VIZIONARE PLACUTA

Costea Gina Moisei Sergiu Laurențiu Filote Cosmin

Constiinta istorica
Umanismul
Cronicari moldoveni:

Constiinta istorica Cronicile muntene

Umanismul  Iluminismul

Cronicari moldoveni:  Școala Ardeleana

 Țiganiada  Ioan Budai-Deleanu

 Conștiința istorica
Conștiința istorica este o edificare a eului si a constiintei colective asupra a ceea
ce Lucian Boia,in „Istorie si mit in conștiința româneasca”,numeste istorie:”ce s-
a petrecut cu adevărat si reconstituirea a ceea ce s-a petrecut,cu alte
cuvinte,trecutul in desfășurarea sa obiectiva si discursul despre trecut”;reprezintă
o modalitate de aparare a identitatii si a libertatii nationale in momente de
cumpana ale istoriei,prin afirmarea,in cazul romanilor,a unei descendente ilustre
si a continuitatii in acelasi spatiu etnic.

Începând cu secolul al XVII-lea , destinul culturii romanesti nu mai tine exclusiv

de viața religioasa si de activitatea mitropolitilor,a preotilor sau a calugarilor.Atat in
Moldova,cat si in Muntenia,actul de cultura inceteaza a mai fi concentrat exclusiv
in jurul manastirilor si al bisericilor.Prin influenta ideilor umaniste,boierii luminati
încearcă sa recupereze trecutul istoric,pentru a nu fi „inecat in uitare’’ .In operele
lor istoriografice,ei vor demonstra pentru prima data ideea unitatii de neam si de
limba a romanilor.
Motto:

,,Şi ca apa în cursul său cum nu să opreşte,

Aşa cursul al lumii nu să conteneşte.

Fum şi umbră sîntu toate, visuri şi parere.

Ce nu petrece lumea şi-n ce nu-i cădere?”

(Miron Costin, ,,Viaţa lumii”

Formarea constiintei istorice a poporului roman se realizeaza treptat, fiind
reflectata in scrierile umnaistilor din secolele XV-XVII, care consemneaza in
documentele ce ni s-au pastrat, redactate mai intai in limba slavona, apoi in
latina, iar mai traziu in limba romana, modul in care romanii din diferitele
provincii se inscriu in cursul istoriei: situarea lor in timp si spatiu (originile,
limba, continuitatea), evenimentele istorice, personalitatile (institutia domniei),
obiceiurile, cultura si civilizatia.

Conştiinţa istorică se naşte din încercarea de a construi identitatea unui popor,

a unei naţiuni, prin raportare la alte popoare, la alte naţiuni. Câteva
dimensiuni specifice acestei raportări sunt: situarea în timp şi în spaţiu,
evenimentele istorice, limba, cultura şi civilizaţia, mentalităţile.
 Umanismul
Umanismul exprima o atitudine ce
recunoaste demnitatea,valorile si
posibilitatile fiintei umane,atitudine
manifestata inca din Antichitatea greaca
si latina si redescoperita in epoca
Renasterii,cand se transforma intr-o
ampla miscare culturala europeana.
Umanismul a fost initiat in epoca
Renasterii (secolele XIV-XVI), ca
reactie impotriva Feudalismului, iar
centrul miscarii umaniste a fost Italia,
de unde ideile sale generoase s-au
raspandit in aproape toate tarile
Europei.

Umanismul este miscarea social-culturala inspirata de conceptia ca

omul, fiind o fiinta superioara, se poate perfectiona prin cultura si
arta. in opozitie cu ideologia si cultura medievala, curentul umanist
promoveaza increderea in propria capacitate de dezvoltare spirituala
si intelectuala a fiecarui om si militeaza pentru evolutia multilaterala
a personalitatii.
 UMANISMUL ROMÂNESC

Umanismul care caracterizeaza epoca Renasterii a aparut dintr-o necesitate

fireasca, pentru a înlatura efectele negative ale inchizitiei, sau ale dogmatismului
religios în general. Umanismul pune omul în centru preocuparilor sale
considerând ca viata acestuia e cea mai importanta din Univers

Umanismul aseaza omul în centru preocuparilor sale recunoscându-i drept

fundamental la viata. Ca urmare iau un mare avânt descoperirile stiintifice si
geografia. Modelul omului umanist era spiritul enciclopedic (omul cu profunde
cunostinte în domenii diferite). În paralel se dezvolta si cultura prin înfiintare de
scoli, tiparire de carti. Umanismul românesc se dezvolta mai mult din
perspectiva culturala.
 Principiile umanistilor

- cronicarul e responsabil de adevarul celor scrise

- cronicile trebuie sa fie obiective, nepartinitoare
pentru un domn sau fata de un boier
- au valoare educativa
- trebuie sa respecte cronologia evenimentelor, de aceea fiecare cronica
continua prezentarea domnitorilor din momentul în care s-a sfârsit cronica
precedenta
- cronicarii trebuie sa foloseasca ca surse de inspiratie izvoarele istorice
documentate
- pentru perioadele în care nu exista date stiintifice pot fi folosite ca sursa de
inspiratie si creatiile populare
- cronicile trebuie sa noteze colateral si alte evenimente petrecute în acea
perioada (secete, invazii de lacuste, ploi, cutremure)
 REPREZENTANȚII UMANISMULUI EUROPEAN

1. Giovanni Pico della I. Niccolò di Bernardo dei

Mirandola Machiavelli
2. Giovan Domenico II. Albrecht Dürer
Campanella III. Michelangelo di Lodovico
3. Thomas Morus Buonarroti Simoni
4. Erasmus IV. Rafael Sanzio
a. Leonardo Da Vinci A. Giovanni Boccaccio
b. Dante Alighieri B. Calderon Dela Barca
c. Francesco Petrarca C. Miguel de Cervantes
d. François Rabelais D. Participanții proiectului

i. Scurtu Claudia Emilia

ii. Dorcu Tatiana
iii. Duduc Miruna Demetra
 Reprezentanți Umanismului Romanesc
 Moldova:
 Grigore Ureche („Letopisetul Tarii Moldovei de la origini pana la a doua
domnie a lui Aron Voda – 1359”)
 Miron Costin („Letopisetul Tarii Moldovei de la Aron Voda incoace” pana la
domnia lui Dabija Voda)
 Ion Neculce (Letopisetul Tarii Moldovei de la domnia lui Dabija Voda pana
la a doua domnie a lui Constantin Mavrocordat – 1743”)

 Muntenia:
Cronica Balenilor (ANONIMA)
Letopisetul Cantacuzinesc (ANONIMA)
Radu Greceanu
Radu Popescu
 Grigore Ureche:
Manuscrisul autograf al Letopisetului lui Grigore Ureche s-a pierdut si de aceea
multa vreme cronica a fost atribuita lui Nestor Ureche, tatal lui Grigore. Astazi
este in afara de orice indoiala ca Letopisetul apartine lui Grigore Ureche asa cum
stabilise in 1852 Mihail Kogalniceanu. „Letopisetul Tarii Moldovei” scris de
Grigore Ureche in ultimii ani ai vietii este o opera determinata. Ea incepe cu anul
intemeierii Moldovei (1359) „cand s-au descalecat tara” si se opreste in anul 1594
„cand au venit Loboda cu oaste cazaceasca si au gonit pe Aron – Voda de-n
scaun si au ars Targul Iasi.” Este necesar sa precizam ca au existat trei copisti ai
Letopisetului (Simion Dascalul, Nisail Calugarul, Axinte Uricarul) care au
considerat necesar, in momentul in care au copiat, sa completeze cronica cu ceea
ce i-a scapat cronicarului sau n-a stiut.
 Miron Costin

Miron Costin a inceput prin a scrie versuri intr-o perioada cand poezia nu era
deloc o indeletnicire obisnuita. Poemul filosofic „Viata Lumii” a fost scris
cand Miron Costin avea 40 de ani. Poezia are un moto extras din „Ecleziast” :
„vanitas vanitatum et omnia vanitas”(desertaciunea desertaciunilor si toate
sunt desarte) care concentreaza tema poemului larg raspandita in literatura
universala, aceea a sortii alunecoase (Fortuna labilis) care nu poate fi
stapanita. Viata omului este comparata cu o ata subtire care se poate rupe
oricand, mari personalitati ale lumii sunt supuse si ele mortii asadar concluzia
este una filosofica: „existenta fiind scurta, omul trebuie sa se ilustreze prin
fapte bune pentru ca binele este telul suprem al omului”.
 Constantin Cantacuzino
Stolnicul Constantin Cantacuzino a fost un diplomat, istoric si geograf din Tara
Romaneasca (n. cca. 1650 - m. 1716). El a fost al treilea fiu al postelnicului
Cantacuzino, (grec de origine) si unchi al domnitorului Constantin Brancoveanu.
Stolnicul Cantacuzino a fost un reprezentat de seama al umanismului in spatiul
cultural romanesc. Cantacuzino,este, se poate spune, un istoric in sensul modern
al cuvantului. Este superior celorlalti mai ales prin vointa, devenita fapta, de a
arata, cu argumente scoase din stiinta istorica a vremii, originea neamului sau, cu
scopul nobil de a-l ridica din anonimat, de a-i sustine drepturile.

In 1694 Stolnicul Constantin Cantacuzino l-a indemnat pe Constantin

Brancoveanu sa infiinteze in 1694 vestita Academie Domneasca de la Manastirea
Sf Sava din Bucuresti.
 Dimitrie Cantemir
Dimitrie Cantemir (n. 26 octombrie 1673 –d. 21 august 1723) este cunoscut în
istorie ca fiind un mare cărturar, etnograf, geograf, enciclopedist, filozof, istoric,
lingvistic, compozitor, muzicolog, dar și domnitor al Moldovei în perioadele
martie-aprilie 1693 și 1710 – 1711. Fiul lui Constantin Cantemir, a urmat la tron
în 1693, după moartea tatălui, dar doar pentru o perioadă de o lună întrucât
Poarta nu l-a susținut pentru a prelua domnia. Următorii ani i-a petrecut la
Constantinopol, timp în care a reprezentat Moldova la Poarta Otomană.
În 1710 este investit de puterea otomană să preia tronul Moldovei, dar având
misiunea de a-l supraveghea pe Brâncoveanu, întrucât Imperiul se temea de
deloialitatea acestuia. Revenirea la domnia Moldovei l-a apropiat de Petru cel
Mare și astfel s-a aliat cu Imperiul Rus împotriva otomanilor. Cele două armate
au fost înfrânte de turci în Bătălia de la Stănilești din 1711, iar Dimitrie
Cantemir a fost nevoit să se refugieze în Rusia pentru toată viața.
 Miron Costin
Grigore Ureche Dimitrie Cantemir

Constantin Cantacuzino
Cronicari moldoveni
 Grigore Ureche

Primul cronicar moldovean de seama, a carui opera a infruntat timpurile, ajungind

pana la noi. Era fiul lui Nestor Ureche, boier instruit detinind functii politice
importante la sfirsitul veacului al XVI-lea, in repetate randuri purtator de
solii la Poarta Otomana, mare vornic al Tarii de Jos pe vremea domniei lui Eremia
Movila.

Cronicarul de mai tirziu a invatat carte la Lvov, unde a studiat istoria, geografia,
limbile clasice latina si greaca, retorica si poetica.Reintors in tara a participat la viata
politica mai intai ca logofat, apoi spatar. In vremea domniei lui Vasile Lupu a fost
unul din sfetnicii apropiati ai acestuia, mare spatar, iar din anul 1642, urmand calea
parintelui sau, a ajuns mare vornic al aceleasi Tari de Jos.A murit in anul 1647 si a
fost inmormantat intr-o cripta de la manastirea Bistrita din Moldova
 Miron Costin

este cronicar de seama, mare patriot si umanist, inalt

dregator si iscusit diplomat, filozof si poet, primul nostru
scriitor de autentica valoare, reprezentant de frunte al
culturii medievale din Moldova. Toate aceste titluri de
eruditie si noblete, atribuite marelui inaintas sint pe deplin
indreptatite de viata si faptele sale, de harul si locul ce ii
revine in istoria literaturii romane.
Ion Neculce

Acest cronicar de seama a neamului, a fost dregator, om politic,

ocupand succesiv functiile de postelnic, vataf de aprozi, de vel aga si vel
spatar. Iar in vremea domniei lui Dimitrie Cantemir a ajuns hatman al
Moldovei.Dupa lupta de la Stanilesti (1711) l-a urmat pe domnitor in
pribejiile sale prin Rusia. La intoarcere in Moldova a fost numit vornic
al Tarii de Sus, apoi judecator de divan.La 73 de ani, dupa o viata
zbuciumata a decedat rapus de batrinete.
Contribuția cronicarilor la dezvoltarea limbii
romane
Istorie
· Au pus bazele istoriografiei romanesti
· Au transmis idei frundamentale in legatura cu etnogeneza
Limba romana
· Cronica reprezint aun nivel superior de folosire a limbii romane a limbii
romane fata de textele religioase
Literatura
· Implicarea autorilor in text si participarea la judecarea oamenilor si a
evenimentelor (caracterul subiect al relatarilor)
· Caracter memorialistic
· Prezenta unor procedee ale prozei artistice (naratiunea, descrierea,
portretul, caracterizarea, dialogul)
· Sitlul supravegheat
 Cronici moldovenești:

1. Letopisețul de când s-a început Țara Moldovei (Letopisețul de la Bistrița)

2. Povestire pe scurt despre domnii Moldovei (Letopisețul de la Putna)
3. Legenda lui Roman și Vlahata și începutul cronicii moldo-ruse (sec. XVI)
4. Cronica lui Macarie
5. Cronica sârbo-moldovenească
6. Grigore Ureche, Letopisețul Țării Moldovei
7. Simion Dascălul despre întemeierea Țării Moldovei
8. Miron Costin, Letopisețul Țării Moldovei. De neamul moldovenilor
9. Miron Costin, Cronica țărilor Moldovei și Munteniei, 1677
10. Nicolae Costin, Letopisețul Țării Moldovei de la zidirea lumii
11. Ion Neculce, O samă de cuvinte și Letopisețul Țării Moldovei
12. Dimitrie Cantemir, Hronicul Romano-Moldo-Vlahilor
13. Cronica lui Pseudo-Enache Kogălniceanu
 Cronici muntenești:

1. Gavriil Protul, Viața Sf. Nifon

2. Letopisețul cantacuzinesc
3. Istoria Ţării Rumâneşti, atribuită stolnicului Constantin Cantacuzino
4. Cronica lui Radu Popescu
5. Mihail Cantacuzino, Istoria Țării Românești
6. Cronica lui Ioan Dobrescu
7. Cronica lui Zilot Românul
 CRONICARI MUNTENI

Radu Popescu (1655-1729) Radu Greceanu (1655-1714)

stolnicul Constantin Cantacuzino (1639-1716)

 Radu Popescu
Era fiul vistierului Hrizea şi al Mariei Băleanu. Tatăl său se trăgea dintr-o
familie greacă din părţile Ianinei. Hrizea Popescu este ucis la Snagov din
ordinul lui Şerban ↑Cantacuzino (1680), iar familia sa, printre care şi Radu
Popescu este nevoită să plece în exil la Istanbul. Va reveni în ţară în 1687 şi va
intra în serviciul lui Constantin Brâncoveanu. Radu Popescu a manifestat
veleităţi diplomatice, fiind trimis în 1689 într-o misiune la generalul Heissler, în
Transilvania. Ajunge mare clucer şi este însărcinat cu repararea cetăţii Cladova.
Cariera sa politică atinge apogeul sub Nicolae Mavrocordat, când este numit
mare ban al Craiovei. Din punct de vedere politic a fost un oportunist, trădându-
şi binefăcătorul şi nefiind străin de răpirea lui Nicolae Mavrocordat, de către
imperiali, în 1716. Radu Popescu se va refugia în Transilvania. Revenit la
Bucureşti se va călugări sub numele de Rafail începând redactarea cronicii sale.
Se stinge la mănăstirea Radu-Vodă din Bucureşti în 1729. I se atribuie Istoriile
domnilor Ţării Româneşti (1290-1728) şi Cronica Bălenilor.
 Radu Greceanu
A fost un cărturar de ţinută, elenist, traducător şi poet, a rămas de-a lungul
întregii sale cariere, logofăt în cancelaria domnească. A făcut parte, cu
contribuţii remarcabile, din echipa care s-a ocupat cu traducerea şi tipărirea
Bibliei lui Şerban Cantacuzino (1688). Tipăreşte în 1691 la Buzău traducerea
românească a mărturiei de credinţă a lui Petru Movilă. Fiind un apropiat al
curţii brâncoveneşti, va redacta începând cu 1693 istoria domniei lui
Constantin Brâncoveanu (Începătura istoriii vieţii luminatului şi
preacreştinului domnului Ţării Rumâneşti Io Constantin Brâncoveanu
Basarab voievod), cronică ce se întrerupe în 1714. Nu este exclus ca în
circumstanţele sfârşitului domnului, să îşi fi aflat moartea şi Radu Greceanu,
cronicarul curţii sale şi sfetnicul său apropiat. Este considerat cronicarul de
curte a lui Constantin Brâncoveanu.
 Constantin Cantacuzino

Cel mai important cronicar al Ţării Româneşti a fost stolnicul Constantin

Cantacuzino (1639-1716) recunoscut drept un reprezentat de seamă al
umanismului în spațiul cultural român, cu aplecare spre domenii precum
istoria și geografia. A făcut studii la Universitatea din Padova. Un izvor
important pentru istoria românilor este harta Valahiei, realizată de el
împreună cu Ion Comnen. Cantacuzino este și autorul unei istorii a Țării
Românești, în care a încercat să umple lacuna de cunoștințe despre istoria
timpurie a românilor. A avut de asemenea multă influență în politică, fiind
mentorul nepotului său de soră Constantin Brâncoveanu, în timpul domniei
căruia a condus multă vreme din umbră politica externă.
 ILUMINISMUL

Iluminismul este o miscare stiintifica,

estetica, social-politica si filozofica a burgheziei
in ascensiune. De aceea a aparut mai devreme in
tarile in care burghezia a evoluat mai repede
(Anglia Franta) si s-a manifestat mai tarziu acolo
unde fortele feudale erau mai puternice.
Opere reprezentative:

Pierre Beaumarchais - Bărbierul din Sevilia (1775);

Daniel Defoe - Robinson Crusoe (1719);
Henry Fielding - Tom Jones (1749);
Carlo Goldoni – Gondolierul (1753);
Louis de Montesquieu – Scrisori Persane (1721);
Jean-Jacques Rousseau – Noua Eloiză (1761);
Jonathan Swift – Călătoriile lui Gulliver (1726);
François Voltaire - Candid (1759).
 Școala Ardeleană
A pus în mișcare un amplu proces de afirmare națională și culturală a
românilor din Transilvania în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea și la
începutul secolului al XIX -lea. Cărturarii acestui curent au combătut
superstițiile, au popularizat știința și au adus argumente pentru afirmarea
drepturilor românilor din Transilvania. Activitatea lor științifică s-a
manifestat în plan didactic prin redactarea de manuale școlare, înființarea
de școli și promovarea literaturii. O vastă activitate în acest sens a
desfășurat Gheorghe Șincai, directorul școlilor Bisericii Române Unite cu
Roma. Cea mai reprezentativă operă literară realizată în spirit iluminist este
epopeea eroicomică Țiganiada de Ioan Budai-Deleanu, care pledează în
sensul democrației.
 Reprezentanţi de marcă ai Şcolii
Ardelene

I. Gheorghe Şincai
II. Petru Maior
III. Samuil Micu
 Țiganiada
de Ion Budai-Deleanu

'Tiganiada' este capodopera literara a

Acțiunea se desfasoara in Muntenia
iluminismului romanesc si reprezinta
lui Vlad Tepes. Domnitorul se
cea mai celebra epopee din literatura
hotaraste sa-i inaremeze pe țigani
romana.
pentru a lupta impotriva turcilor
deoarece dorea sa evite folosirea
Desi redactata in doua variante
acestora ca iscoade. Pentru a-i
ea nu ajunge sa fie publicata decat in
convinge Vlad vodă le promite o
1925. Din aceasta cauza literatura
localitate numita Spateni unde
romana va avea foarte mult de pierdut.
aceștia sa se organizeze intr-o
Si alti autori pasoptisti (ex: Ion
formațiune statala. Țiganii se lăsa
Heliade Radulescu) incep sa scrie o
greu convinsi, mai intai avand loc
epopee a neamului insa aceste proiecte
un sfat care are rolul de-ai evidentia
nu sunt finalizate.
caracterul eterogen si instabil
Ioan Budai-Deleanu
Autorul primei epopei în limba română,
(n. 6 ianuarie 1760 sau
"poemationul eroi-comic" Țiganiada sau Tabăra
1763, Cigmău,
țiganilor, ediție definitivă de Jacques Byck,
comitatul Hunedoara -
1800-1812. Opera sa reprezentativă (poemul
d. 24 august 1820,
eroi-comic "Țiganiada") tratează un subiect
Liov) a fost un
alegoric cu tendințe satirice antifeudale și
scriitor, filolog,
anticlericale. Un alt poem satiric Trei viteji,
lingvist, istoric și
rămas neterminat, valorifică motive din "Don
jurist, corifeu al Școlii
Quijote" de Cervantes.
Ardelene.
 NORMA LITERARĂ
ASPECTE EVOLUTIVE

 Norma literară impune anumite constrângeri atât asupra

vorbitorilor, cât şi celor care o utilizează în scris, are un caracter istoric,
variind lent deoarece rolul său este acela de a consacra
un singur uz al limbii române pentru o
perioadă relativ lungă de timp.

 Originile limbii literare în  Primul text scris în româneşte -

graiul muntean de la
încep.sec. XVI (odată cu
apariţia scrisului în lb.rom.)
Scrisoarea lui Neacşu din Câmpulung
– 1521
 Primul text tipărit -
Evangheliarul românesc -
1561
SFARSIT