POPOVSCHI NICOLAE-istoric bisericesc

• N.A. Popovschi…. Este unul dintre condeierii care au pus începutul

scrisului românesc în Basarabia, îndată după revoluţia din 1905…
• Iorgu Tudor
• Născut la 5 decembrie 1875, în Vistierniceni, lângă Chişinău, în familie
de preot, decedat la 11 iulie 1948, în Bucureşti. Studii la şcoala
duhovnicească (1886-1990) şi la Seminarul teologic din Chişinău (1890-
1896), continuând la Academia duhovnicească din Kiev (1896-1900),
care i-a conferit titlul de “candidat în teologie”. Profesor în Ostrogojski,
în gubernia Voronej (1900-1904), apoi în Chişinău; în 1917 preda cursuri
de Limba română pentru învăţătorii din Basarabia.
• Din 1918 până în 1938 profesor de Istorie la Liceul,,A. Donici” din
Chişinău; paralel director al Liceului (1919-1920), şef al învăţământului
secundar-din Basarabia (1918 -1920);

Lucrări:
1) Românismul în Basarabia şi unirea,
2) Studii noi asupra trecutului Basarabiei
3) Viaţa bisericească-religioasă în Basarabia în anul anexării ei de către
ruşi
4) Mişcarea de la Balta sau inochentismul în Basarabia
5) Istoria Bisericii din Basarabia în veacul al XIX-lea sub ruşi,
6) Rolul religiei în viaţa poporului român din Basarabia
7) Din negura trecutului. Crâmpeie de amintiri,
8) Colaborări la “Viaţa Basarabiei”, “Convorbiri Literare” şi alte
periodice. în 1920 a publicat, la Chişinău, un – Dicţionar româno-
rus;
9) Câteva lucrări: istorice în manuscris s-au pierdut în 1940.
 Alistar Elena
Născută la Voital - Ismail, 1 iunie 1873. Medic. A fost fiica
preotului Vasile Bălan, mătuşa poetei Magda Isanos.
Cursul primar în satul natal, după care termină cursurile
secundare în Chişinău, la Şcoala Eparhială de fete, în
1870. Devine învăţătoare în satul Rezeni, jud.Chişinău.
Aici înfiinţează cursuri pentru adulţi, în limba română,
majoritatea sătenilor în timpul ocupaţiei ruse rămânând
analfabeţi din cauza că limba de predare era rusa. Face
lecturi din revista “Albina” cu sătenii. După moartea soţului
său, preot în Rezeni, trece Prutul şi se înscrie la Facultatea
de Medicină din Iaşi, pe care o termină în 1914. Cu ocazia
centenarului “eliberării” Basarabiei, în 1912, ţine câteva
discursuri culminante despre “binefacerile” ţarismului. În
ziua de 19 august 1914, fiind în vizită la părinţii săi, este
arestată, sub acuzaţia de spionaj în favoarea României, ce
n-a putut fi demonstrată. Pentru activitatea ei naţionalistă
şeful poliţiei de la Chişinău, cere expulzarea ei. În 1916
este mobilizată ca medic la un spital din Iaşi.La 21 iunie
1917 înfiinţează “Liga femeilor moldovene”, a cărei
preşedintă devine. Singura femeie deputat din Sfatul Ţării.
După unire, desfăşoară o activitate însemnată pe tărâm
cultural. A fost directoarea unui mare şi de tradiţie liceu de
fete din Chişinău. La 28 iunie 1940 se refugiază, la
Pucioasa (Dâmboviţa). Moare în 1955, la Pucioasa,
reînhumată la cimitirul Bellu, Bucureşti în 1963.
Opera: broşura “Mişcarea naţională în Basarabia”, 1930.
Decoraţii: Ordinul Ferdinand clasa I, Meritul sanitar clasa
II, pentru combaterea Holerei din 1913, Răsplata Muncii
clasa I
 Ciobanu Ştefan
• Născut la 24 noiembrie 1883, Talmaz-Tighina. Fruntaş al vieţii
culturale şi politice din România. Se ataşează ideilor revoluţiei de
la 1905, în speranţa eliberării de sub jugul ţarist. 10 octombrie
1918 este ales membru al Academiei Române. 1908 înfiinţează
la Kiev asociaţia “Deşteptarea”. Ia parte la constituirea unei secţii
a Partidului Naţional Moldovenesc de la Bolgrad (11 aprilie
1917). Atacă rusificarea care s-a practicat la Congresul
Învăţătorilor de la Chişinău (1917). Face parte din guvernul numit
Directorat ca director general al învăţământului (decembrie
1917). Membru al Comisiei Arhivelor Statului înfiinţată la 5
noiembrie 1918. Autor al multor studii asupra Basarabiei.
Demnitar în mai multe guverne ale României. În Consiliul de
Coroană (27 iunie 1940) după primirea ultimatumului Rusiei
sovietice face parte din grupul celor 6 din totalul de 26
participanţi, care se opun acceptării ultimatumului, cerând
rezistenţa armată. Moare în 1950.
Scrieri: Legendele româneşti despre Maica Domnului, Moscova
1911; Mitul din despre Arahna legendele româneşti, Petrograd,
1912; Dosoftei, Mitropolitul Sucevei, 1915; Cultura românescă în
Basarabia sub stăpânirea rusă, Chişinău,1923; etc.
Decoraţii: Marea Cruce a Coroanei României şi ordinul
Ferdinand I în gradul de ofiţer, Meritul Cultural clasa I în gradul
de cavaler.
 Alexandru Plămădeală
• Alexandru Plămădeală, sculptor, pictor, grafician, pedagog, s-a
născut la 9 octombrie 1888, la Chişinău (Buiucani), în familia
preotului Mihai Plămădeală.
• În creaţia sa a practicat toate genurile sculpturii: portretul, nudul,
sculptura monumentală, bustul funerar, compoziţia de gen,
plastica mică. În domeniul plasticii de forme mici a realizat o
serie de portrete ale oamenilor de creaţie şi ale unor celebri
intelectuali români, inclusiv basarabeni: portretele cântăreţei
Lidia Lipcovschi, portretul lui Bogdan Petriceicu-Hasdeu,
portretul Valentinei Tufescu, portretul soţiei, autoportretul cu Capodopera lui Alexandru Plămădeală o
soţia – Olga Plămădeală, portretul pictorului I. Teodorescu-Sion, constituie Monumentul lui Ştefan cel Mare
portretul poetului Ion Minulescu etc. Tot lui îi aparţine şi bustul
funerar al poetului Alexei Mateevici de la Cimitirul Ortodox
Central din Chişinău (1934).
• Alexandru Plămădeală a fost iniţiatorul lansării în Chişinău al
unui muzeu în aer liber, ansamblul sculptural Aleea clasicilor
literaturii române,amplasat în grădina publică a capitalei. Mai
mult, artistul avea elaborate câteva busturi care urmau să
inaugureze viitoarea alee: cel al enciclopedistului B.P. Hasdeu,
al poetului preot Alexee Mateevici, prietenul din tinereţe al lui Al.
Plămădeală şi bustul fabulistului Alexandru Donici.
• Capodopera lui Alexandru Plămădeală o constituie Monumentul
lui Ştefan cel Mare din Grădina Publică cu acelaşi nume din
Chişinău (1927).
• Alexandru Plămădeală se stinge din viaţă la 15 aprilie 1940 la
Chişinău.
• Premii şi distincţii: Premiul Ministerului Cultelor şi Artelor al
României (1924), Premiul Mare acordat de Ministerul Cultelor şi
Artelor pentru lucrarea Tors de femeie (1938), Ordinul Steaua
României (1923), Ordinul Coroana României (1927).