ILUMINISMUL

Botănel Dragoș
Ce reprezintă iluminismul?

 Iluminismul, numit și Epoca Luminilor sau Epoca Rațiunii, a fost o mișcare

intelectuală, filozofică, ideologică și culturală, antifeudală, desfășurată în
secolulXVIII având drept scop crearea unei societăți „raționale”, prin
răspândirea culturii, a „luminilor” în mase.
Trăsăturile iluminismului

 •combaterea docmelor și a bisericii (anticlericalismul)

 •prmovarea rațiunii
 •susținerea toleranței interetnice
 •atitudine anti-democratică, anti-feudală și anti-religioasă
 •are la baza mitul științei, al rațiunii, al republicii sau al monarhului iluminat.
 •se consideră că rațiunea și știință deschid calea progresului, a emancipării,
libertate și egalitate.
 Reprezentanții iluminismului

 VOLTAIRE-A dezvăluit nedreptățile din DIDEROT-Diderot a fost o

societate: inegalitatea oamenilor în fața figură complexă a iluminismului
legii, despotismul, ignoranța și francez, având o influență majoră
intoleranța. asupra spiritului raționalist al
 A fost adeptul despotismului luminat. secolului al XVIII-lea.
 JOHN LOCKE- a fost un
filosof și om politic englez din
secolul al XVII-lea, preocupat
mai ales de societate și
epistemologie.

JEAN - JACQUES ROUSSEAU- a fost un filozof elvețian, scriitor și compozitor, unul dintre cei mai
iluștri gânditori ai Iluminismului. A influențat hotărâtor, alături de Voltaire și Diderot, spiritul revoluționar,
principiile de drept și conștiința socială a epocii; ideile lui se regăsesc masiv în schimbările promovate de
Revoluția franceză din 1789.
Iluminismul românesc

 luminismul românesc a servit cauzei idealului național pentru a căror

fundamentare a activat și contribuit din plin, aplecându-se asupra istoriei limbii
și a poporului.
 Iluminismul românesc a adus, nu în ultimul rând, puternice argumente istorice
pentru imperioase și pregnante revendicări politice naționale.
 Iluminismul românesc se identifică în mare măsură cu Școala Ardeleană și cu
reverberațiile ei transcarpatine. Acest iluminism a stat în serviciul idealului
național, la a cărui fundamentare a contribuit hotărâtor. Iluminismul
românesc va recurge, la rândul său, la argumentele istorice în favoarea
unor revendicări politice.

Începuturile iluminismului in Țările Romîne

 În Țările Române iluminismul se manifestă cu întârziere din cauza dominației

străine și feudalismului autohton. Din punct de vedere politic avusese loc
revoluția lui Tudor Vladimirescu.
 Se manifestă original în următoarele aspecte:
• Are caracter militant, social și național, fiind atașat de valorile naționale și chiar locale.
• Nu este reformist, are caracter moderat.
• Culturalizarea este foarte puternică.
• Programul politic al Școlii Ardelene este prezentat în memoriul din 1791 intitulat „
Supplex Libellus Valachorum Transilvanie” trimis împăratului Leopold al II-lea prin care se
cerea recunoașterea românilor din Transilvania ca națiune egală în drepturi cu celelalte.
Deci, în primul rând Școala Ardeleană a fost o mișcare de eliberare socială și națională.

 Această mișcare culturală a stimulat: studiul istoriei și al limbii române,

dezvoltarea științelor naturale și a învățământului.
•

Trăsăturile mișcării Școlii Ardelene

 Caracterul politic: în 1791, burghezia română în formare trimite la Viena noului

împărat Leopold al II-lea, memoriul intitulat Supplex Libellus Valachorum, în
care cer, pe un ton moderat, drepturi egale cu ale celor trei națiuni. În ciuda
tonului pașnic al revendicărilor, Dieta transilvană, căreia îi este trimis memoriul
de la Viena, îl respinge categoric;
 Caracterul iluminist: izolată prin refuzul rezolvării memorandumului, prea
slabă economic și politic pentru a iniția o mișcare revoluționară, burghezia
română se concentrează într-o mișcare de emancipare națională pe plan
cultural. Se înființează numeroase școli cu predare în limba română (
Gheorghe Șincai înființează 300 de școli), se tipăresc calendare, catehisme,
manuale, cărți de popularizare a științei, cărți populare pentru pătrunderea
informației în masele populare largi;

• Caracterul erudit: cărturarii iluminiști au depus eforturi pentru trezirea conștiinței
naționale în următoarele domenii:
- Istoria: au încercat să impună ideea originii pur latine a poporului român, vehiculând
teoria exterminării dacilor:
• Samuil Micu, Istoria și lucrurile și întâmplările românilor – cuprinde idei moderne,
iluministe, dar relatează sec evenimentele sau copiază pasaje întregi din cronici;
• Gheorghe Șincai, Hronica românilor și a mai multor neamuri – dovedește mai mult spirit
critic și o informație mai bogată, opera fiind plină de râvnă în susținerea adevărului;
• Petru Maior, Istoria pentru începutul românilor în Dachia – caracter polemic, fiind mai
degrabă un pamflet de idei decât o cronică, dar fără talent literar.
-Lingvistica: au susținut ideea originii pur latine a limbii române, cerând scrierea cu
alfabet latin și scrierea etimologică:
• Samuil Micu și Gheorghe Șincai, Elementa linguae daco-romanae sive valachicae – face
o paralelă între latină și română. Ei propun eliminarea cuvintelor de altă origine și
înlocuirea lor cu neologisme latinești;
• Lexiconul de la Buda este un dicționar colectiv cvadrilingv (Lexicon românescu-latinescu-
ungurescu-nemțescu), apărut în 1825 la Buda, care îmbogățește limba română cu
numeroase neologisme romanice, înlocuindu-le pe cele de alte origini;
• Petru Maior, la sfârșitul Istoriei pentru începutul românilor în Dachia, include o Disertație
pentru începutul limbii române, în care afirmă că limba română provine din latina
populară.
-Literatura: Ion Budai Deleanu, Țiganiada.
•
Țiganiada

 Țiganiada sau Tabăra țiganilor (ediție definitivă de Jacques Byck, 1800-1812)

este prima epopee în limba română, fiind scrisă de Ion Budai-Deleanu, un
reprezentant al Școlii Ardelene.
 „Poemationul eroi-comic” Țiganiada tratează un subiect alegoric cu tendințe
satirice, antifeudale și anticlericale, fiind o scriere complexă și neașteptat de
modernă care conține numeroase idei iluministe.

Ion Budai-Deleanu

 Budai-Deleanu este un om cu desăvârșire occidental, fără a pierde nimic din spiritul ardelean.
Autorul tratează cuvintele ca pe niște făpturi, dându-le, pe loc, la rima, genul și terminația
necesară. Astfel, femela dracului devine dracă, palata este femininul pentru palat și
întâmplarea este jeloasă.
 Autorul are „simțul artei ca joc, intuiția gratuității și a absurdității”, iar personajele devin
pretexte pentru o „comedie a literaturii” (Nicolae Manolescu). Opera reprezintă „epopeea fricii
cronice și a preocupării pentru stomac”, ce parodiază motive literare consacrate ubi
sunt și lumea pe dos. Personajele sunt întruchipări ale modalităților de receptare a textului:
Onochefalos și Idiotiseanu afirmă că nu toate ce se scriu sunt adevărate (lectura naivă),
Eruditian recunoaște împrumuturile de la alți scriitori (lectura savantă).
 George Călinescu remarcă geniul verbal al autorului (invențiile verbale amintite anterior) și
alegerile numelor personajelor (Aordel, Corcodel, Găvan, Ciormoi, Parpangel).
 Țiganiada este documentul cel mai expresiv pentru stadiul limbii române literare de la sfârșitul
secolului al XVIII-lea. Opera este considerată de Nicolae Manolescu drept „ultima noastră
operă barocă în adevăratul sens al cuvântului”, barocul manifestând interes pentru artificial,
extravagant, limbaj somptuos, ornat, bizar.

Bibliografie

 https://ro.wikipedia.org/wiki/Pagina_principal%C4%83
 https://ro.wikipedia.org/wiki/%C8%98coala_Ardelean%C4%83
 https://www.wikiwand.com/ro/Iluminismul_rom%C3%A2nesc





