Umanismul

Jugariu Vicoleanu Andrada

 Termenul de Umanism (din latina: humanitas = omenie, umanitate) are două
semnificații:

• Poziție filozofica care pune omul și valorile umane mai presus de orice,
orientându-se în special asupra omului ca individ. Omul constituie astfel valoarea
supremă, este un scop în sine și nu un mijloc. Umanismul implică un devotament pentru
căutarea adevărului și moralității prin mijloace umane, în sprijinul intereselor
acestora. Axându-se pe capacitatea de autodeterminare, umanismul respinge
validitatea justificărilor transcendentale cum ar fi dependența de credință,
supranaturalul sau textele pretinse a fi revelații divine. Umaniștii susțin moralitatea
universală bazată pe condiția umană ca loc comun, sugerând că soluțiile problemelor
sociale și culturale umane nu pot fi provincialiste.

• Mișcare spirituală care stă la baza Rensterii, apărută în Italia în secolul al XIV-
lea și care s-a extins în mod progresiv în Europa apuseană până în secolul al XVII-lea.
Ea este marcată de reîntoarcerea la textele antichității greco-romane, care servesc ca
modele ale modului de viață, de gândire și de creație artistică. Umanismul renascentist
sublinia superioritatea literaturii latine și grecești și în special valorile ei în materie de
morală personală și publică.
Umanismul in cultura romana

♥ În ţările române, dezvoltarea umanismului a fost determinată de influenţa

ideilor europene, fiindcă la noi nu au existat în Evul Mediu condiţii prielnice
pentru un curent cultural propriu. În această epocă, purtătorii ideilor umaniste
sunt principi, boieri sau cărturari care au învăţat în şcolile din străinătate.

♥ Limbă de cultură a Evului Mediu românesc nu a fost nici latina, nici

greaca, ci limba slavonă, limbă a bisericii, în care s-au tradus cărţi religioase,
nu şi laice.

♥ Lipsind o tradiţie de cultură clasică, umanismul românesc reprezintă o

adaptare a ideilor umanismului european la contextul social-politic şi cultural
local.

♥ Umanismul s-a manifestat la început în Transilvania, în mediile maghiare şi

germane.
 Nicolaus
Olahus

Unul dintre cei mai importanţi umanişti din Transilvania a fost Nicolaus Olahus,
provenit dintr-o familie de români.

În calitate de umanist și cărturar a întreținut o vastă corespondență cu intelectualii epocii, câștigând simpatia și
recunoașterea lui Erasmus din Rotterdam. Lucrările sale cele mai importante, Hungaria și Attila, redactate
probabil în perioada șederii în Țările de Jos, oferă informații valoroase cu privire la topografia și istoria
Ungariei și, în special, a Transilvaniei.
 În Moldova, Iacob Eraclid Despotul, domnitor călătorit prin
Italia, Franţa, Germania, întemeiază o Schola latina la
Cotnari şi este cel dintâi care a dorit să racordeze cultura
moldovenească la ideile Europei Occidentale.

În Ţara Românească un lucru similar l-a încercat voievodul

Petru Cercel.
Legăturile domnilor noştri cu principii umanişti occidentali s-
au datorat necesităţilor istorice care vizau o incipientă
comunitate de spirit european.

Personalităţile de marcă ale curentului umanist se vor afirma abia în secolul al XVII-lea, prin cronicarii
moldoveni Grigore Ureche şi Miron Costin. Umanismul lor nu este însă umanismul Renaşterii, ci ecoul tardiv
al acesteia, mediat prin şcolile iezuite din Polonia, unde cei doi boieri au studiat. Idei umaniste apar, de
asemenea, în scrierile lui Udrişte Năsturel, Nicolae Milescu şi Constantin Cantacuzino.
Cel mai important umanist român este Dimitrie Cantemir, primul nostru spirit de talie europeană. Înzestrat
cu o cultură enciclopedică, cunoscător a numeroase limbi, Cantemir reprezintă expresia lui uomo universale
(omul universal): istoric, geograf, orientalist, etnograf, autor de eseuri şi tratate în limba latină, română,
rusă, turcă. El este strălucit precursor al corifeilor Şcolii Ardelene.
 Grigore Ureche

Grigore Ureche a fost cel care a inaugurat forma simpla a naturii istrice in limba nationala .Carturarul
afirma in scris un mod romanesc de a gandi viata si istoria. El exprima clar necesitatea cartii de istorie in
limba romana .

Ureche Grigore (1590—1647), cronicar, fiul lui Nestor

Ureche. A studiat la şcoala iezuită de la Lvov. A învăţat latina,
polona, slavona şi greaca. Mare spătar (1634—1643), apoi
mare vornic (1643—1646). Cronica sa, „Letopisetul Tarii
Moldovei” e cea mai veche scriere din Moldova în limba
moldovenească, descrie istoria Moldovei din 1359-1594.
Cronica a ajuns pînă la noi prin nişte interpolări ale
călugărilor pisari: Simion Dascălul, Misail Călugărul şi
Axinte Uricariul. Grigore Ureche a fost un adversar fervent al
dominaţiei otomane.
 Miron Costin

Miron Costin este cel mai erudite dintre cronicari ,A contribuit la diversificarea culturii
romanesti din a dou jumatate a secolului al XI-lea. In opera se se incadreaza si poemul filozofic
“Viata lumii” , “Cronica polona” ,”De neamul Moldovenilor” ,etc.
Miron Costin insista in mod deosebit asupra consecintelor evenimentelor , prezentate cat mai
obiectiv cu putinta , asupra locuitoriilor tarii.
Miron Costin (1633—1691), cronicar de
orientare umanistă, mare logofăt al Moldovei.
Unul
dintre primii scriitori și istoriografi din literatura
română.Partizan al alianței cu Polonia, ucis,
împreună cu fratele său, hatmanul Velicico, din
porunca domnitorului Constantin Cantemir.
Povestitor şi portretist talentat, a continuat, sub
titlul „Letopiseţul Ţării Moldovei de la
Aron-vodă încoace” „Letopiseţul lui Grigore
Ureche”, relatând evenimentele din istoria
Moldovei dintre 1595 și 1661.
 Inceputul Umanismului modern

În mod tradițional, istoricii situează începuturile umanismului modern în Italia secolului al XIV-lea, fiind
legat de numele lui Francesco Petrarca și Giovanni Boccacio. După invadarea Imperiului Bizantin de către
turci, un mare număr de învățați greci se refugiază în peninsula italică, aducând cu ei manuscrise în limba
lor de origine. Literații italieni, ca Guarino din Verona, Francesco Filello sau Giovanni Aurispa, învață
limba greacă veche și traduc în italiană operele clasice grecești. Poezia latină a epocii romane este
redescoperită grație lui Lorenzo Valla, iar Coluccio Salutati și Gian Francesco Poggio traduc în limba
italiană operele scriitorilor romani.
Pico della Mirandola face parte din rândurile filozofilor și savanților umaniști, apreciați pentru erudiția lor.
Difuzarea textelor este favorizată de important îl constituie înființarea "Academiei" din Florența sub
impulsul lui Cosimo de Medici, condusă de Marsilio Ficino - traducător al Dialogurilor lui Platon -, unde
se întâlnesc umaniști ca Pico della Mirandola, Pietro Bembo și Angelo Poliziano. "Academia" florentină
este dedicată în primul rând filozofiei platoniciene, opunându-se scrierilor lui Aristotel introduse în Europa
de Averroes și Avicenna și acceptate de Biserica Catolică. Activitatea "Academiei" a exercitat o mare
influență asupra dezvoltării literaturii, picturii și arhitecturii din epoca Renașterii , Așa, de exemplu,
Pirro Ligorio pictează tabloul "Alegoria Științelor". Cyriac din Ancona a fost o altă ființă umanist să-și
amintească; el a fost numit "Tatăl de Arheologie"

Francesco Petrarca a fost un prozator,
poet și umanist italian din secolul al
XIV-lea, unul din cei mai importanți
poeți lirici ai literaturii italiene.
Giovanni Boccaccio a fost un poet
și umanist italian. Cu povestirile sale reunite în Il Marsilio Ficino (primul din stânga) cu
Cristoforo Landino, Angelo Poliziano și
Decamerone a influențat nu numai
dezvoltarea literaturii italiene, dar a și creat Demetrios Chekondylos - Frescă de Domenico
Ghirlandaio (detaliu) - Santa Maria Novella,
modelul genului de nuvelă, reluat în creația
Florența
multor scriitori europeni.