TEMA 17( + mimesis tema 15)

#Mimesis ( la vechii greci), #Catharsis( la Aristotel), #asocierea catharsisului cu performance-ul si

filmul horror.

Incep cu prezentarea termenilor cheie si apoi voi exemplifica.

Mimesis= imitatie
Pana la Platon a fost atribuit artei teatrale, apoi a fost generalizat termenul si atribuit tuturor artelor ca
fiind imitatii ale naturii. In opera Republica, Platon da exemplul de imitatie in cadrul artelor, cum ar fi
un obiect in diferite reprezentatii.
Catharsis ( la Aristotel) =a purifica, a curata; purificare de emotii.
In exemplu, efectul pe care tragedia (ca mimesis al realitatii) il are asupra spectatorului este de
dezechilibru, iar scopul este acela de a trezi catharsisul in spectator , de a balansa, de a readuce starea
de echilibru, de Bine emotional. Astfel apare antiteza cauza-efect.
Performance-ului si filmului horror pot fi asociate catharsisului datorita sensului de antiteza al
termenilor. ( dezechilibru vs echilibru) .Performance-ul/filmul horror ca necesitate de a exterioriza
impulsurile prin actiuni fizice , iar catharsisul ca necesitate de a actiona intelectual si a echilibra
emotiile. Diferenta dintre performance si filmul horror( om vs animal interpretat ca o decadere a
omului) este aceea ca prima nu poate fi regizata pe cand ce-a de-a doua poate fi regizata, creind un
mimesis inferior. Apare doar ca o imitatie a imitatiei, generand un simulacru.

Exemplul pe care l-am ales spre a reprezenta aceasta tema, de a ingloba conceptele de mimesis si
catharsis si asocierea dintre ele este o scena din filmul Matrix-Reloaded.Datorita naturii filmului nu
putem vorbi de un performance, acea actiune bazata pe impulsuri de moment, ci doar de un simulacru
al performance-ului. Prin natura filmului regizat putem doar sa fim martorii unei simulari pe care apoi
noi o simulam in sine pentru a intelege o simulare a simularii. Iar horror-ul este prezent doar ca o
decadere a omului.
Scena ( 1:03:00- 1:15:00) in care trio-ul Morpheus, Neo si Trinity il viziteaza pe Merovingian si
Persefona. Momentul in care Persefona se foloseste de predica sotului ei de cauza-efect pentru a
disimula tradarea( a se preface ca nu are ceva ce are si anume vina actiunilor sale). Astfel isi creaza
iesirea aparenta din cercul vicios al cauzei si efectului in fata Merovingianului, dar nu si in fata Matrix-
ului. Pretul esecului este coborarea treaptei existentiale, asa cum apare in urmatoarea scena din Matrix-
Revolution. Ea este constienta ca trebuie sa decada prin diverse metode pentru a impartasi aceeasi
lume cu Merovingianul, sau sa transceada existenta astfel fiind alaturi de Neo. Personajul Persefonei
este in antiteza cu personajul lui Trinity, deoarece marturiseste ca Merovingianul era ca Neo la inceput,
si ca ea era ca Trinity.
O incercare de a nu regresa o determina sa ii ceara lui Neo un sarut.
Astfel face apel la simularea unei identitati, un mimesis deghizat prin intermediul actiunilor lui Neo
deoarece acesta isi simuleaza identitatea lui Trinity. Aceasta scena duce cu gandul si la un alt film care
a abordat tema si anume Persona.
Se creeaza o dublura in inconstientul lui Neo, acesta preia identitatea lui Trinity si o atribuie
Persefonei. Lantul actinunilor de a o inlocui pe Trinity va conduce catre ultimul factor decisiv si
anume la alegerea lui Trinity. Va cadea intr-un dezechilibru? Ii va prelua ea dezechilibrul Persefonei?
Se vor inversa identitatile celor doua? Doar prin decaderea lui Trinity( ideal pierdut) ea poate sa
transceada. Persefona intra in contact cu aceasta situatie deoarece isi vede posibilitatile, poate sa
transceada sau poate sa regreseze, iar alegerea ei evidenta este aceea de a se purifica.