Renasterea a fost o miscare cultural ce s-a intins in decursul secolelor

14-17.Acesta miscare a inceput in italia,in perioada Evului Mediu Tarziu

si ulterior , s-a raspandit in restul Europei.Desi tiparul a ajutat
raspandirea ideilor mai rapid in secolul al 15 lea ,schimbarile aparute in
timpul renasterii nu au fost experimentate de intreaga Europa
uniform.Renasterea a reprezentat inflorirea literaturii latine si
autohtone,incepute in secolul ai 14 lea cand erau cercetate surse
literarea din antichitate,atribuite lui Francesco Petrarca,apoi s-a
inceput acordarea unei realitati mult mai naturale in pictura,si in timp
aceasta a dus la o reforma educationala majora.

Notiunea de renastere a fost utilizata la inceputul secolului al 19 lea de

istoricul francez Jules Muchelet,de unde a fost preluata de istoricul
elvetian Jcob Burckhardt in anul 1860, in cea mai buna lucrare a sa “die
Kultur der Renaissance in Italien”(cultura renasterii in italia). In aceasta
perioada,omul recapata constiinta de sine ca individ,dupa o lunga
perioada de anihilare filozofica a personalitatii.

Termenul de Umanism provine din limba latina (humanitas) ce

inseamna umanitate,omenie si are doua semnificatii –

1 Pozitie filozofica care pune valorile umane mai presus de

orice,prezentand omul ca o valoare suprema.Umanismul implica un
devotament pentru cautarea adevarului si moralitatii prin mijloace
umane,punand accent pe capacitatea de autodeterminare si
respingand dependenta de credinta si veridicitatea textelor considerate
a fi relatii divine.

2. Miscarea spirituala care sta la baza Renasterii,aparuta in Italia

secolului al 14 lea si care s-a extins in mod progresiv in Europa
apuseana pana in secolul al 16 lea.Ea are ca scop reintoarcerea la
textele greco-romane care pot servi ca modele de gandire,de viata si de
creatie artistica.Umanismul renascentist pune accept pe superioritatea
literaturii latine si grecesti.

Conditiile social-istorice care au favorizat nasterea umanismului

sunt:dezvoltarea comertului si a mestesugurilor,dezvoltarea
burgheziei,marile descoperiri geografice,inflorirea oraselor si
inventarea tiparului(in Gutemberg)

Primul reprezentant al umanismului poate fi considerat

Protagoras,sofist grec din secolul al 5 lea inainte de Hristos,pentru care
„ omul este masura tuturor lucrurilor”.Umanismul modern a inceput in
Italia secolului al 14 lea ,fiind legat de numele lui Francesco Petrarca si
Giovanni Boccaccio.Aceasta a inceput odata cu invadarea turcilor in
Imperiul Bizantin,unde un numar mare de culti greci se refugiaza in
peninsula italica cu o parte din manuscrisele lor in limba greaca.Literatii
italieni ,ca Guarino din Verona,Francesco Filello,invata limba greaca si
traduc in italiana operele grecesti,iar Lorenzo Valla descopera poezia
latina a epocii romane ,ce sunt traduse in italiana de Coluccio Salutati si
Gian Francesco Poggio.

Raspandirea Umanismului in Europa a avut loc in primul rand in

Germania si Olanda deoarece ambele tari cunosc o mare expansiune a
imprimeriilor si se organizeaza adevarate targuri de carti care
favorizeaza schimburile culturale.Apoi umanismul s-a extins in diferite
tari precum : Franta,Anglia,Spania etc.

Evul mediu cunostea antichitatea ,dar numai partial,adesea

incorect din cauza teologiei.Renasterea ia antichitatea ca model
,incercand s-o cunoasca in toata bogatia ei de valori. Creaţiile antice
devin modele, surse de inspiraţie, atât pentru scriitori – care folosessc
adesea chiar limba latină -, cât şi pentru artişti. Antichitatea afirmase cu
mândrie că „Omul e măsura tuturor lucrurilor” şi că „În lume-s multe
mari minuni; / Minuni mai mari ca omul nu-s.

Spre deosebire de evul mediu, care vedea în om o creaţie a

divinităţii, supusă în exclusivitate voinţei acesteia, Renaşterea pune
accentul pe raţiunea, libertatea şi demnitatea omului, pe caracterul său
perfectibil. „Nimic nu este mai presus pe pământ decât omul, nimic nu
este mai presus în om decât mintea şi sufletul[…]”, scria Pico della
Mirandola, în „Discurs despre demnitatea omului”.
Un astfel de om avea o educaţie multilaterală, filozofică, literară,
ştiinţifică, artistică şi fizică. Reprezentativi pentru idealul de
personalitate al Renaşterii au fost Leonardo da Vinci, pictor, om de
ştiinţă, inventator, sau Michelangelo Buonarroti, sculptor, pictor, poet
şi arhitect.

Umanismul roman s-a dezvoltat incepand cu secolul al 17 lea,prin

carturari cunoscaturi ai limbii latine,graca si slavona,precum Grigore
Ureche,Miron Costin,Ion Neculce,Dimitrie Cantemir,Udriste Nasturel si
Constantin Cantacuzino si datorita domnitorilor care au construit scoli
si biblioteci :Matei Basarab,Vasile Lupu,Constantin Brancoveanu si
Dimitrie Cantemir.Umanismul a reprezentat ocazia romanilor de a-si
consemna identitatea deoarece este inceputul literaturii si constiintei
nationale,Operele literare erau o forma de a trasa istoria ,de a evidentia
identitatea romanilor,latinitatea limbii si de a educa poporul.

Grigore Ureche este descendentul unei renumite familii boieresti

din Moldova ce a fost scolit in Liov.Odata intors in tara,acesta ajunge un
apropiat al mai multor domnitori.
 Cea mai importanta opera a sa este Letopisetul Tarii Moldovei ,ce
prezinta evenimente de la domnia lui Dragos Voda la domnia lui Aron
Voda(1359-1594).Letopisetul are o prefata in care autorul prezinta
motivele redactarii acestei opere.Principalul argument este acela ca
urmasii trebuie sa cunoasca istoria,desi autorul s-a plans de lipsa
izvoarelor interene de inspiratie fiind nevoie sa apeleze la carti
straine..in principal poloneze.Ideile fundamentale ale letopisetului sunt
:latinitatea limbii romane,latinitatea poporului si ideea unitatii de
origine a romanilor din toate locurile.

In aceasta opera sunt surprinse in principal schimbarile de domnii,lupta

pentru putere,comploturi,situatii de viata si fapte exemplare.Sunt
prezentati eroi exemplari precum Stefan cel Mare cu o imagine
mitizata si un mod unic obiectiv de a prezent defectele si calitatile astfel
incat cititorul ramane doar cu partea pozitiva,propusi ca exemple,dar si
cei care incalca legile divine si omenesti ,exemplele negative care
suporta consecintele faptelor sale”craiul polon”.Cronicarul nu prezinta
doar faptele istorice,ci si momente esentiale precum moartea
domnitorului,sentimentele poporului fata de acest eveniment si
tristetea coplesitoare resimtita si de natura.

Un alt exemplu de seama este Miron Costin ce continua prin

letopisetul sau elementele din istoria Molovei,continuand prezentarea
domniilor de la Aron Voda pana la Dabija Voda.Acesta este
descendentul unei familii boieresti ce isi face studiile tot in Liov
,Polonia.

Geneza letopisetului are la baza izvoare straine dar si izvoare

interne.Pentru ultima perioada prezentata in cronia sa ,Miron Costin se
foloseste de amintirile boierilor batrani ,povestirile tatalui sau ,fost
sfetnic al domnului Miron Barnovski si chiar propriile fapte imporante
din viata.

Cea mai atentie i-o acorda domnitorului Dimitrie Cantemir care a

domnit doar noua ani,insa acesta dezvaluie personalitatea complexa a
acestuia deoarece a fost sfetnic al acestuia.Temele letopisetului sunt si
cele abordate de Ureche precum latinitatea poporului si prezinta si
modele de viata pozitive si negative.Un exemplu negativ este
Dumitrascu Voda,un batran care a adus „multa paguba tarii.” Cronica
polona si poema polona prezinta istoria Moldovei si munteniei in
pararel.

Cel care incheie ‚Cronica Moldovei redactand „Letopisetul Tarii

Moldovei de la Dabija Voda pana la Constantim Mavrocordat”(1661-
1743) este Ion Neculce.Aceasta opera are la baza o serie de povestiri
ale boierilor si amintiri la care a fost chiar el martor al domniilor din
ultimii ani prezentati.Ion Neculce aseaza in fruntea letopisetului o serie
de 42 de legende reunite sub titlul „O sama de cuvinte”.Meritul
autorului este acela de a scrie o astfel de opera intr un moment de mari
schimbari sociale si politice,deoarece insusi Nicolae Costin,fiul lui Miron
Costin a incercat sa redacteze un letopiset ,insa fara succes.Referitor la
caracterul fictional al acestei opere cronicarul afirma”deci cine le va citi
si va crede bine va fi,iara cine nu le va crede iara bine va fi,cine precum
e voia asa va face”.

In concluzie,umanismul este un curent literar ce ne-a dat

sentimentul comunitatii de civilizatie,limba si cultura cu tarile Europei si
a ajutat tara noastra sa-si creeze o istorie scrisa si o limba literara.Din
punct de vedere general,Renasterea si Umanismul au avut un rol
important in dezvoltarea noastra ca omenire deoarece ne-a ajutat sa
trecem peste granitele puse de religie de alungul timpul si sa realizam
ca centrul universului nostru suntem chiar noi,oamenii si nu diferitele
divinitati aparute in multe culturi pentru dorinta noastra fundamentala
de a ne explica existenta, ce ne opreau din dezvoltarea noastra.Oamenii
trebuie sa realizeze ca sunt capabili de orice, nu trebuie sa astepte
ajutorul unei forte supranaturale pentru orice lucru minor prin care
omenirea a trecut si va trece in decursul anilor si sa punem un accent
mai mare pe trecutul nostru pentru a nu face aceleasi greseli, sa
intelegem ca noi nu avem puterea...noi suntem puterea.

Biblografie

-Eugen Lovinescu : Istoria literaturii romane contemporane,Editura

Litera,Chisinau 1998

-George Calinescu „Istoria Literaturii Romane”..Editura

Semne,Bucuresti 2003

-Nicole Manolescu :Istoria critica a literaturii romane,Editura Pararela

45,Pitesti 2003

Bibliografia electronica:

www.wikipedia.com

www.scribd.com