV-lea sŢ i al VIII-lea. Din motive politice, geografice, culturale, sŢ i religioase, biserica occidentalaă (catolicaă )
sŢ i cea raă saă riteanaă (ortodoxaă ) s-au separat formal îîn 1054 prin Marea Schismaă . Ca urmare a acestui
eveniment, ataî t Biserica Ortodoxaă , caî t sŢ i cea Catolicaă se consideraă a fi singura bisericaă universalaă
(catolicaă ) sŢ i apostolicaă , ca sŢ i depozitara credintŢei corecte (ortodoxia). Spre deosebire de biserica romanaă ,
ce pune accentul pe universalitate (catolicism), cea ortodoxaă pune accentul pe puritatea credintŢei, de
unde diferentŢa de nume. PrezentŢa Bisericii Ortodoxe este pregnantaă îîn zone ce s-au aflat îîn spatŢiul
cultural al imperiilor bizantin sŢ i rus: Europa de Est sŢ i de Sud-est, Asia, sŢ i paă rtŢi ale Orientului Mijlociu sŢ i ale
Africii. IÎn prezent, numaă rul de credinciosŢ i ortodocsŢ i este majoritar îîn Belarus, Bulgaria, Georgia, Grecia,
Macedonia, Republica Moldova, Romaî nia, Rusia, Serbia, Muntenegru sŢ i Ucraina. Mari comunitaă tŢi de
cresŢ tini ortodocsŢ i traă iesc sŢ i îîn Albania (aprox. 30%), Bosnia (31,4 %), Etiopia (40%), precum sŢ i îîn unele
77
state care au apartŢinut Rusiei tŢariste, respectiv Uniunii Sovietice(Statele baltice sŢ i Asia Centralaă ). PrezentŢe
ortodoxe semnificative se gaă sesc îîn multe alte tŢaări din America de Nord, Europa de Vest, etc., datorate îîn
special comunitaă tŢilor formate prin emigrarea est-europenilor.
IÎntre Biserica Romanaă sŢ i Bisericile Ortodoxe ale celor sŢ apte concilii existaă anumite diferentŢe doctrinale, ce
poartaă numele de puncte florentine. Acestea sunt: Recunoaşterea Episcopului Romei ca episcop universal,
Filioque, Consacrarea Trupului Domnului folosind pâine azimă, adică nedospită, folosită de Biserica Catolică
(Biserica Catolică recunoaşte ca validă atât folosirea pâinii azime cât şi a celei fermentate), Existenţa
Purgatoriului (statul sufletelor celor decedaţi până la intrarea în Rai); Biserica Ortodoxaă nu o recunoasŢ te.
Potrivit Romei, singura diferentŢaă semnificativaă ar fi faptul caă Bisericile ortodoxe ale celor sŢ apte concilii nu
recunosc papei de la Roma un episcopat universal, ci poate fi considerat cel mult primus inter pares.
Biserica Romano-Catolicaă din Romaî nia este organizataă îîn: Arhidieceza mitropolitanaă de BucuresŢ ti,
paă storitaă de IÎnaltpreasfintŢitul Ioan Robu, Arhiepiscop sŢ i Mitropolit, cu patru dieceze sufragane: IasŢ i,
Oradea, Satu Mare sŢ i ŢimisŢ oara. Arhidieceza romano-catolicaă de Alba Iulia, aflataă sub jurisdictŢia directaă a
Sfaî ntului Scaun. Arhiepiscopul Gyoü rgy Jakubinyi, de Alba-Iulia, este îîn acelasŢ i timp sŢ i Exarh al
Ordinariatului Armeano-Catolic din Romaî nia (cu sediul la Gherla)
Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică este o Bisericaă arhiepiscopalaă majoraă . IÎntaî istaă taă torul
ei este IÎnaltpreasfintŢitul Lucian MuresŢ an, Arhiepiscop de Alba-Iulia sŢ i Faă gaă rasŢ sŢ i Arhiepiscop Major al
Bisericii Romaî ne Unite cu Roma, Greco-Catolicaă . IÎn componentŢa acestei Biserici intraă : Arhiepiscopia de
Alba-Iulia sŢ i Faă gaă rasŢ (cu sediul la Blaj, totodataă sediul Bisericii Arhiepiscopale Majore), caă reia îîi sunt
arondate patru episcopii sufragane (subordonate): Episcopia de Oradea Mare , Episcopia de Cluj-Gherla,
Episcopia de Lugoj, Episcopia de MaramuresŢ (cu sediul îîn Baia Mare).
Islamul este o religie avraamicaă , monoteistaă , fondataă îîn secolul al VII-lea sŢ i bazataă pe textul religios
cunoscut sub numele de Coran. Dogmaă sŢ i credintŢaă. Musulmanii consideraă caă Dumnezeu a revelat îîn mod
direct cuvaî ntul Saă u caă tre omenire prin Muhammad (circa 570–632) sŢ i altŢi profetŢi, printre care Adam,
Avraam, Moise sŢ i Iisus. Baza credintŢei islamice se gaă sesŢ te îîn shahaā dataā n ("douaă maă rturii"): laā ilaā haā illaā -
llaā hu; muhammadur-rasuā lu-llaā hi — "Nu existaă (dumne)zeu îîn afaraă de Dumnezeu; iar Muhammad este
trimisul lui Dumnezeu". Pentru a deveni musulman, o persoanaă trebuie saă recite sŢ i saă creadaă aceste
cuvinte. SunnitŢii privesc aceastaă formulaă ca pe unul din cei cinci staî lpi ai islamului. Musulmanii consideraă
caă principala îînregistrare scrisaă a revelatŢiei caă tre omenire este Coranul, pe care îîl consideraă perfect,
reprezentaî nd revelatŢia finalaă a lui Dumnezeu. Musulmanii cred caă paă rtŢi ale Bibliei sŢ i ale Ţorei au fost
pierdute, interpretate gresŢ it sau distorsionate de credinciosŢ i. Din aceastaă perspectivaă Coranul este vaă zut
ca o corecturaă adusaă cartŢilor sfinte iudaice sŢ i cresŢ tine. Musulmanii sustŢin caă islamul contŢine îîn esentŢaă
aceeasŢ i credintŢaă ca a tuturor trimisŢ ilor lui Dumnezeu omenirii de la Adam, Coranul codificaî nd revelatŢia
finalaă a lui Dumnezeu. IÎnvaă tŢaătura islamicaă vede iudaismul sŢ i cresŢ tinismul ca derivaî nd din îînvaă tŢaăturile
unora din acesŢ ti profetŢi - îîn special Avraam - sŢ i recunoasŢ te raă daă cinile lor avraamice, îîn timp ce Coranul îîi
numesŢ te Oameni ai Caă rtŢii. Marile paă cate: facerea de paă rtasŢ i lui Dumnezeu; uciderea unui suflet; vraă jitoria;
neîîmplinirea rugaă ciunii; sodomia; neachitarea daniei; neascultarea sŢ i supaă rarea paă rintŢilor; luarea de
camaă taă ; îîntreruperea postului îîn Ramadan faă raă justificare sŢ i faă raă îîngaă duintŢaă; maă rturia mincinoasaă ;
sinuciderea; consumarea caă rnii de de mortaă ciune, a saî ngelui sŢ i a caă rnii de porc.
SunnitŢii sunt acei musulmani care perpetueazaă optŢiunea celor care au refuzat saă considere conducerea
comunitaă tŢii islamice drept o problemaă de mosŢ tenire, dupaă cum au refuzat saă accepte caă îînsusŢ irea dogmei
sŢ i a Legii ar trebui saă se bazeze pe sursele ezoterice. Ei sunt îîmpaă rtŢitŢi îîn patru sŢ coli sau rituri care se
recunosc reciproc : malekismul, hanefismul, sŢ afiismul sŢ i hanbalismul.
KharijitŢii („secesionisŢ ti"), la îînceput sustŢinaă tori ai lui Ali, l-au paă raă sit îîn 657, consideraî ndu-l prea
sŢ ovaă ielnic sŢ i imputaî ndu-i faptul caă a acceptat ca problema conducerii comunitaă tŢii islamice saă fie obiectul
unor tratative. Pornind de la ideea egalitaă tŢii tuturor credinciosŢ ilor, ei cred caă imamatul sŢ i califatul pot
reveni oricaă rui credincios, indiferent de originea sa etnicaă sau socialaă , dacaă este ireprosŢ abil din punct de
vedere moral sŢ i religios. Puritani desaă vaî rsŢ itŢi, kharigitŢii îîi exclud din islam pe totŢi aceia care se fac vinovatŢi
de paă cate grave. DescendentŢi ai lor traă iesc astaă zi îîn oazele din Mzab (Algeria), pe insula tunisianaă Djerba,
ca sŢ i îîn Oman, sub numele de ibaditŢi, unde reprezintaă jumaă tate din populatŢie.
78
SŢ iitŢii („partidul lui ‘Ali”) urmasŢ ii partizanilor lui ’Ali , vaă r sŢ i ginere al profetului Muhammad, care
îîncarneazaă legitimitatea casei profetului îîmpotriva celor trei califi (Abu-Bakr, Omar sŢ i Osman) care au
domnit îîn locul saă u sŢ i îîmpotriva descendentŢilor acestora. SŢ iismul duodeciman „cu doisprezece imami”
pune accentul pe caracterul mesianic al acestor imami, autorizatŢi saă practice reflectŢia („efort de a
îîntŢelege”) ceea ce-i îîndreptaă tŢesŢ te saă interpreteze Legea divinaă , ba chiar de a-i aduce amendamente. Cel
de-al doisprezecelea imam (imamul ascuns) va reveni la sfaî rsŢ itul timpului pentru a instaura armonia pe
paă maî nt. Imamii, consideratŢi ca intermediari îîntre om sŢ i Dumnezeu au pentru multŢi dintre sŢ iitŢi o auraă
divinaă , notŢiune total straă inaă sunnitŢilor, ca sŢ i aceea de imamat.
Sursa fundamentalismului islamic ca sŢ i a terorismului de origine extremist-islamicaă nu a constituit-o
niciodataă Coranul, Sharia sau alte precepte religioase musulmane, ci dezvoltarea anacronicaă a tŢaărilor
musulmane îîn contextul afirmaă rii economice sŢ i politice a Occidentului cresŢ tin. MultŢi musulmani ferventŢi
au interpretat starea de inferioritate economicaă , socialaă sŢ i politicaă ca pe un semn al „relaxaă rii“ lor
spirituale, fapt care a dus la naă ruirea imperiilor arabe sŢ i a celui otoman. La mijlocul secolului al XVIII-lea,
un teolog numit El-Wahhab a pus bazele unei misŢ caă ri de renasŢ tere a Islamului, bazataă pe disciplina
religioasaă . Noua misŢ care a servit drept ideologie de luptaă unui sŢ eic local, Mohamed Ibn Saud care a unit
triburile din Peninsula Arabicaă punaî nd bazele Arabiei Saudite sŢ i dinastiei cu acelasŢ i nume. ResurectŢia
islamicaă a adus cu sine sŢ i primele derapaă ri de facturaă teroristaă , El-Wahhab autorizaî nd masacrele de la
Qarbala, unde au fost ucisŢ i mii de arabi. Cu toate acestea, primul apostol al fundamentalismului islamic
violent a fost un molah itinerant, scriitor sŢ i activist politic numit El-Afgani, care a decretat caă nu existaă nici
o compatibilitate îîntre islam (care cuprindea religia, legea, guvernarea sŢ i socialul) sŢ i modul de viatŢaă de tip
occidental (european). Ţransformarea fundamentalismului religios îîn politicaă de mase a debutat îîn 1928
caî nd un activist egiptean, El-Banna, a format Frăţia Musulmană. Aceastaă organizare politicaă a derapat
spre terorism datoritaă ideologului Said Qutb. Acesta a trasat linia politicaă clasicaă a terorismului
fundamentalist islamic, care se angaja îîn lichidarea tuturor guvernelor musulmane „corupte de ideile
occidentale“ sŢ i îînlocuirea acestora cu conduceri devotate aplicaă rii stricte a „Shariei“. FundamentalisŢ tii au
obtŢinut sŢ i succese politice sŢ i militare de proportŢii cum a fost revoluţia islamică din Iran, din1979, care a
condus la instaurarea regimului Ayatolahului Khomeiny sŢ i ocuparea Kabulului în 1996 de caă tre regimul
taliban afgan. Diferenţa esenţială între fundamentalismul islamic clasic şi neoterorismul fundamentalist
islamic constaă îîn faptul caă primul era îîndreptat îîn special îîmpotriva guvernaă rilor musulmane baă nuite a fi
corupte de civilizatŢia apuseanaă , îîn timp ce neoterorisŢ tii islamici îîsŢi propun îîn secolul al XXI-lea saă distrugaă
„sursele sŢ i promotorii coruptŢiei Shariei“, adicaă civilizatŢia apuseanaă . Primul centru ideologic al
neoterorismului fundamentalist a apaă rut la Azhar, îîn Egipt unde Omar Abder Rahman – clericul orb (sau
Ayatolahul Khomeiny al Egiptului) a redactat o disertatŢie de 2000 de pagini pe tema Jihadului, pe care îîl
considera apelul la arme pentru distrugerea necredinciosŢ ilor. MotivatŢia acestei pervertiri a Coranului
consta îîn faptul caă istoric, Islamul a fost impus prin raă zboi iar îîn viitor aceasta este singura alternativaă
pentru musulmani

9. DICŢIONAR
SunnitŢii: musulmani care perpetueazaă optŢiunea celor care au refuzat saă considere conducerea comunitaă tŢii
islamice drept o problemaă de mosŢ tenire, dupaă cum au refuzat saă accepte caă îînsusŢ irea dogmei sŢ i a Legii ar
trebui saă se bazeze pe sursele ezoterice
KharijitŢii: la îînceput sustŢinaă tori ai lui Ali, l-au paă raă sit îîn 657, consideraî ndu-l prea sŢ ovaă ielnic sŢ i imputaî ndu-
i faptul caă a acceptat ca problema conducerii comunitaă tŢii islamice saă fie obiectul unor tratative. Pornind
de la ideea egalitaă tŢii tuturor credinciosŢ ilor, ei cred caă imamatul sŢ i califatul pot reveni oricaă rui credincios,
indiferent de originea sa etnicaă sau socialaă , dacaă este ireprosŢ abil din punct de vedere moral sŢ i religios.
Puritani desaă vaî rsŢ itŢi, kharigitŢii îîi exclud din islam pe totŢi aceia care se fac vinovatŢi de paă cate grave.
SŢ iitŢii: urmasŢ ii partizanilor lui ’Ali , vaă r sŢ i ginere al profetului Muhammad, care îîncarneazaă legitimitatea
casei profetului, îîmpotriva celor trei califi (Abu-Bakr, Omar sŢ i Osman) care au domnit îîn locul saă u sŢ i
îîmpotriva descendentŢilor acestora. SŢ iismul duodeciman: „cu doisprezece imami” pune accentul pe

79
caracterul mesianic al acestor imami, autorizatŢi saă practice reflectŢia, ceea ce-i îîndreptaă tŢesŢ te saă
interpreteze Legea divinaă , ba chiar de a-i aduce amendamente.
SŢ iismul septiman: „cu sŢ apte imami”, grupeazaă caî teva grupuri contrastante.
Ismaelismul septiman: a sustŢinut dinastia califianaă a fatimizilor (909-1171) ce a domnit îîn Ifriqiyya sŢ i
Egipt. Un ordin extremist , apaă rut îîn perioada de declin a fatimizilor, intitulat Al-fida’iyya (Oamenii
Sacrificiului), cunoscut de europeni ca „secta asasinilor”
SŢ iismul zaydit: cu cinci imami, a fost fondat de Zayn Al-’Abidin, nepot al lui Husayn, fiul califului ’Ali.
ZayditŢii s-au stabilit îîn nordul Yemenului unde formeazaă 40% din populatŢie. Ei conditŢioneazaă dreptul
urmasŢ ilor lui 'Ali si ai Fatimei de a deveni imami de calitaă tŢile lor morale sŢ i intelectuale.
Sufismul: sau mistica islamicaă este o practicaă spiritualaă prin care se îîncearcaă ajungerea la cunoasŢ terea
divinitaă tŢii nemijlocit, nu numai prin intermediul revelatŢiei coranice. Scopul final al unui sufit este
anihilarea sinelui prin unirea acestuia cu Dumnezeu

CresŢ tinismul: una din cele trei religii monoteiste contemporane, alaă turi de iudaism sŢ i islam. Consideraî nd
îîmpreunaă catolicii, protestantŢii sŢ i ortodocsŢ ii sub eticheta globalaă de "cresŢ tini", religia acestora este
actualmente la nivel mondial cea mai importantaă din punct de vedere numeric.
Biserica Romano-Catolicaă : Biserica Catolicaă de rit latin. Conducaă torul Bisericii Romano-Catolice este
episcopul Romei, Papa, care este urmasŢ ul Sfaî ntului Petru,
Biserica Evanghelica-Lutherana C.A: ("Confessio Augustana" = "Credinta de la Augsburg") si a fost
raspaî ndit de Martin Luther, spre deosebire de Biserica Reformat-Calvina cu "Credinta Elvetiana"
("Confessio Helvetica"), propagata in Elvetia de Calvin (la Geneva) si de Zwingli (la Zuü rich).
Biserica Reformataă : cunoscutaă sŢ i sub denumirea de Bisericaă Calvinaă , este o bisericaă cresŢ tinaă rezultataă îîn
urma Reformei protestante. CredintŢa Bisericii Reformate se bazeazaă pe interpretarea dataă de Zwingli sŢ i
Calvin scrierilor din Noul Ţestament.
AnabaptisŢ tii: (din greacaă , ανα (din nou) +βαπτιζω (a boteza)= "rebotezaă tori") au fost cresŢ tinii Reformei
radicale. Ţermenul a fost introdus de criticii lor, care obiectau îîmpotriva practicii rebotezaă rii adultŢilor care
mai fuseseraă botezatŢi îîn copilaă rie.
Bisericile Baptiste: sunt parte a unei misŢ caă ri cresŢ tine considerataă îîndeobsŢ te o confesiune protestantaă
evanghelicaă . Confesiunea baptistaă pune accentul pe botezul adultŢilor, ce trebuie saă aibaă loc prin
scufundare completaă dupaă maă rturisirea credintŢei îîn Isus Cristos ca Maî ntuitor sŢ i Domn.
Biserica CresŢ tinaă dupaă Evanghelie: denumitaă sŢ i Cultul CresŢ tin dupaă Evanghelie, este o grupare cresŢ tinaă
neoprotestantaă , echivalentul îîn lumea anglo-saxonaă fiind Adunaă rile Fraă tŢesŢ ti (Brethren Assemblies,
Bruü dergemeinde). Forul de conducere a fiecaă rei biserici locale este ceata prezbiterilor sau Sfatul de FratŢi
(Sfatul Baă traî nilor, al Prezbiterilor). Mai multe adunaă ri (biserici locale) dintr-o zonaă a tŢaării se intrunesc
periodic.
Biserica Adventistaă de Ziua a SŢ aptea: este o denominatŢiune cresŢ tinaă , caracterizataă îîn principal prin
paă strarea saî mbetei, a sŢ aptea zi a saă ptaă maî nii iudeo-cresŢ tine, ca fiind Sabatul. DenominatŢiunea s-a
dezvoltat din misŢ carea milleritaă îîn Statele Unite ale Americii la mijlocul secolului al XIX-lea sŢ i a fost
fondataă oficial îîn 1863.
Biserica Ortodoxaă : este o comunitate de credintŢaă cresŢ tinaă . CresŢ tinii ortodocsŢ i sunt organizatŢi îîn biserici
ortodoxe natŢionale autocefale (greacaă , rusaă , romaî naă , saî rbaă etc.), îînsaă aflate îîn comunitate de credintŢaă cu
Patriarhatul Ecumenic al Constantinopolului. Prin numaă r de credinciosŢ i, ortodocsŢ ii formeazaă îîn lume a
doua comunitate cresŢ tinaă , dupaă Biserica Catolicaă .
Biserica Anglicanaă : (Church of England) este o bisericaă istoricaă , despaă rtŢitaă de Roma îîn timpul Reformei
protestante, îîn Anglia, prin ruptura regelui Henric al VIII-lea cu papa Romei. IÎn ScotŢia sŢ i SUA, denumirea
oficialaă e Biserica Episcopalianaă .

XX. ROMAÎ NIA SŢ I INŢEGRAREA EURO-AŢLANŢICAĂ

80
1. DEMOCRAŢŢ IILE OCCIDENŢALE. NECESIŢAŢEA SŢ I PRINCIPIILE UNIŢAĂ ŢŢII EUROPENE
Refacerea europeanaă a fost sprijinitaă economic sŢ i militar de SUA, iar perioada raă zboiului rece a consolidat
apropierea statelor democratice vest-europene. Un moment foarte important este cel al reconcilierii
franco-germane realizataă de preşedintele Charles de Gaulle şi cancelarul Konrad Adenauer. Pe fondul
patriotismului natŢional se dezvoltaă solidaritatea, tolerantŢa sŢ i consŢ tiintŢa europeanaă .

2. UNIUNEA EUROPEANAĂ (UE)

A. Scurta istorie a ideii de unitate europeanaă îîncepe îîn secolul XX cu accente puternice dupaă cele douaă
conflicte mondiale, concretizate prin crearea Consiliului Europei – 1949, sŢ i lansarea de caă tre Robert
Schumann şi Jean Monnet în 1950,a ideii de cooperare sŢ i prosperitate economicaă comunaă . IÎn 1951 FrantŢa,
Germania, Italia, Belgia, Olanda sŢ i Luxemburg creeazaă Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Otelului,
transformat prin acordul de la Roma din 1957 în Comunitatea Economică Europeană sŢ i devenit prin
acordul de la Maastricht din 1993 Uniunea Europeană.
B. Principiile unitaă tŢii sŢ i integraă rii europene sunt concretizate prin tratatul de la Amsterdam din 1999 :
- reunesŢ te religii diferite sŢ i state care au reconciliat dispute teritoriale seculare
- aderarea presupune acceptarea regimului parlamentar, garantarea libertaă tŢilor politice , responsabilitate
guvernamentalaă , liberalism economic, egalitate îîntre etnii sŢ i sexe
- acceptarea principiului subsidiaritaă tŢii îîn domeniul juridic(interesul comun este îîn detrimentul celui
natŢional sŢ i poate fi impus ca mijloc extrem de UE) sŢ i transferul de suveranitate(prin norme de drept
comunitar)
C. Simboluri ale identitaă tŢii europene au fost bazate pe ideea consŢ tiintŢei comune sŢ i cuprind:
- steagul european, pe fond albastru cu 12 stele aurii dispuse îîn cerc
- imnul european, Oda bucuriei din Simfonia a-IX-a de Beethoven
- ziua Europei, 9 mai amintind de sfaî rsŢ itul celui de al-II-lea raă zboi mondial
- moneda europeanaă , EURO

3. UNIUNEA EUROPEANAĂ SŢ I PROBLEMA SŢAŢELOR FOSŢE COMUNISŢE

"Perestroika" iniţiată de M.Gorbaciov în 1985 a dus la praă busŢ irea comunismului(1989).reunificarea
Germaniei(1990). dezintegrarea URSS.Yugoslaviei sŢ i Cehoslovaciei. Noile democratŢii est-europene
aspirante la integrare europeanaă au dificultaă tŢi pe calea reformelor economice, sociale sŢ i politice.

4. ROMAÎ NIA SŢ I INŢEGRAREA IÎN UE

Dupaă 1989, dorintŢa de integrare a fost îîngreunataă de inertŢia sŢ i dificultaă tŢile liberalizaă rii, democratizaă rii sŢ i
privatizaă rii, ale edificaă rii statului de drept sŢ i respectaă rii drepturilor sŢ i libertaă tŢilor cetaă tŢenesŢ ti. Acordul de
asociere semnat la 1 februarie 1993, a intrat îîn vigoare îîn 1995, fiind urmat de depunerea candidaturii de
aderare la 22 iunie 1995, lansarea oficialaă a negocierilor de aderare la 15 februarie 2000, îînchiderea a 31
de capitole paî naă îîn 2004, semnarea tratatului de aderare la 25 aprilie 2005, cu orizont de aderare la 1
ianuarie 2007.

5. ROMAÎ NIA SŢ I NAŢO

Dupaă 1990, odataă cu disparitŢia blocului comunist, al Ţratatului de la VarsŢ ovia sŢ i cu disolutŢia URSS,
Romaî nia a initŢia un nou orizont de securitate ce a cuprins îîn 1990 initŢierea relatŢiilor diplomatice cu
NAŢO, îîn 1993 lansarea oficialaă a ideii de aderare la NAŢO, participarea din 1996 cu trupe de mentŢinere a
paă cii sub egida NAŢO îîn Bosnia-HertŢegovina, Albania,Kossovo, Afganistan sŢ i Irak, invitarea oficialaă la
convorbirile de aderare îîn 2002 sŢ i la 29 martie 2004 intrarea ca membru deplin îîn NAŢO.

6. ISTORIA ALTFEL
Comunitaă tŢile Europene (plural, abreviat CE) constau îîn douaă comunitaă tŢi: Comunitatea Europeană
(singular, de asemenea abreviataă CE; paî naă îîn 1993 era denumitaă Comunitatea Economicaă Europeanaă ,
CEE), Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (abreviataă CEEA sau Euratom), Comunitatea Europeană
81
a Cărbunelui şi Oţelului a fost de asemenea una dintre comunitaă tŢile europene paî naă îîn 2002, caî nd a fost
desfiintŢataă . IÎn mare, atributŢiile acesteia au transferate îîn tratatul Comunitaă tŢii Europene. De la Ţratatul de
Fuziune (semnat îîn 1965, îîn vigoare din 1967) cele trei comunitaă tŢi au organe comune, printre care
Comisia sŢ i Parlamentul.Comunitaă tŢile Europene sunt unul dintre cei trei piloni ai Uniunii Europene.
OrganizatŢia pentru Securitate sŢ i Cooperare îîn Europa (OSCE) este o organizatŢie internatŢionalaă pentru
securitate. Se concentreazaă asupra prevenirii conflictelor, administrarea crizelor sŢ i reconstructŢia post-
conflictualaă . Are 55 de tŢaări participante din Europa, Mediteranaă , Caucaz , Asia Centralaă sŢ i America de
Nord. OrganizatŢia a fost creataă îîn 1973 sub numele de ConferintŢa pentru Securitate sŢ i Cooperare îîn
Europa (CSCE). Negocierile privind crearea unei grupaă ri de securitate europene dateazaă îîncaă din anii
1950, îînsaă Raă zboiul Rece a îîmpiedicat obtŢinerea unor progrese substantŢiale paî naă îîn noiembrie 1972 la
Helsinki. Recomandaă rile rezultate îîn urma negocierilor, "Carta Albastraă ", au conferit fundatŢia practicaă
pentru crearea unei conferintŢe îîn trei faze, procesul Helsinki. CSCE s-a deschis îîn Helsinki pe 3 iulie 1973
cu participarea reprezentantŢilor din 35 de tŢaări. Faza I a constat îîn atingerea unui consens îîn privintŢa
Cartei Albastre. Faza a II-a a fost faza de lucru, desfaă sŢ urataă la Geneva din 18 septembrie 1973 paî naă îîn 21
iulie 1975. Rezultatul Fazei a II-a a fost Actul Final de la Helsinki, semnat de caă tre 35 de tŢaări participante
îîn ultima fazaă , a III-a, ce a avut loc la Helsinki îîntre 30 iulie sŢ i 1 august 1975. Modul de lucru pentru
îîmbunaă taă tŢirea relatŢiilor sŢ i implementarea Actului de la Helsiki a fost discutat sŢ i aprobat îîntr-o serie de
sŢ edintŢe desfaă sŢ urate la Belgrad (4 octombrie 1977 - 8 martie 1978), Madrid (11 noiembrie 1980 - 9
septembrie 1983), sŢ i Viena (4 noiembrie 1986 - 19 ianuarie 1989).Praă busŢ irea Cortinei de Fier a necesitat
schimbare rolului CSCE. Carta de la Paris pentru Noua Europaă , semnataă pe 21 noiembrie 1990 a marcat
îînceputul schimbaă rii. La 1 ianuarie 1995, numele organizatŢiei a fost schimbat îîn OSCE.
Balcanizarea este un termen geopolitic folosit initŢial pentru descrierea procesului de
fragmentare/divizare a unei regiuni îîn regiuni mai mici care de multe ori se dusŢ maă nesc sau nu
coopereazaă . Ţermenul a apaă rut dupaă conflictele din secolul al XX-lea din Balcani. Primul proces de
balcanizare a fost considerat a fi raă zboaiele balcanice, iar termenul a revenit îîn fortŢa îîn prim planul vietŢii
politice odataă cu raă zboaiele din Iugoslavia.
Finlandizarea se referaă la influentŢa pe care o are o tŢaraă puternicaă asupra politicii unei tŢaări îînvecinate mai
mici.Acest termen, considerat îîn unele medii peiorativ, îîsŢi are originile îîn dezbaterile politice vest-
germane din deceniul al sŢ aptele sŢ i al al optulea al secolului trecut. Ţermenul a fost folosit îîn Germania sŢ i
alte tŢaări membre ale NAŢO, exprimaî nd procesul transformaă rii îîntr-o tŢaraă neutraă a unei tŢaări care, desŢ i îîsŢi
mentŢine suveranitatea natŢionalaă , îîn politica externaă este obligataă saă actŢioneze de asŢ a naturaă îîncaî t saă nu
deranjeze vecinul mult mai puternic. IÎn principal, termenul se referaă la pozitŢia Finlandei vis-aè -vis de
Uniunea Sovieticaă îîn timpul raă zboiului rece, dar se poate aplica la fel de bine sŢ i alte relatŢii internatŢionale
similare, precum cea a atitudinii Danemarcei fatŢaă de Germania îîntre 1871 sŢ i 1940.

7. CRONOLOGIE
Ţratate care au marcat procesul de constituire a unei Europe unite:
Paris (18.04.1951): Comunitatea Europeanaă a Caă rbunelui sŢ i OtŢelului.
Roma (25.03.1957/1.01.1958): Comunitatea Economicaă Europeanaă (CEE) sŢ i Comunitatea Europeanaă a
Energiei Atomice.
Bruxelles (8.04.1965/1.07.1967): Stabilirea institutŢiilor comune celor trei comunitaă tŢi.
Maastricht (februarie 1992/1.11.1993): CEE este transformataă oficial îîn Uniunea Europeanaă , îîn spatŢiul
caă reia se constituie o zonaă a liberului schimb.
Membri U.E.:
1951: FrantŢa, R.F.G., Italia, Belgia, Olanda, Luxemburg.
1973: Regatul Unit, Irlanda, Danemarca.
1981: Grecia.
1986: Spania, Portugalia.
1995: Austria, Finlanda, Suedia.

82
2004: Polonia, Ungaria, Cehia, Slovacia, Slovenia, Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Cipru (doar partea
greacă).
2007: Romaî nia sŢ i Bulgaria.
Integrarea euro-atlanticaă a Romaî niei:
Dupaă 1990: Ţratate de prietenie semnate cu vecinii: Bulgaria, Iugoslavia, Ungaria, Ucraina, Republica
Moldova; îîn pregaă tire, un tratat similar cu Rusia.
1993: Primirea îîn Consiliul Europei.
26.01.1994: Este primul stat european care aderaă la Parteneriatul pentru Pace.
01.02.1995: Se semneazaă Ţratatul de asociere la Uniunea Europeanaă .
Decembrie 1999: Decizia îînceperii negocierilor cu Romaî nia de aderare la UE (Helsinki).
23.11.2002: Romaî nia este invitataă saă adere la NAŢO, fiind primitaă la 02.04.2004.
23.04.2005: Se semneazaă Ţratatul de aderare a Romaî niei la U.E.
ŢŢ aările europene primite îîn NAŢO dupaă 1990:
12.03.1999: Polonia, Republica Cehaă , Ungaria.
02.04.2004: Estonia, Letonia, Lituania, Slovacia, Romaî nia, Bulgaria.

8. DICŢŢ IONAR
Identitatea europeanaă : sentiment de apartenentŢaă la Europa sŢ i la valorile acesteia, care cuprind
pluralismul, spiritul de tolerantŢaă, precum sŢ i mosŢ tenirea culturalaă comunaă .
Reconcilierea franco-germanaă : raă zboaiele mondiale ale secolului al XX-lea au îîntre cauze sŢ i pe cea tŢinaî nd
de tensiunile franco-germane. Reconcilierea franco-germanaă , ca premisaă a paă cii, a fost de actualitate sŢ i îîn
perioada interbelicaă ; s-a realizat, efectiv, dupaă al doilea raă zboi mondial, caî nd FrantŢa a devenit putere de
maî na a doua, iar Germania a fost îînfraî ntaă sŢ i divizataă . Reconcilierea s-a faă cut, practic, îîntre FrantŢa sŢ i
Republica Federalaă Germanaă . Procesul de globalizare (cresŢ terea interdependentŢei îîntre state), fenomen
caracteristic al secolului al XX-lea, pune îîn evidentŢaă faptul caă valorile natŢionale sunt autentificate la nivel
mondial. îîn aceste îîmprejuraă ri, reunificarea Europei pe baza reconcilierii franco-germane a fost o sŢ ansaă îîn
plus pentru cooperarea sŢ i confruntarea cu alte spatŢii economico-culturale, cu lumea secolului al XX-lea.
Principiul subsidiaritaă tŢii: organizarea descentralizataă a responsabilitaă tŢilor, îîn asŢ a fel îîncaî t saă nu se
îîncredintŢeze niciodataă unei unitaă tŢi mai mari ceea ce poate fi realizat de una mai micaă .
Standarde europene: cerintŢe necesare pentru integrarea îîn structurile europene, care pot fi maă surate sŢ i
determinate îîn mod exact. Se referaă la performantŢa economicaă , drepturile omului, institutŢiile
democratice, legislatŢie.

XXI. SOCIEŢAŢEA LA IÎNCEPUŢUL MILENIULUI III

1. EPOCA ISŢORIEI RECENŢE

Evenimentele din perioada 1989-1991 au marcat praă busŢ irea polului politico-militar-economic
reprezentat de URSS, CAER sŢ i pactul de la VarsŢ ovia, extinderea spre est a NAŢO sŢ i UE sŢ i crearea unei
preponderentŢe mondiale a SUA, dublataă de conflictele etno-religioase care au urmat destraă maă rii URSS sŢ i
Jugoslaviei.

2. GLOBALIZAREA
A îînceput dupaă cel de al-II-lea raă zboi mondial sŢ i s-a accelerat dupaă 1990, îîncepaî nd îîn domeniul economic,
financiar, cultural sŢ i al comunicatŢiilor, fiind graă bit de progresul tehnologic sŢ i cel al comunicatŢiilor prin
internet, multimedia, satelit sŢ i telefon mobil. Are loc interconectarea economicaă , cresŢ te rolul companiilor
multinatŢionale, apare o lume economicaă multipolaraă , se generalizeazaă o serie de pericole ca insecuritatea
economicaă , financiaraă , sanitaraă , culturalaă , probleme legate de uniformizarea culturalaă , insecuritatea
personalaă , crima organizataă , probleme de protectŢie a mediului. Beneficiile pe termen scurt sunt dublate

83
pe termen lung de probleme antiglobalizare, ale distributŢiei profitului sŢ i bunaă staă rii, incapacitatea
asimilaă rii exploziei tehnologice sŢ i informatŢionale.

3. VIAŢŢ A COŢIDIANAĂ
Standardizarea, tehnologizarea sŢ i dependentŢa de sistemele electronice devin elemente ale vietŢii umane,
afectaî nd viatŢa spiritualaă , psihologia sŢ i moralitatea omului modern, accentuaî nd îînsingurarea sŢ i punaî nd
problema revenirii la comunitate, religie sŢ i la un mediu natural caî t mai curat.

4. O PROBLEMAĂ A LUMII CONŢEMPORANE – ŢERORISMUL

IÎsŢi are originile îîn conflictul israeliano-palestinian, îîn invazia sovieticaă din Afganistan sŢ i îîn destraă marea
URSS. IÎmbracaă haina fundamentalismului islamic, radicalizat de Al-Qaida sŢ i Bin Laden, de cel etnic
promovat de OEP, EŢA, PKK, religios al cecenilor, mujahedinilor sŢ i IRA. SustŢinutaă de unele state ca Siria,
Iran, Libia este dublataă de terorismul de stat promovat prin amenintŢarea nuclearaă a Iranului sŢ i Coreei de
Nord. Lor li se adaugaă terorismul cibernetic, cel al narcoticelor sŢ i cel biologic(prin utilizarea virusŢ ilor
letali gen Ebola, Antrax etc.)

5. ISTORIA ALTFEL
„Conflicte îngheţate”. Conflictul din Transnistria este un conflict geopoliticîîntre Republica Moldova sŢ i
autoproclamata Republicaă Moldoveneascaă Nistreanaă (nerecunoscutaă internatŢional) cu privire la
exercitarea controlului asupra raioanelor Camenca, Dubaă sari, Grigoriopol, RîîbnitŢa, Slobozia sŢ i orasŢ ului
Ţiraspol, aflate pe malul staî ng al raî ului Nistru sŢ i asupra orasŢ ului Ţighina, aflat pe malul drept al aceluiasŢ i
raî u. Conflictul a îînceput îîn anul 1990, imediat dupaă proclamarea independentŢei Republicii MoldovenesŢ ti
Nistrene. Pe 2 septembrie 1990 a fost proclamataă Republica Moldoveneascaă Nistreanaă . La 25 august 1991
sovietul suprem al RMN a adoptat declaratŢia de independentŢaă a noii republici. Pe 27 august 1991
Parlamentul Republicii Moldova a adoptat DeclaratŢia de IndependentŢaă a Republicii Moldova, a caă rei
teritoriu cuprindea sŢ i raioanele din staî nga Nistrului. Parlamentul moldovenesc a cerut guvernului URSS
"să înceapă negocierile cu guvernul moldovenesc cu privire la ocupaţia ilegală a Republicii Moldova şi
retragerea trupelor sovietice de pe teritoriul moldovenesc". FortŢe ale Armatei a 14-a (care apartŢine
FederatŢiei Ruse), statŢionate îîn Ţransnistria, au luptat contra sŢ i respectiv de partea fortŢelor separatiste
transnistriene. Armata moldoveneascaă s-a aflat îîn inferioritate, lucru care a îîmpiedicat Republica Moldova
saă recaî sŢ tige controlul asupra Ţransnistriei. La 21 iulie 1992 a fost semnat un acord de îîncetare a focului.
IÎn iulie 2002, OSCE, îîmpreunaă cu mediatori rusŢ i sŢ i ucraineni au semnat un document care contŢinea
premise pentru reunificare Moldovei îîntr-o federatŢie. NeconcordantŢe fundamentale asupra îîmpaă rtŢirii
puterilor au faă cut imposibilaă aplicarea acestui document.IÎn luna noiembrie a anului 2003, Rusia a realizat
un memorandum care contŢinea, paî naă la acel moment, cea mai detailataă propunere de constituire a unui
stat moldovenesc federal asimetric. Acesta mai prevedea statŢionarea trupelor rusesŢ ti pe paă maî nt
moldovenesc pentru îîncaă 20 de aniPublicat initŢial îîn rusaă , pe situl web al ministerului de Externe
transnistrian, textul a fost intens promovat de Dmitri Kozak, o personalitate marcantaă din echipa
presŢ edintelui rus Vladimir Putin. Memorandumul Kozak a reprezentat o rupere de pozitŢia nistrianaă care
cerea statut egal pentru Ţransnistria sŢ i Moldova.IÎn memorandum se propunea îîntre altele crearea unui
parlament bicameral format dintr-o cameraă inferioaraă , aleasaă prin reprezentare proportŢionalaă . Ţoate
legile trebuiau îînsaă consimtŢite de senat, a caă rui repartizare era disproportŢionataă îîn raport repartizarea
populatŢiei pe teritorii: 13 senatori alesŢ i de camera inferioaraă federalaă , 9 de Ţransnistria sŢ i 4 de Gaă gaă uzia.
Conform recensaă maî ntului din 1989, îîn Ţransnistria locuiesŢ te un sfert din populatŢia republicii iar îîn
Gaă gaă uzia mai putŢin de 4%.IÎn mai 2005, partea ucraineanaă , condusaă de Viktor IusŢ cenko, a propus un plan
îîn sŢ apte puncte care stipuleazaă rezolvarea conflictului transnistrian printr-o reglementare negociataă sŢ i
alegeri libere. Prin acest plan, Ţransnistria ar raă maî ne o regiune autonomaă a Moldovei. Statele Unite sŢ i
Uniunea Europeanaă sŢ i RMN sŢ i-au exprimat un anumit nivel de acord cu acest proiect. IÎn iulie, Ucraina a
deschis sŢ ase noi posturi vamale la granitŢa ucraineano-transnistrianaă . Posturile, îîn care sunt angajate

84
echipe moldovene sŢ i ucrainene, sunt menite saă reducaă contrabanda dintre republica separatistaă sŢ i vecinii
saă i.
Recensământ 1989. PopulatŢia regiunii la recensaă maî ntul din 1989 era de 546.000 de locuitori (faă raă
orasŢ ul Tighina sŢ i zonele basarabene controlate de separatisŢ tii transnistreni). Ca urmare a situatŢiei
economice sŢ i politice din zonaă , recensaă mîîntul din 2004 faă cut de autoritaă tŢile separatiste din Tiraspol a
araă tat o scaă dere a populatŢiei cu aproximativ 150000 de persoane (pe îîntreg teritoriul separatist, inclusiv
zona Ţighina). Etnii: Moldoveni(Români):39.9%; Ucrainieni:28.3%; RusŢ i:25.5%; Bulgari:1.8%; Gaă gaă uzi:
0.8%; Altii:3.7%; Recensământ 2004. PopulatŢia regiunii la recensaă maî ntul din 2004 era de 555.500
(inclusiv municipiul Ţighina). Etnii: Moldoveni(Români):32%; Ucrainieni:29%; RusŢ i:30%; Bulgari,
Gaă gaă uzi, Evrei, Germani, Belarusi, Polonezi si altŢii: 8%
Abhazia, Adjaria, Oseţia de Sud Abhazia, Adjaria sŢ i OsetŢia de Sud s-au desprins de Georgia, îîncepaî nd cu
1989, profitaî nd de disolutŢia Uniunii Sovietice. Abhazia sŢ i-a declarat independentŢa îîn 1992, ceea ce a dus
la raă zboiul dintre cele douaă paă rtŢi, ce a durat paî naă anul urmaă tor. IÎnfraî ngerea Georgiei a dus la epurarea
etnicaă a populatŢiei georgiene din Abhazia de caă tre minoritatea abhazaă . Cea mai mare parte a provinciei
este controlataă de autoritaă tŢile de la Suhumi, ce "guverneazaă " cu ajutorul Moscovei Valea Kodori este
singura parte a Abhaziei ce se aflaă îîncaă sub controlul Georgiei. Adjaria este o altaă provincie ce a paă raă sit de
facto granitŢele Georgiei. DesŢ i este considerataă o provincie autonomaă , îîn realitate nu mai are nicio legaă turaă
administrativaă cu Ţbilisiul. Capitala provinciei a fost stabilitaă la Batumi, acolo unde se aflaă , de caî teva
decenii, o bazaă militaraă ruseascaă . Surprinde cel mai mult faptul caă 93% din populatŢia acestei provincii -
este de origine georgianaă . Cea de a treia provincie ce sŢ i-a declarat unilateral independentŢa fatŢaă de Georgia
este OsetŢia de Sud. Fostaă republicaă autonomaă a Georgiei, îîn timpul URSS, OsetŢia de Sud s-a desprins îîn
1989 de Georgia, cu scopul de a se alipi la OsetŢia de Nord, parte a FederatŢiei Ruse. OsetŢii doreau saă devinaă
o "Republicaă Democraticaă Sovieticaă ", loialaă Moscovei, drept pentru care au îînceput un saî ngeros raă zboi cu
Ţbilisiul. Conflictul militar dintre cele douaă paă rtŢi a continuat paî naă îîn 1992, caî nd Moscova a obligat
Georgia saă îînceteze ostilitaă tŢile. ExistentŢa acestor provincii separatiste nu ar fi posibilaă faă raă sustŢinerea
economicaă , politicaă sŢ i militaraă a Rusiei. Ţrupele rusesŢ ti de mentŢinere a paă cii actŢioneazaă nu ca un mediator
internatŢional, ci au ca scop îîntaă rirea regimurilor separatiste. IÎn niciuna din aceste provincii nu sunt
respectate legile dreptului internatŢional, fiecare fiind îîn parte un mic paradis pentru traficul de arme, de
persoane sau de droguri. OrganizatŢiile internatŢionale, cum ar fi ONU, OSCE, NAŢO, Consiliul Europei sŢ i CSI,
precum sŢ i majoritatea statelor lumii nu au recunoscut niciodataă independentŢa acestor provincii.

6. CRONOLOGIE
Ţerorismul astaă zi
19 aprilie 1995: îîn Oklahoma City (SUA) are loc un atentat pus la care de o organizatŢie teroristaă
americanaă de extremaă dreapta, soldat cu aproximativ 200 de victime.
7 august 1998: Au loc douaă atentate cu bombe la ambasadele SUA din Daar Es Salam (Ţanzania) sŢ i Nairobi
(Kenya), soldate cu peste 200 de mortŢi. Atentatele au fost atribuite Al Qaeda.
11 septembrie 2001: Patru avioane care efectuau zboruri pe linii interne din SUA au fost deturnate sŢ i
praă busŢ ite peste turnurile gemene de la World Ţrade Center (New York) sŢ l Pentagon (Washington).
Pagubele materiale au fost imense, iar numaă rul victimelor a fost de aproximativ 3000 de persoane.
ActŢiunea a fost atribuitaă Al Qaeda.
23 octombrie 2003: îîn teatrul „Dubrowka" din Moscova au fost luate ostatice 700 de persoane care
asistau la un spectacol de teatru. InterventŢia fortŢelor speciale ruse s-a îîncheiat cu 120 de mortŢi. Atentatul
a fost atribuit unor grupaă ri cecene.
20 noiembrie 2003: La Istanbul s-au produs simultan 5 deflagratŢii care au vizat sediile unor baă nci,
consulatul britanic, un centru comercial sŢ i un cartier rezidentŢial.
11 martie 2004: îîn trei gaă ri din Madrid au avut loc, aproape simultan, mai multe atentate cu bombaă ,
atribuite Al Qaeda.
24 august 2004: îîn Rusia, douaă avioane de pasageri s-au praă busŢ it îîn urma unor explozii la bord, la
diferentŢaă de trei minute. Au fost peste 100 de victime.
85
Realizaă ri sŢ tiintŢifico-tehnice
1900: K. Landsteiner descoperaă grupele sanguine A, B sŢ l 0.
1901: Ţ. Jokichl izoleazaă primul hormon: adrenalina.
1902: Este formulataă ipoteza ionosferei, o paă turaă conductoare îîn atmosfera îînaltaă .
1903: Primul zbor propulsat sŢ l sustŢinut al unui avion cu motor realizat de fratŢii Wright.
1905: A. Einstein formuleazaă teoria relativitaă tŢii restraî nse.
1906: Ţraîéan Vuia construiesŢ te primul avion din lume care s-a desprins de la sol numai prin fortŢa
motorului saă u.
1906: A fost dat îîn functŢiune tunelul Simplon, cel mai lung din lume (19,8 km).
1909: Ch. Nicolle descoperaă agentul de transmitere a sifilisului.
1911: E. Rutherford propune modelul planetar al atomului.
1912: G. Constantinescu, om de sŢ tiintŢaă de origine romaî naă , elaboreazaă teoria sonicitaă tŢii.
1913: C. Osbome descoperaă prima vitaminaă . Primul model cuantic de atom propus de N. Bohr.
1913: H. Geiger inventeazaă numaă raă torul de particule care-i poartaă numele.
1915: H. Junkers construiesŢ te primul avion metalic.
1916: A. Einstein publicaă „Ţeoria relativitaă tŢii generale".
1918: D. Jones obtŢine primii hibrizi ai porumbului.
1920: E. RacovitŢaă îînfiintŢeazaă , la Cluj, primul Institut de speologie din lume.
1921: Calmette sŢ i Guerin descoperaă vaccinul îîmpotriva tuberculozei,
1921: B.C.G. Bergins propune prima metodaă de sintezaă industrialaă a carburantŢilor.
1923: îîn SUA este construit primul buldozer
1923: îîn Italia de Nord prima autostradaă europeanaă .
1924: H. Berger obtŢine prima enceé falograma.
1925: A. Citroen construiesŢ te primul automobil cu caroseria îîn îîntregime metalicaă .
1926: Este Inventat betonul precomprimat.
Realizaă ri artistice
1900: Opera Tosca de G. Puccini.
1904: Se joacaă pentru prima oaraă Livada de vişini de AP. Cehov.
1907: Picasso îîncheie Domnişoarele din Avignon, picturaă care s-a impus ca manifest al cubismului.
1911: Cavalerul rozelor de R. Strauss; baletul Petruşca de Stravinski.
1913: Swann, primul volum din ciclul romanesc În căutarea timpului pierdut de Marcel Proust.
1915: Filmul Naşterea unei naţiuni de D.W. Griffith.
1916: Focul, roman de H. Barbusse.
1918: Declinul Occidentului (1918-1922) de O. Spengler.
1919: Cabinetul doctorului Caligari de R. Wiene, manifest al expresionismului îîn cinema.
1921: Ultimul volum din Forsythe Saga, ciclul romanesc (1906-1921 ) de J. Galsworthy.
1922: Ulysse, roman de James Joyce.
1924: Rapsodia albastră de G. Gershwin.
1925: Filmul Crucişătorul Potemkin de S. Elsenstein.
1928: Piesa Boléro de Maurice Ravel.
1930: Omul fără însuşiri (1930-1943), roman neterminat de R. Musil.
1936: Filmul Timpuri noi de Ch. Chaplin, satiraă a masŢ inismului.
1940: Pentru cine bat clopotele, roman de E. Hemingway.
1943: Micul prinţ, poveste de Antoine de Saint Exupery.
1947: Un tramvai numit dorinţă, piesaă de teatru de Ţ. Williams.
1948: Hoţii de biciclete de V. de Sica, capodopera filmului neorealist italian.
1950: Cântăreaţa cheală, piesaă de teatru de E. Ionesco.
1954-1955: Stăpânul inelelor de J.R.R. Ţolkien.
1957: West Side Story, comedie muzicalaă regizataă de R. Wise; compozitor L. Bernstein.
1965: Pădurea spânzuraţilor, film de Liviu Ciulei, dupaă romanul lui Llviu Rebreanu.
86
1970: Let it Be, album al formatŢiei Beatles.
1977: Întâlniri de gradul trei, film science-fiction de S. Spielberg.
1980: Numele trandafirului, roman de Umberto Eco.

87