1. Cultura fizică ca fenomen social: noțiunea de „cultură fizică”; componentele de
bază ale culturii fizice; cultura fizică a societății și a personalității omului; rolul social și personal al culturii fizice. Cultura fizică – parte componentă a culturii generale și are drept scop fortificarea sănătății și dezvoltarea capacităților motrice ale omului. A avea o cultură fizică înseamnă a utiliza cu competență și alte mijloace de realizare a acesteia: concursuri sportive, proceduri de călire a organismului, forme motrice de turism, munca fizică drept formă de odihnă activă etc. Cultura fizică are multiple valori: asigură dezvoltarea fizică armonioasă a corpului, joacă rol de terapie derivativă, previne stările de nevroză, creează senzații de vigoare și vivacitate, este o modalitate de odihnă activă, reprezintă o formă eficace de manifestare a individualității, contribuie la integrarea personalității în societate. Felurile culturii fizice: cultura fizică de bază; cultura fizică cu caracter competitiv, cultura fizică profesional-aplicativă, cultura fizică cotidiană cu caracter igienic, cultura fizică de recuperare. Societatea civilizată care a atins un standard de viață înalt trebuie să aibă și un înalt nivel de cultură fizică, fiindcă intelectul și cultura spirituală ale persoanei depind nemijlocit de starea de sănătate și de nivelul dezvoltării fizice.Societatea cu relații economice bazate pe concurență necesită raporturi interumane puternice, care să facă față exigențelor economiei de piață.Cultura fizică fortifică relațiile interpersonale, îi face pe oameni mai deschiși , mai sociabili persoanele care practică diverse forme ale culturii fizice relaționează mai ușor cu cei din jur, soluționează mai lesne probleemele cotidiene. Cultura fizică este un mijloc important de luptă împotriva unor vicii sociale: alcool, droguri, fumat,desfrînarea. Cultura fizică individuală presupune: atitudine față de propriul organism ca valoare; activitate conștientă în vederea perfecționării fizice a organismului