FIŞĂ DE PARTICIPARE

la Conferința republicană a elevilor cu genericul: ,,Personalități

notorii ale
Basarabiei, care au contribuit la trezirea conștiinței naționale în sec.
XX-XXI”
Instituția Publică Liceul Teoretic „Principesa Natalia Dadiani”,
ediția III, 16 martie 2019

Numele şi prenumele: Secrieru Daniela

Coordonator: Jitaru Diana
Instituția: Gimnaziul nr.102
Localitatea: s. Brăila, mun. Chișinău
Titlul comunicării: Elena Alistar – femeia arestata pentru ,,iubirea de neam”
Secțiunea:
Participare: directă
Adresa de email (la care se vor trimite diploma și Culegerea lucrărilor conferinței):
secrieru2004@mail.ru
Date de contact: 069432665

Elena Alistar
 Motto: ,,Orice s-ar spune de către duşmanii noştri şi spre regret de către unii
dintre români, viaţa românească în Basarabia n-a fost întreruptă”

Elena Alistar

În istoria Basarabiei au existat personalități care au demonstrat capacități

extraordinare în clipele cele mai grele. Tot ele au dominat opinia publică cu
o modestie ieșită din comun. Un exponent veritabil a fost Elena Alistar, un
medic și un om politic român, care a făcut parte din Sfatul Țării din Basarabia. Membră a
Partidului Național Moldovenesc, a fost aleasă deputat, în Sfatul Țării din partea ținutului
Cetatea Albă. Este singura femeie deputat cunoscută astăzi, care a luat parte activ la
evenimentele politice ce au condus Basarabia către Unirea cu România. La data de 27
martie 1918, a votat Unirea Basarabiei cu România,  ea-femeia care a constatat în fața tuturor
bărbaților politici, dar și în  fața adversarilor: ,,Acum, ori niciodata, noi trebuie sa ne unim…!”.
Ea a făcut acest lucru pentru toți românii din Basarabia, pentru toți cei care aveau un singur scop
și visau la un singur lucru - alipirea Basarabiei la trupul României. Acțiunea sa a arătat ardoarea
pe care o aveau basarabenii de a se întoarce în graniţele vechii Dacii. Activitatea ei a avut un rol
extrem de important în dezvoltarea și evoluția politicii românești, dar şi în susţinerea puternică a
românismului de dincolo de Prut.
Aptitudinile sale speciale și le-a manifestat în repetate rânduri, drept exemplu putem lua
activitatea ei publicistică. Una dintre metodele pe care le-a utilizat pentru promovarea valorilor
naționale, pe lângă acțiunea directă și încadrarea în programele sociale, au fost articolele scrise,
în care milita pentru unirea Basarabiei cu România – una dintre cele mai riscante acțiuni în
timpul dominației țariste. Aceasta a scris „Noi trecem prin timpuri foarte importante şi poate
foarte puţini îşi dau seama de mărimea şi importanţa acestor timpuri. Azi popoarele îşi croiesc
soarta; nu-i târzie vremea, când se va forma o hartă nouă aproape a întregii lumi. Ori, în acest
timp nimeni nu poate sta nepăsător faţă de neamul lui, fiecare trebuie să-şi puie întrebarea: Ce
loc va ocupa neamul meu? Ce viitor va avea el ? Dar asta e puţin! Trebuie ca orice fiinţă
omenească să-şi aducă obolul lui de muncă, de inimă, de suflet, de fiinţa lui şi chiar viaţa, pentru
ca să contribuie cât de puţin la realizarea aspiraţiilor neamului lui...” .
În opinia mea, ea a încercat să transmită tuturor românilor din Basarabia, faptul că fiecare
popor are o identitate națională, contrar raptului din 1812 și a politicii de rusificare. Identitatea
națională trebuie păstrată indiferent de obstacole, pentru că un popor are o singură istorie și o
singură limbă, iar granițele nu trebuie să despartă frații de grai și de sânge.
Elena Alistar a educat un contingent mare de țărani propangandiști pentru a răspândi
ideile renașterii naționale printre românii din gubernia Basarabia. A inaugurat în sat o serie de
cursuri de limbă română pentru adulți, a organizat lecturi cu sătenii, promovând valori românești
și făcându-i pe locuitorii satului conștienți de rădăcinile lor și de atitudinea față de ele, de felul în
care trebuie ele întreținute cu atenție. ,,Orice s-ar spune de către duşmanii noştri şi spre regret de
către unii dintre români, viaţa românească în Basarabia n-a fost întreruptă”. Elena Alistar era
ferm convinsã de alegerea sa, luptând cu trup și suflet pentru a ghida pașii poporului, încercând
sã semene pe ogorul conștiinței basarabene semințe fragede de românism.
A avut o viață sinuoasă și plină de încercări, pe care a reușit totuși să le accepte și să le
transforme în noi provocări și imbolduri spre realizarea scopurilor propuse. Preocuparea
permanentă a Elenei Alistar, încă dinainte de 1918, a fost deșteptarea conștiinței naționale,
pentru care a luptat decenii întregi, în toate funcțiile pe care le-a avut. În acele momente, regimul
democratic abia se instaura, iar drepturile femeii nu erau consacrate pe plan legislativ și juridic.
Elena Alistar era nemulțumită de faptul că în acea perioadă viața cotidiană însemna, în primul
rând, mai ales focalizarea asupra figurilor masculine de prim-plan ale vieţii politice acordându-se
puţină atenţie atât elitei feminine, cât şi majorităţii populaţiei de femei, care trăia în mediul rural.
Cu acest scop, aceasta a înființat Liga Culturală a Femeilor din Basarabia.
În situația în care Imperiul Țarist a făcut ca gubernia basarabeană să fie acoperită de
întunericul ignoranței, cu 90 de procente de populație declarată analfabetă, iar biserica
pravoslavnică să inoculeze în capetele țăranilor că țarul Rusiei este Dumnezeul lor, Elena Alistar
a conștientizat că întunericul poate fi combătut numai cu ajutorul școlii și al cărții românești. Ea
a organizat o colectare de carte și a reușit să adune 7 000 de exemplare în Iașiul vlăguit și el de
nevoile războiului pe atunci. În articolul „Dar de la frați”, scris pe marginea acestui eveniment
frapant și publicat în ziarul „România nouă”, editat de ardeleanul Onisifor Ghibu la Chișinău,
Elena Alistar scrie: „Cartea românească venită de la frații din România liberă va mântui
Basarabia din întunericul de veacuri și o va ridica în rând cu celelalte țări românești.”.
Pe de altă parte, Elena Alistar a participat activ la combaterea maladiilor contagioase, a
activat la spitalul de la Costiujeni. Elena Alistar rămânea în sufletul ei pedagog, ştia să trateze
psihica omului, psihologia bolnavului cu o seamă de cuvinte blânde, înţelese de bolnavii acestui
spital. Sosind la spitalul din Costiujeni, într-o zi a întâlnit o femeie bolnavă care nu ştia limba
rusă. Medicii rusificatori au lăsat-o să sufere pe un scaun din faţa spitalului. Femeia spunea
câteva cuvinte în limba română: „Ajutaţi-mă. Sunt bolnavă. Mă doare capul”. Însă medicii ruşi
n-au dorit s-o ajute, pentru că nu ştiau limba românilor. Când s-a apropiat de această bolnavă şi a
vorbit în limba română, atunci ţăranca bolnavă s-a bucurat că s-a găsit un medic - moldovean s-o
înţeleagă şi că are cu cine vorbi despre suferinţele ei. Astfel de cazuri au fost multe la spitalul din
Costiujeni.
 După 1910, Elena Alistar a fost urmărită de poliţia secretă rusă. La 19 august 1914, în
timp ce era în vizită la Rezeni, la părinţii ei, Elena Alistar a fost arestată de către autorităţile
ţariste. Acuzaţiile iniţiale aduse ei erau cele de agitaţie pro-românească. A fost închisă timp de
45 zile în penitenciarul Chişinău, apoi acuzată de spionaj în favoarea României, una dintre
acuzaţiile tipice pentru regimurile autoritare. După ce a locuit o vreme la Iași este arestată de
regimul comunist și trimisă la Pucioasa, județul Dâmbovița unde a și decedat în 1955. O
persoană care a luptat cu trup și suflet pentru țara și poporul ei. A fost victima regimului
autoritar, din simplul motiv că acțiunile sale arătau oamenilor adevărata față a celor de la putere.
A avut de suferit pentru că a reprezentat o piedică în fața celor care propagau o politică anti-
românescă, iar, motivul arestării a fost unul stupid, lipsit de argumente bine justificate.
Elena Alistar a lăsat în urmă un popor ce o admira și o iubea, dar care, cu părere de rău,
în momentele cele mai grele, când se afla în pericolul de a fi extrădată Uniunii Sovietice,1 nu a
fost alături de ea. Dar nu acest a fost motivul durerii sale, ci faptul că idealul pentru care a luptat
o viață s-a spulberat ca prin minune în momentul când Basarabia din nou era sub oblăduire
străină. De fiecare data când a avut ocazia, aceasta a demonstrat faptul că se ştie că omul cu
verticalitate are de câştigat, că demnitatea e un lucru de preţ, iar respectul se câştigă prin fapte
bune şi cuvinte bine cântărite. Aproape cinci decenii, numele ei a stat într-un condamnabil con
de umbră, astăzi Elena Alistar a devenit un simbol al identității naționale.
În Republica Moldova, în Basarabia, a existat însă un astfel de nume! Pusă la încercare, a
strălucit prin performanța civică de fiecare dată. Elena Alistar Romanescu nu are statui, nu are
plăci memoriale, nu figurează în manualele de istorie, așa cum nu se învață despre mulți alți eroi
ai neamului românesc. Exemplul, faptele şi curajul Elenei Alistar merită a fi preluate de noi,
generaţia în creştere.

Bibliografie:
1. Wikipedia.com, Elena Alistar
2. orasulmeuchisinau.wordpress.com/ELENA ALISTAR, O CONŞTIINŢĂ POLITICĂ ŞI
NAŢIONALĂ ROMÂNEASCĂ
3. http://www.antenasatelor.ro Românce remarcabile. Elena Alistar, prima femeie din Sfatul
Ţării, despre unirea Basarabiei cu România
4.www.flipsnack.com Elena Alistar amintiri din anii 1917-1918 din patrimoniu
5.Marcu George, „Dicționarul personalităților feminine din România”, Editura Meronia,
București, 2009