Creativitatea

Definitie: Creativitatea este capacitatea de identificare a unor noi legaturi

intre elemente, evenimente, obiecte, legi, aparent fara legatura intre ele.
Exemplu: inventarea becului pornind de la o serie de legi

Clasificarea se face dupa 2 criterii:

1. Dupa modul de desfasurare
2. Dupa continut

Etapele procesului creator

Creativitatea necesita un spirit de observaţie deosebit, o capacitate de
identificare a unor noutăţi, intuitie remarcabila, efort deosebit , precum şi alte
calităţi proprii unui spirit creativ.

Creativitatea implica:
1. Selectarea informaţiei, deci identificarea unui domeniu, a unor elemente la
care se pot aduce contribuţii noi.
2. Realizarea propriu-zisă a actului creativ, deci stabilirea de noi conexiuni.
3. Verificarea produsului actului creativ.
Pentru realizarea acestor etape se realizează următorii paşi:
- Prepararea sau pregătirea: este o operatie destul de complexa ce cuprinde:
1.Observatia si sesizarea problemei
2.Analiza şi definirea acesteia – strângerea de informatii
3.Formularea de ipoteze preliminare
- Incubaţia: este o etapa de asteptare care se desfasoara in plan mental
- Iluminarea: reprezinta momentul central al creatiei(când soluţia apare brusc
fără o intervenţie anterioară)
- Verificarea sau certificarea: este o etapa de elaborare,de verificare a ideilor
Factorii umani implicaţi în actul creative
Inteligenta = capacitatea de a utiliza gândirea într-un anumit scop şi în rezolvarea
de probleme.
Imaginaţia = aptitudinea de a realiza imagini complexe şi dinamice prin asocierea
şi combinarea fenomenelor sau obiectelor total diferite în scopul obţinerii unor
idei originale.
Sensibilitatea la implicaţii - consta în observarea şi analizarea unei nevoi sau a
unei cerinţe care ridica o problema.
Procesele asociative – implică operaţii de combinare şi recombinare a
elementelor separate pana la un moment dat.
Fluiditatea – se referă la uşurinţa şi la rapiditatea de a stabili asociaţii, se referă la
debitul verbal, la exprimări şi la idei.
Flexibilitatea – uşurinţă de modificare a gândirii sau de a renunţa la anumite
puncte de vedere mai vechi şi adoptarea unora noi.
Originalitatea= dispoziţia personalităţii de a rezolva probleme cât mai neobişnuit,
în mai multe feluri, în mod inteligent şi elegant.
Motivaţia – este foarte importantă, ne determina către actul creativ şi reprezinta
motorul fiecarei actiuni si activitati.

Metode şi tehnici de stimulare a creativitatii

Se impart in 3 categorii:
1. Metode de abordare logică (convergente)
2. Metode euristice (divergente)
3. Metode imaginative
1.Metode de abordare logică (convergente)
- sunt utilizate în special în etapele de pregătire şi de incubaţie.
- urmăresc să evidenţieze subproblemele unei teme date.

2. Metode euristice (divergente)

- sunt utilizate în etapele de iluminare şi verificare.
- îşi propun să găsească o soluţie dintr-o infinitate de soluţii fără a avea
certitudinea că soluţia aleasă este cea optimă.
3.Metode imaginative – din această categorie fac parte: metoda brainstorming,
metoda sinectica, metoda carnetului colectiv, metoda Philips 66, metoda notarii
ideilor din timpul somnului.

Caracteristicile unei idei creative:

este atipică
este diferită
este făcută altfel decât de obicei
este potrivită scopului
este genial
Inventia becului: Intr-una din noptile sale de munca din acea perioada, Edison ,
in laboratorul sau cugetand la una din problemele obisnuite, ce nu-I dadeau pace,
framanta distrat intre degete un cocolos de funingine, amestecat cu smoala, pe
care il folosea la telefon. In timp ce gandurile inventatorului zburau departe,
degetele lui turteau si rasuceau cocolasul int-un firicel tot mai subtire. Cand
Edison a privit intamplator firul, i-a trecut prin minte sa incerce acest fir la lampa
electrica. Spre marea satisfactie a lui Edison experienta facuta imediat a dat
rezultate bune. A continuat sa experimenteze filamentele de funingine, in diferite
compozitii si diferite forme. Dupa numeroase experiente Edison a confectionat o
lampa cu fir de bambus carbonizat in forma de potcoava introdus intr-un balon de
sticla din care a evacuat cu grija tot aerul.

La 21 octombrie 1879, Edison a conectat lampa la circuitul electric, in lampa s-

a aprins lumina. Edison a marit intensitatea curentului , asteptand ca firicelul
subtire san u mai suporte caldura pana la incandescenta. Lumina s-a facut insa
mai stralucitoare. Edison a continuat sa maresca intensitatea curentului electric,
pana a ajuns la temperature de topire a diamantului. Abia atunci filamentul nu a
mai putut rezista si lampa s-a stins.

Asa s-a nascut becul electric cu filament de carbune una din cele mai mari
inventii ale secolului al XIX-lea.
Cu toate acestea au mai fost necesare inca aproape 13 luni de munca si
cheltuieli de peste 40.000 de dolari pan ace lampa a fost intr-atata perfectionata
incat sa poata fi pusa in practica pe scara larga.