Afirmarea ideilor iluministe în Țările Române

Iluminismul reprezintă o mișcare care manifesta cult pentru rațiune, umanism si știință. Este curentul literar care se
caracterizează pe plan ideologic si cultural
Iluminismul a fost marea mișcare filosofica in a doua jumătate a secolului a XIX începutul secolului XX, care considera ca
rațiunea este singura in stare sa „ilumineze” calea către realizarea fericirii umane.
Iluminismul este un termen generic prin care se pot prezenta toate tendințele societății din acea perioada: spiritul inventiv,
cercetarea științifică, enciclopedismul, credința în progres,folosirea luminilor inteligenței, înlocuirea obiceiului si tradiției prin
rațiune, tendința de a pune totul la îndoială dintr-o perspectiva critica.
În Țările Române iluminismul se manifestă cu întârziere din cauza dominației străine și feudalismului autohton.
Un rol important în penetrarea noilor idei în societatea românească l-a deţinut în Principatele dunărene cultura greacă prin
Academiile domneşti de la Bucureşti şi Iaşi şi, totodată, datorită interesului intelectualilor români pentru cultura occidentală
receptată prin intermediare greceşti, dar şi direct. În general, începând cu ultima treime a secolului, are loc o schimbare în
sensibilitate, astfel că pe fundalul clasicismului se cultivă noi genuri literare ce anunţă romantismul
Iluminismul românesc se identifică în mare măsură cu Școala Ardeleană. Acest iluminism a stat în serviciul idealului național,
la a cărui fundamentare a contribuit hotărâtor, prin demersul la istorie, la istoria limbii și a poporului. Iluminismul românesc va
recurge, la rândul său, la argumentele istorice în favoarea unor revendicări politice.
Școala Ardeleană a pus în mișcare un amplu proces de afirmare națională și culturală a românilor din Transilvania în a doua
jumătate a secolului al XVIII-lea și la începutul secolului al XIX-lea. Cărturarii acestui curent au adus argumente științifice pentru
afirmarea drepturilor românilor din Transilvania. Activitatea lor științifică s-a manifestat pe mai multe planuri: istoric, lingvistic,
filosofic, literar.
Printre reprezentanții afirmării iluminismului romanesc in aceasta perioada se remarca oamenii de știință ca Ionescu de la
Brad agronom, economist, savant și scriitor care a militat cu energie și devotament patriotic pentru propășirea poporului roman;
Petre Sebeșanu Aurelian un academician, economist, agronom, om politic român, membru titular din 1871 al Academiei Române,
președinte al acesteia între anii 1901 - 1904; Emanuil Bacaloglu fizician, chimist și matematician român, de origine bulgară,
membru titular al Academiei Române; Grigore Ștefănescu - geolog și paleontolog român, explorator, membru titular (1876)
al Societății Academice Române, întemeietorul școlii române de științele pământului, descoperitorul unor rămășițe fosile de
importanță deosebită. S-au înregistrat noi performante prin realizările unor savanți cu renume European cum au fost
matematicianul Spiru Haret, geograful Simion Mehedinți - care s-a preocupat de stabilirea obiectului și conținutului geografiei,
de precizarea locului ei în sistemul științelor, de determinarea legilor și categoriilor geografice și a metodelor de cercetare
în geografie și geopolitică; chimiștii Petru Poni care a cercetat peste 80 de minerale culese din diverse zone ale țării și chiar a
descoperit două minerale noi, denumite de el broștenită și badenită si a organizat primele laboratoare din România, destinate
cercetărilor științifice și pregătirii cadrelor de chimiști și Constantin Istrati care întemeiat școala de chimie organică de
la Universitatea din București, unde era profesor si a făcut cercetări asupra bogățiilor natural a României, istoricii A. D Xenopol,
Ioan Bogdan, Vasile Pârvan, Nicolae Iorga. Timotei Ciprian pune bazele gramaticii istorice românești. Bogdan Petriceicu Hașdeu a
făcut studii sistematice in domeniul istoriei, limbii romane si folclorului. Realizări importante au fost înregistrare si in domeniul
tehnicii. Astfel după proiectul lui E. Radu si A. Saligny a fost construit podul de peste Dunăre de la Cernavodă-cel mai lung din
Europa la acea vreme. Henri Coandă a construit primul avion cu reacție din lume. Pioneri ai aviației mondiale au fost Traian Vuia
si Aurel Vlaicu.
Ca cetățeni combativi si scriitori de valoare se remarca Vasile Alecsandri, Cezar Bolliac, Dimitrie Bolintineanu, Alexandru
Odobescu, Bogdan Petriceicu Hașdeu, Andrei Mureșanu, Ioan Slavici ș.a. M. Eminescu a dat expresie poetică sentimentului de
dragoste, gândurilor profunde despre esența ființei umane. I. Creangă a întruchipat întreaga forță a spiritului popular și a redat
felul prin care românul trăiește și simte farmecul copilăriei. I. L. Caragiale a scos în evidență problemele acute ale societății de
atunci. De asemenea se afirmă George Coșbuc și Octavian Goga, Barbu Ștefănescu Delavrancea, romancierul Mihail Sadoveanu,
George Bacovia, Tudor Arghezi, criticul Eugen Lovinescu. Se evidențiază societatea literară „Junimea” în frunte cu Titu Maiorescu
cu revista „Convorbiri literare” și aveau drept scop reformarea orientării și conținutului culturii române, curentul literar
semănătorismul cu revista „Semănătorul” inițiată de Spiru Haret care tindea spre îmbunătățirea condițiilor de trai ale țărănimii, și
poporanismul promovat pe paginile revistei „Viața românească” care opta pentru preluarea experienței europene în dezvoltarea
societății românești.
Arta românească în secolele XIX și XX dezvăluie transformările apărute în arhitectură, pictură și sculptură, datorită diverselor
curente occidentale ce aduceau aerul modernist și în România. Astfel în
arhitectură, neoclasicismul, clasicismul, eclectismul sau linia națională sunt curente ce aduc elemente noi în construcția clădirilor
pentru a le da o înfățișare cât mai plăcută. Pot fi amintiți arhitecți de seamă precum: Ion Mincu, Petre Antonescu, Alexandru
Orăscu și alții. Sculptura aduce elemente noi, moderniste, prin schimbarea stilului de lucru și al viziunii artistice, fiind realizate
numeroase capodopere artistice. Diferiți sculptori realizează sculpturi în piatră, lemn sau modelaj precum: Karl Storc, Carol
Storc, Ion Georgescu, Vladimir Hegel, Dimitrie Paciurea și Constantin Brâncuși. Pictura aduce o întreagă paletă de schimbări,
încercând să-și definească propriul stil de lucru prin îmbinarea elementelor modernismului cu cele ale tradiționalismului. În
domeniul picturii s-au remarcat mulți artiști români cum ar fi: Nicolae Grigorescu, Ștefan Luchian, Gheorghe Tattarescu, Theodor
Aman, Ion Andreescu, Nicolae Tonitza, Gheorghe Petrașcu, Theodor Pallady și alții.
Deși teatrul romanesc a apărut târziu el a evoluat rapid si constant. Manifestările teatrale erau menite să ilustreze tradiții
consacrate, momente în viața omului, sau ciclul vieții și al morții care aveau loc în diverse împrejurări sau decoruri, precum cel al
naturii, ori în case sau păduri, acestea fiind realizate totdeauna în fața unui public. Muzica românească se remarca prin
compozitorii Ciprian Porumbescu, Gavriil Muzicescu, Eduard Caudella Alexandru Flechtenmacher, George Enescu care a pus
bazele școlii muzicale românești din prima jumătate a secolului XX.
Astfel iluminismul a modificat doctrinele politice şi gândirea tradiţională despre poziţia omului în univers, dar “viaţa culturală
şi intelectuală românească a avut o dinamică proprie” prin care se conturează o direcţie specifică a iluminismului european in
principate. Întâlnirea cu Europa Occidentală le-a dat posibilitatea să-şi dea seama de contrastul izbitor între modul său de viaţă şi
existenţa lor înapoiată. O caracteristică a iluminismului românesc a fost preocuparea pentru problemele specifice ale societăţii.
Astfel, ideile sale erau un mijloc de a atinge scopuri practice pentru boieri şi clerul înalt. Ideile de dragul ideilor nu reprezentau o
atracţie întrucât ţările române se confruntau cu permanenta ameninţare a dominaţiei politice şi culturale străine, a cărei
înlăturare a acaparat toate energiile.
Astfel intelectualii români s-au implicat într-un “proces de autocunoaştere, care le-a dat o mai înaltă conștiinţă naţională şi o
nevoie nestăpânită de a-şi defini locul în Europa”