Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Manastirea Chistoleni Manastirea Calaraseuca Manastirea Hancu Manastirea Japca Manastirea Nicoreni Manastirea Varzaresti Manastirea Chistelnita Manastirea Zloti Manastirea Veverita Manastirea Bocancea Manastirea Sireti Manastirea Frumoasa Manastirea Condrita Manastirea Saharna Manastirea Dobrusa Manastirea Harbovat Manastirea Tiganesti Manastirea Capriana Manastirea Harjauca Manastirea Tipova Manastirea Butuceni Manastirea Rudi Manastirea Hirova Alte manastiri in Moldova Manastirile din Moldova nu se limiteaza doar la cele mentionate mai sus. Sunt si alte complexe monahale de aceeasi importanta atit pentru crestinii cit si pentru turisti. Pe moment insa 1
Moldova.ORG nu a reusit sa dezvolte continutul acestora. Daca va sunt cunoscute alte locasuri sfinte care nu se regasesc in lista, daca aveti careva sugestii, corectari, completari (text, imagine), va invitam sa o faceti prin e-mail la adresa info@moldova.org Manastirea Manastirea Manastirea Manastirea Manastirea Manastirea Manastirea Cosauti Curchi Noul Neamt Pripiceni-Curchi Raciula Suruceni Tabara
Manastirea Chistoleni in Republica Moldova
Aceasta manastire a fost infiintata in anii 1932 de IPS Mitropolit al Basarabiei, Gurie Grosu ( 1926-1936), care o ctitoreste pe o mosie de 50 hectare, donata Mitropoliei de un crestin - Vasile Pistol, originar din satul Sadaclia. In documente este amintita ca Manastirea Mitropolitiilui Gurie. Era o asezare de calugari mica, avdnd o biserica si un corp de chilii. In 1932 obstea numara 20 de calugari, condusi de staretul Iachint Ciobanu, in varsta de 36 ani, ucenicul mitropolitului. In 1937, din cauza suspendarii din scaun a Mitropolitului Gurie, viata manastirii se schimba. Pana in 1941 a fost condusa de un alt staret, al carui nume nu se cunoaste. In 1942, din cauza razboiului, maicile au trecut inapoi la Varzaresti, iar manastirea este transformata in inchisoare pentru detinuti militari, iar dupa razboi - si pentru detinuti politici. Dupa 1950 in manastire se instaleaza un spital, care dupa un timp este transferat in alta parte, ramanand ca manastirea sa fie folosita de gospodaria agricola din localitate. Din cauza degradarii, manastirea a fost distrusa pana la temelie, iar materialele de constructii au fost folosite pentru ridicarea fermelor. In primavara anului 1997, la cererea credinciosilor din satul Sadaclia, fosta manastire a mitropolitului Gurie a fost reactivate ca manastire de
maici cu numele - Chistoleni. Tot in acest an s-a inceput constructia manastirii, care este supravegheata de diaconul Alexei Stoian. Timp de un an, s-au ridicat majoritatea cladirilor necesare manastirii si s-a pus temelia noii biserici. Slujitori, dar si ctitori ai acestei sfinte manastiri, sunt doi frati, preoti de mir: loan Jelihovschi si protoiereul Valerian Jelihovschi, ultimul din ei fiind preot-paroh al satului Sadaclia. Acesti cucernici parinti au fost si profesori la Seminarului Teologic din Noul Neamt.
Catre anul 1853 se incepe construirea celei de-a doua biserici, de generalul-maior Nicolae Al. Cerchez, sub staretia lui Ghedeon (1853-
1865) cu hramul Sfantului Mitrofan al Voronejului din Rusia. In 1916 monahii pleaca pe la alte manastiri, iar in Calaraseuca sunt aduse calugaritele refugiate din manastirea Virov, din Polonia ruseasca. Dupa 1961 manastirea Calaraseuca a fost transformata in spital pentru copiii cu handicap psihic. Biserica de iarna a fost transformata in club, iar cea de vara in depozit pentru spital.
In 1989, din cauza degradarii complexului monahal spitalul a fost evacuat, iar manastirea a fost preluata de o intreprindere agricola din localitate. Pe data de 3 mai 1991, manastirea de calugarite Calaraseuca a fost redeschisa. Lista manasatiri
sfintiti de episcopii Husilor si de mitropolitii Moldovei, avand legaturi stranse cu schiturile si manastirile din Moldova si muntele Athos. In manastire se gaseau si trei monahi rusi, fugiti de curentul liberal al imparatesei Ecaterina a II-a. Cartile de slujba si manuscrisele erau in limba romana. Biserica, in 1817, era de lemn, ingradita, lipita cu lut si varuita. Acoperisul bisericii era din sindrila. Avea si o clopotnita, care era lipita de biserica. Biserica avea catapeteasma din lemn cu flori sapate si poleite cu aur. In interior peretii bisericii erau impodobiti cu multe icoane frumoase, din care 8 icoane mari, pictate pe scanduri de lemn si poleite cu aur. Hancu era prima asezare monahala din Basarabia, unde prin anii 1820-1822 s-a introdus viata de obste. Atat viata launtrica monahala a schitului, cat si gospodaria lui de obste, s-au dezvoltat mult in vremea staretului Dosoftei, bulgar de obarsie. Din vremea lui, anume de la 1836, schitul este considerat manastire. In locul bisericii de lemn, el zideste in 1835 una de piatra cu hramul Sfanta Cuvioasa Parascheva, iar in 1841 inalta o alta biserica de piatra cu hramul Adormirea Maicii Donmului, ridica corpuri de chilii pentru monahi, aduce apa in manastire si face o multime de imbunatatiri gospodaresti.
Pe la sfarsitul secolului XIX manastirea era cunoscuta sub numele de Hancul-Parascheva. Pamanturile, averea si edificiile manastirii au fost nationalizate in 1944, iar in 1956 manastirea a fost inchisa si calugarii au fost alungati. In anul 1978, ansamblul monastic a fost repartizat Institutului de Medicina din Chisinau, care a deschis aici un sanatoriu de T.B.C. si o statiune de odihna pentru studenti si angajati. Biserica de vara Sfanta Cuvioasa Parascheva a fost transformata in club.
In 1990, manastirea Hancu a fost reinfiintata ca locas de calugari. Nu se cunoaste nimic despre activitatea calugarilor in cei doi ani cat au stat aici. In 1992 obstea de calugari a fost desfiintata. In prima vara anului 1992 la Hancu se inninteaza manastirea de calugarite. La 10 septembrie 1992 a fost inceputa reconstructia manastirii. In anul 1993 au fost finisate lucrarile de reparatie a bisericii de iarna Adormirea Maicii Domnului, care este incadrata intr-un corp al staretiei, zidit in 1841. Tot atunci, ea a fost pictata, provizoriu, si sfintita. In 1998 interiorul bisericii a fost repictat. Biserica de vara Sfanta Cuvioasa Parascheva a fost construita in anul 1835 si reparata abia in 1996. In manastire s-au pastrat trei corpuri vechi, zidite in 1841, in care dupa o reparatie capitala locuiesc calugarite si surori, al caror numar, in 1995, era de 58 de persoane.
Manastirea Japca, situate la o distanta de 10 km de oraselul Camenca, pe malul Nistrului, este singura manastire din Basarabia care n-a fost desfiintata de catre autoritatile sovietice. Aceasta manastire are o rara amplasare prin frumuseta orizontului ce se deschide privirilor turistilor. Stancile de deasupra manastirii si indeosebi de la schitul vechi, serpuirile Nistrului ce se pot urmari cu privirea pana departe stejarii si gradinile ce o inconjoara constituie frumusetea deosebita a manastirii.
Localitatea Japca dateaza din secolul al XVII-lea. Majoritatea documentelor numesc mosia si schitul Japca, iar unele Jabca, ori Sabca. Prima mentiune despre schit dateaza din 25 mai 1693; nefiind consemnata si in alte documente, ea ramane discutabila. A. Zasciuc vorbeste despre intemeierea schitului de catre ieromonahul Iezechiil, venit din Lemberg, in sec. XVII. Dupa alte date, acest calugar a venit de la manastirea Deleni din Moldova. El s-a asezat in padure, pe culmea dealului, unde a sapat in stanca bisericuta cu hramul Inaltarea SRntei Cruci si cateva chilii.
Schitul a existat, conform unor izvoare de arhiva, si inainte de 1764. Observam aceasta din documentul despre procesul de judecata din 1796, la care staretul Teodosie aduce ca martor pe ieromonahul Nicodim, care se afla inaintea lui la schit. Pe de alta parte mosia razaseasca Japca nu are o vechime mare, pentru ca cei batrani, de la care se trage proprietatea pamantului: Budeci, Malai-Rau si Furdui, au trait pe vremea lui Con-stantin-Voda Mavrocordat (1733-1735; 17411743; 1748-1749). De aici rezulta ca inainte de anul 1764 schitul inca nu era bine organizat. De aceea data intemeierii, acceptata de toti istoricii, este 1770, cand calugarii parasesc chiliile din stanca si se aseaza in vale, pe locul manastirii actuale. Succesorul lui Teodosie, intre anii 1808-1810, a fost ieromonahul Nicandru, venit la Japca de la Mitropolia din Iasi. Intre anii 1810-1818 schitul a fost condus de catre ieromonahul Calist. In 1818 schitul Japca a primit statutul de manastire. In timpul primului razboi mondial, mai multe calugarite s-au refugiat, din Polonia ruseasca, in manastirea Lesna de langa. Holm. In urma deciziei Sfantului Sinod din Sankt-Petersburg, din 20 aprilie 1916, 7
arhiepiscopul Atanasie al Basarabiei a dispus asezarea calugaritelor refugiate din Lesna la manastirea Japca, calugarii fund mutati la manastirea Harjauca. In 1940 maicile si surorile au fost izgonite din manastire, autoritatile din localitatea Japca, cu acordul sovieticilor, au confiscat toata averea locasului sfant, dar in 1941, o data cu venirea Armatei romane, maicile s-au reintors la manastire, primind toata gospodaria inapoi. Biserica de vara, construita in 1915, are trei altare, toate situate in partea estica: in centra - hramul Inaltarea Domnuhu, in dreapta Schimbarea la Fata si in stanga - Sfanta Cruce. Manastirea Japca se conduce dupa pravile si randuieli rusesti. Aici nu se mananca carne, se citeste Psaltirea. Turistii, care viziteaza aceasta manastire, sunt impresionati de conservatismul ce domneste aici - nu dispun de energie electrica si o socot necurata, vizitatorii straini sunt primiti cu raceala si banuiala.
Numai casutele celor 15 monahii si surori care mai erau in viata in 1989 au ramas intacte. In 1990, la cererea calugarilor si crestinilor din sat, a fost reinfiintata manastirea. In 1991 a inceput reconstructia manastirii Varzaresti, carmuita de monahia Feodosia Enache pana in anul 1994. Maica Feodosia a venit la aceasta manastire in 1949, unde, dupa cativa ani de ascultare, s-a calugarit. Duhovnic al manastirii a fost numit preotul Vasile Placinta, calugarit cu numele Serafim. Biserica de iarna Nasterea Maicii Domnului, fiind ruinata si irecuperabila, a fost distrusa pana la temelie, iar pentru slujbe a fost amenajata o chilie in care se oficiaza slujbele divine. In anul 1994 a fost numita stareta monahia Georgia, avand numele de mireana Claudia Placinta, fiica duhovnicului manastirii, Serafim Placinta. In acest an a inceput reparatia bisericii de vara Sfantul Dumitru.
10
delimitari intre pronaos si naos. In interior nu este pictata, peretii fiind impodobiti cu icoane.
11
cu icoane, pictate de monahul Iov, numele de mirean Mihail Boboc. Din 1998, toate slujbele sunt oficiate in acest paraclis in limba rusa, pentru ca majoritatea satelor din imprejurimi sunt populate de rusi si gagauzi.
in stil gotic. Deasupra tindei, care imparte cladirea in doua, se inalta o clopotnita in stil gotic, rnasurand 35 m. Forma interioara a bisericii de iarna este dreptunghiulara, fara delimitari intre pronaos si naos. Altarul este despartit de naos prin iconostasul simplu. Tavanul bisericii este drept, iar peretii sunt impodobiti cu diferite icoane. Pe acoperis, deasupra naosului, se inalta trei turle.
13
De la despartirea de Harjauca schitul Bocancea a avut urmatorii stareti: protosinghelul Gurie Tautu, 1920-1923; protosinghelul Gherasim Chisca, 1923-1924; protosinghelul Dionisie Haraz - de la 1 decembrie 1924. In perioada comunista locasul a fost devastate iar ultimul superior al manastirii, staretul Esanu, a fost nevoit sa se retraga peste Prut. Biserica cu hramul Sfintii Apostoli Petru si Pavel a fost transformata in depozit de grane, apoi in uscatorie de tutun. Staretia a fost data in folosinta, brigazii de tractoare, iar in chiliile de langa biserica s-a instalat gradinita pentru copiii satului.
Reinfiintarea schitului Bocancea are loc in 1991 de catre ieromonahul Bartolomeu, ca mirean Victor Sarbu. Locasul sfant are un plan dreptunghiular, fara absidele laterale. In schimb, la absida altarului, care are forma semicirculara, diaconicul si proscomdiarul se evidentiaza in exterior prin doua camere-anexe. Biserica are un pronaos mic, despartit de naos prin doi stalpi in forma patrata. Pictura interioara este simpla. Deasupra pronaosului se inalta turla clopotnitei. In partea vestica a bisericii este anexat un corp de case care include: trapeza, bucataria si cateva chilii. Manastirea Hancu a patronat acest schit pana in 1997, iar in 1998 schitul Bocancea dobandeste statutul de manastire.
14
Manastirea Sireti este situata la 16 km de Chisinau si a fost infiintata la 10 decembrie 1998, in ziua pomenirii Sfantului loan Iacob Persul. Patra de temelie a fost pusa la 24 mai 1999. Tot atunci au demarat si lucrarile de constructie. Primul staret al manastirii a fost pr. protos. Porfirie Dobre. Cu supravegherea parintelui staret, in curs de un an locasul a fost ridicat si la 27 septembrie 2000, de ziua Inaltarii Sfmtei Cruci, a fost sfmtita si crucea noului locas, de catre IPS Petru Paduraru. Sfmtirea manastirii cu hramul Sfantul Iacob Persul a avut loc la 29 octombrie 2000. Alaturi de Mitropolitul Basarabiei, IPS Petru, a slujit si PS Casian Craciun, episcop al Dunarii de Jos.
In biserica manastirii au fost depuse o parte din moastele Sfantului Iacob Persul, aduse la Sireti de la Manastirea Dragomirna, Romania. Calugarii de la manastirea din Sireti intentioneaza sa mai construiasca o trapeza., un corp de chilii, gard imprejurul locasului, un metoc si o fantana.
15
razasul Efrem Iurco din satul Oliscani, judetul Orhei, care era vaduv si a dorit sa devina calugar. Dupa rugamintile lui, au mai venit pe urma, trei ieromonahi: Serafim, loanichie si Macarie, si un calugar cu numele Atanasie. Acestia si-au facut fiecare cate un adapost. Ei aveau fiecare cate o carte de milostenie, asa ca traiau si se hraneau cu ce adunau de la crestini. Acestea, impreuna cu razesii din satul Bravicea, au si pus temelia viitoarei manastiri prin conjstruirea in anul 1806 aunei biserici de lemn. Tot atunci au fost construite 4 chilii, si trapeza. Din acea biserica de lemn s-a pastrat o icoana a Sfantului Nicolae, ce a fost in catapeteasma, pe care este scrisa data sfintirii - 1810. Manastirii i-au pus numele Frumusica sau Frumoasa,pentru locul frumos in care e asezata. Intaiul egumen a fost Serafim, care este si ctitorul acestei biserici de lemn, in schima mmahala primind numele Eftimie.
Calatorind pe drumurile basarabene in 1918, Mihail Sadoveanu a vizitat si manastirea Frumoasa, cu care prilej consemneaza: "Gaseam la Frumoasa sufletul curat al Tarii. Il gaseam neintinat moldovenesc ca la 1813, armonizat cu acel peisagiu unic asa de distinct, asa de patrunzator, plin de durere si amintirile trecutului." In 1947 toata averea agonisita de calugari a fost confiscata. Monahii au fost fortati sa paraseasca aceasta manastire. In 1948 complexul monastic e transformat in casa. de copii, apoi prin anul 1965 aici s-a instalat scoala pentru surdomuti. Din 1973 pana la 1985 a fost o colonie de fete, iar din 1986 pana in 1994 - scoala pentru copii cu handicap mintal. Biserica Adormirea Maicii Domnului a ars de doua ori, prima data imediat dupa razboi, iar a doua oara la sfarsitul lunii decembrie 1985. Dupa primul incendiu, biserica a fost reparata si mai tarziu transformata in sala de sport, iar dupa al doilea - a fost lasata in ruine si nici in prezent nu e reconstruita. In biserica, cu hramul Sfanta 16
Treime a fost amenajat clubul casei de copii, ulterior al coloniei si, in sfarsit, al scolii, incat la 1994 biserica arata la fel de distrusa ca si biserica A dormirii Maicii Domn ului. Manastirea Frumoasa a fost reinfiintata in 1994, cand au venit aici primii slujitori; ieromonahul Vasile, ca mirean Valentin Ceban, monahul Filaret, ca mirean Feodor Buruiana, si ieromonahul Veniamin, ca mirean Dimitrie David.
17
Manastirea Condrita a fost reinfiintata in 1993. Biserica Adormirea Maicii Domnului are un plan dreptunghiular, 5 turle mici, ornamentale. Pronaosul a fost despartit, initial, de naos printr-un perete, dar pe timpul mitropolitului Gurie Grosu (1921-1936) peretele a fost daramat, iar in pronaos s-a construit cafasul. La intrare s-a zidit o tinda. Peretii bisericii sunt grosi de 1,2 m, sub ea aflandu-se un subsol. Tavanul bisericii are forma semicilindrica, in colturile caruia sunt pictati cei patru Sfinti Evanghelisti. Fresca bisericii a ramas cea veche, pentru ca a fost acoperita cu var si s-a pastrat intacta. Fresca, restaurata in 1995, este realizata in stil rusesc. Iconostasul se afia pe o solee inalta, avand 5 trepte. Rastignirea deasupra usilor imparatesti, cu cei 12 Apostoli, dateaza din sec. XIX si a fost adusa din manastirea Noul Neamt dupa 1993, iar cele doua icoane de pe catapeteasma - a Maicii Domnului cu pruncul si a Mantuitorului - sunt aduse in anul 1995 de la manastirea Capriana. In curtea manastirii se afla o piatra veche, cu semnul crucii sapat pe ea si o inscriptie ilizibila. Dupa parerea calugarilor, aceasta piatra indica locul unde se afla vechea biserica de lemn, din sec. XVIII.
In defileul manastirii, spre apus fusese mai inainte un schit numit Horodiste, avand o bisericuta sapata in stanca cu hramul Bunavestire. Pe la 1776 un schimonah, Vartolomeu Ciungul, venind din Rusia cu cativa frati si monahi si gasind schitul nelocuit, au reparat biserica si
18
chiliile si s-au asezat in ele. In 1863, in vremea staretului Serafim, a mai fost construita o biserica, cea de iarna, cu hramul Nasterea Maicii Domnului, cu un corp de chilii. De la intemeierea manastirii, in 1776, si pana in 1919 aceasta manastire a fost condusa de 24 stareti. Functionarea manastirii a fost intrerupta in 1964, cand in locul calugarilor, care au fost alungati, in manastire a fost amenajat un spital pentru copiii cu handicap. Biserica Sfanta Treime a fost transformata in depozit al spitalului, iar biserica de iarna in club. In interiorul complexului monastic s-a zidit o casa si o cantina. Acesta a functionat pana in 1990, cand, la cererea credinciosilor satului Saharna, a fost redeschisa manastirea. In 1992 au fost reparate chiliile, trapeza, bucataria, si staretia. Unul dintre primii ealugari ai manastirii reinfiintate a fost ieromonahul Neonil. Acest preot a venit din Romania la manastirea Saharna, refugiindu-se in 1944, de la manastirea Rudi. Manastirea rupestra de la Saharna se afla la cateva sute de metri de amplasamentul manastirii. De dimensiuni reduse, schitul-manastire de la Saharna nu are o semnificatie arhitectonica deosebita, dar poseda o valoare istorica incontestabila, legata de construirea manastirii de zid Saharna.
Biserica schitului, mai degraba un paraclis, are scobit in interiorul stancii un altar, despartit de naosul rectangular de un mic iconostas. Cateva chilii continua anfilada incaperilor. Din cauza demolarii peretelui de fatada, construit din stanca originara, actualul perete este zidit din blocuri de cotilet.
19
Biserica schitului, construita in 1776 a avut hramul "Buna vestire" ctitorul ei fiind schimonahul Bartolomeu. Dimensiunile manastirii rupestre sunt de 17m X 5m. O terasa larga uneste toate partile componente ale schitului, formand o compozitie alungita. Planul bisericii "Buna vestire", are forma unui patrulater cu lungimea de 5,3 m si latimea de 4,1 m, inaltimea fiind de 2,5 m. Manastirea rupestra a fost reparata in anii 1991-1994. Cele 4 chilii sapate in stanca, situate langa aceasta biserica, au fost reparate in 1997. In apropierea bisericii rupestre se afla o pestera ingusta in care, conform unei legende, s-a retras in schimnicie ieromonahul Vartolomeu, intemeietorul manastirii.
In 1944 calugarii au fost nevoiti sa se evacueze impreuna cu egumenul Roibu la schitul din deal, deoarece complexul monahal a fost temporar ocupat de statul major al Corpului 7 al Armatei ruse. In 1960, Dobrusa a fost transformata. in scoala-internat pentru copiii cu handicap. Biserica de iarna a fost transformata in club, iar cea de vara la inceput in cantina, apoi in depozit alimentar. Scoala auxiliara a functionat pana in 1994, cand credinciosii satelor din zona au solicitat redeschiderea manastirii. Manastirea a fost reactivata printr-un decret mitropolitan la 28 octombrie 1994.
Serafim (1873-1875), Egumenul Leonid (1875-1879), Arhimandritul Ilarion (1879-1885), Egumenul Sinisie (1885-1887), Egumenul Isaia (1887-1888), Ieromonahul Nicodim (1888-1890), Arhimandritul Paisie (1890-1891), Egumenul Leonid (1891-1893), Arhimandritul Inochentie (1893-1906), Arhimandritul Teognost (1906), Arhimandritul Teognost Dodos (1918). Prin anii '60 ai sec. XX Harbovatul a ramas una dintre ultimele manastiri care mai functionau. Aici se refugiasera calugarii de la Capriana, de la Tiganesti si din alte manastiri. In anul 1962, KGB-stii au "confiscat" cheile manastirii. A doua zi au sosit organele de militie, sustinute de armata cu tancuri, pentru a preveni o posibila revolta, asemenea celei de la manastirea Raciula. Ostasii au distrus subsolurile bisericii Pogorarea Sfantul Duh, unde erau inmormantate fetele bisericesti. A fost distrus altarul si catapeteasma. Cele 6 clopote ale bisericii au fost coborate si duse din manastire. Icoanele, cartile, arhiva au fost arse. Imediat dupa desfiintare, manastirea a fost transformata in scoala pentru copii cu handicap. Biserica a devenit clubul scolii, iar subsolurile ei depozite. Mai tarziu aceasta biserica a ajuns sa fie grajd pentru animale. In anii 1988-1989 administratia scolii a inceput sa restaureze manastirea. Scoala a functionat pana in prima vara anului 1992, cand, la cererea credinciosilor din satele invecinate, dupa evacuarea scolii a fost reinfiintata manastirea de calugari Harbovat Starea complexului monahal era dezastruoasa. Numai biserica Adormirij Maicii Domnului arata mai bine, dupa o reparatie din anii 1990-1991. Primul staret, care carmuieste pana in prezent aceasta manastire, este egumenul Serafim. In 1992, dupa. o mica reparatie si amenajare, a fost sfmtita biserica de iarna Adormirea Maicii Domnului. Biserica are un plan traditional, dreptunghiular. Deasupra pridvorului se inalta turla clopotnitei, cu patru nivele, in forma patrata. Impartirea interioara a bisericii e, de asemenea, traditionala: pronaos, naos si altar. Altarul are un iconostas din 1997, icoanele caruia se mai picteaza. Plafonul bisericii are forma semicilindrica. Pictura interioara e simpla si sumara. Peretii sunt impodobiti cu diferite icoane, cum ar fi cele ale Sfantului Pantelemon, avand o bucatica din moastele sfantului, incadrata intr-o stea cu sase colturi din argint, Sfantei Varvara si altele. Pe un tetrapod se afla o 22
copie a icoanei facatoare de minuni Acoperamantul Maicii Domnului. In toamna anului 1993 biserica de vara Pogorarea Sfantului Dull a fost reparata si sfintita.
Mnstirea igneti se gsete n zona de codru a Moldovei, cam la 35 de km NV de Chiinu, n apropierea satului igneti, raionul Stren, pe malul raului Ichel. Manastirea Tiganesti a fost intemeiata, pe la 1725, de boierul Lupu Dencu si de razesi din comuna Cobalca, care au construit o biserica de lemn, pentru a-i ascunde pe crestinii din apropiere de invaziile tatarilor.
In 1846, pe locul bisericii de lemn cu hramul Adormirea Maicii Domnului a fost construita una de piatra, sub carmuirea egumenului ieromonah Victor, cu bani adunati de la crestini. A doua biserica, cu hramul Sfantul Nicolae, a fost construita in 1868, in stil moldovenesc, cu ajutorul unor crestini si in mare parte din banii donati de un negustor din Chisinau. Intaiul staret al manastirii Tiganesti a fost ieromonahul Samuil. El a lasat calugarilor o diata cu iscalitura lui, in care mentioneaza unde e hotarul mosiei, cum 1-au prins tatarii si i-au luat documentele si
23
lucrurile manastiresti. Nu se cunoaste perioada in care a staretit el. De asemenea, nu se stie cine a staretit in anul 1800.
In timpul celui de-al II-lea razboi mondial, aici au fost inmormantati sute de ostasi cazuti pe campul de lupta - romani, nemti si rusi. Dupa razboi, autoritatile au incercat de cateva ori sa inchida manastirea. Prima incercarea a avut loc in 1945, pe cand era staret Ioachim Burlea din Bravicea. In 1959 autoritatile locale i-au trimis pe fratii de ascultare pe la casele lor. Iar in 1960, toti calugarii de aici au fost transferati la manastirea Harbovat. Staretul Ioachim a fost trimis la Bravicea. Toate icoanele si cartile bisericesti, sub pretext ca sunt duse la Harbovat, au fost arse la marginea padurii. Dupa ce complexul monastic a fost "eliberat" de calugari, in anii 1960-1961 a functionat un spital pentru cei cu handicap fizic. Biserica de vara Adomiirea Maicii Domnului a fost transformata in depozit pentru spital. Dupa 1961 in ansamblul monastic a functionat un alt spital pentru cei cu handicap mintal. Conducerea spitalului a dispus nivelarea cimitirului manastirii. Acest spital a functionat pana in iulie 1992. La 8 septembrie 1992 manastirea de calugari Tiganesti a fost reinfiintata. Complexul monastic se afla in stare buna, deoarece a fost reparat de mai multe ori. Dar lucratorii spitalului, ramanand fara serviciu, au furat din manastire tot ce au putut, distrugand complexul. Primul staret al manastirii Tiganesti a fost arhimandritul Artemie Bocsa, venit de la manastirea Capriana in 1992, care s-a aflat aici
24
pana in anul 1994. In 1998 au fost finisate lucrarile de reparatie a bisericii de vara Adormirea Maicii Donmului. Biserica este realizata in stil rusesc, avand planul dreptunghiular, de dimensiuni mici. Are doua turle in stil gotic, una deasupra tindei si alta deasupra naosului. Absidele laterale sunt putin evidentiate. Interiorul bisericii are delimitari traditionale. Plafonul bisericii are o forma boltita. In partea superioara a pronaosului se afla cafasul. Ansamblul monastic in prezent este constituit din doua biserici, din care cea de iarna e incadrata intr-un corp de chilii cu staretia; 3 corpuri de chilii si alte doua corpuri mari in care se afla o bucatarie si o trapeza.
Manastirea de calugari Capriana,este una din cele mai vechi manastiri din Basarabia. Manastirea este situata la o distanta de 35 km de Chisinau, la marginea localitatii Isnovat, pe malul riului cu acelas nume.
Primele documente ce contin referiri manastirea Capriana, dateaza din timpul domniei in Moldova a lui Alexandru cel Bun (1400-1432). PrimuI act oficial care contine date despre aceasta manastire este cartea domneasca de danie din 25 aprilie 1420, de la domnitorul Alexandru cel Bun, in care se spune: adevaratei noastre slugi si credinciosuIui boier pan Oana Vornic, am dat in tara noastra Moldova satele, anume: Cornestii si Miclausestii si Lozova si
25
Sacarenii si Vornicenii si Dumestii si Tiganestii si Lavrestii si Sadova si Homestii. Iar hotarul acestor sate care sunt la Barcovat sa fie incepand de la manastirea lui Varzar pe deasupra prisacii lui Acibco, pe varful Horodistei, la varful Lozovei, la podul lui Carlanici, de la Fantana Mica la Fantana Mare, iar de la Fantana Mare pe deasupra la poiana Tarnaucai, de la poiana lui Chiprian cu moara de pe Bac, din Lunca cea mare si catre Poroseci. Cartea domneasca de danie din 10 februarie 1429 este al doilea document ce vorbeste despre manastirea Capriana pe timpul domniei lui Alexandru cel Bun: Din mila lui Dumnezeu, noi, Alexandru Voievod, domn al Tarii Moldovei Facem cunoscut, cu aceasta carte a noastra, ca am dat sotiei noastre, cneaghinei Marena, manastirea de la Vasnevat, unde este egumen Chiprian " La inceput manastirea purta numele Vasnevat, numele rausorului ce curgea in apropierea manastirii, redenumita mai tarziu in Capriana, de la Chiprian, primul egumen al manastirii. In lucrarile cronicarului Grigore Ureche, se mentioneaza ca ca Petru Rares, domnitorul Moldovei (1527 1538), (1541-1546) ar fi zidit la Capriana prima biserica de piatra cu hramul Adormirii Maicii Domnului. Tot acest domnitor a daruit manastirii si o evanghelie in limba slavona, scrisa pe pergament, legata in coperti din lemn si imbracata cu argint. Pe prima pagina a copertei este gravat textul: Cucernicul si de Hristos iubitorul Ioan Petru Voievod, cu mila lui Dumnezeu, domn al intregului pamant Moldovlah, si doamna lui Elena, si fiii lor - Ilias Voievod, Stefan si Constantin, facut-au si infrumusetat-au aceasta tetraevanghelie si dat-o-au intru ruga lor in manastirea din nou ridicata a Adormirii Preacuratei Nascatoare de Dumnezeu, ce se numeste Capriana, in anuI 7053 (1545) luna octombrie".
26
In sec al XVII-lea, datorita declinului economic si stagnarii culturale, manastirea Capriana a trecut printr-o perioada mai dificila. Abia dupa 1813, datorita mitropolitului Gavriil Banu1escu-Bodoni la manastirea Capriana se inregistreaza o revigorare a vietii monastice In 1837, manastirea Capriana a fost inchinata manastirii Zograful, prin staruintele monahilor atoniti, arhiepiscopul primind in schimb manastirea Harjauca, Manastirea s-a aflat sub directa carmuire a manastirii Zograful pana la 9 martie 1873. La 29 iunie 1940, a doua zi dupa ocuparea Basarabiei de catre trupele sovietice, manastirii i-a fost confiscata toata averea. Ultimul staret a fost egumenul Eugeniu (1952-1962) iar ultima slujba religioasa a fost oficiata la 25 octombrie 1962. A doua zi, dupa o activitate neintrerupta de mai bine de jumatate de mileniu, manastirea a fost inchisa, Ieromonahii s-au refugiat pe la alte parohii, iar calugarii si fratii au fost alungati. Statul sovietic a declarat manastirea Capriana monument de arhitectura, ocrotit de stat, dar odata cu aceasta aici au inceput javurile si distrugerea manastirii. Dupa 1962, ansamblul monastic a fost transformat in sanatoriu pentru copiii bolnavi. Trapeza manastirii a fost "reprofilata" in club, unde se organizau serate, petreceri, nunti. Prin hotararea Consiliului de Ministri al Republicii Moldova, manastirea Capriana a revenit in 1989 la fireasca sa menire, PrimuI staret al manastirii a fost arhimandrituI Iosif Gargalac, fost staret la manastirea Suruceni. Dupa retragerea staretului Iosif, manastirea a fost condusa din 1989 pana in 1992 de ieromonahul Serafim, care a continuat reconstructia manastirii inceputa de predecesorul sau. In perioada 1994 1997 a fost reconstruita fosta trapeza, transformata in biserica de iarna.
27
Manastirea Harjauca este situata in regiunea Calarasi. A fost inaltata pe malul piriului Harjauca, la poalele unei coline acoperite cu stejari seculari. Drumul ce duce spre ea trece peste dealul cel mare din apropierea gurii Sipoteni. Potrivit cercetatorului P. Crusevan, manastirea a fost intemeiata in anul 1740. De frica tatarilor, ascunzatorile din codri din jurul manastirii adaposteau multi fugari. Un batran, Teodosie, le-a fa cut acestora o casa de rugaciune. Dupa ce vremurile s-au mai linistit, a venit prin aceste locuri un ieromonah, Varsonufie, care cu ajutorul dat de un boier Miculita. a facut cateva chilii, iar in locul casei de rugaciune - o biserica de lemn. Dupa o alta versiune, manastirea Harjauca ar fi fost intemeiata in 1750 de un monah, Inochentie Sava, din targul Calarasi. Acesta ar fi inzestrat, impreuna cu unchiul sau, Miron Badica, manastirea, dandu-i mosia Sipoteni. Din 1846 manastirea devine arhiereasca. Primul egumen titular al ei a fost arhiepiscopul Irinarh al Chisinaului, avindu-i ca loctiitori pe parintii Pantelemon si Ilarion, sub care sau facut multe renovari si schimbari. In 1917, in timpul revolutiei, soldatii rusi au facut mari devastari si au manifestat un barbarism cumplit in manastire. Dupa anul 1918, cind Basarabia a fost eliberata si unita cu Romania, viata manastirii s-a normalizat. La dezvoltarea manastirii a contribuit substantial arhiereul Nicodin al Husilor. In contributia lui s-a extins biblioteca in care au fost aduse carti vechi din Iasi, Bucuresti. Manastirea a ajuns la o mare inflorire. Insa , in anul 1962, la insistenta unui grup de ateisti agresivi, manastirea a fost inchisa. In incinta a fost instaurat un sanatoriu, cu denumirea "Codru". Din initiativa conducerii sanatoriului, in special a lui Gheorghe Osoianu si a Ministerului Culturii, in 1981 a inceput restaurarea bisericii de vara Inaltarea Domnului. In interior, sub straturi de var si vopsea a fost descoperita fresca veche a bisericii, realizata in stil clasic, in anii 1901-1906, de catre pictorii Blinov, Stoianov si 28
Lemaic. Timp de opt ani pictorii-restauratori Vasile Negruti, Serafim Prodan, Alexandra Ivanov si Elena Grigorasenco au restaurat aceasta minunata fresca. Pentru manastirea care urma sa fie redeschisa, in 1993 gospodaria agricola din localitate a repartizat 2 ha de pamant arabil, iar in 1995 - inca 10 ha. In 1994 la manastire s-au adunat 12 vietuitori, sanatoriul din apropiere fiind nevoit sa le cedeze un corp. In toamna anului 1994 a fost resfmtita Biserica Inaltarea Domnului. Aceasta biserica se aseamana arhitectural cu Catedrala mitropolitana din Chisinau, care a fost ridicata in aceeasi perioada. Abia in 1998 a fost eliberata cladirea staretiei, care dupa restauratie, a fost sfintita in vara aceluiasi an. Tot atunci au fost cedate trapeza si un corp cu un etaj de langa biserica de iarna.
Situata in apropierea satului Tipova, manastirea cu acelasi nume este una din cele mai vechi asezari monahale de pe teritoriul Moldovei. Manastirea este sapata in stinca de pe malul drept al Nistrului.
29
piscul situat intre rapa Blanaritei si Valea-Satului se pastreaza ruinele unui orasel mort, populat pana la era noastra de triburi getice. Rausorul Tipova, coborand spre Nistru, formeaza numeroase cascade cu o inaltime de 10-16 metri.
Manastirea este alcatuita din trei complexe monastice. Primul complex, include biserica cu hramul Sfintei Cruci si cateva chilii, este eel mai departat si greu accesibil. Se presupune ca a fost infiintat in veacurile XI-XII. Al doilea complex include biserica Sfantul Nicolae, sapata in stanca in veacurile XIV-XV, iar al treilea complex dateaza din secolele XVI-XVIII si cuprinde 18 incaperi, care sunt unite prin treceri interioare.
Potrivit unei legende aici, in aceasta manastire, si-a sfarsit viata poetul mitologic grec Orfeu, iar mormantul lui se afla intr-o nisa de la poalele cascadei si-l poti recunoaste dupa o lespede cu sapte gauri. Arhimandritul Visarion Puiu mentioneaza intr-o lucrare editata in 1919: "Cand si de cine a fost infiintat acest schit, nu se stie. Se presupune ca acest schit, ca si toate pesterile sapate in malurile Nistrului, a slujit crestinilor ca refugiu de frica tatarilor inca de prin veacul al Xlll-lea. Dupa ce vremile s-au linistit, monahii au intemeiat schitul cu gospodaria de astazi, indeosebi dupa 1756, cand pamantul schitului a fost daruit de catre Radu Racovita manastirii Dobrovat din judetul Vaslui." In 1776 schitul a fost reinnoit de monahul Vartolomeu, intemeietorul manastirii Saharna, care, gasindu-1 para sit, a reparat chiliile si biserica. Schitul a fost desfiintat in 1842. Pamantul ii este luat si trecut 30
manastirii Capriana, iar schitul - alipit la manastirea Saharna. Istoricul Zamflr Arbore, in Basarabia in secolul XIX, editata in 1898 la Bucuresti, relateaza ca pe atunci schitul Tipova. avea o biblioteca bogata in carti romanesti din veacurile XVII-XVIII. Obstea era compusa din 16 calugari, toti romani. Mosia schitului numara 420 desetine de pamant, din care numai 20 desetine erau cultivate, restul era padure si piatra. Din 1842 pana in 1919 schitul Tipova a fost administrat de manastirea Saharna. Biserica din deal a fost reinnoita in 1912 de ieromonahul Inochentie. In 1919, sub conducerea arhimandritului mitrofor Sofronie Neaga, venit de la Saharna., schitul Tipova devine independent.
In 1949 ansamblul monastic a fost inchis si deposedat de pamant. Calugarii s-au refugiat la alte manastiri. Complexul monastic din deal a fost preluat de gospodoria agricola din localitate. Biserica a fost transformata intr-un depozit de tutun, iar schitul a fost jefuit si distrus. In 1990 o grupa de arheologi din Sanct-Petersburg, in urma unor sapaturi efectuate la schitul rupestru, au descoperit un schelet care dateaza de la sfarsitul veacului al XV-lea. Istoricii mentioneaza faptul ca Stefan eel Mare si Sfant de multe ori a vizitat aceste meleaguri, in timpul campaniilor sale impotriva tatarilor. O legenda aftrma ca marele domnitor s-a cununat in aceasta manastire cu una din sotiile sale, care dupa moarte a fost ingropata in acest loc sfant. In 1994 manastirea a fost reinfiintata. Biserica Adonnirea Maicii Donmului a fost restaurata numai in exterior. Ea are dimensiuni mijlocii. Planul este dreptunghiular, avand absidele laterale in forma patrata si flind putin evidentiate. Absida altarului este, de asemenea, patrata. Biserica are o tinda,
31
deasupra careia se inalta clopotnita. Peretii pe alocuri pastreaza fresca veche, evidentiind ornamentele florale.
Suretul unui act domnesc din 13 mai 1612 al domnului Stefan Tomsa ne porunceste ca au fost inaintea domniei sale si boierilor calugarii de la sfanta manastire a lui Golag logofatul si a domniei sale cinstit si credincios pan Voico, marele logofat, cu mare jaloba zicand ca in zilele raposatului Eremia Movila Voievod au avut gand sa faca cetate la Pestere, pe apa Rautului, si atuncea multe sate boieresti de prin prejurul pesterilor 1e-au fost luat, si le-au facut sa fie ocolacii cetate si au vrut sa le dea lor alte satc.
Aceasta este prima mentionare documentara a satului Butuceni (Pestere). Anul fondarii insa nu se cunoaste. Cine, cand, si de ce a sapat aceste pesteri este pina in prezent o enigma. Cel mai probabil schitul de la Butuceni a fost construit in sec XV. Prevazut pentru un numar redus de calugari, circa 10-12 persoane, schitul a fost sapat in calcar la o inaltime considerabila aproape de virful stancii. Azi nu se mai poate patrunde in manastire dinspre Raut, pe unde intrau calugarii. Intrarea a fost zidita cu pietre, iar cararea de acces sa prabusit in urma unui cutremur. In 1820 a fost sapata o galerie dinspre sat, marcata cu o clopotnita, servind drept intrare in biserica, prin care patrund acum calugarii si vizitatorii.
32
Dupa galerie, ajungi in coridorul manastirii. In peretele de nord al bisericii manastirii sunt sapate trei ferestre. Biserica are divizare traditionala: pronaos, cu o forma putin neregulata, avand suprafata de 36 m; naosul, cu dimensiunile de 6x4 m. Altarul constituie continuarea naosului. In spatele altarului e sapat diaconiconul, iar in peretele sudic al altarului era proscomedia, in forma de absida. In prezent s-a mai pastrat masa altarului. In manastire sunt 12 chilii. Se crede ca o parte din calugari traiau in pesterile din stanca, care se aflau la o distanta de circa 500 metri de manastire. Manastirea a fost inchisa pe la 1816. Schitul Bosie In aceeasi stanca, mai exista o manastire, din care au ramas in prezent doar cateva pesteri. In manastire se poate patrunde usor dinspre Raut
Pesterile de aici sunt foarte asemanatoare ca dimensiuni si plan cu chiliile manastirii Tipova. Aici s-au pastrat mai multe inscriptii. La intrarea in cea mai mare pestera, poate fi citit Aceasta manastire a facut-o robul lui Dumnezeu Bosie, parcalabul de Orhei, cu sotia si copiii sai, in cinstea Domnului Dumnezeu intru iertarea pacatelor sale, anul 7183 (1675).
33
O alta inscriptie marturiseste: Acest zapis 1-a facut Vasile Adeescu si cu razasii Ratalean in zilele lui Constantin Voda Duca in Ivancea si au fost staret Hartman la Ucraina si noi am iernat aici, anul 7198 (1690) noiembrie 20. In perioada sovietica acest complex istoric a fost transformat in muzeu sub cerul liber destinat turistilor din fosta Uniune Sovietica. Reinfiintarea manastirii se datoreaza unei cereri din partea locuitorilor satului Butuceni in 1996.
Simion Donciul, negustor din Movilau, pe mosia sus numitului Andronachi Rudea si al fratelui sau Teodor Rudea. Anul 1777, luna iunie in ziua 1." O alta inscriptie spune: "In numele Sfintei Treimi, in zilele blagocestivului domn Grigore Alexandru Ghica, cu blagoslovenia episcopului Inochentie al Husilor, la anul 1777, iunie 1."
34
Din formularul bisericii Sfanta Treime a schitului Rudi, din anul 1835, citim: "Pamant propriu nu avem, chiliile calugaritelor sunt construite din talazuri, in numar de 19, subventii de intretinere nu primim de nicaieri." Proprietarul Mihail Bogus, acaparand mosia familiei Rudi, a ruinat si mai mult manastirea. A luat cu forta livada, via, pasunile, prisaca. Dar, ca o pedeapsa pentru faradelegile comise, in 1845 moare subit fiica lui Bogus, Anastasia, iar peste un an se stinge cealalta fiica, Ana. La varsta de 62 ani se trece si el din viata. Familia Bogus a fost inmormantata pe teritoriul schitului parasit de calugarite in 1846. Si in prezent se pastreaza o piatra de mormant in partea stanga a bisericii, fiind inscriptionat numele "Mihail Bogus, decedat in 1856". Alaturi de el se afla mormintele fiicelor sale. Pe peretele stang al nartexului din biserica se mai gaseste inca o inscriptie funerara: "Aici se odihnesc trupurile ctitorilor sfantului locas Teodor si Andronachi Rudi". Biserica ramasa de la schitul Rudi a fost inchisa in 1846 prin decizia autoritatilor eparhiale si a fost data sub supraveghere parohiei din satul Rudi de Jos. Mai tirziu, proprietar devenind un oarecare Mihail Rosea, ruda apropiata a lui Bogus, a fost transformata in locuinta pentru servitori.
In timp, complexul monastic a fost abandonat. Casele s-au ruinat si sau distrus, ramanand marturie doar temeliile lor, un arc de piatra, pe unde era poarta schitului, si biserica dezvelita complet. Manastirea Rudi isi reia activitatea la 24 octombrie 1921, prin straduinta arhimandritului Visarion Puiu, a fost aprobata restaurarea ei. In perioada celui de-al doilea razboi mondial manastirea a fost carmuita de staretul Ioachim Barbus, sub ascultarea caruia se aflau 30 de calugari. In 1948 arhipastorul Benedict al Chisinaului a fost silit de sovietici sa inchida manastirea Rudi. Averea locasului sfint a fost confiscata, iar
35
calugarii s-au refugiat pe la alte manastiri. Dupa aceasta in manastire s-a instalat casa de copii, iar mai tarziu complexul monastic a fost transformat in spital de ftiziatrie pentru copii, avand si o scoala. Biserica Sfanta Treime a fost folosita si ca depozit. Spitalul a fost evacuat in 1990 si pana in 1992 manastirea a ramas pustie. In 1992, in manastirea Rudi au venit si s-au asezat trei calugari: parintele Melchisedec si inca doi calugari din Romania. In 1993 au inceput lucrarile de reconstructie a manastirii. In 1994 s-a inceput si restaurarea bisericii de vara Sfanta Treime. Din studiul inginerului-arhitect Nicolae Tiganco "Manastirea Rudi", publicat in 1928, la Chisinau, in cartea "Comisiunea monumentelor istorice": "Locul ales pentru schitul Rudi est unul din cele mai frumoase. Arhitectura bisericii din Rudi are un caracter bine pronuntat al bisericilor moldovenesti din veacul al XVI-lea. Dimensiunile generale ale bisericii nu sunt mari: lungimea 17,70 m, iar latimea 12,30 m, inclusiv absidele. Inaltimea peretilor din afara e de 9 m, iar turla cu crucea are 20 m. Planul bisericii este treflat, avand grosimea peretilor de aproape un metru. Tinda se afla in partea sudica a bisericii. In interior pronaosul este despartit de naos printr-un perete sustinut de doi stalpi puternici, avand forma rotunda. Turla bisericii este sustinuta prin tehnologie moldoveneasca arcuri semicirculare suprapuse. Cele trei abside sunt ornamentate cu arcaturi, in care, dupa traditia moldoveneasca veche, se pictau chipurile sfintilor. Usile si ferestrele cu pervazuri semicirculare nu poarta urme de profilare gotica. Dintre toate bisericile Basarabiei au pastrat aceste profuuri numai usile si ferestrele bisericii Sfantul Dumitru din Orhei, zidita de Vasile Lupu, si ale paraclisului din cetatea Hotinului. Biserica din Rudi, din acest punct de vedere, este monumentul eel mai interesant si Comisiunea monumentelor istorice a avut toate motivele sa o declare in anul 1921 monument istoric, construit in vechiul stil moldovenesc".
Stareta: Iraida Barca Adresa: sat Niculaeuca, raionul Orhei Asezare: la 60 km N de Chisinau sau la 15 km N de Orhei Manastirea Hirova a fost intemeiata ca manastire de calugarite in anul 1805, de Mitropolitul Moldovei, Veniamin Costachi, pe locul unui schit de calugari parasit, despre care nu se stie decat ca a ars in 1803. Aici sosesc calugarite de la schitul Hartop, care construiesc o biserica de lemn in cinstea Marelui Ierarh Nicolae. In anul 1836 in locul bisericii din lemn este construita actuala biserica din piatra. Printre ctitori se numara si monahia Pelaghia, sora Mitropolitului Moldovei Gavriil Callimachi. Aceasta se afla inmormantata in pridvorul bisericii. In anul 1865, Ioan Botezat, om cu dare de mana de pe aceste locuri zideste biserica de iarna, in cinstea Intampinarii Domnului. In perioada dintre cele doua razboaie mondiale, manastirea numara peste 190 de calugarite. Manastirea Hirova este inchisa in anul 1959, dar maicile raman in casutele lor invelite cu stuf si lucreaza la colhozul din sat. Timp de 30 de ani ele au privit neputincioase cum bisericile le-au fost inchise si transformate in depozite de cereale ori de materiale. Icoanele au fost ascunse de maici, pastrate la biserica Sfantul Nicolae din Orhei ori la manastirea Japca, singura ramasa deschisa din toata Basarabia. Biserica Sfantul Nicolae este reparata intre anii 1988-1990. Cele peste 40 de maici au trait o mare bucurie in februarie 1990 cand, dupa atata amar de ani, biserica a fost redeschisa. Pictura bisericii a fost refacuta in 1997. Biserica Sfantul Simeon Stalpnicul, ramasa in ruina in perioada comunista, urmeaza sa fie reparata cu multa atentie, deoarece a fost construita din nuiele si lut, in urma cu aproape 140 de ani.
37